Revistă editată de Fundația Națională pentru Știință și Artă Director: Eugen SIMION nr. 6-7 (404–405) • iunie - iulie 2021 Vasile Voiculescu (II) Fragmente critice de Eugen SIMION „JOCURI SECUNDE” ALE REALISMULUI SADOVENIAN PAUL CERNAT: PERSPECTIVES. L’ÉTAT DU MONDE AU MILIEU DE 2021 (II) THIERRY DE MONTBRIAL: INSTITUȚIA GENULUI LITERAR ÎN CULTURA ROMÂNĂ VECHE. CAZUL SLAVON: ÎNVĂȚĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB CĂTRE FIUL SĂU THEODOSIE LAURA BĂDESCU: URÂTUL VIRGIL TĂNASE: UNIUNEA FISCALĂ. ABORDAREA PRAGMATICĂ VALERIU IOAN-FRANC, NAPOLEON POP: Revistă editată de Fundația Națională pentru Știință și Artă , Grupul interdisciplinar de reflecție și Editura Expert , sub egida Academiei Române Numărul 6-7 (404-405) / 2021 ISSN: 1220-6350 / ISSN (on-line): 2285-5041 Eugen SIMION director Valeriu IOAN-FRANC redactor-șef Lucian CHIȘU coordonare editorială Mihaela BURUGĂ secretar de redacție Bianca BURȚA-CERNAT Oana SOARE Paul CERNAT DTP: Mihăiță STROE Mihai CIMPOI Serge FAUCHEREAU (Franța) Valeriu IOAN-FRANC Jaime GIL ALUJA (Spania) Radivoje KONSTANTINOVIĆ (Serbia) Michael METZELTIN (Austria) Thierry DE MONTBRIAL (Franța) Evanghelos MOUTSOPOULOS (Grecia) Basarab NICOLESCU Eugen SIMION Virgil TĂNASE Dumitru ȚEPENEAG REDACȚIA: COLEGIUL ȘTIINȚIFIC: site: caietecritice.fnsa.ro e-mail: office@fnsa.ro CUPRINS 6-7 / 2021 3 Eugen SIMION Vasile Voiculescu (II) Vasile Voiculescu (II) FRAGMENTE CRITICE Simona MODREANU Ochi penumbrit Penumbral Eye 34 COMENTARII 19 Thierry DE MONTBRIAL Perspectives. L’état du monde au milieu de 2021 (II) Perspective. Starea lumii la mijlocul anului 2021 (II) A GÂNDI EUROPA 50 43 Florentina NICOLAE Orațiile latino-române ale lui Silvestro Amelio The Latin-Romanian homiletical writings of Silvestro Amelio Laura BĂDESCU Instituția genului literar în cultura română veche. Cazul slavon: Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie The Institution of the Literary Genre in the Old Romanian Culture. The Slavonic Case: Neagoe Basarab's teachings to his son Theodosius 30 Virgil TĂNASE Urâtul The Uglyness SCRISORI DIN PARIS Bogdan CREȚU Ion Druță. Ambiguitatea ideologică a literaturii Ion Duță. The Ideological Ambiguityu of Literature Jean-Jacques ASKENASY Impactul pandemiei asupra minții oamenilor The Impact of the Pandemic on People's Minds Mihăiță STROE Veștile de nicăieri ale lui William Morris William Morris' News from Nowhere 71 83 86 92 Napoleon POP, Valeriu IOAN-FRANC Uniunea fiscală. Abordarea pragmatică The Fiscal Union. The Pragmatic Approach CULTURĂ ȘI ECONOMIE Paul CERNAT „Jocuri secunde” ale realismului sadovenian “Secondary games” of Sadovian realism 60 Numărul 6-7 (404-405) / 2021 ■ 3 A doua parte a studiului propune vizitarea unui Vasile Voiculescu aflat în recluziune, deopotrivă autoimpusă și forțată de împrejurările regimului socialist. Lirica acestei perioade, cu pronunțată amprentă religioasă, consemnează autobiografic neliniștile și preocupările unui mistic aflat în ul- tima parte a vieții. Peisagistul Voiculescu, cu afinități pentru toamne și amurguri, cultivă repetat predilecția pentru faună și flori, pentru metafore cu elemente regionale și tendință de antropomor- fizare. Rămânem cu portretul autorului Poemelor cu îngeri , expresionist spiritualizat care vrea să cuprindă toate laturile universului în căutările sale. Cuvinte-cheie: Voiculescu, tradiționalism, spiritualitate, misticism, portret The second part of the study proposes the visit of a secluded Vasile Voiculescu, both self-imposed and forced by the circumstances of the socialist regime. The lyrics of this period, with a pronounced religious imprint, record in an autobiographical manner the anxieties and concerns of a mystic in the latter part of his life. The landscape painter Voiculescu, with affinities for autumns and twilights, repeatedly cultivates a predilection for fauna and flowers, for metaphors with regional elements and a tendency to anthropomorphize. We are left with the portrait of the author of the Poems with Angels , a spiritualized expressionist who wants to encompass all sides of the universe in his searches. Keywords: Voiculescu, traditionalism, spirituality, mysticism, portrait Vasile Voiculescu (II) EUGEN SIMION Academia Română, președintele Secției de Filologie și Literatură, directorul Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” Romanian Academy, President of the Philology and Literature Section, Director of the “G. Călinescu” Institute for Literary History and Theory e-mail: eugen.simion@fnsa.ro Fragmente critice Abstr ac t În Urcuș (1937), îngerii apar foarte rar, aproape deloc, în poeme. Voiculescu are, acum, alte teme prioritare. În schimb, în versurile scrise după 1945, nostalgia de di- vin, dulcea durere , căutarea divinității revin masiv în imaginarul poetic al lui Voiculescu. Versurile au fost publicate de editori sub titlul [Clepsidra] și Poezii inedite și corespon- dență (1993). Unele dintre cele mai pure, mai profunde poeme religioase le aflăm, probabil, aici. Autorul și-a simplificat stilul, începând cu limbajul – mai limpede, despo- vărat de lespedea metaforelor abuziv regio- nale și de tonalitățile aspre. În plus, ele au EUGEN SIMION 4 ■ Numărul 6-7 (404-405) / 2021 un accent preponderent autobiografic. Poetul vorbește, acum, de cele mai multe ori la persoana întâi și întreține cu divinitatea un dialog direct, fără răzvrătire, cu o apăsă- toare umilință. A împlinit 67 de ani și bă- trânețea îi surâde cu amărăciune. Declinul vârstei a început și, fără panică, izolat de lumea din afară, privește în sine și observă că scrisul a rămas toiagul nădejdii sale. „Mă sprijin în condei ca în toiag.” Să remarcăm faptul – se va vedea numaidecât – că toiagul îl ajută să circule bine și demn prin viața lui. Un De profondis , scris în tonuri argheziene, este un poem splendid despre căderea cre- dinciosului și despre voința lui ardentă de a-și regăsi partea sa de dumnezeire pe care a pierdut-o: „Am căzut, fiindcă m-ai smuls Tu din Tine, Pentru că m-ai svârlit am căzut... Așa strigă toată eternitatea din mine. Umple-mă cu păcat, umple-mă cu rușine, Sfânt am fost, sfânt rămân, ca la început, Vina, mea s-a iscat în lut. Eu, a patra-ți ipostază, țip din ruine: Cine, Doamne, mă va pune la loc? Cine? Nu dragoste, nu milă, nu iertare, Vreau dumnezeiasca mea stare Dă-mi-o, dă-mi înapoi ceea ce am avut, Întregește-mă și întregește-te, Doamne, iar cu mine.” Acest admirabil poem este scris în martie 1950, în condiții, bănuim, de izolare. Istoria din afară este terorizantă și așa va fi încă multă vreme de aici înainte pentru un poet religios. Religia, se știe, nu-i deloc pe placul regimului totalitar. Voiculescu va fi una dintre victimele lui. În mai, același an, scrie o altă scrisoare ( Întâia Dragoste ) adresată aceluiași Dumnezeu de care îndrăgostitul credincios se simte părăsit. O ambiguitate amor profan / amor sacru pe care poetul o lămurește la urmă: „Mi-e dor de Tine, Doamne, ca de-o fată, Întâia dragoste... Cât am iubit! Dar într-o zi s-a mâniat deodată, Făr’ un cuvânt de-atunci m-a părăsit. Un fir din taina-i numai străbătu: Şi mă întreb de n-ai fost Doamne, Tu.” În același stil de spovedanie-declarație de incoruptibilă iubire spirituală sunt și cele- lalte poeme scrise, s-ar părea, într-o imagi- nară chilie monahală în care poetul s-a retras de bună voie. În acest loc de recluziune vo- luntară nu-i decât cel care se roagă și se mărturisește, cu imaginația lui în care iubi- rea este necondiționată și neliniștea grea, unui Dumnezeu pe care robul credincios îl caută de o viață. În acest chip, psalmul se asociază cu autobiografia, ardoarea spove- daniei împarte, astfel, același loc cu medita- ția existențială. Mărturisitorul a ajuns la bătrânețe și se gândește, desigur, la moarte ca la posibilitatea ultimă de a-l întâlni pe cel pe care îl caută de o viață cu râvnă, durere și spaimă. Cere, acum, să fie primit de Dumnezeu pentru a-i depune la picioare huma vremelniciei sale și poate căpăta mântuire. Rugăciunea este străbătută și de un discret sentiment de tristețe provocat de bătrânețile ce l-au ajuns: „S-a ascuns tinerețea, s-a prelins bărbăția Sfințenia a secat, a evadat bucuria. Măcar moarte să le văd, dacă le-am sugrumat. Deschid pumnii: în carcera cruntă Doar bătrânețe măruntă Drojdii de pământ înghețat... Doamne, mă-ntorc la țărmul de unde-am plecat, Mă mai primește Mila Ta oare? [...] Atinge, Doamne, vremelnicia mea; Ochiul Tău poate va mai scurma în ea Un bob de foc, un grăunte de stea... Dar dacă rămâne încă haină, Vasile Voiculescu (II) Numărul 6-7 (404-405) / 2021 ■ 5 Arunc-o la loc în marea senină, Lângă aurul de minuni și lumină Încă o altă veșnicie să stea.” Anxietățile și speranțele religioase nu pot ocoli, la această vârstă, meditația asupra morții. Cum spune Voiculescu, moartea îi dă șansa de a se naște a doua oară, de a res- pira „lumina nemuritoare” și de a întâlni pe Dumnezeu. Poetul-psalmist se roagă, acum, ca sufletul lui slab, trecând prin „veșnicia spăimântătoare” a cosmosului („fără fund, fără vad, fără cale”) să fie recuperat și primit de Dumnezeu. Versuri puternice, dureroase, înspăimântate de calea pe care sufletul tre- buie s-o urmeze în această aventură: „Din caznele morții mă nasc... Ah, cum doare! Nu știu să respir lumina nemuritoare. Din pântecul vieții spre Tine m-arunc În veșnicia spăimântătoare Fără fund, fără vad, fără cale... Mă-mpresură Duhul în vijeliile sale... Slăbănogul, nemernicul suflet prunc Primește-l, Doamne, pe mâinile Tale...” Poetul, care tânjește la starea de sfințenie, caută Graalul în lumea întreagă și nu-l află, Dumnezeu îi spune în cele din urmă că Potirul Sfânt se află în el, adică în sufletul credincio- sului mistic. Dumnezeu este iubire, este împli- nirea, întregirea ființei și, cu gândul, probabil, la scrisoarea Sfântului Pavel către Corinteni („Şi acum rămân acestea: credința, nădejdea, dragostea, iar mai presus dintre acestea este dragostea.”), omul adânc religios care a fost Vasile Voiculescu dedică, după versurile citate mai înainte, altele prin care laudă simbolul divin al iubirii depline și întregitoare: „Tu dulce vitejie spre tot ce e Iubire, Tu veșnică dobândă a tot ce facem bun Plinirea mea, Tu, Doamne, supremă întregire, Fă din risipa vieții în Tine să m-adun.” Poemul din care tocmai am citat ( Întregire ), ca și cele de dinainte și cele ce urmează, scrise între 1950 și 1954, au uni- tate, par desprinse din același discurs litur- gic, unitar și substanțial, o lungă, sfâșietoare spovedanie înainte de moarte, cum am zis. Temă gravă, meditație care rareori reușește să nu cadă în convențiile literaturii. Voiculescu reușește să le evite și să scrie, acum, când își simte sfârșitul, cele mai fru- moase, cred în continuare, poeme religioase ale sale. Gândește moartea ca o eliberare de legile strâmte și întunecate ale țărânei, ca o mare sărbătoare a spiritului – zice el – și solicită într-o Ultimă rugăciune lui Dumnezeu să-i fie martor la această trecere și să-i fie, totodată, chezaș al său în Ceruri. Sunt imagini reproduse din Biblie și intro- duse într-un discurs în care regăsim valorile creștine recomandate de Sfântul Pavel ( credința, speranța și, deasupra lor, EUGEN SIMION 6 ■ Numărul 6-7 (404-405) / 2021 dragostea ). Poetul le comunică, aici, fără artificii literare, într-un stil direct, de o frumoasă sinceritate și umilință: „Simt frânghiile cărnii grăbit cum se dezleagă, Cătușele de oase slăbesc... Şi mă desferic... Lumina nu-mi ajunge: vreau alta nouă,-ntreagă Sfârșesc de-acum popasul în larva mea pribeagă, Aștept eliberarea din strimt și întuneric... La marea sărbătoare, curând a morții mele, Pe lângă albul înger cu aripa de gheață Te leg adânc, o, Doamne, în clipele acele, Chezaș al meu la Ceruri pentru eterna viață Cu sfântul Trup și Sânge să fii și Tu de față!” Sunt versuri admirabile, de un lirism profund, versurile unui mistic care n-a în- cetat să caute cu ardoare și cu o bucuroasă durere, un ideal care nu este numai religios, dar și moral. În fapt, cum au remarcat și alți comentatori, căutându-l pe Dumnezeu, poetul se caută pe sine. Şi sinele său nu-i decât un ghem de chinuri, dar și un conti- nuu extaz mistic. Cioran scrie undeva că nu-l caută pe Dumnezeu de frică să nu-l întâlnească, Voiculescu – spirit autentic mistic – îl caută mereu și suferința căutării sale este bucuria spiritului său și nădejdea desăvârșirii sale etice. O dulce povară, mângâierea și mântuirea lui. Nemurirea , spune poetul, nu este o stare împlinită, ci „o lucrare fără de sfârșit”. Căderile lui n-au făcut decât să-l apropie de lumina divinită- ții și îndoielile sale (puține și scurte, urmate de mari căințe), nu i-au frânt extazul mistic, după cum mărturisește. De aceea așteaptă fără spaimă moartea ca o supremă încercare (o ultimă încercare) izbăvitoare, cum desprindem din versurile testamentare ce urmează: „Nimic nu mă-nspăimântă, că mor sau că viez, Ești început a toate, și tuturor sfârșitul: De când m-am rupt de tine și nu mai încetez Cumplita mea cădere ce umple infinitul, M-apropii tot de tine pe cât mă depărtez.” * Voiculescu este, recunosc toți, și un foarte bun poet peisagist, comparabil cu Pillat și alți tradiționaliști din epocă. Este tema care, alături de cea religioasă, leagă pe autorul Poemelor cu îngeri de pasteliștii de la „Gândirea”, dar și de mulți alți autori de peisaje, priveliști, acuarele , evocatori ai natu- rii românești. Natura este, de altfel, o temă prioritară în literatura română. Secolul al XIX-lea o cultivă, văzând în ea, dincolo de frumusețea ei estetică, un simbol al identi- tății naționale. Alecsandri, Alecu Russo, Eminescu, Hogaș, Coșbuc, Sadoveanu (acesta prelungește viziunea și obsesiile „secolului cel lung” – cum a fost numit se- colul lui Eminescu – în secolul al XX-lea, făcând din natură – natura primordială – un personaj esențial în epica sa) sunt mari pictori ai naturii nestricate încă de civilizația mașinistă... Proza românească renunță, în modernitate, în bună parte, la descrierea naturii ca ramă a acțiunii epice, optând pentru proza de analiză psihologică. Marii poeți continuă, însă, să se inspire mult din ceea ce esteticienii numesc frumosul natural , mitizează, ca Blaga și Arghezi, natura și o spiritualizează. Cu alte mijloace lirice și altă viziune (mai mult contemplativă decât filo- sofică), Pillat continuă Pastelurile lui Vasile Voiculescu (II) Numărul 6-7 (404-405) / 2021 ■ 7 Alecsandri și construiește o adevărată geo- grafie lirică, introducând în peisaj și o notă de meditație asupra timpului. Voiculescu îi asociază, cum s-a văzut din cele relatate până acum, un puternic filon religios, luând sistematic natura (creație a lui Dumnezeu) ca punct de referință pri- mordial pentru cugetările, căutările lui spirituale, reveriile și anxietățile lirismului său. De aceea peisajul lui, luat generic, nu este decât rareori cultivat doar pentru el însuși, ca element estetic separat. În peisajul voiculescian (bogat și individualizat) este totdeauna cineva (cel care-l scrie, desigur) care se roagă și își notează neliniștile inte- rioare. Din acest punct de vedere – și numai din acesta – el se potrivește cu B. Fundoianu, un peisagist existențialist, mistic, în tradiția culturii iudaice. Priveliștile sale sunt pro- iecții ale unei anxietăți fundamentale, ex- presia unei stări de spirit în eternă neliniște. Voiculescu este, cum se cunoaște, un creștin ortodox fervent, un mistic ca Paul Claudel, putem spune, care caută pe Dumnezeu în toate cotloanele creației sale, adică în lucru- rile și vietățile pământului. De la această viziune panteistă pornesc priveliștile sale încărcate de culori grele și însuflețite de ardoarea unei inepuizabile devoțiuni reli- gioase. De aici vine și impresia pe care o ai la lectură că peisajul este o confesiune pic- tată, imaginea unei stări de suflet. G. Călinescu găsea că el suferă de un „manie- rism antropomorfic” și de un abuz de ter- meni dialectali. Are, în principiu, dreptate (de altfel, toți criticii – de la Pompiliu Constantinescu la Şerban Cioculescu – îi reproșează acest fapt), dar, cum voi încerca să dovedesc în continuare, nu toate prive- liștile lui sunt sufocate de limbajul regional și nici toate nu sunt compromise de proce- deul, exagerat, al antropomorfizării. Acestea există, adevărat, în text, dar prive- liștile agreste trebuie judecate de la caz la caz, cum trebuie să se întâmple, de regulă, cu orice poem indiferent de formula lui. Ca peisagist, Voiculescu este, cu precăde- re, un poet al toamnei, anotimp favorit pentru aproape toți poeții români. În volu- mul de debut, dăm peste versuri ce înfăți- șează, am semnalat deja, dura muncă a țăra- nilor sub o ploaie măruntă de zloată . În centrul tabloului este o „trâmbă de oameni” care se luptă cu lutul cleios, într-o încordare mută, dușmănoasă. De-abia la urmă, când ziua se încheie, câmpul ca atare, în culorile lui cernite, intră în tablou: „Pustiu, răscolit, crunt stă câmpul ca după o crâncenă luptă, / Doar ploaia rămâne să plângă, nopți-zile întregi neîntreruptă / Logodna semințelor blânde cu lutul bătrân, stors de vlagă.” Două În fapt, cum au remarcat și alți comentatori, căutându-l pe Dumnezeu, poetul se caută pe sine. Și sinele său nu-i decât un ghem de chinuri, dar și un continuu extaz mistic. Cioran scrie undeva că nu-l caută pe Dumnezeu de frică să nu-l întâlnească, Voiculescu – spirit autentic mistic – îl caută mereu și suferința căutării sale este bucuria spiritului său și nădejdea desăvârșirii sale etice. O dulce povară, mângâierea și mântuirea lui. Nemurirea , spune poetul, nu este o stare împlinită, ci „o lucrare fără de sfârșit”. Căderile lui n-au făcut decât să-l apropie de lumina divinității și îndoielile sale, nu i-au frânt extazul mistic EUGEN SIMION 8 ■ Numărul 6-7 (404-405) / 2021 cuvinte regionale, nepoetice (dar ce cuvânt este, în sine, poetic și nepoetic, în afară de figurații?), și anume zloată și trâmbă . Am sentimentul că peisajul nu suferă din această pricină. Scăderile lui trebuie căutate în altă parte. Alecsandri și Coșbuc au introdus în pastelurile lor asemenea scene de muncă agricolă, în note însă mai vesele. Voiculescu pune accentul – poate prea apăsat – pe „trudita robime a muncii”. Este preferința lui, bizuită pe o viziune mai largă asupra legăturii între om și cosmos, pentru elemen- tele stihinice ale naturii. În „treaza lui cuge- tare” din poeziile de război (1918) vorbește de „genunile de sub picioare”, de „negurile oarbe [ce] vin ca fumul” și de cerul ce pare „fund de iaduri”. În Pârgă , peisajul câștigă teren, fără ca „huma netrebnică” a celui care contemplă aceste priveliști să dispară din tablou. Ea lasă însă locul principal naturii ca atare. Iată un peisaj de toamnă mai liniș- tit, în notă eminesciană: „Lacul zânelor din codri a-nceput ursuz să scadă... Tăinuitele-i izvoare rând pe rând s-au potmolit Şi-n paragina hobăiei brusturi grei crescuți grămadă Tot mai strâmt îl strâng în copca unde-n- cet s-a cuibărit. Limpezișurile-i triste le-a umplut mătasa verde, Mreji de lintiță măruntă în adânc s-au coborât, Până-n fund e negru lacul și, din umbră, cum se pierde, Sub sprânceana de pădure pare-un ochi posomorât.” urmat de un peisaj marin în care semeții brazi și molizii tari de munte, intrați, acum, în structura unei corăbii, sunt purtați „în năsălia nemetului de spume”. Oceanul este plin de corăbii zdrențuite și, e limpede, priveliștea nu stârnește euforia poetului. Lui Voiculescu îi plac, îndeosebi, amurgu- rile și le încadrează, cum scrie într-un vers, „în nemărginitul iezăr de lumină”. Lumina, am convenit deja, este un element cu multe funcții lirice. Figurată, este lumina divini- tății, în înțeles profan, ea intră în tabloul unui univers material dominat de abisuri și întunecimi. Inspirat, poate, din simbo- liști, poetul desenează parcul devastat de toamnă și de un heruvim răzbunător... Este imaginea răvășitoare a paradisului pierdut al iubirii. Iată, dar, un Voiculescu poet al melancoliilor autumnale, eliberat – pentru o clipă – de problematica grea a religiozi- tății sale: „Azi am trecut s-o văd, înstrăinată, Grădina-n care-o vară ne-am iubit... Podoaba-n zdrențe-i spânzură uscată, Rugini a prins frunzișul răvășit, Vasile Voiculescu (II) Numărul 6-7 (404-405) / 2021 ■ 9 Iar parcul, raiul nostru de-altădată, Cu ziduri alții azi l-au ocolit. E ceasul vechi al dragostei, e seară, Şi, dând să intru, stau înfiorat: Înaltul plop la porți m-așteaptă iară, Dar toamna purpurie l-a schimbat În galben stâlp pâlpâitor de pară, Ce freamătă, de vânturi zbuciumat. Şi-n vijelia ce s-a-ncins să-l bată. Aprinsul plop acolo mi-a părut Că-i sabia de foc neîndurată Pe care Heruvimul nevăzut O flutură spre lumea blestemată La Poarta Paradisului pierdut.” În Icoane de toamnă , amurgul este o ramă uriașă prin care se scurge sângele luminii, iar pădurea îngălbenită pare „o vastă pălălaie / aprinsă pe corlata căruntelor coline”, ve- gheată de vedeniile Serii și ale Nopții. Majusculizarea este un procedeu frecvent, am constatat, în poezia de concepție a lui Voiculescu, fără rost însă în peisaj. Mai reu- șit este Pe muntele Obârșia , imagine a naturii necălcate încă de om. Aici sunt „zănoage găunoase”, „zimți de stâncă”, „tăcute chino- vii” și, deasupra lor, cerul arcuit ca un imens pronaos : „Așa, proptit în slavă, îl calcă rar păstorii, Şi pleșu-i fără iarbă stă mai presus de viață... De zimții lui în care se piaptănă toți norii Atârnă floace sure și lațe lungi de ceață. În cuibul cald de gresii clocesc, stând muți, vulturii, Ca pustnicii în fundul tăcutelor chinovii... Dar ochiul lor străbate prin gura surpăturii Pânzet de șesuri, până la poalele Moldovii.” Eminescu se arăta interesat de asemenea pustietăți alpine în care trăiesc magii înțe- lepți izolați de lume, cititori în cărțile vechi de înțelepciune, profeții lumii profane. Voiculescu nu are asemenea reverii, pentru el Muntele Obârșiei este o sumă de sălbăticii și asperități fizice pur decorative. Fotografia este puțin întunecată de metaforele, compa- rațiile, termenii – pe scurt – luați din limba păstorească. Este perioada în care poetul caută, parcă, înadins asemenea metafore de o brutală materialitate: „șiștarul văilor adânci”, „oborul cerurilor late”, „zăplazurile zării”, „cirezile de nori în goană”, bivoli ce „boncăie prin ceruri mugitori” și alte aseme- nea construcții lexicale, cultivate pentru pitorescul și ineditul lor. Ele nu au o funcție estetică în poem. Sunt ca niște panglici de hârtie pe un costum de mătase. Alteori însă, cum am arătat, termenii rurali dau culoare acestor pânze cenușii. Într-un peisaj hiber- nal foarte reușit artistic, contemplă mai li- niștit decât în alte versuri „brutalitatea ninsorii” și se înfrățește, ca Sfântul Francisc din Assisi, cu viețuitoarele care înfruntă urgia gerului teribil: „Aș sta-ndelung de vorbă cu urșii din bârloguri, Să-mi spună cum e iarna la dânșii în bungeturi, Când peste zmeurișuri zăpada cade-n stoguri Şi zace cât căpița pe rugii din mureturi. Dorm, grași, în scorburi stupii, ticsiți de miere nouă, Miresmele din lume acolo-s strânse, cheaguri, În timp ce ei, ca țâncii, sug labele-amândouă, Şi mormăie, săracii, visând că-sug din faguri. EUGEN SIMION 10 ■ Numărul 6-7 (404-405) / 2021 Cum ies acum bursucii cam nărăviți la lene, Când nu-s croite pârtii prin grelele omături? Cum mai răzbat puiendrii și vulpile viclene, Cu cozile învoalte, târâș ca niște mături? De veverița, însă, chiabură și-nfoiată În vechea ei scurteică, nu-mi pasă, orice-ar spune, Ea fură toată vara și-ascunde la poiată, Iar iarna stă pe vine și sparge-n dinți alune.” și, transformând pastelul într-o fabulă, lau- dă pe fratele vier trupeș, pe lupii ocrotiți de Sfântul Andrei, pe bieții iepuri, iar mila lui creștină se manifestă chiar și pentru soarta corbilor, a șerpilor și a broaștei „ce se-ngroa- pă de vie ca fachirii”. Dorința lui este să prindă „sfiosul scâncet al viețelor din hăuri / murind strivit sub alba muțenie a firii”. În alt poem alegoric ( Primăvară ) cântă boii Domnului ce, stimulați de sfântul soare, ies din somnul iernatic „în cirezi șerpuitoare”. Într-o elegică toamnă din volumul Poeme cu îngeri , aflăm o frescă a naturii ce se pregăteș- te de fatala extincție. Peisagistul plânge crengile uscate și notează mireasma poeme- lor strivite și, zice el, ciugulite de „pasărea durerii”. Până și „raiul amintirilor” se destramă: „Miroase pretutindeni a mucigai și-a miere, O fructă ciugulită de pasărea durerii Mai spânzură scheletic de vreascul ros al verii: Din hârca ei sămânța rânjește în tăcere. Aluneci ici pe cărnuri de fructe-nsângerate, Dar nu le vezi din iarba ce le-a cuprins, dospite; Ici calci pe pulpa dulce a poamelor strivite... Şi duci pe tălpi mireasmă de amintiri uitate. Din tot ce-a fost grădina pierdut-acum în zare Plângi crengile uscate ce le-a surpat furtuna. Şi-n toamna ta săraca, plecând, nu iei nici una Din roadele-amintirii mușcate de uitare.” Ca și Pillat, căruia îi dedică două poeme encomiastice, Voiculescu evocă procesul ritualic al culesului strugurilor, dar, într-un stil mai puțin sărbătoresc, vorbește nu des- pre strălucirea boabelor solare, ci de „miro- sul lung de putred, de teasc, de foi răscoapte / [ce] s-amestecă cu greaua muțenie din vie” și de chinurile strugurilor în drumul lor spre Vasile Voiculescu (II) Numărul 6-7 (404-405) / 2021 ■ 11 vin ( În vie ). În stil mai săltăreț, coșbucian, poetul pictează peisajul pustiu, dominat de aspre singurătăți, după culesul roadelor, antropomorfizând „vântul gârbov îndoit de șale” și bălăriile și cețurile ce umblă „cu pași de pâslă” sub miriștea cerului. Nu apar lu- cruri noi în peisajul lui Voiculescu, sensibil, de regulă, la „dumnezeștele stihii”, cum scrie undeva. Doar tonalitatea versurilor este mai alertă: „Ca o veche pânză în colori uitate, Lumea-i zugrăvită cu singurătate. Galbenele goluri scriu pe fața gliei Vasta frumusețe a zădărniciei. Vin tristeți agale... calcă peste delniți, Toamna fumurie clătinând cădelniți... După-atâta roadă scoasă ca-n minune A rămas pe câmpuri o amărăciune.” În același stil este scris și poemul Alba iarnă dunăreană , care a plăcut criticilor ci- tați la început. Iarnă bogată, veche, „iarnă românească”, „cu uriașe plocaduri”, liniști primordiale, oameni și viețuitoare retrase în adăposturi și, în jurul lor, pustietăți scitice acoperite de o „sarică bălană”. O euforie a albului și a singurătății: „Şi-n cumplita lor albețe Dorm adânci pustietăți; Pun troienii vămi răzlețe Între mari singurătăți.” Ca poet al naturii, Voiculescu are, obser- văm, preferințe din lumea faunei și a florilor. Preferințele merg, în ce privește florile, spre speciile discreditate, cum ar fi cucuta, pelinul și mătrăguna , în ideea că mierea este soră cu veninul ( Oboseală ). Nu ignoră, totuși, florile nobile (crinul și laleaua), dar știe că ele sunt produsul unei dizgrațioase cepe înfipte în gunoi ( Oboseală ). Dintre pomi, nucul este alegerea sa pentru măreția și verticalitatea lui. Sub arșița sălbatică de vară, nucul este singurul care nu se lasă doborât. Există, așadar, o morală în lumea vegetală, o vitali- tate falnică, regală pe care poetul, însufle- țind lucrurile, o laudă cum altădată laudă modestia, umilința lucrurilor mărunte. Priveliștea grădinii amorțite de arșiță este remarcabilă: „În arșița de vară, sub soarele de-amiază, Toți arborii-n grădină cu frunțile plecate Privesc în neclintire cum umbrele-alungate Din ce în ce la poale se strâng și se scurtează. De lene toropite, trec ceasuri cu zăbavă... Stau lâncedele clipe și moțăie pe cale. Din bolta încintată dogoarea curge pale, Văzduhul tot e pară și fierbe până-n slavă. Cireșii nici nu află cuprinși de piroteală, Iar merii pe de lături țin crengile pleoștite, Pe când caișii gingași cu foile pălite Se sprijină-n zaplazuri, sfârșiți de zăpușeală. Doar nucul plin de umbră rămâne drept într-una, Cupola-i grea de frunză punând-o scut luminii. Ca un monarh ce, falnic, în mijlocul grădinii Cu brațele-nălțate își ține sus cununa.” O alegorie ( Pedeapsa macului ) narează, în maniera lui Topîrceanu, o confruntare de ordin erotic în lumea florilor și a fluturilor. Tonalitatea este, aici, umoristică, rară în versurile grave ale poetului mistic, sensibil, de regulă, la părțile stihiale ale universului material, cum am constatat. Acum, spiritul EUGEN SIMION 12 ■ Numărul 6-7 (404-405) / 2021 se înseninează și versul curge zglobiu în fa- bulă. Macul Roșcovanu se îndrăgostește de mândra Cicoare și, ca s-o cucerească, pune pe Baba Gărgărița s-o pețească. Dar Cicoarea este logodită deja cu Domnul mare Flutur, care, auzind, apare furios și-l pedepsește pe nevolnicul Mac, făcându-l de râsul lumii. Un poem din 1948 este dedicat masivilor și inesteticilor bivoli, ocoliți, de regulă, de poeții naturiști. Voiculescu, po- trivit viziunii lui creștine, potrivit căreia nimic nu-i fără rost în lume și potrivit este- ticii sale dă o imagine admirabilă acestor genii ale primitivității: „Domol se mișcă zeii nomolului fecund. Le picură pe frunte amurgul luat în coarne, Că parc-ar vrea deodată în aur să se-ntoarne Elementarul negru ce-a răbufnit din fund. Sălbatica stihie din smârcuri s-a ales, Ia chipuri smoala hâdă și umblă pe picioare, Mugesc către lumină huidume visătoare, Noroi cu ochi nostalgici pornește peste șes. Ies doi, ba trei... O turmă, haotice vedenii, De vărsători zănatici scăpați de dedesupt Își scrie zodiacul cu mâlul tot ce-a supt. Pe drumurile noastre... Spăimântătoare genii Aduc în sate noaptea dospită-n vrăji de stele. Opriți la porți, așteaptă, ca soarta-n ceasuri grele.” * Ca și Arghezi din faza Cuvinte potrivite și Flori de mucigai , Voiculescu scrie puține versuri erotice, ca să nu spun că aproape nu scrie deloc în chip direct. Când își notează, totuși, gândurile și amintirile, o face prin voite ambiguități, amestecând planurile și simbolurile. Așa procedează în două încân- tătoare poeme din Urcuș ( Cântec pentru dezbrăcare și Fata din dafin ), așa va proceda și mai târziu în versurile dedicate Greciei antice, atunci când, plin de admirație, pri- vește trupul de marmură al unei zeițe. În primul Cântec , imaginea unei femei care se dezbracă – scenă absolut intimă, de o puter- nică senzualitate – devine o reverie astrală. Când se ivesc sânii și brațele goale, apare un stol de îngeri, iar când apar coapsele, ceres- cul pântec, pulpele îmbietoare, se mișcă stelele, norii și, din nou îngeri, ca martori concupiscenți ai universului. Femeia este, în această viziune, o sinteză sublimă de „carne și eternitate”. Văzând atâtea proiecții astrale, ai sentimentul că ființa ce-și leapădă ritualic veșmintele nu-i o femeie reală, ci o făptură astrală, o reverie erotică a poetului care amestecă prudent planurile: „Câți îngeri de mătase ai de pază? Când zboară-n lături fragedul lor stol, Ies sâni și brațe, rază după rază, Din visteria trupului, domol. Mai lin ca aștrii coapsele-mpăcate Rotunde legi scriu, boiul când îți culci, Cum vii din carne și eternitate Întreagă miez de adevăruri dulci. Deschei o stea și norii despresoară Cerescul pântec, cald, cu arcuiri, Lacteea cale a pulpelor coboară Spre zodiile gleznelor subțiri. Stihia-ți pură, albă se arată Calc nori și îngeri, goală li te rump, Vasile Voiculescu (II) Numărul 6-7 (404-405) / 2021 ■ 13 Lung să-ți sărut și să cuprind deodată Tot adevărul trupului tău scump.” Așa procedează autorul acesta religios, pudic peste măsură, în Fata din dafin , de o senzualitate severă la suprafață, intens pasi- onală în subtextul versurilor. Reluând defi- niția de dinainte, putem zice că eternitatea acoperă patimile incendiare ale trupului. Poemul de dragoste este, sub acest acoperă- mânt, scenariul unei seducții îndrăznețe și, evident, voluptoase, la care participă, se va vedea, cerul și altoiul aurorii : „Te dezgolesc și-n brațe îți strâng rotunda noapte, Lumina cărnii pipăi cu degete de orb, Şi mâna, ospătată cu sâni, culege șoapte, Tot trupul cu migală de mângâieri să-ți sorb. Lucizi, genunchii candizi mai stăruie-n răscoală, Descui blândul lor lacăt cu chei de dezmierdări, Minunea jăfuită să nu rămâie goală, Te-acopăr cu horbotă de sărutări. Când, albă mușcătură înfiptă-n cer, pătrunde Altoiul aurorii în carnea beznei vii, Sub așternutul rece ca sub obroc te-ascunde Şi stinge ale coapselor tale dulci făclii. Sub ceara dimineții ce lină arde-n soare Grav sufletul la margini de fericiri stă-n loc, Culege oboseala ca pe-o suavă floare Şi patima-l închide în trunchiul ei de foc.” În ciclul heladic, unde Voiculescu face, ca și Pillat, o inteligentă poezie neoclasică, purificând limbajul și sporind meditația lirică, erosul este un fruct pur al imaginației. Poetul contemplă statuia Ariadnei și laudă, ca un arheolog cu limbajul mai liber, „slăvi- tele coapse” și cupele sânilor înfipți acum în argilă. El se străduiește să însuflețească erosul închis în marmură și să plângă în versuri bine scrise minunea goliciunii zeiești: „O, Ariadna, plânsa mea minune, O, fabuloasă carne,-nvolt tezaur De albă și zeiască goliciune, Slăvite coapse pârguite-n aur. Pe redia mai moale ca o lână, Încolăcind fugarnicul tău domn, Voiculescu scrie puține versuri erotice, ca să nu spun că aproape nu scrie deloc în chip direct. Când își notează, totuși, gândurile și amintirile, o face prin voite ambiguități, amestecând planurile și simbolurile. [...] așa va proceda și mai târziu în versurile dedicate Greciei antice, atunci când, plin de admirație, privește trupul de marmură al unei zeițe. [...] Femeia este, în această viziune, o sinteză sublimă de „carne și eternitate”. Văzând atâtea proiecții astrale, ai sentimentul că ființa ce-și leapădă ritualic veșmintele nu-i o femeie reală, ci o făptură astrală, o reverie erotică a poetului care amestecă prudent planurile EUGEN SIMION 14 ■ Numărul 6-7 (404-405) / 2021 Ai adormit c-un fir de algă-n mână Când te-a cuprins iubirea ca un somn. Cum îți strivești jos trupul fără milă, Își sapă sânii cupele-n argilă, Se adâncesc sub pântec dulci comori, Nisipul suge buzelor sărutul... Şi-n râvna lui spre frumusețe, lutul Îți modelează marile splendori.” Ajungând în mitologica Heladă, poetul observă nu numai trupurile zeiești ale Afroditei și Ariadnei, dar și alte „ogoare de statui”, pădure de coloane prăbușite și ex- presii ale „dezastrelor divine” pe care le-a făcut timpul. Citește, totuși, în ele „stafia nemuririi” și laudă „eternitatea albă închi- să-ntr-un contur” și, încă o dată, „sânii din care au supt în leagăn zeii”. Fascinat de aceste „dezastre divine” și de frumusețea lor senină, poetul strigă plin de fervoare: „Cum aș muri în tine!” La Eleusis, printre „dum- brava de coloane”, descoperă pe Afrodita goală însoțită de nimfele vasale, în toată „frăgezimea eternității” sale... „Un far de frumusețe” – declară poetul fermecat de atâtea simboluri sacralizate de artă. La Epidaur contemplă, înfricoșat de atâta frumusețe, o amiază de azur și „limpezimile de lespezi” ce ard ca niște vetre mitologice. Înconjurat de veșnicie, meditează acum, calm, la destin. Pentru un poet mistic, ob- sedat de credința și de iubirea lui nemărgi- nită pentru Dumnezeu, poemele citate sugerează, totuși, că iubirea păgână nu l-a părăsit și, atunci când este nevoie, el găsește mijloacele artistice potrivite pentru a o exprima. De regulă, este vorba de o iubire spiritualizată, ascunsă sub o pânză groasă de imagini telurice. Iată, însă, că iubirea în formele ei pasionat profane poate înfrânge, cu complicitățile reveriei cosmice, barierele ascezei. * Merită, după ce am reconstituit univer- sul liricii lui Voiculescu, în diversitatea lui tematică, să scoatem din versuri un portret al acestui autor complex, greu de clasat. Că este un poet ctonic și religios, cu viziuni mistice, nu mai încape îndoială. Critica mai veche l-a trecut, am reținut, printre tradiți- onaliștii din ramura gândiristă, ceea ce, ideologic vorbind, este adevărat. Numai că la „Gândirea” colaborează, între alții, și Blaga, Pillat, Mateiu Caragiale, Tudor Vianu, autori care, respectând tradițiile spirituale, le traduc în opera lor în chip diferit de Crainic, de pildă, ideologul-teo- log al revistei. Ei nu sunt străini de curentele moderniste din epocă și, cum este cazul lui Blaga, ei pot fi cei care fundamentează es- tetic modernitatea românească. Ca și Arghezi, de altfel. Așa că discuția intermi- nabilă despre tradiționalism-modernism este, îndată ce am depășit ideologia (care nu spune, în esență, nimic despre valoarea estetică a literaturii), irelevantă și, deci, inutilă. La începutul secolului al XX-lea, ea avea un sens, în anii ’30, „tradiționaliștii” citesc pe Rilke și Trach și folosesc instru- mentele lirice ale modernității. Așa că G. Călinescu are dreptate să spună (în capito- lul despre Fundoianu) că tradiționalismul nu există . Spre a rămâne în marginile ade- vărului, să zicem că tradiționalismul româ- nesc interbelic este o arcă a lui Noe care transportă specii diferite. Tradiționalismul, sub latură tematică (viziunea universului din afară , ruralism, sensibilitate la elemen- tele naturii, conservatorism), există, neîn- doios, dar nu într-o poziție inevitabil infe- rioară estetic față de curentele moderniste. Şansele sunt egale și numai talentul decide valoarea artistică. Vasile Voiculescu (II) Numărul 6-7 (404-405) / 2021 ■ 15 Dar Voiculescu? Să-l ascultăm întâi pe el, atunci când spune ceva despre poezia pe care o scrie. În poemul Urmează-mă din volumul Pârgă , își face un portret arghezian, construit din contraste, spirit decis să schimbe zodiile lumii interioare: „Urează-mi luptă, nu-mi ura izbândă, Hotarul vieții nu râvnesc să-l mut... Dar cum mă simt o flacără flămândă, Mă zbucium tot și singur, mă asmut... Ţin rob, ca Navi, vulturul Trufiei, Ca să-l reped, cu sângele pe cioc, Să-mi țintuiască-n bezna bătăliei, În loc de soare, zodiile-n loc.” A adormit, spune în altă parte ( Deasupra sihlei de imagini ), „călcând pe șerpi de versuri încolăciți în vis”, dar sufletul lui (sufletul – să mai spun o dată – este un simbol totalizator în poezia lui Voiculescu și se repetă, ori de câte ori el vrea să intro- ducă vocea eului în poem) veghează de sus, deasupra infernului material al vieții. Ceea ce se și verifică în versurile puternic anco- rate în pivnițele lutului. Viziunile înfrico- șătoare de aici, de un realism agresiv, sunt însă cizelate de arta măruntă a poetului (scrie el), care are, după cum știm, un ideal înalt etic și religios: „Şi-și cizelează noaptea cu bonturi de mister / Scobind năluci de îngeri în rumeguș de cer”. Este, carevasăzică, poetul materiei germinative în diversitatea ei, vrea să unească azurul cu viermii, ține în cumpănă dreaptă elementarul din materie cu azurul: „când aprig ctitor de ruine / când ziditor de frumuseți” ( Cântecul omu- lui ). O năzuință și o artă poetică ce vin în prelungirea lui Arghezi și, prin el, a simbo- lismului care vizitează negativitățile lumii și cercetează frumusețile urâtului. Este ceea ce face sistematic autorul Poemelor cu în- geri , definindu-și astfel viziunea lui asupra Că Voiculescu un poet ctonic și religios, cu viziuni mistice, nu mai încape îndoială. Critica mai veche l-a trecut printre tradiționaliștii din ramura gândiristă, ceea ce, ideologic vorbind, este adevărat. [...] să zicem că tradiționalismul românesc interbelic este o arcă a lui Noe care transportă specii diferite. Tradiționalismul, sub latură tematică (viziunea universului din afară , ruralism, sensibilitate la elementele naturii, conservatorism), există, neîndoios, dar nu într-o poziție inevitabil inferioară estetic față de curentele moderniste. Șansele sunt egale și numai talentul decide valoarea artistică EUGEN SIMION 16 ■ Numărul 6-7 (404-405) / 2021 lumii și arta lui poetică, la un mod figurat, evident: un poet al universului rural și, mai mult decât atât, un poet de tip expresionist care, spre deosebire de Blaga (care caută și cultivă miturile satului), încearcă să cuprin- dă lumina (termen, repet, esențial pentru Voiculescu) din formele execrabile, mon- struoase, primitive ale humei . De aceea peisajele sale sunt cu precădere dominate de materii grele, inestetice, imagini plastice cu rădăcini înfipt