Revistă editată de Fundația Națională pentru Știință și Artă Director: Eugen SIMION nr. 6-7 (404–405) • iunie - iulie 2021 THIERRY DE MONTBRIAL: PERSPECTIVES. L’ÉTAT DU MONDE AU MILIEU DE 2021 (II) VIRGIL TĂNASE: URÂTUL LAURA BĂDESCU: INSTITUȚIA GENULUI LITERAR ÎN CULTURA ROMÂNĂ VECHE. CAZUL SLAVON: ÎNVĂȚĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB CĂTRE FIUL SĂU THEODOSIE PAUL CERNAT: „JOCURI SECUNDE” ALE REALISMULUI SADOVENIAN VALERIU IOAN-FRANC, NAPOLEON POP: UNIUNEA FISCALĂ. ABORDAREA PRAGMATICĂ Vasile Voiculescu (II) Fragmente critice de Eugen SIMION Numărul 6-7 (404-405) / 2021 ISSN: 1220-6350 / ISSN (on-line): 2285-5041 REDACȚIA: Eugen SIMION director Valeriu IOAN-FRANC redactor-șef Lucian CHIȘU coordonare editorială Mihaela BURUGĂ secretar de redacție Bianca BURȚA-CERNAT Oana SOARE Paul CERNAT DTP: Mihăiță STROE COLEGIUL ȘTIINȚIFIC: Mihai CIMPOI Serge FAUCHEREAU (Franța) Valeriu IOAN-FRANC Jaime GIL ALUJA (Spania) Revistă editată de Radivoje KONSTANTINOVIĆ (Serbia) Fundația Națională Michael METZELTIN (Austria) pentru Știință și Artă, Grupul interdisciplinar Thierry DE MONTBRIAL (Franța) de reflecție și Editura Expert, Evanghelos MOUTSOPOULOS (Grecia) sub egida Academiei Române Basarab NICOLESCU Eugen SIMION site: caietecritice.fnsa.ro Virgil TĂNASE e-mail: office@fnsa.ro Dumitru ȚEPENEAG CUPRINS 6-7 / 2021 3 FRAGMENTE CRITICE Eugen SIMION Vasile Voiculescu (II) Vasile Voiculescu (II) 19 Thierry DE MONTBRIAL A GÂNDI EUROPA Perspectives. L’état du monde au milieu de 2021 (II) Perspective. Starea lumii la mijlocul anului 2021 (II) 30 Virgil TĂNASE SCRISORI DIN PARIS Urâtul The Uglyness 34 Simona MODREANU COMENTARII Ochi penumbrit Penumbral Eye 43 Instituția genului literar în cultura română veche. Cazul slavon: Laura BĂDESCU Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie The Institution of the Literary Genre in the Old Romanian Culture. The Slavonic Case: Neagoe Basarab's teachings to his son Theodosius 50 Orațiile latino-române ale lui Silvestro Amelio Florentina NICOLAE The Latin-Romanian homiletical writings of Silvestro Amelio 60 „Jocuri Paul CERNAT secunde” ale realismului sadovenian “Secondary games” of Sadovian realism 71 Ion Druță. Ambiguitatea ideologică a literaturii Bogdan CREȚU Ion Duță. The Ideological Ambiguityu of Literature 83 Impactul pandemiei asupra minții oamenilor Jean-Jacques ASKENASY The Impact of the Pandemic on People's Minds 86 Veștile de nicăieri ale lui William Morris Mihăiță STROE William Morris' News from Nowhere 92 Napoleon POP, Valeriu IOAN-FRANC CULTURĂ ȘI ECONOMIE Uniunea fiscală. Abordarea pragmatică The Fiscal Union. The Pragmatic Approach Fragmente critice EUGEN SIMION Academia Română, președintele Secției de Filologie și Literatură, directorul Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” Romanian Academy, President of the Philology and Literature Section, Director of the “G. Călinescu” Institute for Literary History and Theory e-mail: eugen.simion@fnsa.ro Vasile Voiculescu (II) A doua parte a studiului propune vizitarea unui Vasile Voiculescu aflat în recluziune, deopotrivă autoimpusă și forțată de împrejurările regimului socialist. Lirica acestei perioade, cu pronunțată amprentă religioasă, consemnează autobiografic neliniștile și preocupările unui mistic aflat în ul- tima parte a vieții. Peisagistul Voiculescu, cu afinități pentru toamne și amurguri, cultivă repetat predilecția pentru faună și flori, pentru metafore cu elemente regionale și tendință de antropomor- fizare. Rămânem cu portretul autorului Poemelor cu îngeri, expresionist spiritualizat care vrea să cuprindă toate laturile universului în căutările sale. Abstr ac t Cuvinte-cheie: Voiculescu, tradiționalism, spiritualitate, misticism, portret The second part of the study proposes the visit of a secluded Vasile Voiculescu, both self-imposed and forced by the circumstances of the socialist regime. The lyrics of this period, with a pronounced religious imprint, record in an autobiographical manner the anxieties and concerns of a mystic in the latter part of his life. The landscape painter Voiculescu, with affinities for autumns and twilights, repeatedly cultivates a predilection for fauna and flowers, for metaphors with regional elements and a tendency to anthropomorphize. We are left with the portrait of the author of the Poems with Angels, a spiritualized expressionist who wants to encompass all sides of the universe in his searches. Keywords: Voiculescu, traditionalism, spirituality, mysticism, portrait În Urcuș (1937), îngerii apar foarte rar, titlul [Clepsidra] și Poezii inedite și corespon- aproape deloc, în poeme. Voiculescu are, dență (1993). Unele dintre cele mai pure, acum, alte teme prioritare. În schimb, în mai profunde poeme religioase le aflăm, versurile scrise după 1945, nostalgia de di- probabil, aici. Autorul și-a simplificat stilul, vin, dulcea durere, căutarea divinității revin începând cu limbajul – mai limpede, despo- masiv în imaginarul poetic al lui Voiculescu. vărat de lespedea metaforelor abuziv regio- Versurile au fost publicate de editori sub nale și de tonalitățile aspre. În plus, ele au Numărul 6-7 (404-405) / 2021 ■ 3 EUGEN SIMION un accent preponderent autobiografic. „Mi-e dor de Tine, Doamne, ca de-o fată, Poetul vorbește, acum, de cele mai multe ori Întâia dragoste... Cât am iubit! la persoana întâi și întreține cu divinitatea Dar într-o zi s-a mâniat deodată, un dialog direct, fără răzvrătire, cu o apăsă- Făr’ un cuvânt de-atunci m-a părăsit. toare umilință. A împlinit 67 de ani și bă- trânețea îi surâde cu amărăciune. Declinul Un fir din taina-i numai străbătu: vârstei a început și, fără panică, izolat de Şi mă întreb de n-ai fost Doamne, Tu.” lumea din afară, privește în sine și observă că scrisul a rămas toiagul nădejdii sale. „Mă În același stil de spovedanie-declarație de sprijin în condei ca în toiag.” Să remarcăm incoruptibilă iubire spirituală sunt și cele- faptul – se va vedea numaidecât – că toiagul lalte poeme scrise, s-ar părea, într-o imagi- nară chilie monahală în care poetul s-a retras îl ajută să circule bine și demn prin viața lui. Un De profondis, scris în tonuri argheziene, de bună voie. În acest loc de recluziune vo- este un poem splendid despre căderea cre- luntară nu-i decât cel care se roagă și se dinciosului și despre voința lui ardentă de mărturisește, cu imaginația lui în care iubi- a-și regăsi partea sa de dumnezeire pe care a rea este necondiționată și neliniștea grea, pierdut-o: unui Dumnezeu pe care robul credincios îl caută de o viață. În acest chip, psalmul se „Am căzut, fiindcă m-ai smuls Tu din Tine, asociază cu autobiografia, ardoarea spove- Pentru că m-ai svârlit am căzut... daniei împarte, astfel, același loc cu medita- Așa strigă toată eternitatea din mine. ția existențială. Mărturisitorul a ajuns la Umple-mă cu păcat, umple-mă cu rușine, bătrânețe și se gândește, desigur, la moarte Sfânt am fost, sfânt rămân, ca la început, ca la posibilitatea ultimă de a-l întâlni pe cel Vina, mea s-a iscat în lut. pe care îl caută de o viață cu râvnă, durere și Eu, a patra-ți ipostază, țip din ruine: spaimă. Cere, acum, să fie primit de Cine, Doamne, mă va pune la loc? Cine? Dumnezeu pentru a-i depune la picioare Nu dragoste, nu milă, nu iertare, huma vremelniciei sale și poate căpăta Vreau dumnezeiasca mea stare mântuire. Rugăciunea este străbătută și de Dă-mi-o, dă-mi înapoi ceea ce am avut, un discret sentiment de tristețe provocat de Întregește-mă și întregește-te, Doamne, iar bătrânețile ce l-au ajuns: cu mine.” „S-a ascuns tinerețea, s-a prelins bărbăția Acest admirabil poem este scris în martie Sfințenia a secat, a evadat bucuria. 1950, în condiții, bănuim, de izolare. Istoria Măcar moarte să le văd, dacă le-am sugrumat. din afară este terorizantă și așa va fi încă Deschid pumnii: în carcera cruntă multă vreme de aici înainte pentru un poet Doar bătrânețe măruntă religios. Religia, se știe, nu-i deloc pe placul Drojdii de pământ înghețat... regimului totalitar. Voiculescu va fi una Doamne, mă-ntorc la țărmul de unde-am plecat, dintre victimele lui. În mai, același an, scrie Mă mai primește Mila Ta oare? o altă scrisoare (Întâia Dragoste) adresată [...] aceluiași Dumnezeu de care îndrăgostitul Atinge, Doamne, vremelnicia mea; credincios se simte părăsit. O ambiguitate Ochiul Tău poate va mai scurma în ea amor profan / amor sacru pe care poetul o Un bob de foc, un grăunte de stea... lămurește la urmă: Dar dacă rămâne încă haină, 4 ■ Numărul 6-7 (404-405) / 2021 Vasile Voiculescu (II) Arunc-o la loc în marea senină, Poemul din care tocmai am citat Lângă aurul de minuni și lumină (Întregire), ca și cele de dinainte și cele ce Încă o altă veșnicie să stea.” urmează, scrise între 1950 și 1954, au uni- tate, par desprinse din același discurs litur- Anxietățile și speranțele religioase nu pot gic, unitar și substanțial, o lungă, sfâșietoare ocoli, la această vârstă, meditația asupra spovedanie înainte de moarte, cum am zis. morții. Cum spune Voiculescu, moartea îi Temă gravă, meditație care rareori reușește dă șansa de a se naște a doua oară, de a res- să nu cadă în convențiile literaturii. pira „lumina nemuritoare” și de a întâlni pe Voiculescu reușește să le evite și să scrie, Dumnezeu. Poetul-psalmist se roagă, acum, acum, când își simte sfârșitul, cele mai fru- ca sufletul lui slab, trecând prin „veșnicia moase, cred în continuare, poeme religioase spăimântătoare” a cosmosului („fără fund, ale sale. Gândește moartea ca o eliberare de fără vad, fără cale”) să fie recuperat și primit legile strâmte și întunecate ale țărânei, ca o de Dumnezeu. Versuri puternice, dureroase, mare sărbătoare a spiritului – zice el – și înspăimântate de calea pe care sufletul tre- solicită într-o Ultimă rugăciune lui buie s-o urmeze în această aventură: Dumnezeu să-i fie martor la această trecere și să-i fie, totodată, chezaș al său în Ceruri. „Din caznele morții mă nasc... Ah, cum doare! Sunt imagini reproduse din Biblie și intro- Nu știu să respir lumina nemuritoare. duse într-un discurs în care regăsim valorile Din pântecul vieții spre Tine m-arunc creștine recomandate de Sfântul Pavel În veșnicia spăimântătoare (credința, speranța și, deasupra lor, Fără fund, fără vad, fără cale... Mă-mpresură Duhul în vijeliile sale... Slăbănogul, nemernicul suflet prunc Primește-l, Doamne, pe mâinile Tale...” Poetul, care tânjește la starea de sfințenie, caută Graalul în lumea întreagă și nu-l află, Dumnezeu îi spune în cele din urmă că Potirul Sfânt se află în el, adică în sufletul credincio- sului mistic. Dumnezeu este iubire, este împli- nirea, întregirea ființei și, cu gândul, probabil, la scrisoarea Sfântului Pavel către Corinteni („Și acum rămân acestea: credința, nădejdea, dragostea, iar mai presus dintre acestea este dragostea.”), omul adânc religios care a fost Vasile Voiculescu dedică, după versurile citate mai înainte, altele prin care laudă simbolul divin al iubirii depline și întregitoare: „Tu dulce vitejie spre tot ce e Iubire, Tu veșnică dobândă a tot ce facem bun Plinirea mea, Tu, Doamne, supremă întregire, Fă din risipa vieții în Tine să m-adun.” Numărul 6-7 (404-405) / 2021 ■ 5 EUGEN SIMION dragostea). Poetul le comunică, aici, fără desprindem din versurile testamentare ce artificii literare, într-un stil direct, de o urmează: frumoasă sinceritate și umilință: „Nimic nu mă-nspăimântă, că mor sau că „Simt frânghiile cărnii grăbit cum se viez, dezleagă, Ești început a toate, și tuturor sfârșitul: Cătușele de oase slăbesc... Şi mă desferic... De când m-am rupt de tine și nu mai Lumina nu-mi ajunge: vreau alta încetez nouă,-ntreagă Cumplita mea cădere ce umple infinitul, Sfârșesc de-acum popasul în larva mea M-apropii tot de tine pe cât mă depărtez.” pribeagă, Aștept eliberarea din strimt și întuneric... La marea sărbătoare, curând a morții mele, * Pe lângă albul înger cu aripa de gheață Te leg adânc, o, Doamne, în clipele acele, Voiculescu este, recunosc toți, și un Chezaș al meu la Ceruri pentru eterna foarte bun poet peisagist, comparabil cu viață Pillat și alți tradiționaliști din epocă. Este Cu sfântul Trup și Sânge să fii și Tu de tema care, alături de cea religioasă, leagă pe față!” autorul Poemelor cu îngeri de pasteliștii de la „Gândirea”, dar și de mulți alți autori de Sunt versuri admirabile, de un lirism peisaje, priveliști, acuarele, evocatori ai natu- profund, versurile unui mistic care n-a în- rii românești. Natura este, de altfel, o temă cetat să caute cu ardoare și cu o bucuroasă prioritară în literatura română. Secolul al durere, un ideal care nu este numai religios, XIX-lea o cultivă, văzând în ea, dincolo de dar și moral. În fapt, cum au remarcat și alți frumusețea ei estetică, un simbol al identi- comentatori, căutându-l pe Dumnezeu, tății naționale. Alecsandri, Alecu Russo, poetul se caută pe sine. Și sinele său nu-i Eminescu, Hogaș, Coșbuc, Sadoveanu decât un ghem de chinuri, dar și un conti- (acesta prelungește viziunea și obsesiile nuu extaz mistic. Cioran scrie undeva că „secolului cel lung” – cum a fost numit se- nu-l caută pe Dumnezeu de frică să nu-l colul lui Eminescu – în secolul al XX-lea, întâlnească, Voiculescu – spirit autentic făcând din natură – natura primordială – mistic – îl caută mereu și suferința căutării un personaj esențial în epica sa) sunt mari sale este bucuria spiritului său și nădejdea pictori ai naturii nestricate încă de civilizația desăvârșirii sale etice. O dulce povară, mașinistă... Proza românească renunță, în mângâierea și mântuirea lui. Nemurirea, modernitate, în bună parte, la descrierea spune poetul, nu este o stare împlinită, ci naturii ca ramă a acțiunii epice, optând „o lucrare fără de sfârșit”. Căderile lui n-au pentru proza de analiză psihologică. Marii făcut decât să-l apropie de lumina divinită- poeți continuă, însă, să se inspire mult din ții și îndoielile sale (puține și scurte, urmate ceea ce esteticienii numesc frumosul natural, de mari căințe), nu i-au frânt extazul mistic, mitizează, ca Blaga și Arghezi, natura și o după cum mărturisește. De aceea așteaptă spiritualizează. Cu alte mijloace lirice și altă fără spaimă moartea ca o supremă încercare viziune (mai mult contemplativă decât filo- (o ultimă încercare) izbăvitoare, cum sofică), Pillat continuă Pastelurile lui 6 ■ Numărul 6-7 (404-405) / 2021 Vasile Voiculescu (II) Alecsandri și construiește o adevărată geo- caz, cum trebuie să se întâmple, de regulă, grafie lirică, introducând în peisaj și o notă cu orice poem indiferent de formula lui. de meditație asupra timpului. Ca peisagist, Voiculescu este, cu precăde- Voiculescu îi asociază, cum s-a văzut din re, un poet al toamnei, anotimp favorit cele relatate până acum, un puternic filon pentru aproape toți poeții români. În volu- religios, luând sistematic natura (creație a mul de debut, dăm peste versuri ce înfăți- lui Dumnezeu) ca punct de referință pri- șează, am semnalat deja, dura muncă a țăra- mordial pentru cugetările, căutările lui nilor sub o ploaie măruntă de zloată. În spirituale, reveriile și anxietățile lirismului centrul tabloului este o „trâmbă de oameni” său. De aceea peisajul lui, luat generic, nu care se luptă cu lutul cleios, într-o încordare este decât rareori cultivat doar pentru el mută, dușmănoasă. De-abia la urmă, când însuși, ca element estetic separat. În peisajul ziua se încheie, câmpul ca atare, în culorile voiculescian (bogat și individualizat) este lui cernite, intră în tablou: „Pustiu, răscolit, totdeauna cineva (cel care-l scrie, desigur) crunt stă câmpul ca după o crâncenă luptă, care se roagă și își notează neliniștile inte- / Doar ploaia rămâne să plângă, nopți-zile rioare. Din acest punct de vedere – și numai întregi neîntreruptă / Logodna semințelor din acesta – el se potrivește cu B. Fundoianu, blânde cu lutul bătrân, stors de vlagă.” Două un peisagist existențialist, mistic, în tradiția culturii iudaice. Priveliștile sale sunt pro- iecții ale unei anxietăți fundamentale, ex- În fapt, cum au remarcat și presia unei stări de spirit în eternă neliniște. Voiculescu este, cum se cunoaște, un creștin alți comentatori, căutându-l pe ortodox fervent, un mistic ca Paul Claudel, Dumnezeu, poetul se caută pe sine. putem spune, care caută pe Dumnezeu în Și sinele său nu-i decât un ghem de toate cotloanele creației sale, adică în lucru- chinuri, dar și un continuu extaz rile și vietățile pământului. De la această mistic. Cioran scrie undeva că viziune panteistă pornesc priveliștile sale încărcate de culori grele și însuflețite de nu-l caută pe Dumnezeu de frică ardoarea unei inepuizabile devoțiuni reli- să nu-l întâlnească, Voiculescu – gioase. De aici vine și impresia pe care o ai spirit autentic mistic – îl caută la lectură că peisajul este o confesiune pic- mereu și suferința căutării sale este tată, imaginea unei stări de suflet. G. Călinescu găsea că el suferă de un „manie- bucuria spiritului său și nădejdea rism antropomorfic” și de un abuz de ter- desăvârșirii sale etice. O dulce meni dialectali. Are, în principiu, dreptate povară, mângâierea și mântuirea (de altfel, toți criticii – de la Pompiliu lui. Nemurirea, spune poetul, nu Constantinescu la Șerban Cioculescu – îi reproșează acest fapt), dar, cum voi încerca este o stare împlinită, ci „o lucrare să dovedesc în continuare, nu toate prive- fără de sfârșit”. Căderile lui n-au liștile lui sunt sufocate de limbajul regional făcut decât să-l apropie de lumina și nici toate nu sunt compromise de proce- divinității și îndoielile sale, nu deul, exagerat, al antropomorfizării. i-au frânt extazul mistic Acestea există, adevărat, în text, dar prive- liștile agreste trebuie judecate de la caz la Numărul 6-7 (404-405) / 2021 ■ 7 EUGEN SIMION „Lacul zânelor din codri a-nceput ursuz să scadă... Tăinuitele-i izvoare rând pe rând s-au potmolit Şi-n paragina hobăiei brusturi grei crescuți grămadă Tot mai strâmt îl strâng în copca unde-n- cet s-a cuibărit. Limpezișurile-i triste le-a umplut mătasa verde, Mreji de lintiță măruntă în adânc s-au coborât, Până-n fund e negru lacul și, din umbră, cum se pierde, Sub sprânceana de pădure pare-un ochi posomorât.” urmat de un peisaj marin în care semeții brazi și molizii tari de munte, intrați, acum, în structura unei corăbii, sunt purtați „în năsălia nemetului de spume”. Oceanul este cuvinte regionale, nepoetice (dar ce cuvânt plin de corăbii zdrențuite și, e limpede, este, în sine, poetic și nepoetic, în afară de priveliștea nu stârnește euforia poetului. figurații?), și anume zloată și trâmbă. Am Lui Voiculescu îi plac, îndeosebi, amurgu- sentimentul că peisajul nu suferă din această rile și le încadrează, cum scrie într-un vers, pricină. Scăderile lui trebuie căutate în altă „în nemărginitul iezăr de lumină”. Lumina, parte. Alecsandri și Coșbuc au introdus în am convenit deja, este un element cu multe pastelurile lor asemenea scene de muncă funcții lirice. Figurată, este lumina divini- agricolă, în note însă mai vesele. Voiculescu tății, în înțeles profan, ea intră în tabloul pune accentul – poate prea apăsat – pe unui univers material dominat de abisuri „trudita robime a muncii”. Este preferința și întunecimi. Inspirat, poate, din simbo- lui, bizuită pe o viziune mai largă asupra liști, poetul desenează parcul devastat de legăturii între om și cosmos, pentru elemen- toamnă și de un heruvim răzbunător... Este tele stihinice ale naturii. În „treaza lui cuge- imaginea răvășitoare a paradisului pierdut tare” din poeziile de război (1918) vorbește al iubirii. Iată, dar, un Voiculescu poet al de „genunile de sub picioare”, de „negurile melancoliilor autumnale, eliberat – pentru oarbe [ce] vin ca fumul” și de cerul ce pare o clipă – de problematica grea a religiozi- „fund de iaduri”. În Pârgă, peisajul câștigă tății sale: teren, fără ca „huma netrebnică” a celui care contemplă aceste priveliști să dispară din „Azi am trecut s-o văd, înstrăinată, tablou. Ea lasă însă locul principal naturii Grădina-n care-o vară ne-am iubit... ca atare. Iată un peisaj de toamnă mai liniș- Podoaba-n zdrențe-i spânzură uscată, tit, în notă eminesciană: Rugini a prins frunzișul răvășit, 8 ■ Numărul 6-7 (404-405) / 2021 Vasile Voiculescu (II) Iar parcul, raiul nostru de-altădată, Eminescu se arăta interesat de asemenea Cu ziduri alții azi l-au ocolit. pustietăți alpine în care trăiesc magii înțe- lepți izolați de lume, cititori în cărțile vechi E ceasul vechi al dragostei, e seară, de înțelepciune, profeții lumii profane. Şi, dând să intru, stau înfiorat: Voiculescu nu are asemenea reverii, pentru Înaltul plop la porți m-așteaptă iară, el Muntele Obârșiei este o sumă de sălbăticii Dar toamna purpurie l-a schimbat și asperități fizice pur decorative. Fotografia În galben stâlp pâlpâitor de pară, este puțin întunecată de metaforele, compa- Ce freamătă, de vânturi zbuciumat. rațiile, termenii – pe scurt – luați din limba păstorească. Este perioada în care poetul Şi-n vijelia ce s-a-ncins să-l bată. caută, parcă, înadins asemenea metafore de Aprinsul plop acolo mi-a părut o brutală materialitate: „șiștarul văilor Că-i sabia de foc neîndurată adânci”, „oborul cerurilor late”, „zăplazurile Pe care Heruvimul nevăzut zării”, „cirezile de nori în goană”, bivoli ce O flutură spre lumea blestemată „boncăie prin ceruri mugitori” și alte aseme- La Poarta Paradisului pierdut.” nea construcții lexicale, cultivate pentru pitorescul și ineditul lor. Ele nu au o funcție În Icoane de toamnă, amurgul este o ramă estetică în poem. Sunt ca niște panglici de uriașă prin care se scurge sângele luminii, iar hârtie pe un costum de mătase. Alteori însă, pădurea îngălbenită pare „o vastă pălălaie / cum am arătat, termenii rurali dau culoare aprinsă pe corlata căruntelor coline”, ve- acestor pânze cenușii. Într-un peisaj hiber- gheată de vedeniile Serii și ale Nopții. nal foarte reușit artistic, contemplă mai li- Majusculizarea este un procedeu frecvent, niștit decât în alte versuri „brutalitatea am constatat, în poezia de concepție a lui ninsorii” și se înfrățește, ca Sfântul Francisc Voiculescu, fără rost însă în peisaj. Mai reu- din Assisi, cu viețuitoarele care înfruntă șit este Pe muntele Obârșia, imagine a naturii urgia gerului teribil: necălcate încă de om. Aici sunt „zănoage găunoase”, „zimți de stâncă”, „tăcute chino- „Aș sta-ndelung de vorbă cu urșii din vii” și, deasupra lor, cerul arcuit ca un imens bârloguri, pronaos: Să-mi spună cum e iarna la dânșii în bungeturi, „Așa, proptit în slavă, îl calcă rar păstorii, Când peste zmeurișuri zăpada cade-n Şi pleșu-i fără iarbă stă mai presus de stoguri viață... Şi zace cât căpița pe rugii din mureturi. De zimții lui în care se piaptănă toți norii Atârnă floace sure și lațe lungi de ceață. Dorm, grași, în scorburi stupii, ticsiți de miere nouă, În cuibul cald de gresii clocesc, stând muți, Miresmele din lume acolo-s strânse, vulturii, cheaguri, Ca pustnicii în fundul tăcutelor chinovii... În timp ce ei, ca țâncii, sug Dar ochiul lor străbate prin gura labele-amândouă, surpăturii Şi mormăie, săracii, visând că-sug din Pânzet de șesuri, până la poalele faguri. Moldovii.” Numărul 6-7 (404-405) / 2021 ■ 9 EUGEN SIMION Cum ies acum bursucii cam nărăviți la / murind strivit sub alba muțenie a firii”. În lene, alt poem alegoric (Primăvară) cântă boii Când nu-s croite pârtii prin grelele Domnului ce, stimulați de sfântul soare, ies omături? din somnul iernatic „în cirezi șerpuitoare”. Cum mai răzbat puiendrii și vulpile Într-o elegică toamnă din volumul Poeme cu viclene, îngeri, aflăm o frescă a naturii ce se pregăteș- Cu cozile învoalte, târâș ca niște mături? te de fatala extincție. Peisagistul plânge crengile uscate și notează mireasma poeme- De veverița, însă, chiabură și-nfoiată lor strivite și, zice el, ciugulite de „pasărea În vechea ei scurteică, nu-mi pasă, orice-ar durerii”. Până și „raiul amintirilor” se spune, destramă: Ea fură toată vara și-ascunde la poiată, Iar iarna stă pe vine și sparge-n dinți „Miroase pretutindeni a mucigai și-a alune.” miere, O fructă ciugulită de pasărea durerii și, transformând pastelul într-o fabulă, lau- Mai spânzură scheletic de vreascul ros al dă pe fratele vier trupeș, pe lupii ocrotiți de verii: Sfântul Andrei, pe bieții iepuri, iar mila lui Din hârca ei sămânța rânjește în tăcere. creștină se manifestă chiar și pentru soarta corbilor, a șerpilor și a broaștei „ce se-ngroa- Aluneci ici pe cărnuri de pă de vie ca fachirii”. Dorința lui este să fructe-nsângerate, prindă „sfiosul scâncet al viețelor din hăuri Dar nu le vezi din iarba ce le-a cuprins, dospite; Ici calci pe pulpa dulce a poamelor strivite... Şi duci pe tălpi mireasmă de amintiri uitate. Din tot ce-a fost grădina pierdut-acum în zare Plângi crengile uscate ce le-a surpat furtuna. Şi-n toamna ta săraca, plecând, nu iei nici una Din roadele-amintirii mușcate de uitare.” Ca și Pillat, căruia îi dedică două poeme encomiastice, Voiculescu evocă procesul ritualic al culesului strugurilor, dar, într-un stil mai puțin sărbătoresc, vorbește nu des- pre strălucirea boabelor solare, ci de „miro- sul lung de putred, de teasc, de foi răscoapte / [ce] s-amestecă cu greaua muțenie din vie” și de chinurile strugurilor în drumul lor spre 10 ■ Numărul 6-7 (404-405) / 2021 Vasile Voiculescu (II) vin (În vie). În stil mai săltăreț, coșbucian, produsul unei dizgrațioase cepe înfipte în poetul pictează peisajul pustiu, dominat de gunoi (Oboseală). Dintre pomi, nucul este aspre singurătăți, după culesul roadelor, alegerea sa pentru măreția și verticalitatea antropomorfizând „vântul gârbov îndoit de lui. Sub arșița sălbatică de vară, nucul este șale” și bălăriile și cețurile ce umblă „cu pași singurul care nu se lasă doborât. Există, de pâslă” sub miriștea cerului. Nu apar lu- așadar, o morală în lumea vegetală, o vitali- cruri noi în peisajul lui Voiculescu, sensibil, tate falnică, regală pe care poetul, însufle- de regulă, la „dumnezeștele stihii”, cum scrie țind lucrurile, o laudă cum altădată laudă undeva. Doar tonalitatea versurilor este mai modestia, umilința lucrurilor mărunte. alertă: Priveliștea grădinii amorțite de arșiță este remarcabilă: „Ca o veche pânză în colori uitate, Lumea-i zugrăvită cu singurătate. „În arșița de vară, sub soarele de-amiază, Toți arborii-n grădină cu frunțile plecate Galbenele goluri scriu pe fața gliei Privesc în neclintire cum umbrele-alungate Vasta frumusețe a zădărniciei. Din ce în ce la poale se strâng și se scurtează. Vin tristeți agale... calcă peste delniți, Toamna fumurie clătinând cădelniți... De lene toropite, trec ceasuri cu zăbavă... Stau lâncedele clipe și moțăie pe cale. După-atâta roadă scoasă ca-n minune Din bolta încintată dogoarea curge pale, A rămas pe câmpuri o amărăciune.” Văzduhul tot e pară și fierbe până-n slavă. În același stil este scris și poemul Alba Cireșii nici nu află cuprinși de piroteală, iarnă dunăreană, care a plăcut criticilor ci- Iar merii pe de lături țin crengile pleoștite, tați la început. Iarnă bogată, veche, „iarnă Pe când caișii gingași cu foile pălite românească”, „cu uriașe plocaduri”, liniști Se sprijină-n zaplazuri, sfârșiți de primordiale, oameni și viețuitoare retrase în zăpușeală. adăposturi și, în jurul lor, pustietăți scitice acoperite de o „sarică bălană”. O euforie a Doar nucul plin de umbră rămâne drept albului și a singurătății: într-una, Cupola-i grea de frunză punând-o scut „Şi-n cumplita lor albețe luminii. Dorm adânci pustietăți; Ca un monarh ce, falnic, în mijlocul Pun troienii vămi răzlețe grădinii Între mari singurătăți.” Cu brațele-nălțate își ține sus cununa.” Ca poet al naturii, Voiculescu are, obser- O alegorie (Pedeapsa macului) narează, văm, preferințe din lumea faunei și a florilor. în maniera lui Topîrceanu, o confruntare de Preferințele merg, în ce privește florile, spre ordin erotic în lumea florilor și a fluturilor. speciile discreditate, cum ar fi cucuta, pelinul Tonalitatea este, aici, umoristică, rară în și mătrăguna, în ideea că mierea este soră cu versurile grave ale poetului mistic, sensibil, veninul (Oboseală). Nu ignoră, totuși, florile de regulă, la părțile stihiale ale universului nobile (crinul și laleaua), dar știe că ele sunt material, cum am constatat. Acum, spiritul Numărul 6-7 (404-405) / 2021 ■ 11 EUGEN SIMION se înseninează și versul curge zglobiu în fa- Ca și Arghezi din faza Cuvinte potrivite bulă. Macul Roșcovanu se îndrăgostește de și Flori de mucigai, Voiculescu scrie puține mândra Cicoare și, ca s-o cucerească, pune versuri erotice, ca să nu spun că aproape nu pe Baba Gărgărița s-o pețească. Dar scrie deloc în chip direct. Când își notează, Cicoarea este logodită deja cu Domnul totuși, gândurile și amintirile, o face prin mare Flutur, care, auzind, apare furios și-l voite ambiguități, amestecând planurile și pedepsește pe nevolnicul Mac, făcându-l de simbolurile. Așa procedează în două încân- râsul lumii. Un poem din 1948 este dedicat tătoare poeme din Urcuș (Cântec pentru masivilor și inesteticilor bivoli, ocoliți, de dezbrăcare și Fata din dafin), așa va proceda regulă, de poeții naturiști. Voiculescu, po- și mai târziu în versurile dedicate Greciei trivit viziunii lui creștine, potrivit căreia antice, atunci când, plin de admirație, pri- nimic nu-i fără rost în lume și potrivit este- vește trupul de marmură al unei zeițe. În ticii sale dă o imagine admirabilă acestor primul Cântec, imaginea unei femei care se genii ale primitivității: dezbracă – scenă absolut intimă, de o puter- nică senzualitate – devine o reverie astrală. „Domol se mișcă zeii nomolului fecund. Când se ivesc sânii și brațele goale, apare un Le picură pe frunte amurgul luat în stol de îngeri, iar când apar coapsele, ceres- coarne, cul pântec, pulpele îmbietoare, se mișcă Că parc-ar vrea deodată în aur să stelele, norii și, din nou îngeri, ca martori se-ntoarne concupiscenți ai universului. Femeia este, în Elementarul negru ce-a răbufnit din fund. această viziune, o sinteză sublimă de „carne și eternitate”. Văzând atâtea proiecții astrale, Sălbatica stihie din smârcuri s-a ales, ai sentimentul că ființa ce-și leapădă ritualic Ia chipuri smoala hâdă și umblă pe veșmintele nu-i o femeie reală, ci o făptură picioare, astrală, o reverie erotică a poetului care Mugesc către lumină huidume visătoare, amestecă prudent planurile: Noroi cu ochi nostalgici pornește peste șes. „Câți îngeri de mătase ai de pază? Când zboară-n lături fragedul lor stol, Ies doi, ba trei... O turmă, haotice vedenii, Ies sâni și brațe, rază după rază, De vărsători zănatici scăpați de dedesupt Din visteria trupului, domol. Își scrie zodiacul cu mâlul tot ce-a supt. Mai lin ca aștrii coapsele-mpăcate Pe drumurile noastre... Spăimântătoare Rotunde legi scriu, boiul când îți culci, genii Cum vii din carne și eternitate Aduc în sate noaptea dospită-n vrăji de Întreagă miez de adevăruri dulci. stele. Opriți la porți, așteaptă, ca soarta-n ceasuri Deschei o stea și norii despresoară grele.” Cerescul pântec, cald, cu arcuiri, Lacteea cale a pulpelor coboară Spre zodiile gleznelor subțiri. * Stihia-ți pură, albă se arată Calc nori și îngeri, goală li te rump, 12 ■ Numărul 6-7 (404-405) / 2021 Vasile Voiculescu (II) Lung să-ți sărut și să cuprind deodată Tot adevărul trupului tău scump.” Voiculescu scrie puține versuri Așa procedează autorul acesta religios, pudic peste măsură, în Fata din dafin, de o erotice, ca să nu spun că aproape senzualitate severă la suprafață, intens pasi- nu scrie deloc în chip direct. Când onală în subtextul versurilor. Reluând defi- își notează, totuși, gândurile niția de dinainte, putem zice că eternitatea și amintirile, o face prin voite acoperă patimile incendiare ale trupului. Poemul de dragoste este, sub acest acoperă- ambiguități, amestecând planurile mânt, scenariul unei seducții îndrăznețe și, și simbolurile. [...] așa va proceda evident, voluptoase, la care participă, se va și mai târziu în versurile dedicate vedea, cerul și altoiul aurorii: Greciei antice, atunci când, plin „Te dezgolesc și-n brațe îți strâng rotunda de admirație, privește trupul de noapte, marmură al unei zeițe. [...] Femeia Lumina cărnii pipăi cu degete de orb, este, în această viziune, o sinteză Şi mâna, ospătată cu sâni, culege șoapte, sublimă de „carne și eternitate”. Tot trupul cu migală de mângâieri să-ți Văzând atâtea proiecții astrale, ai sorb. sentimentul că ființa ce-și leapădă Lucizi, genunchii candizi mai stăruie-n ritualic veșmintele nu-i o femeie răscoală, reală, ci o făptură astrală, o reverie Descui blândul lor lacăt cu chei de erotică a poetului care amestecă dezmierdări, Minunea jăfuită să nu rămâie goală, prudent planurile Te-acopăr cu horbotă de sărutări. Când, albă mușcătură înfiptă-n cer, lirică, erosul este un fruct pur al imaginației. pătrunde Poetul contemplă statuia Ariadnei și laudă, Altoiul aurorii în carnea beznei vii, ca un arheolog cu limbajul mai liber, „slăvi- Sub așternutul rece ca sub obroc tele coapse” și cupele sânilor înfipți acum în te-ascunde argilă. El se străduiește să însuflețească Şi stinge ale coapselor tale dulci făclii. erosul închis în marmură și să plângă în versuri bine scrise minunea goliciunii Sub ceara dimineții ce lină arde-n soare zeiești: Grav sufletul la margini de fericiri stă-n loc, „O, Ariadna, plânsa mea minune, Culege oboseala ca pe-o suavă floare O, fabuloasă carne,-nvolt tezaur Şi patima-l închide în trunchiul ei de foc.” De albă și zeiască goliciune, Slăvite coapse pârguite-n aur. În ciclul heladic, unde Voiculescu face, ca și Pillat, o inteligentă poezie neoclasică, Pe redia mai moale ca o lână, purificând limbajul și sporind meditația Încolăcind fugarnicul tău domn, Numărul 6-7 (404-405) / 2021 ■ 13 EUGEN SIMION Ai adormit c-un fir de algă-n mână Când te-a cuprins iubirea ca un somn. * Cum îți strivești jos trupul fără milă, Își sapă sânii cupele-n argilă, Merită, după ce am reconstituit univer- Se adâncesc sub pântec dulci comori, sul liricii lui Voiculescu, în diversitatea lui tematică, să scoatem din versuri un portret Nisipul suge buzelor sărutul... al acestui autor complex, greu de clasat. Că Şi-n râvna lui spre frumusețe, lutul este un poet ctonic și religios, cu viziuni Îți modelează marile splendori.” mistice, nu mai încape îndoială. Critica mai veche l-a trecut, am reținut, printre tradiți- Ajungând în mitologica Heladă, poetul onaliștii din ramura gândiristă, ceea ce, observă nu numai trupurile zeiești ale ideologic vorbind, este adevărat. Numai că Afroditei și Ariadnei, dar și alte „ogoare de la „Gândirea” colaborează, între alții, și statui”, pădure de coloane prăbușite și ex- Blaga, Pillat, Mateiu Caragiale, Tudor presii ale „dezastrelor divine” pe care le-a Vianu, autori care, respectând tradițiile făcut timpul. Citește, totuși, în ele „stafia spirituale, le traduc în opera lor în chip nemuririi” și laudă „eternitatea albă închi- diferit de Crainic, de pildă, ideologul-teo- să-ntr-un contur” și, încă o dată, „sânii din log al revistei. Ei nu sunt străini de curentele care au supt în leagăn zeii”. Fascinat de moderniste din epocă și, cum este cazul lui aceste „dezastre divine” și de frumusețea lor Blaga, ei pot fi cei care fundamentează es- senină, poetul strigă plin de fervoare: „Cum tetic modernitatea românească. Ca și aș muri în tine!” La Eleusis, printre „dum- Arghezi, de altfel. Așa că discuția intermi- brava de coloane”, descoperă pe Afrodita nabilă despre tradiționalism-modernism goală însoțită de nimfele vasale, în toată este, îndată ce am depășit ideologia (care „frăgezimea eternității” sale... „Un far de nu spune, în esență, nimic despre valoarea frumusețe” – declară poetul fermecat de estetică a literaturii), irelevantă și, deci, atâtea simboluri sacralizate de artă. La inutilă. La începutul secolului al XX-lea, ea Epidaur contemplă, înfricoșat de atâta avea un sens, în anii ’30, „tradiționaliștii” frumusețe, o amiază de azur și „limpezimile citesc pe Rilke și Trach și folosesc instru- de lespezi” ce ard ca niște vetre mitologice. mentele lirice ale modernității. Așa că G. Înconjurat de veșnicie, meditează acum, Călinescu are dreptate să spună (în capito- calm, la destin. Pentru un poet mistic, ob- lul despre Fundoianu) că tradiționalismul sedat de credința și de iubirea lui nemărgi- nu există. Spre a rămâne în marginile ade- nită pentru Dumnezeu, poemele citate vărului, să zicem că tradiționalismul româ- sugerează, totuși, că iubirea păgână nu l-a nesc interbelic este o arcă a lui Noe care părăsit și, atunci când este nevoie, el găsește transportă specii diferite. Tradiționalismul, mijloacele artistice potrivite pentru a o sub latură tematică (viziunea universului exprima. De regulă, este vorba de o iubire din afară, ruralism, sensibilitate la elemen- spiritualizată, ascunsă sub o pânză groasă tele naturii, conservatorism), există, neîn- de imagini telurice. Iată, însă, că iubirea în doios, dar nu într-o poziție inevitabil infe- formele ei pasionat profane poate înfrânge, rioară estetic față de curentele moderniste. cu complicitățile reveriei cosmice, barierele Şansele sunt egale și numai talentul decide ascezei. valoarea artistică. 14 ■ Numărul 6-7 (404-405) / 2021 Vasile Voiculescu (II) Dar Voiculescu? Să-l ascultăm întâi pe el, atunci când spune ceva despre poezia pe care o scrie. În poemul Urmează-mă din volumul Pârgă, își face un portret arghezian, construit din contraste, spirit decis să schimbe zodiile lumii interioare: „Urează-mi luptă, nu-mi ura izbândă, Hotarul vieții nu râvnesc să-l mut... Dar cum mă simt o flacără flămândă, Mă zbucium tot și singur, mă asmut... Ţin rob, ca Navi, vulturul Trufiei, Ca să-l reped, cu sângele pe cioc, Să-mi țintuiască-n bezna bătăliei, În loc de soare, zodiile-n loc.” A adormit, spune în altă parte (Deasupra sihlei de imagini), „călcând pe șerpi de versuri încolăciți în vis”, dar sufletul lui (sufletul – să mai spun o dată – este un simbol totalizator în poezia lui Voiculescu și se repetă, ori de câte ori el vrea să intro- Că Voiculescu un poet ctonic și religios, ducă vocea eului în poem) veghează de sus, cu viziuni mistice, nu mai încape deasupra infernului material al vieții. Ceea îndoială. Critica mai veche l-a trecut ce se și verifică în versurile puternic anco- printre tradiționaliștii din ramura rate în pivnițele lutului. Viziunile înfrico- șătoare de aici, de un realism agresiv, sunt gândiristă, ceea ce, ideologic vorbind, însă cizelate de arta măruntă a poetului este adevărat. [...] să zicem că (scrie el), care are, după cum știm, un ideal tradiționalismul românesc interbelic înalt etic și religios: „Și-și cizelează noaptea este o arcă a lui Noe care transportă cu bonturi de mister / Scobind năluci de îngeri în rumeguș de cer”. Este, carevasăzică, specii diferite. Tradiționalismul, sub poetul materiei germinative în diversitatea latură tematică (viziunea universului ei, vrea să unească azurul cu viermii, ține în din afară, ruralism, sensibilitate la cumpănă dreaptă elementarul din materie elementele naturii, conservatorism), cu azurul: „când aprig ctitor de ruine / există, neîndoios, dar nu într-o când ziditor de frumuseți” (Cântecul omu- lui). O năzuință și o artă poetică ce vin în poziție inevitabil inferioară estetic prelungirea lui Arghezi și, prin el, a simbo- față de curentele moderniste. Şansele lismului care vizitează negativitățile lumii sunt egale și numai talentul decide și cercetează frumusețile urâtului. Este ceea valoarea artistică ce face sistematic autorul Poemelor cu în- geri, definindu-și astfel viziunea lui asupra Numărul 6-7 (404-405) / 2021 ■ 15 EUGEN SIMION „Dulcea durere” este un mod de a ajunge la lumina divinității, o cale în căutarea spiritu- ală care, trebuie să mai spune o dată, este tema acestui poet ctonic spiritualizat. Pentru asta, el amestecă și înfrățește în versuri îngerii cu jivinele, cum scrie într-un excepțional poem mărturisitor în stil și cu sens evanghelic: „Ce cazne noi mi-aduce dimineața? Genuni de chin sub pașii mei plăpânzi... O, Doamne,-mi lași cu camătă viața Că pentru fiecare zi îmi ceri dobânzi? Tot ce-ai creat aici frumos și mare Din mine-ai tras cu clește de dureri, Privesc femeia: Carne și uitare, Suavă urnă cu cenușă de plăceri. Că m-am corcit cu îngeri și jivine Şi-ți scol cu fiecare gând protivnici noi? lumii și arta lui poetică, la un mod figurat, Tu ești prea sus, lumina de la tine evident: un poet al universului rural și, mai Îmbătrânește ca s-ajungă pân’ la noi. mult decât atât, un poet de tip expresionist care, spre deosebire de Blaga (care caută și Dar singur trupul fără mântuire cultivă miturile satului), încearcă să cuprin- Pe cruce de păcate-mi răstignesc, dă lumina (termen, repet, esențial pentru Şi sufletul flămând de nemurire Voiculescu) din formele execrabile, mon- Cu rădăcini amare îmi hrănesc...” struoase, primitive ale humei. De aceea peisajele sale sunt cu precădere dominate Să nu ne scape în aceste splendide ver- de materii grele, inestetice, imagini plastice suri accentul din Psalmii lui Arghezi, în- cu rădăcini înfipte în haosul lutului. Cum doiala că lumina divinității nu ajunge la scrie într-un poem (Duhul), caută „un pa- cel care o caută de-o viață. Suspiciunea, radis în iad” pe care să-l lumineze „cu cion- cum am constatat în atâtea poeme anali- turi de credință” și, desigur, cu cionturi de zate de noi, nu ține însă mult. Credința mister – ca să vorbim în limba figurativă a revine, totdeauna, cu mai mare fervoare în poetului. versuri. Venind vorba de Arghezi, pe care În aceste alianțe stă o bună parte din Voiculescu îl urmează în încercarea de a originalitatea poetului agrest Voiculescu. logodi („corci”) azurul, celestul cu putre- Nu-i un poet al frumuseților rurale – doar gaiurile pământului, să cităm poemul pe într-o oarecare măsură –, este un poet reli- care i-l dedică în seria de Evocări (Villon, gios, care are milă de toate formele negative Decebal, Pillat). Vorbind de arta lui alchi- din arhitectura creației divine și cu „dulce mică, Voiculescu vorbește de un model durere” le cercetează și le aduce în poem. liric pe care încearcă și el să-l urmeze. Și 16 ■ Numărul 6-7 (404-405) / 2021 Vasile Voiculescu (II) trebuie să spunem că reușește, cel puțin în plan formal. Și el, cum am văzut, unește serafii cu vârcolacii în rugăciunile sale și Voiculescu este un expresionist cultivă, sistematic, un limbaj violent con- spiritualizat care vrea (și de cele cret, oximoronic. Portretul este, în fapt, o mai multe ori reușește) să cuprindă confesiune despre sine și despre arta sa toate laturile universului, „cereștile poetică. Este, concentrat, Testamentul său poetic: aluviuni” – cum zice –, dar și „mâlul de iad”, nostalgia de „Rămâne-un mag al lumii, un alchimist, divinitate înfrățită cu mila față acel de obiectele umile. Până și stihiile Ce-a înjugat c-un zâmbet azurul la injurii. sunt în lirica lui îndumnezeite Cu subțiimi de înger el puse-n gura urii Mascara grea de aur cu nimbul pur la fel. („sacra Urgie”, „dumnezeiasca A făurit sudalma așijderi unei steme, Stihie”). Convins, în credința sa Cu paralei și zgripțori în smalțuri de inel, nestrămutată, că drumul spre Să dea cu ea binețe și fără a se teme Dumnezeu trece prin abisurile Şi-a împroșcat stăpânii, de-a pururea rebel. A dezmățat cuvântul, ușor, ca pe-o muiere, și întunecimile lumii de toate Îmborțoșat, prin vârful condeiului de felurile, caută în ele lumina miere, ascunsă Să-i fete după voie serafi ori vârcolaci, Râvnind, lihnit, să muște din soare și din lună, „Tânjesc după o faptă să-mi dea Şi-n sombra-i semeție infernul i-e arvună, desăvârșirea, S-ajungă paradisul pe schele șui de draci.” Râvnesc o subțiime în care să mă torc, O stare fără trepte, mai sus ca fericirea, O luminare-n sine mai pură ca iubirea, * Un fără loc, din care să nu vreau să mă-ntorc. Este locul să tragem o concluzie despre Nu e un jind, ci-o aspră strădanie modul de a fi al poetului și despre arta lui neștearsă: poetică. Voiculescu apare, în versurile lui M-adun, urc iar, mă nărui cu tot lăuntrul chinuite, lucrate la gherghef, cu o mare meu minuție, un spirit însetat de adevărul divin Şi mă clădesc ca turnul lui Babel, humă arsă, și de mântuire. Rugăciunea îi pare a fi, scrie Şi nu-mi pasă de toată risipa ce se varsă într-un vers, „cheia de aur cu care întoarce în lupta grea cu taina s-ajung pe ornicul sufletului”, dar și un mesaj perpetuu Dumnezeu.” către divinitate. Căutând pe Dumnezeu, el se caută pe sine. Aspiră, în viață și în artă, la Ca poet, Voiculescu este un expresionist împlinire și desăvârșire, așa cum sugerează spiritualizat care vrea (și de cele mai multe într-un scurt poem intitulat Babilon, scris ori reușește) să cuprindă toate laturile uni- în 1954: versului, „cereștile aluviuni” – cum zice –, Numărul 6-7 (404-405) / 2021 ■ 17 EUGEN SIMION dar și „mâlul de iad”, nostalgia de divinitate înfrățită cu mila față de obiectele umile. Până și stihiile sunt în lirica lui îndumneze- ite („sacra Urgie”, „dumnezeiasca Stihie”). Convins, în credința sa nestrămutată, că drumul spre Dumnezeu trece prin abisurile și întunecimile lumii de toate felurile, caută în ele lumina ascunsă. O caută cu o durere pe care o sacralizează în versuri care, așa cum am semnalat de mai multe ori, folosesc un limbaj dur, rustic și un tip de metaforă pe care nu l-am bănui la o poezie mistică. Este metafora-concretă pe care o utilizează, abu- zând de ea, și avangardiștii (așa cum face Voronca sau, la alt nivel valoric, Desnos). Voronca vorbește de „salteaua inimii”, Voiculescu de „piatra fericirii”, de „păstaia amintirii”, de „artileria duhului”, „prăpăstiile liniștii”, „păstaia bătrâneții”, „cățuia gurii stinse”, de „șiștarul văilor adânci” și „boabele durerii” etc. Unul (Voronca) este un imagist apropiat, tehnic, de dicteul automat (unde oximoronul, absurdul, ilogicul, alianțele imposibile în limbaj reprezintă un mijloc frecvent de expresie), celălalt (Voiculescu) este, cum am zis, un expresionist mistic care silește rugăciunea să-și asume chiar și detri- tusurile limbii române. Cu ce rezultat? Critica literară este, de regulă, reținută („o încrâncenată căutare a cuvântului aspru, care sfredelește, o voluptate filologică a verbului cu rezonanță barbară, slavă” – scrie Șerban Cioculescu) și nu fără motive estetice. Nici modul cum organizează metafora nu-i totdeauna (vezi exemplele de mai sus!) fără cusur, dimpotrivă, îngre- uiază versul și-i dă o notă de facilitate tehnică și manierism nepotrivit, ca și exce- sul de antropomorfizare. Dincolo însă de toate acestea, autorul Poemelor cu îngeri și al psalmilor scriși după 1944 în asceza în care se retrăsese, este un poet ce trăiește, estetic, aproape de Arghezi și Blaga, în imediata lor succesiune valorică. ■ 18 ■ Numărul 6-7 (404-405) / 2021 A gândi Europa THIERRY DE MONTBRIAL French Institute of International Relations; Academy of Moral and Political Sciences, France; honorary member of the Romanian Academy Institutul Francez de Relații Internaționale; Academia de Științe Morale și Politice, Franța; membru de onoare al Academiei Române e‑mail: tdm@ifri.org Perspectives. L’état du monde au milieu de 2021 (II) A doua parte a articolului dezbate următoarele teme: imperativul conturării unor interese și obiec- tive comune în ciuda stadiului diferit de dezvoltare în care se află statele membre, nevoia unei bune coabitări între cei doi poli principali, Germania și Franța, raportarea la America și stabilirea unei strategii prin care Bătrânul Continent să redevină un actor politic important la scară globală, și gestionarea relațiilor cu granița sudică a Uniunii, cu un specific preponderent islamic. Abstr ac t Cuvinte-cheie: diplomație, predicții, economie, pandemie, geopolitică The second part of the article discusses the following topics: the imperative of shaping common interests and objectives, despite the different stage of development in which Member States are; the need for good coexistence between the two main poles, Germany and France; the relantion with America and establishing strategies to make Europe a major political player again; and finnaly managing relations with the Union's southern border, with a predominantly Islamic specificity. Keywords: diplomacy, predictions, economics, pandemic, geopolitics récent), alors que d’autres paraissent encore L’Union européenne d’une grande fragilité (la citoyenneté et et son (ses ?) intérêt (s) donc la libre circulation, les frontières La construction européenne est assuré- communes…) ou embryonnaires (la santé, ment une entreprise idéologique en cours, la politique extérieure et de sécurité com- dont les fondations remontent au moins à mune). Si l’Union a effectivement un pied l’entre-deux-guerres. Certains de ses pans, dans le réel, celui qu’elle devrait avoir dans encore à consolider, sont entrés dans le l’idéel est mal assuré, et rien ne permet champ du réel (l’eurozone, pour le plus d’affirmer que l’édifice lui-même ne Numărul 6-7 (404-405) / 2021 ■ 19 THIERRY DE MONTBRIAL changera pas profondément de forme dans dans les brancards. La plus grande difficul- les prochaines décennies ou même qu’il ne té reste le nombre : comment peut fonc- dégénérera pas en une vague confédération, tionner de manière efficace un attelage à comme le craignaient ceux qui, dans les 27, encore voué à s’agrandir ? En ce sens, années 1990, s’inquiétaient avec raison l’UE est un formidable laboratoire de d’un élargissement trop rapide. Avec le multilatéralisme1. risque supplémentaire que la révolution Que le pire ne soit jamais certain, l’année numérique et la mondialisation ont favorisé 2020-2021 l’a montré une fois de plus. la montée des populismes et que, sur le Comment la politique vaccinale aurait-elle Vieux Continent, rien n’est plus facile que pu être plus rapide, puisque la Commission de désigner « Bruxelles » comme bouc n’avait jamais été configurée pour ce type émissaire. de choc, et que les vaccins venaient d’ail- En envisageant un scénario de mutation, leurs ? Comment le plan de relance de je ne vise pas spécialement la Grande 750 milliards d’euros, approuvé par l’Alle- Bretagne qui – le général de Gaulle dont la magne ce qui est remarquable, aurait-il pu réflexion était nourrie par l’histoire (et la être mis en œuvre plus rapidement dans une géographie politique…) l’avait bien vu – Union dont chaque membre revendique n’aurait pas dû rentrer dans la Communauté, encore sa pleine souveraineté démocra- telle qu’elle était à l’époque. Mais après la tique ? Pour qui connaît un peu Bruxelles, disparition du Général, les pressions étaient comment ne pas admirer, au contraire, la très fortes. Après quatre ans d’atermoie- mise au point rapide de stratégies crédibles ments et de négociations misérables, le pour protéger les investissements critiques Royaume-Uni doit maintenant se frayer un et développer la « souveraineté technolo- chemin dans un terrain miné et assurer sa gique » de l’Union ? propre survie. Boris Johnson viole déjà le Je m’abstiendrai de poursuivre l’analyse traité qu’il a signé in extremis fin 2020. Je dans cette direction, pour me concentrer ne vise pas ici non plus le troisième grand sur un seul point. Comme on l’a déjà rap- État fondateur de la Communauté écono- pelé, quelques semaines encore avant mique européenne, l’Italie, qui dans les si- l’échéance, la victoire de Donald Trump à tuations difficiles finit toujours par trouver la Maison-Blanche paraissait l’hypothèse la un membre du grand establishment écono- plus probable. C’est le virus qui, plus que mique ou financier international pour ren- Biden, a eu raison de lui. Et beaucoup s’at- trer dans le rang, avant d’en revenir aux tendaient à ce que, réélu, le 45e président petits jeux politiques. Le sauveur s’appelle proclame le retrait unilatéral des États-Unis aujourd’hui Mario Draghi – le précédent de l’OTAN. Les Européens de l’Ouest qui, super-Mario était Monti. Je n’ai pas davan- au lendemain de la Seconde Guerre mon- tage de raisons de m’inquiéter du diale, avaient eu la chance de pouvoir se Luxembourg, de la Belgique – ou même des mettre sous la protection américaine pour Pays-Bas que le Brexit a douchés en 2016. éviter la propagation des coups de Prague, Comme il était prévisible, ce sont les et ceux de l’Est qui, les ayant subis, se sont membres les plus récents, comme la jetés dans les bras des États-Unis une fois Pologne ou la Hongrie, qui ruent le plus leur liberté retrouvée, retenaient leur souffle. 1 Voir T. de Montbrial, « Rivalités de puissance, idéologies et multilatéralisme », op. cit. 20 ■ Numărul 6-7 (404-405) / 2021 Perspectives. L’état du monde au milieu de 2021 (II) La bifurcation a été évitée de justesse, mais prometteur de biens communs, et donc les Européens doivent maintenant savoir ce d’intérêts à défendre ? que les historiens de la longue durée voient Si l’année 2021-2022 s’annonce critique comme une évidence : rien n’est jamais ac- pour l’Europe, c’est aussi parce que, à quis à long terme ; ni le succès de la quelques mois de distance, l’Allemagne et construction européenne, ni la pérennité du la France connaîtront des élections natio- protectorat américain. Après le soulage- nales décisives. Arrivée au pouvoir en 2005, ment (lâche ?) du 3 novembre 2020, le plus Angela Merkel hérita d’un État fort après grand risque serait de pratiquer la politique une transition réussie par ses prédécesseurs de l’autruche, ou si l’on préfère celle du Helmut Kohl et Gerhard Schröder, État non-choix. voué à s’affirmer comme première puissance économique d’une Union européenne métamorphosée et plus atlantiste que ja- Les échéances électorales : mais. Ceci n’étant pas entièrement incom- Berlin et Paris patible avec l’héritage gaullien, dont la Une appréciation objective de la géogra- dernière manifestation fut l’opposition de phie politique européenne oblige à recon- la France à l’invasion de l’Irak en 2003, naître que l’Allemagne et la France consti- opposition que l’Allemagne, la Belgique et tuent autant que jamais l’axe central de la le Luxembourg avaient également exprimée construction européenne, et même plus que à leur manière (Pralinen Gipfel). Tout cela jamais depuis le Brexit. Leur responsabilité certes sans effet. historique est immense, puisqu’elles de- Les seize années du règne d’Angela vraient non seulement s’entendre sur l’es- Merkel ont été marquées par une transfor- sentiel, mais conjuguer leurs diplomaties mation du monde à laquelle la Chancelière pour associer les autres pays membres, en s’est adaptée au jour le jour, usant de son sorte que la construction soit en réalité une exceptionnel talent pour contribuer à recol- véritable co-construction. En l’occurrence, ler les morceaux après chacune des crises qui l’effort diplomatique ne consiste pas seule- ont déferlé, comme le plus récemment celle ment à convaincre les autres, mais aussi à de la pandémie de Covid-19 (accords sur les comprendre leurs points de vue et leurs in- vaccins et sur un plan européen de relance). térêts, dans une dynamique où toutes les Pragmatique comme toujours, elle a fait le parties prenantes s’enrichissent mutuelle- dos rond face aux coups de boutoir de ment de la diversité et de la complémentarité Donald Trump, attendant la fin de son de leurs expériences. Aucun « couple » ne mandat. Mais elle n’a jamais envisagé sérieu- saurait prétendre à « la » vérité en matière sement de changer de paradigme. La per- européenne. Cette vérité est la partie idéelle sonne qui lui succédera, probablement dans de la co-construction. Il ne me paraît pas le cadre d’une combinaison partisane dans sage à ce stade de discourir abstraitement laquelle, selon les prévisions actuelles, les sur le concept d’identité européenne. En Verts pourraient jouer un rôle majeur, ne revanche, il est indispensable de travailler à fera pas l’économie d’une difficile identifier les intérêts communs des membres révision. de l’Union et à les faire partager par les Depuis la Seconde Guerre mondiale, populations. Que signifierait une union à l’Allemagne a bâti sa puissance en bénéfi- laquelle ne serait pas associé un ensemble ciant à peu de frais du protectorat américain Numărul 6-7 (404-405) / 2021 ■ 21 THIERRY DE MONTBRIAL pour sa sécurité, et d’un commerce interna- Jacques Chirac ont été une cohabitation, et tional dépolitisé qui a fait la fortune de son il n’a été réélu qu’après avoir réduit à cinq économie en général, de son industrie auto- ans le mandat présidentiel et bénéficié de la mobile en particulier. Cette ère est terminée. présence inattendue de Jean-Marie Le Pen Bien qu’ayant exercé son mandat entre au second tour de l’élection en 2002. En 2005 et 2021, Angela Merkel restera comme toute hypothèse, la liberté d’action de la la dernière chancelière du xxe siècle2. Le personne qui occupera l’Élysée entre 2022 xxie siècle politique a vraiment commencé, et 2027 pour conduire les réformes risque et parce que l’Allemagne est la première de se trouver réduite. C’est pour ne pas se puissance économique européenne, ses trouver coincé, s’il est réélu, que l’actuel choix dans les prochaines années seront chef de l’État a envisagé de remettre la ré- déterminants pour l’avenir de l’Europe, et forme des retraites sur la table avant même à travers elle pour celui du système interna- les élections présidentielles. Quant à la po- tional dans son ensemble à l’horizon, disons litique européenne et étrangère, elle pour- symboliquement, de la petite trentaine rait subir des turbulences si Marine Le Pen d’années qui nous sépare du centenaire de était élue. Quoi qu’il en soit, la marge de la création de la République populaire de manœuvre du prochain président serait Chine. lourdement entravée dans le cas où l’écart En France, les choses se présentent diffé- économique entre l’Allemagne et la France remment. De par son âge et sa vision, continuerait à se creuser, surtout si, en Emmanuel Macron est un homme du xxie l’absence de réformes dignes de ce nom la siècle, mais le pays ne parvient pas à s’ex- question de l’endettement devenait grave. traire de ses ornières structurelles, de ses Tout se tient. confrontations idéologiques et, en fin du compte, de son addiction à la dépense pu- L’Alliance : quelles menaces ? blique pour laquelle les circonstances ac- tuelles sont du pain bénit. La passion pour Supposons hardiment dans ce qui suit la redistribution conduit à cette absurdité qu’après les deux échéances électorales que nos services publics sont délabrés alors dont on vient de parler, l’alignement des que nous détenons des records en matière étoiles soit propice aux adaptations néces- de prélèvements obligatoires. saires pour que progressivement l’UE de- En instaurant la Ve République, le général vienne un acteur à part entière face aux de Gaulle a voulu mettre un terme à l’insta- nouvelles conditions de la géographie po- bilité ministérielle de la IVe. Le Général a litique. Je commencerai par les relations démissionné trois ans après sa réélection, transatlantiques. quatre des sept premiers présidents de la Ve Sous la présidence de Donald Trump, le n’ont fait qu’un mandat (interrompu par la président Macron a provoqué un électro- mort dans le cas de Georges Pompidou). choc en proclamant la « mort cérébrale » François Mitterrand a régné pendant 14 ans de l’OTAN et la nécessité pour l’Europe de mais a connu deux cohabitations. Cinq des parvenir à l’« autonomie stratégique ». sept années du premier mandat de L’Alliance atlantique est un tabou en 2 Voir T. de Montbrial, « Toward a New German Foreign Policy », Revue Internationale Politik Quaterly, printemps 2021, et « Face à la volonté américaine de contrer la Chine, l’Allemagne devra faire de vrais choix », Le Monde, 16 avril 2021. 22 ■ Numărul 6-7 (404-405) / 2021 Perspectives. L’état du monde au milieu de 2021 (II) Allemagne, et de tels propos ne pouvaient du retrait d’Afghanistan, au risque que qu’y susciter des réactions vigoureuses, ainsi l’histoire se répète d’une manière ou d’une que dans tous les États où l’histoire a enra- autre. Plus généralement, tout indique que ciné un sentiment de peur de la Russie et de l’intérêt de Washington pour le Moyen- ses poussées impériales. Il n’en est pas moins Orient tend à se réduire aux intérêts améri- nécessaire de poser le problème de l’avenir cains jugés essentiels, comme la survie d’une alliance militaire qui a déjà survécu d’Israël. Un aspect devenu critique pour le trente ans à la disparition de la cause qui en devenir de l’Alliance atlantique est le com- fut à l’origine : la menace soviétique. portement de la Turquie, laquelle joue ou- Le tournant post-soviétique ayant mal- vertement contre les intérêts de certains de heureusement été manqué – le temps a ses partenaires dans l’Alliance et entretient suffisamment passé pour que Ramses n’ait avec la Russie des relations ambiguës. Et plus à en analyser les raisons : c’est mainte- reste par ailleurs toute la question de la nant la tâche des historiens –, c’est un fait cybersécurité. que les positions se sont suffisamment Dans la perspective du moyen et long durcies pour que, ne serait-ce que de ce seul terme, comme prévu, Joe Biden n’a pas point de vue, l’Alliance atlantique demeure tardé à soulever la question du rapport entre actuellement justifiée. À charge pour les l’Alliance atlantique et la Chine. États-Unis de traiter la question des rap- Implicitement au sommet du G7 ; explici- ports avec la Russie dans l’esprit du multi- tement à celui de l’OTAN. Jusqu’à preuve latéralisme, ce dont il est permis de douter, du contraire, les Chinois n’exercent aucune en dehors des postures. Mais il n’y a pas que menace directe d’ordre militaire sur les inté- la Russie. L’Europe (c’est d’elle dont il s’agit rêts européens, et rien ne saurait justifier à ici) est soumise à une menace terroriste ce stade son inclusion dans le champ de durable de caractère djihadiste, alors que les l’Alliance. Que l’Empire du Milieu pose de Américains se sentent aujourd’hui suffisam- redoutables défis aux Européens dans ment protégés pour moins s’intéresser à l’ordre économique, technologique ou cette question, comme le montre la confir- stratégique est reconnu ; que les Européens mation (unilatérale) par le président Biden aient intérêt à en parler avec les Américains Numărul 6-7 (404-405) / 2021 ■ 23 THIERRY DE MONTBRIAL est évident. Tout cela bouscule les relations Commission –, et recherche, beaucoup plus transatlantiques, mais pour autant l’Alliance délicate mais parfaitement sensée, d’une est-elle le cadre approprié pour ces discus- coopération européenne plus poussée dans sions ? En diplomatie, il ne faut jouer avec les industries militaires ou spatiales par le feu – dans tous les sens du terme – qu’à exemple, ou encore identification d’intérêts bon escient, donc rarement et seulement communs aux Européens qui ne soient pas après mûre réflexion. La question des rela- perçus par les Américains comme affectant tions transatlantiques par rapport à la Chine leurs propres intérêts majeurs, en un temps est fondamentale, car les États-Unis de où ils se concentrent sur leur objectif prin- Biden ont déjà commencé à jouer la carte cipal : empêcher la Chine de devenir la pre- discutable d’une approche idéologique, mière puissance mondiale. consistant à réunir sous la bannière étoilée Que les Européens prennent en charge, l’ensemble des États supposés démocra- quand ils en sont potentiellement capables, tiques, face à la coalition abstraite des dé- leurs propres intérêts – dès lors qu’ils ne mocratures et des dictatures. De ce point de sont pas incompatibles avec ceux des vue, il est possible que le rapprochement Américains – serait une approche autre- actuel entre la Russie et la Chine serve la ment constructive que celle, traditionnelle, cause de ceux des démocrates américains qui du burden sharing, qui consiste essentielle- promeuvent l’esprit de croisade. Les ment à acheter américain. Tel pourrait être Européens ont-ils un intérêt commun à me semble-t-il un objectif raisonnable, que tomber dans le piège d’un nouveau monde je vais préciser dans les dernières sections de bipolaire ? Quoiqu’en pense à un moindre ces Perspectives consacrées au flanc sud de degré la France comme, l’Allemagne et l’UE. quelques autres, le 14 juin, au sommet de l’OTAN à Bruxelles, les Européens ont mis Afrique du Nord/Moyen-Orient : un doigt dans un engrenage qui risque d’y affaires du dedans, affaires du conduire. Derrière cela, il y a le fait que ja- dehors mais les États-Unis n’ont eu autant de moyens de pression, notamment dans Quelle que soit la définition de l’Europe l’ordre technologique, sur les Européens. à un moment donné, son flanc sud est constitué des territoires riverains de la Méditerranée (et des mers adjacentes) qui Quelle « autonomie stratégique » ? n’en font pas partie et, par contiguïté, de Ayant ainsi tenté de clarifier un peu le ceux auxquels la géopolitique (au sens sujet de l’Alliance atlantique, nous pouvons large), telle qu’elle s’est incarnée dans l’his- aborder celui de l’autonomie stratégique de toire, les a plus ou moins solidement soudés. l’UE. Ses détracteurs sont fondés à poser la Du point de vue civilisationnel et de plus en question embarrassante : autonomie par plus politique, le trait dominant du flanc rapport à qui ? Qui pourrait sérieusement sud de l’Europe actuelle (entendue comme répondre : par rapport aux États-Unis ? l’UE) est l’islam. Si l’on met à part la Serbie Pour bien faire, il faut distinguer entre et le Kosovo, la Bosnie-Herzégovine, le « souveraineté technologique » – sur la- Monténégro et la Macédoine du Nord, tous quelle un consensus est en train d’émerger issus de l’ex-Yougoslavie, ainsi que l’Albanie, pragmatiquement sous la houlette de la autant de candidats actuels ou potentiels à 24 ■ Numărul 6-7 (404-405) / 2021 Perspectives. L’état du monde au milieu de 2021 (II) l’Union3, le flanc sud de l’Europe se com- continué de porter sur l’histoire et la géo- pose de deux couches, avec les États suivants, graphie politique le regard du temps long, listés dans l’ordre des aiguilles d’une et il aura fallu le coup de semonce de la montre. Première couche : la Turquie ; le présidence Trump pour qu’au moins cer- sous-ensemble (généralement qualifié de tains de ses partenaires commencent à ac- Proche-Orient) constitué par la Syrie, le cepter l’idée d’un après qui ne sera pas Liban, la Jordanie et Israël ; l’Égypte ; la comme l’avant. Libye, la Tunisie, l’Algérie et le Maroc. Pour D’où, en particulier, le débat naissant sur la seconde couche, profondément intriquée l’avenir de l’Alliance atlantique évoqué avec la première : l’Irak, l’Iran, l’Arabie ci-dessus, mais aussi la nécessité de travailler Saoudite et les autres États du Golfe ; la à une formulation précise des intérêts com- bande du Sahel (c’est-à-dire la « rive sud du muns aux membres de l’UE par rapport à Sahara ») au sens large avec le Soudan, le son flanc sud tel que je viens de le définir, en Tchad, le Niger, le Mali et la Mauritanie. un temps où l’intérêt des États-Unis pour le Le concept très opérationnel de flanc est Moyen-Orient comme pour l’Afrique est en l’un des plus importants de la géostratégie, train de s’affaiblir. En ce qui concerne les qui se rapporte aux invariants géographiques États-Unis, cela tient au changement de dans la manière de traiter dans l’esprit posture vis-à-vis de la Russie et de l’Europe, stratégique les relations de voisinage. Si mais aussi à la révolution en cours dans le l’UE était un Etat constitué – comme les domaine de l’énergie, qui a elle aussi un États-Unis, la Russie ou la Chine –, la des- caractère transformationnel. cription qui précède serait parfaitement Le point d’ancrage, pour identifier un claire. Mais l’UE n’est qu’une unité poli- intérêt immédiat, proprement européen, tique d’un type nouveau en voie de forma- concernant l’Afrique du Nord/Moyen- tion, selon un processus dont le terme est Orient – entendu comme le flanc sud le plus largement imprévisible, tant dans les moda- proche – est le phénomène migratoire, dont lités que dans la temporalité. Par exemple, les origines sont bien antérieures aux tragé- le Maghreb est perçu bien différemment dies du « printemps arabe ». Ce phéno- quand on le considère de Varsovie ou de mène, dont on trouve l’équivalent dans Paris. Dans la perspective polonaise, les d’autres régions du monde (entre les États- flancs stratégiques sont les États issus de Unis et le Mexique par exemple), s’explique trois empires (la Russie, l’Allemagne et par la démographie, l’économie et la géo- l’Autriche-Hongrie) et la péninsule scandi- graphie politique. On ne peut expliquer en nave, au nord de la mer Baltique. Après le détail ces flux humains qu’en se remémorant dégel consécutif à la chute de l’Union so- l’histoire. Pour les Français, il est plus facile viétique, c’est tout naturellement – on l’a de comprendre l’ampleur de leur immigra- déjà rappelé – que la plupart des pays tion d’origine arabe (estimée à environ membres de l’UE se sont tournés vers les 6 millions par l’Institut Montaigne4) que la États-Unis pour leur sécurité. La France, qui raison pour laquelle la communauté turque en cela n’a jamais cessé d’être gaullienne, a est beaucoup plus élevée en Allemagne 3 Les populations musulmanes constituent dans ces pays : Kosovo : 90 % ; Bosnie-Herzégovine : 51 % ; Monténégro : 19 % ; Macédoine du Nord : 33 % ; Albanie : 70 %. 4 H. El Karoui, Nouveau monde arabe, nouvelle « politique arabe » pour la France, Institut Montaigne, rapport, août 2017, p. 34. Numărul 6-7 (404-405) / 2021 ■ 25 THIERRY DE MONTBRIAL (environ 4 millions) qu’en France (entre mélange : mouvements migratoires, réfu- 600 000 et 800 000). Pour cela, il faut se giés, montée et extension des mouvements rappeler l’étroitesse des relations entre les djihadistes, etc. empires allemand et ottoman à la fin du Les États-Unis prennent maintenant xixe siècle et au début du xxe. D’une ma- leurs distances vis-à-vis de l’Europe et de ses nière générale, beaucoup de situations pré- flancs, empêtrés qu’ils sont dans des situa- sentes ne peuvent se comprendre que par tions que leurs politiques ont largement l’histoire. Ainsi la rivalité entre la France et contribué à créer. Voilà pourquoi les États la Grande-Bretagne est-elle encore sensible, membres de l’UE devraient aujourd’hui par exemple, dans le Golfe ou en Afrique de identifier clairement leurs intérêts en l’Est. Afrique du Nord/Moyen-Orient, ainsi que Le point important est ici que le gros ceux qu’ils pourraient partager, ou non, de l’immigration européenne est, cultu- avec leurs partenaires dans cette région. rellement, marqué par l’islam et par la L’identification des intérêts est la précondi- mémoire de la période coloniale. Sans tion de toute politique extérieure et de entrer dans les débats au demeurant im- sécurité. portants sur l’assimilation, l’intégration Au Moyen-Orient, l’héritage de Donald ou encore le choc des civilisations, il est Trump est marqué par les accords d’Abra- clair qu’en se modifiant en profondeur ham de la fin de l’été 2020, avec le rappro- par l’immigration, les populations euro- chement entre les Émirats arabes unis et péennes importent des problématiques Israël, étendus au Soudan et au Maroc (en qui leur étaient antérieurement étran- échange de la reconnaissance par gères, ce simple fait se répercutant sur la Washington de l’appartenance du Sahara politique intérieure des pays d’accueil et occidental au royaume chérifien),, mais pas suscitant des passions. Un des sujets les à l’Arabie Saoudite, surtout après le choc de plus rebattus de l’histoire de la pensée Gaza. Tout cela en même temps qu’un en- politique est l’interaction entre la poli- gagement de Netanyahou à ne pas annexer tique intérieure et la politique extérieure la Cisjordanie, comme il en avait proclamé ou, comme on disait jadis, les affaires du l’intention. L’héritage de Trump, c’est aussi dedans et celles du dehors. Dans le cas de le retrait unilatéral en 2016 de l’accord l’Europe et de son flanc sud qui nous nucléaire avec l’Iran (le JCPoA), et un occupe ici, la dimension islamique de certain laxisme vis-à-vis de la Turquie. cette interaction a pris une importance Joe Biden s’efforce de remettre le JCPoA sur majeure. Cela a commencé par l’affronte- les rails, et se heurte aux exigences prévi- ment israélo-arabe et ses ramifications. sibles de Téhéran, de plus en plus tourné Puis il y eut les chocs de la révolution vers la Chine. Comme prévu également, la iranienne et de la guerre d’Afghanistan, politique de Trump a servi le camp des ceux des guerres contre Saddam Hussein, conservateurs. L’élection programmée à l’origine d’Al-Qaïda puis de Daech, d’Ebrahim Raïssi pour succéder à Hassan enfin les échecs du « printemps arabe ». Rohani augmente la liberté d’action du ré- Je m’abstiendrai de disserter ici sur les gime. Biden a obtenu un assouplissement responsabilités, mais il est manifeste que de l’Arabie Saoudite, qui a tiré un trait sur les effets externes de ces désastres ont sa guérilla contre le Qatar. Le Royaume se conduit à la situation présente où tout se déclare maintenant favorable à une 26 ■ Numărul 6-7 (404-405) / 2021 Perspectives. L’état du monde au milieu de 2021 (II) coexistence pacifique avec l’Iran. Pour cela, peut faire l’impasse sur un conflit dont le il faudrait des compromis, notamment sur règlement est impossible sans le Hamas et le Yémen. Riyad entend donner la priorité ceux qui le soutiennent. Dans le vocabulaire à sa modernisation économique et sociale, classique des relations internationales, di- et l’on sait que les hydrocarbures, tout en sons que toute stabilisation au Moyen- ayant encore de beaux jours devant eux, Orient devra reposer sur un équilibre des sont en voie de perdre leur suprématie dans forces (balance of power) entre les principales l’économie de l’énergie. Le nouveau pré- parties prenantes, intérieures mais aussi sident des États-Unis a également prié son extérieures à la région. Avec cette difficulté homologue turc de se calmer, mais celui-ci supplémentaire que les régimes politiques n’en a manifestement pas fini avec ses ten- des États concernés sont plus ou moins tations néo-ottomanes sur le flanc sud de stables. l’Europe, et en Europe même, ce que celle-ci Ainsi ne peut-on que s’interroger sur ne peut pas feindre d’ignorer, comme on l’a l’avenir de la République islamique d’Iran déjà dit. et, dans son cas plus encore que dans L’épisode le plus inattendu s’est produit d’autres, sur la relation entre les affaires du en mai 2021 à partir d’affrontements entre dedans et celles du dehors. Encore faut-il Juifs et Arabes israéliens dans les territoires souligner que la Perse (Iran) est un grand occupés, qui ont donné au Hamas le pré- État-nation, en partie tourné vers l’Asie. texte pour se lancer dans une attaque mili- Quoi qu’il en soit, ne serait-ce qu’en raison tairement peu efficace mais spectaculaire du poids croissant des communautés mu- contre l’État hébreu, au prix de pertes hu- sulmanes au sein de l’UE, celle-ci, en tant maines et matérielles disproportionnées que telle, ne peut plus se permettre de regar- dans ses rangs. Ce n’est que tardivement et der en spectateur ce qui se passe en Afrique à contrecœur que Biden est intervenu pour du Nord ou au Moyen-Orient, et de subir exiger un cessez-le-feu. Si le sentiment pré- les conflits qui s’y déroulent. vaut que le Hamas a gagné politiquement la partie, c’est que la gauche américaine – et Le Sahel pas seulement elle – a retrouvé le sens des injustices à l’encontre des Palestiniens, et Du point de vue géopolitique (au sens surtout que tout un chacun peut mainte- large), cette région n’a pas attendu la colo- nant penser qu’un État juif mais multieth- nisation pour que s’y développent des nique ne serait pas viable : les Occidentaux conflits incessants, entre « blancs » no- eux-mêmes ne sauraient accepter dans la mades et « noirs » sédentaires comme on durée une sorte d’apartheid radicalement le rappelle souvent, de façon caricaturale contraire à leurs valeurs. Joe Biden a ainsi puisque les blancs peuvent être noirs et dû réaffirmer son attachement au principe réciproquement. Les seconds n’ont cessé des deux États, auquel les Arabes eux-mêmes d’être victimes des razzias et des pratiques ne croyaient plus. esclavagistes des premiers. Faut-il rappeler Cette brève guerre entre Israël et Gaza a au passage que les Européens n’ont pas eu à peine interpellé les parties prenantes aux dans l’histoire le monopole des pratiques accords d’Abraham, d’autant plus que esclavagistes ? Il est vrai que la décolonisa- l’Autorité palestinienne reste évanescente. tion, en confiant majoritairement le pou- La séquence rappelle cependant qu’on ne voir aux populations noires, a amplifié les Numărul 6-7 (404-405) / 2021 ■ 27 THIERRY DE MONTBRIAL fractures dans cet espace, en inversant au soutien certes encore minimal de ses parte- moins localement les positions. Mais les naires européens – est la crainte, fondée, dynamiques actuelles n’ont plus que de qu’à travers des jeux de menaces, d’alliances lointains rapports avec cet héritage. De nos ou d’allégeance, l’islam, même « social », jours, l’islam représente plus de 85 % de la ne débouche sur l’islam politique, et en fait population en Mauritanie, au Mali et au sur le djihadisme – avec des conséquences Niger (nettement moins au Burkina Faso régionales débordant le Sahel, d’abord vers et au Tchad). Les taux de fécondité et le Golfe de Guinée (la Côte d’Ivoire, etc.), l’illettrisme y sont élevés (moins en puis de là vers l’Europe. Mauritanie). Le Golfe de Guinée est un vrai enjeu Certains de ces États, qui ne le sont que stratégique pour l’Europe. Les Français sont nominalement, sont incapables d’assurer encore capables de raisonner à long terme, leurs fonctions les plus basiques, comme moins hélas que les Chinois ou même les l’éducation. C’est le cas au Mali, encore Russes. En tous cas, le scénario d’une marqué par deux coups d’État emboîtés, en « afghanisation » du Sahel doit être pris au août 2020 et en mai 2021. Leurs élites se sérieux, à condition de ne pas trop forcer la comportent souvent en prédateurs. Et les comparaison. Elle n’est certainement pas prédateurs de l’extérieur en profitent sans dans l’intérêt des États de l’Afrique du Nord scrupule. Tous font partie des pays les moins et de l’Ouest, mais la coopération de ces avancés. La géographie politique suffit à États entre eux et avec la France (ou à un expliquer pour l’essentiel la prospérité des moindre degré d’autres pays européens) est trafics en tous genres (drogues, médica- difficile. Je pense surtout à l’Algérie. C’est ments, armes…) au Sahel, mais aussi par une litote. exemple, que les États du Golfe aient pen- Le terrorisme islamiste a fait irruption au dant longtemps subordonné leur aide à la début des années 2000, par contagion venue construction de lieux de culte. On souligne- du Moyen-Orient et de l’Asie, qui a enveni- ra toutefois la relative stabilité politique de mé les plaies locales. Les mouvements isla- la Mauritanie, république islamique appli- mistes ont commencé avec Al-Qaïda au quant une version modérée de la charia. Cet Maghreb islamique (AQMI) dans les années exemple montre qu’il est possible pour la 2000. Au nord du Mali, l’implantation des France (et pour l’Europe) d’avoir de bonnes terroristes algériens consécutive à la défaite relations avec un État islamique – certes de du Groupe islamiste armé (GIA) en 2002, taille modeste – pourvu qu’il ne lui porte après la guerre civile des années 1990, a joué aucun préjudice. un rôle important. Une dizaine d’années Ce point est capital, car le fait est que après, la chute de Kadhafi, à la suite d’une certaines confréries ou certains groupes opération où la France ne s’est pas distin- musulmans contribuent au bien de popula- guée par ses capacités d’anticipation, a tions soumises à d’incessantes épreuves. Ce contribué à l’aggravation de la situation. fut d’ailleurs la raison pour laquelle, en Sans oublier les ambitions particulières, Algérie, le Front islamique du salut (FIS) comme celle du chef touareg Iyad ag-Ghali. remporta les élections au début des années Et je ne m’attarde pas sur les groupes djiha- 1990. La véritable explication de l’interven- distes issus de l’« État islamiste » (Daech) tion militaire française au Sahel – dans le ou d’autres plus spécifiques comme Boko cadre du droit international, et avec un Haram, au Nigeria. Toutes ces entités ont 28 ■ Numărul 6-7 (404-405) / 2021 Perspectives. L’état du monde au milieu de 2021 (II) profité des mécontentements ambiants, de quitte à accepter de collaborer avec des facteurs idéologiques ou de dynamiques de régimes islamiques, si ce devait être la groupe.5 condition du soutien des populations, L’action de la France au Sahel s’inscrit pourvu que ces régimes ne menacent dans le cadre général de réouverture du jeu personne à l’extérieur, et qu’à l’intérieur dont nous parlons depuis le début de ces ils respectent les droits des minorités, Perspectives, qui se manifeste en Afrique chrétiennes ou autres. En même temps, comme partout. Ce continent est désormais tant en France et en Europe qu’à l’exté- ouvert à tous vents et à toutes les convoitises rieur, il est essentiel (et difficile !) de d’États – comme la Chine, la Russie ou la montrer que les États membres de l’UE, Turquie – inspirés par des stratégies et des et l’UE elle-même, tout en restant attachés mobiles différents, économiques ou poli- à leurs racines – faute de quoi ils se dissou- tiques (à travers le poids des votes de l’As- draient dans le grand large de la vacuité semblée générale des Nations unies par – respectent la ferveur des pratiques de la exemple). La difficulté est que nous nous religion musulmane, tout en s’opposant sommes appuyés sur des chefs d’État à la fermement à l’instrumentalisation de légitimité douteuse (comme Idriss Déby ou l’islam comme de toutes les religions à des a fortiori son fils après sa mort le 20 avril fins politiques ou criminelles. 2021), identifiés à des régimes inefficaces et La notion d’autonomie stratégique de corrompus. Le dernier putschiste malien, le l’Europe pourra prendre sens dans son colonel Assimi Goïta, entend flirter avec les voisinage (au sud, mais aussi à l’est ou au djihadistes. nord), si nous faisons l’effort de rechercher Malgré sa légitimité internationale, puis d’identifier clairement nos objectifs notre action se heurte donc à des accusa- communs, tout en admettant que l’entente tions croissantes – certes plus ou moins sur les grands principes de sécurité n’est pas orchestrées – de néo-colonialisme : au incompatible avec la concurrence, écono- Sahel, en Afrique, mais aussi à voix plus mique ou culturelle entre nous. ou moins feutrées en Europe même ou aux É t a t s - Un i s . C ’e s t pourquoi La longueur inhabituelle des Perspectives Emmanuel Macron a décidé de revoir de cette 40e édition de Ramses me contraint notre dispositif, après la mort de Déby et à conclure en quelques mots. Comme le le coup de force de Goïta. Aboutissement Ramses 2023 paraîtra après les prochaines en fait d’une démarche amorcée depuis au présidentielles en France, je me limiterai à moins deux ans. D’un point de vue euro- un avertissement aux futurs candidats à ces péen, l’idée que l’on doive défendre le sud élections. L’avenir de l’UE, désormais otage de notre flanc sud commence à être timi- de la rivalité entre les Etats-Unis et la Chine, dement reconnue. Le Sahel ne doit pas se jouera dans les prochaines années. La devenir une nouvelle base arrière du dji- France ne pèsera pas dans les choix à venir hadisme. La vraie difficulté est de trouver si son incapacité à se réformer devait lui comment la France et les Européens faire perdre la maîtrise de son destin. ■ pourraient accompagner positivement les dynamiques sociales en cours au Sahel, Le 12 juillet 2021 5 Marc Hecker, Elie Tenenbaum, La guerre de vingt ans. Djihadisme et contre-terrorisme au XXIe siècle, Robert Laffont, 2021. Numărul 6-7 (404-405) / 2021 ■ 29 Scrisori din Paris VIRGIL TĂNASE Scriitor Writer Urâtul Plecând de la o punere în scenă, la Avignon, a piesei Livada cu vișini de Anton Pavlovici Cehov, unde s-a recurs în mod păgubos și neinspirat la modernizări și actualizări ale metodelor de punere în scenă, autorul pornește o reflecție asupra vocației teatrului și regizorului de teatru, arta ca marfă în modernitate și schilodirea marilor opere prin grilele mioape, lipsite de viziune ale oportuniștilor și ariviștilor din domeniul artistic. Cuvinte-cheie: teatru, urâtul, actualizare și modernizare Abstr ac t Starting from a staging in Avignon of the play Livada cu vișini by Anton Pavlovich Chekhov, where a harmful and uninspired way to modernizations of the staging methods occured, the au- thor starts a reflection on the vocation of the theater and the director of theater, art as a commod- ity in the modern times and the crippling of the great works through myopic grids, lacking the vision of opportunists in the artistic field. Keywords: theater, ugliness, updating and modernization Doamne, cât de urât e totul ! și că „nu caută firescul ci extraordinarul”, Urât decorul, actorii joacă urât, costumele adică, spus mai pe șleau, arta actorului e în- sunt urâte, replicile răcnite sunt urâte, dicția locuită cu cea a exhibiționistului care-și în- într-o franceză pronunțată pocit e urâtă, crucișează picioarele aduse pe după ceafă, a urâtă muzica scălâmbă după care țopăie dresorului care prezintă câini savanți și a scălâmb o vedetă de cinema care se ia drept îmblânzitorului de urși care știu merge pe Sarah Bernhardt – cea pe care Cehov, după bicicletă. Nu suntem la circ – cu plăcerile lui ce o văzuse pe scenă, o ironiza spunând că în – ci la teatru și se joacă Cehov. loc să joace, recită „o lecție perfect învățată” Un Cehov care nu e Cehov. 30 ■ Numărul 6-7 (404-405) / 2021 Urâtul Aici n-avem decât spectacolul unui urât ca ploșnița cu sângele frumosului care e viu, deplin, slinos, sănătos, un urât care se simte care trăiește dar pe care urâtul tinde să-l bine în pielea lui. „Când eram copil, îi scria omoare cu inocența organismelor primitive odată Gorki lui Cehov, aveam un colț de care n-au decât un creier stomacal și care se grădină al meu, unde sădisem flori. Le îngri- răspândesc cu seninătatea gravitației univer- jeam. Priveam uimit cum cresc și înfloresc. sale pe care suntem nevoiți s-o înfrângem ca Într-o zi mă duc cu sticla cu apă ca să le ud și să putem clădi fie și-o colibă. găsesc acolo scroafa noastră – care trăgea o Firește, acest spectacol care se pretinde labă pe care i-o strivise poarta. Bestia se lăfăia Livada cu vișini de Anton Pavlovici Cehov în groapa pe care și-o săpase în florile mele și care deschide Festivalul de la Avignon smulse și împrăștiate. Un dezastru. Pe de altă 2021 nu e decât ultima mișelie teatrală parte era o zi frumoasă, cerul era de-un albas- dintr-un lung șir cu care ne-au obișnuit di- tru nesfârșit și soarele răspândea peste întrea- rectorii succesivi ai acestui festival. Pentru ga lume o extraordinară lumină indiferentă, a se face vizibili și dat fiind că cei mai mulți obiectivă, s-ar putea spune, care punea în dintre ei nu sunt decât un neg, aceștia au evidență fiecare detaliu, fiecare petală strivită, nevoie de un nas de anvergură ca să-și afișeze fiecare lujer rupt dar și fiecare din țepii de păr prezența. Dacă și-ar scrie opera după chipul de pe spinarea amărâtului de porc care gro- și ideile lor de verucă, sau dacă și-ar exercita hăia fericit în culcușul lui de colb...”. incongruența pe-un genunchi de broască, În curtea palatului papilor de la Avignon nu i-ar lua nimeni în seamă. Ca musca, pe „amărâtul de porc grohăie fericit”. care n-o alungă nimeni din lada de gunoi Nu e ceva hidos, searbăd, slut sau mizera- dar pe care n-o putem suferi când ne sâcâie bil, nu e dezgustător nici strident sau hâit ci la masă, dânșii au nevoie să se pună pe pur și simplu urât, un urât covârșitor, apo- Shakespeare, Cehov, Ibsen sau Caragiale, caliptic, înfiorător, de ți se străpezesc dinții. care au și avantajul că ne mai fiind în viață, Un urât care ar fi doar urât și-am trece pe nu pot lua pliciul sau pompa cu flit ca să se lângă el fără să-l băgăm în seamă – având dezbare de insecta al cărei bâzâit – preluat totuși grijă să nu călcăm în balegă – dacă ar de microfoanele timpurilor noi – acoperă sta la locul lui de urât, că, vorba ceea, trebuie tăria textului. Demni de invidiat, spectatorii de toate ca să faci o lume. Un urât care ar fi de operă pot închide ochii și asculta cântul suportabil dacă nu s-ar pretinde frumos și când același fel de agenți patogeni aciuiați dacă n-ai avea senzația că îngălează tot ceea până și în templul de la Bayreuth plimbă ce de vreo două mii de ani încoace civilizații comoara Nibelungilor din Kazahstan în de-a rândul au clădit pentru ca omul să nu Texas (căci, nu-i așa? azi „aurul Rinului” e se simtă vierme pe-un strop de glod pierdut petrolul) sau situează Tannhäuser într-o printre constelații hăbăuce. distilărie : chiar atunci când sunt deghizați Pentru că, veți fi băgat de seamă, boieri în șoricei dintr-un laborator (Lohengrin, tot dumneavoastră ! urâtul e sterp de la natură. la Bayreuth), partitura nu lasă interpreților Nu se reproduce singur. Nimeni nu se pune libertatea de a scheuna – în numele speciilor la masa de scris, în fața șevaletului sau pe o animale pe cale de dispariție (cauză altmiteri scenă de teatru spunând: uite, azi am să nobilă) –, de a râgâi – evocând tradițiile creez ceva urât. Urâtul, ca să se revele și ca unor popoare exotice – sau de a gâgâi – în să existe, are nevoie de frumos de care să se spiritul păsărilor migratoare însetate de li- agațe, pe care să-l paraziteze, umflându-se bertate și pentru care nu există frontiere. Numărul 6-7 (404-405) / 2021 ■ 31 VIRGIL TĂNASE E ciudată, totuși, și de aceea suspectă fericire ! – autorul de teatru care dă o incan- această dorință de a „moderniza” și de a descență în măsură să le facă luminoase „actualiza” operele de artă ! Un fel de a frânturilor de viață de care se slujește, ca spune că omul care vine către capodoperele atunci când electricitatea trece prin filamen- vechilor maeștri e un haplea lipsit de orice tul uni bec, n-are la îndemână decât vorbe discernământ și că are nevoie de un „învăță- – în alte civilizații nu se păstrează textul ci tor” (care-mi amintește autorii prefețelor indicațiile de mișcare. Vorbe care nu pot care însoțeau cărțile publicate odinioară la decât aproxima ceea ce nu se poate spune editura Cartea Rusă) abilitat să-i explice dar constituie, totuși, temeiul misterios al despre ce este vorba în propoziție. Lasă că existenței noastre – barocul textelor elisa- acest dispreț de clasă culturală nu privește betane nu este expresia unei prețiozități ci a decât spectatorul de teatru, care nu primește faptului că eroii simt incompetența limba- asemenea îndrumări când ascultă Bach sau jului, abundența de imagini încercând dacă când privește portretele lui Rembrandt. nu să spună ceea ce nu încape în vorbă, Nimeni nu s-a gândit că punând un crop măcar să indice existența și locul acestui top Venerei de la Milo ar face-o mai „acce- sâmbure de dincolo de înțelegerea cuvinte- sibilă” publicului de azi și că tabloul lui lor. Într-acolo, plecând de la vorbe a căror Goya 3 mai ar fi mai grăitor dacă am înlocui melodie nu o știe și care ascund intenții nu chipiele pușcacilor cu șepci de ofițeri naziști. întotdeauna evidente, din contră...! în- Ceea ce dovedește, de fapt, că temeiul tr-acolo îndreaptă regizorul de teatru acto- acestor „îndrăznețe” modernizări este rul, nu ca să transmită un mesaj ci ca prin convingerea că frumosul nu există în sine, și acești oameni de pe scenă, aidoma nouă dar că arta se reduce la o lecție de învățământ încleștați în situații care le dau incandescen- politic – realismul socialist/capitalist e mai ță, spectatorii să vadă ce nu putem vedea cu în floare ca niciodată. Și totuși, cei care se ochii: „Unde sunt Eriniile care te înspăi- lasă fermecați de-o simfonie de Mozart sau mântă?” îl întreabă corul pe Oreste. „Voi nu de Mahler fără să citească programul de sală, le vedeți dar eu le văd !”, le răspunde eroul cei care privesc încântați Furtuna lui lui Eschil. Eschil, născocitorul teatrului, Giorgione căreia nici învățații nu i-au găsit indică din plecare esența acestei arte – și un tâlc, sau care citesc Villon fără să cunoas- dacă actorul își face bine meseria, lumea din că reginele de altădată sunt dovada vie că sală se înfioară înspăimântată de făpturile asemenea demersuri de-o vulgaritate care-o pe care nu le vede – poate că nici nu există! amintește pe aceea a primitivilor care ar fi – dar a căror răsuflare o simte. vrut să mănânce animalele desenate pe pe- Întemeietorul festivalului de la Avignon, reții peșterii, înlătură frumosul lăsând cale Jean Vilar, cu modestia unui intelectual au- liberă urâtului și omoară operele în loc să le tentic care-și propunea să dea oamenilor de învie. rând, celor excluși de la o cultură devenită Față de spectacolul de operă, unde parti- burgheză, accesul la capodoporele literaturii tura îngrădește măcar muzical „actualizarea” dramatice – ceea ce încercase și Camus la vizual politică, teatrul e dezavantajat. Aici, Alger –, spunea despre regizorul de teatru că textul unor autori înzestrați cu un har care este un mamoș: el aduce pe lume copilul îi depășește, nu este decât urma, dâra firavă altuia. Acesta, copilul, trebuie, firește, să se- a unor fapte mirabile care pun la încercare mene cu părinții și nu cu doctorul care n-are oameni adevărați. Din păcate însă – sau din altă vocație decât ca nașterea să fie cât mai 32 ■ Numărul 6-7 (404-405) / 2021 Urâtul firească, fără daune pentru făt și pentru arborea), au nevoie să reteze picioarele că- mamă. El adaugă că efectele scenice, cât ar fi luțului cocoșat cu nădejdea că aburcându-se ele de „sublim teatrale”, nu se cade să apară în spinarea animalului mutilat, lumea-i va acolo unde autorul nu le-a prevăzut, viciind lua drept Ivan care are în căciulă pana Păsării astfel economia textului dramatic. Pot de Foc. Nu, dragi cititori, băieții ăștia deș- multiplica exemplele care dovedesc că Jean tepți și fuduli, călăresc un ciot de text și n-au Vilar nu s-ar recunoaște în țafandachii care în pălărie decât paie. de-o bună bucată de vreme își fac mendrele Și din acest efort scremut se naște pe scena din palatul papilor, încurajați de urâtul. miniștri ai culturii care, politruci de la tălpile Urâtul care nu e inocent. Nu, nu trebuie roșii ai pantofilor Louboutin – cei de câteva să credeți că dacă lumea trece pe lângă el zi- mii de euro perechea – și cele tot atât de cându-și: „Uite ceva urât, ce-mi pasă mie?!”, scumpe ale papucilor Berluti până-n vârful balele veninoase nu-și exercită puterea de- penei de la pălăria lor moțată, n-au despre structivă. Urâtul de pe scena palatului papi- artă o părere mai luminată decât a foștilor lor de la Avignon se revarsă în sală, oamenii noștri secretari de partid pentru care operele de bună credință își calcă pe inimă zicându-și nu erau decât o altă formă de „educație so- că dacă aceasta e astăzi arta, înseamnă că cialistă”. Aceeași mentalitate de gândac, care frumosul e urât și-n sufletul lor binele începe privește de la nivelul ierbii, e cea a politruci- să semene cu răul care e mai modern, mai lor de azi care gândesc „liberal”. Pentru ei bine încălțat, mai darnic cu cei pentru care arta e o marfă, artistul un producător de libertatea e mai de preț decât morala și bunuri și spectatorii niște consumatori care pentru care, aceeași, consemnele puterii – vin la teatru cu același exigențe cu care se duc ispitită din josnicie și lașitate politică să în marile magazine ca să-și înnoiască frigide- subvenționeze urâtul – sunt mai însemnate rul și mașina de spălat cu modele cât mai noi decât ideea de frumos care ne ține în civili- și mai performante. zație încă de pe când arta nu era decât cules Înoitorii de azi vor să înghesuie nemăr- de scoici și de pietricele colorate – pe care și ginirea unui text care cuprinde nemărginirea acum copiii le culeg din nsipul de la malul vieții în putinica unei ideologii..., nici mă- mării pentru că... sunt frumoase. car: în oala minune tefalizată a opiniei cu- Urâtul de pe scenă naște monștri în sală. rente, a revendicărilor sindicale, a sloganelor Există, în teatrul tradițional japonez, o vehiculate de militanți care nu privesc lumea indicație de costum: hainele cerșetorului decât c-un sfert de sfert de ochi și acela sunt în zdrențe, dar zdrențele trebuie să fie bont... Și cum puterea lor nu le îngăduie să de mătase pentru că suntem la teatru. încalece decât brotaci (hyla arborea Urâtul de la Avignon nu e de mătase. ■ Numărul 6-7 (404-405) / 2021 ■ 33 Comentarii SIMONA MODREANU Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași Faculty of Letters, “Alexandru Ioan Cuza” University of Iași e-mail: simona.modreanu@gmail.com Ochi penumbrit Profesor, jurnalist, hermeneut, prozator și diplomat, Radu Ciobotea practică, atât în eseurile cât și în romanele sale, un ingenios joc cu mărgelele de umbră, scoțând la iveală sensuri ascunse, disimulate în profan, legende provocatoare, simboluri uitate, legături neașteptate. Iar pe lângă rigoarea și claritatea argumentației, scrisul său este și plastic și provocator, perfect adecvat căutării acelor cărări prea puțin bătătorite între esoteric și exoteric, întru acea fluidă și miraculoasă întâlnire a luminii și tenebrelor care dezvăluie fugitiv nebănuite înțelesuri. Abstr ac t Cuvinte-cheie: sens, ezoterism, Tradiție, cunoaștere, timp Professor, journalist, hermeneutic, prose writer and diplomat, Radu Ciobotea practices, both in his essays and in his novels, an ingenious game with shadow beads, revealing meanings hidden in the profane, provocative legends, forgotten symbols, unexpected connections. And besides the rigor and clarity of the argument, his writing is also plastic and seducing, perfectly suitable for searching those not enough beaten paths between esoteric and exoteric, in that fluid and miraculous encounter of light and darkness that fugitively reveals unusual significances. Keywords: meaning, esotericism, Tradition, knowledge, time În vremuri prin care plouă cu texte despre bani, fără a li se strânge sufletul ignorant „oculta” mondială ce-și ițește nenumărate- în fața amenințării cu dispariția a unui le capete reptiliene de prin cele mai neaș- sistem unic de cunoștințe…, e reconfortant teptate cotloane; în vremuri în care, în fața și binefăcător să ne întoarcem asupra unui flăcărilor ce mistuiau catedrala Notre- condens de spirit și învățătură adâncă Dame din Paris, zdrobitoarea majoritate a precum cel pe care ni-l oferă distinsul celor intervievați au deplâns doar distru- profesor, jurnalist, hermeneut, prozator și gerea unui simbol al capitalei, a unui mo- diplomat Radu Ciobotea în volumul de nument „vechi”, „frumos” și aducător de eseuri Penumbra. Alături de un alt Radu, 34 ■ Numărul 6-7 (404-405) / 2021 Ochi penumbrit Cernătescu, sau de un Marcel Tolcea, și el se apropie dezinvolt și uneori iconoclast de varii forme ale spiritualității încifrate, ar- ticulându-le însă cu teorii recente din fizica cuantică, filosofia științei sau transdiscipli- naritate. Este interesant de remarcat, de altfel, că toți acești scrutători ai zonelor de penumbră a cunoașterii vin din același nucleu „hermeneutic” timișorean! Iată că, după intensul pol magnetic moldovean al lui Ioan Petru Culianu, și, mai înainte, al lui Vasile Lovinescu, Matila Ghyka, ori Mihail Sadoveanu, centrul de greutate în sfera descifrării unor sensuri ce scapă pri- mei (și multor alte) vederi pare să se fi mutat în Vest. O fi având și aceasta o semnificație… Căutător neobosit prin firide ce nu și-au dezvăluit misterele, Radu Ciobotea practică un ingenios și seducător joc cu mărgelele de umbră, scoțând la iveală vechi ghicitori și eresuri, inițieri niciodată încheiate, legende veșnic provocatoare pentru că sensul ultim continuă să ne scape, precum cele ale tem- Esoterismul, în societatea contempora- plierilor sau ale labirinturilor. Ajuns în nă îndeosebi, „beneficiază” de o atractivi- conștiința publică mai cu seamă prin repor- tate frivolă, superficială, de aura neserioasă tajele sale de război în Iugoslavia1 – și rămas și consumeristă a prezicătorilor de profesie acolo, din păcate, pentru marea majoritate și a horoscoapelor de jurnal. Prea puțini a cititorilor -, cunoscut ulterior de specialiști calcă pe tărâmul atât de alunecos și mean- pentru studiile sale despre reportaj, într-o dric al simbolurilor cu sensuri multiple, al perspectivă comparată adesea, cu situația contextualizărilor și conexiunilor ce nece- jurnalismului în Franța2, Radu Ciobotea sită vaste și solide cunoștințe de istorie a este însă, mai presus de toate, un asiduu religiilor, de mitologie, de heraldică, de căutător al sensurilor ascunse, disimulate în lingvistică comparată, ba chiar de fizică și profan, dar care constituie armătura onto- chimie. Pentru Radu Ciobotea, ca și pen- logică a lumii, un căutător pentru care ar- tru cei anterior citați și care i-au fost călă- canele sunt o chemare, o provocare, fără uzitori prin aceste tuneluri ale cunoașterii, teamă de cântecul sirenelor. esoterismul reprezintă o cheie de boltă ce 1 Radu Ciobotea, Război fără învingători: Iugoslavia, 1990-1997, Timișoara, Meridian 21 Delta, 1998, tradus și în franceză, Une guerre sans vainqueurs, Paris, Editions Paris-Méditerranée, 2003. 2 Radu Ciobotea, Reportaj și literatură; eseu asupra reportajului românesc și francez interbelic (Cluj, Casa Cărții de știință, 2005); Reportajul interbelic românesc. Senzaționalism, aventură și extremism politic (Iași, Polirom, 2006); Le Mot vécu. Le reportage roumain et français dans l’entre-deux-guerres (Orizons, 2010); Journalistes français dans la Roumanie communiste 1974-1989 (Orizons, 2014). Numărul 6-7 (404-405) / 2021 ■ 35 SIMONA MODREANU profunde și variate, pe atât de solide ale lui Radu Ciobotea, precum și decența sa na- turală, care l-a împiedicat să caute notori- etatea cu orice chip, l-au menținut în zona – ce-i drept, puțin populată – a celor care îi pot urmări subtilele trimiteri și interpre- tări. Meditația clarobscurului, atât de su- gestiv reliefat de taina bisericilor ortodoxe vechi, cu pietrele lor reci și adumbrite și cu ferestrele lor mici și înguste, nu se împot- molește în marasmul tenebrelor, căci penumbra din noi nu este, deci, o amenințare a tenebrelor, ci mai degrabă o deschidere spre meditație, interiorizare, un echilibru fragil între noapte și zi, între de- parte și aproape. Penumbra este, în ultimă instanță, spațiul dintre noi și visele noastre, drumul de parcurs între ceea ce suntem și ține laolaltă elemente aparent disparate, ceea ce știm că am putea fi. Este, deci, o contradictorii, paradoxale, fragmentate, și formă a căutării care poate prefigura regă- pe care doar o privire de ansamblu, care știe sirea.3 să străbată penumbra în care au fost înscri- se, le poate însuma într-o lectură coerentă Inflația de pseudo-cunoaștere, fake news și complexă a lumii. Dacă în secolele ce au și manipulări diverse pe care le suportăm zi precedat Iluminismul, o întreprindere de de zi și ceas de ceas nu poate sa nu readucă acest tip era familiară și inteligibilă multo- în minte înțeleptele vorbe ale lui Lao Tse, ra, astăzi, cel ce se aventurează pe teritoriile convins deja cu multe veacuri în urmă că non-empiriei trebuie să navigheze cu mare „cei ce știu nu vorbesc, cei ce vorbesc nu grijă între adeziunea entuziast necunoscă- știu”. A existat însă dintotdeauna și o dis- toare și mai curând păgubitoare a amato- cretă, insidioasă și necesară cale de mijloc. rilor de mister și neîncrederea, ba chiar Radu Ciobotea știe și nu vorbește mult. Sau ostilitatea „științifică” a celor guvernați mai curând, știa, căci mult prea brusc a fost exclusiv de raționalismul reductor al gân- smuls dintre noi, în prag de Paști 2021. diri duale, opozitive, non-inclu- Probabil instalat acum în lumina veșnică, zive. Aroganța omului care consideră că lui Radu Ciobotea nu i-a plăcut prim-pla- poate cuprinde și descifra cu mintea toate nul existenței terestre, deși uneori l-au adus tainele universului a marginalizat până la în față rafinamentul, erudiția și iscusința denaturare și anatemizare batjocoritoare vorbei, fie ca a fost vorba de reportaje de orice tentativă de apropiere de mister pe război în Iugoslavia, de romane fantasy sau alte căi de înțelegere, nu mai puțin legiti- de interpretări simbolice ale semnelor me. Din fericire, cunoștințele pe cât de încifrate. 3 Radu Ciobotea, Penumbra. Eseuri de istorie a culturii, Iași, Junimea, colecția „Ananta”, 2019, p. 40. 36 ■ Numărul 6-7 (404-405) / 2021 Ochi penumbrit Nu trăim decât arareori în lumină. Trăim Ștefan, sparg cadrele cotidiene și deformea- străfulgerări de lumină, sau, în spațiile sa- ză curgerea obișnuită a timpului, atrăgân- cre, ceasuri de lumină. Nu ne prăbușim du-ne atenția asupra unor nexusuri și vorte- în tenebre, dar nici nu plutim în starea de xuri care, în rarele sclipiri de har, ne dezvăluie grație. Nu ne pierdem lumina interioară, tainele universului și creației. dar nici nu o putem păstra la aceeași inten- Penumbra nu e întuneric, e o între-lumi sitate. Trăim în stări intermediare, mereu aparte, o voalare fertilă a luminii orbitoare, schimbătoare, care sunt, de fapt, nuanțe pentru a permite ființei să-și ascută simțurile ale penumbrei. Dar este, oare, penumbra o și percepțiilor intuitive să-și facă prezența amenințare? Conține ea contradicția din- sensibilă. Iar aici, lecturile din sfera fizicii tre întuneric și lumina? Nu găsesc, totuși, cuantice și a transdisciplinarității i-au per- nici o contradicție, ci o rafinată comple- mis lui Radu Ciobotea o altă pătrundere în mentaritate de stări ale universului.4 necuprinsul ce scapă vederii noastre… Radu Ciobotea a iubit această penumbră Penumbra este lumina în stadiul pur, intensă și adâncă, această penumbră ro(s) doar cu o intensitate scăzută, care conferă titoare, nu a cedat ispitei de a scrie ce se cere adâncime și care indică existența unei alte și ce se vinde, urmându-și doar glasul inte- dimensiuni a spațiului, ireperabilă la lu- rior și calea propriei căutări, dezvăluind-o mină, dar întrezărită, ca prelungire spiritu- în măsura în care a considerat-o pilduitoare, ală a realității vizibile.6 după cum reiese din unul dintre rarele sale interviuri5. A scris contra curentului, dens, Pe lângă lecturile multiple și sedimenta- în picături de chihlimbar înmărmurite în rea lor reflexivă, cu înalt grad de tălmăcire vorbe cumpănite, profunde, uneori alune- personală, Radu Ciobotea mai are un dar, coase, atunci când limpezimea riscă să lase nu foarte des întâlnit la cei ce ating, cu de- vederii prea multe din cele ce nu se pot oferi terminare persuasivă, un discurs de rigoare oricum, oricând, oricui. Alteori ludice, și logică a argumentației. El scrie nu doar pentru că știința adevărată nu a fost nicio- clar și convingător, ci și fluid, seducător, dată încruntată, vederea în prin și dincolo învăluitor, căutând acele cărări prea puțin de norii groși ai ignoranței neputând con- bătute între exoteric și exoteric, în acea duce decât la seninul de „dincolo”, indiferent fluidă și miraculoasă întâlnire a luminii și ce semnificație acordăm vocabulei. Eseistul, tenebrelor ce dezvăluie fugitiv ferite înțele- ca și prozatorul, adulmecă vibrații, citește suri. Dacă nu ești imediat permeabil la forța simboluri, umblă prin pașii unor înaintași demonstrațiilor, ilustrate cu texte din precum Guénon sau Eliade, fără a se simți Sadoveanu, Matila Ghyka sau Jakob Böhme, câtuși de puțin încorsetat sau intimidat, între alții, ești cucerit de frumusețea formu- aducând în discuție, prin exemplificări mi- lei. Și invers. Grilele de lectură propuse de nuțios alese, acele fenomene sau indici care, Radu Ciobotea nu fac prozelitism și nici de la numerele pitagoreice până la Dante și operă de vulgarizare, sunt doar expresii ale de la Dacia hiperboreeană la Putna lui receptării contemporane a unei necesare 4 Ibidem, p. 35. 5 Dialog cu Ana-Maria Onisei, în „Supliment de cultură” nr. 119; https://suplimentuldecultura.ro/1289/n-am- cedat-ispitei-de-a-scrie-o-carte-mai-grea/. Consultat pe 18.07.2021 6 Radu Ciobotea, Penumbra. Eseuri de istorie a culturii, op.cit., p. 38. Numărul 6-7 (404-405) / 2021 ■ 37 SIMONA MODREANU reapropieri între rațiunea științifică și ceea morțiș să vadă în acest text o prozaică ce numim Tradiție, pentru a regăsi creator ilustrare a fatalității mioritice. Iată deci o și integrator o unitate pierdută. Jakob privire pentru care cheia e reprezentată de Böhme, de pildă, în perspectiva fizicianului magie, de gnoza rozacruciană, de arhetipuri și eseistului Basarab Nicolescu, în ciuda vechi de când lumea și de corespondențe textelor sale ușor obscure, ne apare ca un cosmice, de coborârea în infern și inițierea filosof cât se poate de modern, cu iluminări prin mitul lui Osiris. Sau, mai descoperim și intuiții care întâlnesc teoriile contempo- uluiți că rigurosul, clasicistul și severul rane privitoare la invarianța proceselor mentor junimist, Titu Maiorescu, era un cosmice, la coexistența unității și a diversi- insomniac bântuit de spaime și fascinat de tății, a actualului și virtualului, înspre o hipnotism (despre care a și conferențiat), nouă filozofie a Naturii. atras fără tăgadă, în dimensiunea sa lunară, de tot ce înseamnă „dincolo”, de tot ce vi- Prezentul este timpul pe care nu îl putem zează necunoscutul și misterele ultime ale înțelege decât atunci când a devenit deja existenței. trecut. Dar până și această înțelegere târ- Eseistul nu caută adeziuni imediate, nu zie este o iluzie, căci nu dispunem decât vine să mângâie pe creștet un orizont de de firave mijloace intelectuale pentru a de- așteptare cuminte și ordonat. Dimpotrivă, scifra un trecut a cărui cheie de decriptare scrie în răspăr. Multe din noțiunile cu care am pierdut-o. „Impensabilul”, numit așa de am crescut comod sunt repuse în discuție de Basarab Nicolescu, negânditul într-o tra- Radu Ciobotea, care face apel la fizica ducere aproximativă, momentul care refuză cuantică pentru a ne aminti că realitatea e să se transforme în eternitate fiindcă nu ceva mult mai misterios decât ne-am imagi- l-am trăit în profunzimea lui și, mai ales, nu nat vreodată, că postulatul obiectivității l-am „jucat” cum s-ar fi cuvenit fiindcă nu absolute, ca și cel al cauzalității absolute nu am fost inițiați pentru a pătrunde în astfel mai sunt de actualitate. Cu alte cuvinte, că de profunzimi.7 realitatea este parțial determinată, dar ră- mâne parțial nedeterminată și că atunci Cert e că semnificatul și semnificantul se când te apleci asupra infinitului mic, nu mai întrepătrund atât de armonios în această există nicio lume fizică obiectivă care să scriitură remarcabil de plastică, încât, în- evolueze în mod independent de tine. tr-un fel sau altul, în funcție de sensibilitățile Hazardul înlocuiește principiul cauzalității, și cunoștințele fiecăruia, te lași vrăjit cu în- discontinuitatea se opune continuității, cântare și descoperi, nu o dată surprins, că interdependența atomilor separabilității și prin armonicele cuvântului ai reușit să treci, obiectivității. Iar intuiția (dacă nu și iniție- pe nesimțite, spre zone de înțelegere pe care rea în „penumbră”) a creatorilor autentici nici nu le bănuiai. au simțit și reflectat dintotdeauna aceste Astfel, suntem confruntați, de pildă, cu relații, strâmtorați simțindu-se ei în acea o altă pistă de lectură a celebrului Baltag logică artistotelică a non-contradictoriului, sadovenian, deschisă în fapt de multă vreme și manifestând, în opere de literatură, arte de Al. Paleologu, dar ignorată cu superbie plastice, muzică, arhitectură nevoia de eli- de mai toți criticii literari, care au ținut berare dintr-o paradigmă sufocantă. 7 Ibidem, pp. 223-224. 38 ■ Numărul 6-7 (404-405) / 2021
Enter the password to open this PDF file:
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-