Noi perspective în psihodiagnoza stresului - ionel

Please enable JavaScript to view the full PDF

1 Noi perspective în psihodiagnoza stresului Drd. Ionel Mohîrţă Cercetări recente asupra stresului la nivel internaţional, realizate de două universităţi din Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii, arată că se constată o creştere alarmantă a nivelului stresului în Europa. Astfel, în conferinţa asupra problematicii stresului, care a avut loc în august 2002 în New Hampsire, SUA, s-au prezentat rezultatele unui studiu realizat pe 7500 de persoane, angajate în diferite locuri de muncă, din 16 ţări europene. Subiecţii au fost intervievaţi despre schimbările care au avut loc în ultimii cinci ani la locurile lor de muncă şi în slujbele lor, fiind, de asemenea, supuşi unor teste psihologice standard care evaluează starea sănătăţii în funcţie de itemi ca: sentimente de nesiguranţă, pierderea somnului (în diferite grade) şi apariţia depresiei (diferite nivele). Alta date, din acelaşi studiu, arată că aproximativ o jumătate dintre persoanele care lucrează în Europa au dereglări de somn datorate grijilor, o cincime simt uneori că sunt persoane fără importanţă, iar o treime şi-au pierdut încrederea în ei înşişi. Sentimentele de nesiguranţă şi nefericire sunt destul de comune la persoanele care lucrează în Europa. Persoanele din unele ţări sau zone din Europa au un nivel al stresului mult mai ridicat decât alte zone europene. Studiul demonstrează că ţările şi regiunile unde nivelul de stres se află la cote foarte mari (determinând apariţia afecţiunilor somatice) sunt: Europa de est (printre ţările enumerate aflându-se şi România), Germania, Grecia, Italia şi Marea Britanie, la polul opus, cu un nivel mai scăzut al stresului, situându-se Belgia, Luxemburg şi Spania. 2 Dacă ne referim la o abordare biochimică, conform cercetărilor la nivel internaţional, stresul se asociază cu secreţie crescută de factor de eliberare a corticotropinei. La rândul ei secreţia crescută este asociată cu hipocortizolemie, semnificând o inhibiţie foarte mare, prin feedback negativ a axei hipotalamo- hipofizo-adrenale. Studiile imagistice funcţionale din stresul posttraumatic au arătat anomalii de activare în mai multe structuri cerebrale implicate în memorie, răspunsul de frică şi procesarea spaţio-vizuală; acestea include hipocampul, amigdala, cortexul cingulat anterior şi diferite regiuni ale cortexului prefrontal. Pe scurt, stresul se caracterizează prin modificări hormonale intense, secreţie masivă de adrenalină. Se produc de asemenea modificări morbide (hipertensiune, ulcere gastrice, etc). Stresul psihologic este provocat de emoţii prelungite datorate în primul rând frustraţiei, conflictelor, anxietăţii. El provoacă slăbirea sistemului imunitar şi a homeostaziei. Această caracterizare a stresului în mare parte biochimică a fost prezentă până nu demult în diferite lucrări de specialitate având la bază studii psihologice şi neurofiziologice. Astăzi, o dată cu apariţia psihometriei cuantice putem avea o înţelegere mai complexă asupra acestui fenomen. Dar prin ce se deosebeşte psihometria clasică de cea cuantică? Statistica clasică aplicată in psihologie, lasă în urma ei, ca realizare, omul social mediu, în jurul căruia s-a creat, în plan organizaţional, managementul mediocrităţii eficiente. Omul mediu, un produs al raţionalismului, a avut ca efect negativ impunerea unui principiu concretizat în norma acceptată a grupului. O normă care, susţinând omul mediu, elimina, în schimb, atât indivizii situaţi sub normă, cât şi pe cei situaţi deasupra ei. Elimina vârfurile! Este acest model o 3 măsură corectă şi benefică pentru sensul speciei umane? Este un model social al progresului uman natural? Dar dacă statistica clasică, acceptată ca metodologie, a răspuns totuşi, unui model social pe care l-a influenţat şi de care a fost influenţată, testele psihometrice clasice n-au putut face faţă cerinţelor modelului. Este un adevăr de necontestat, din moment ce previziunea succesului profesional, cu ajutorul faimoaselor teste de inteligenţă se înscrie în media derizorie de 6% (Steven J. Stein, Howard E. Book, Forţa inteligenţei emoţionale). În acest context, substituirea IQ-ului (coeficientul de inteligenţă) cu EQ-ul (coeficientul emoţional) marchează evoluţia paradigmei sociale, prin trecerea de la revoluţia industrială la revoluţia informaţională. Este trecerea de la înţelegerea individului în spiritul lui Unu egal cu Unu, la înţelegerea lui în sensul lui Unu egal cu Doi. Este o trecere impusă de cerinţele timpului social ca şi de apariţia noilor ştiinţe şi teorii: teoria cuantică, ştiinţele morfogenetice, teoria catastrofelor, teoria fractalilor, teoriile haosului, etc. Psihometria clasică raportează rezultatele la un Unu egal cu Unu. Substituindu-l pe Unu astfel înţeles prin unele din sinonimele enumerate, putem afirma că psihometria clasică se raportează la abstract, la nemişcare, la Ideal. În acest fel, din punctul de vedere al finalităţii lor şi în raport cu realitatea concretă, rezultatele obţinute cu ajutorul psihometriei clasice sunt rezultate iluzorii. Un Unu al realităţii vii este, de fapt, Doi. Iar Unu egal cu Doi este un Unu în mişcare. Este un Unu ca unitate în diversitate. Noi îl percepem în realitatea exterioară pe Unu, dar, în fapt, este un Unu care traieşte în realitatea sa interioară drama lui Doi, o dramă cu sorgintea în păcatul originar. La exterior noi îl percepem ca Unu, datorită legii universale a asimetriei, o lege care creează, totodată, relativitatea lui. Un Unu egal cu Doi este un Unu incert. Psihometria cuantică îşi raportează rezultatele şi intenţiile tocmai la această incertitudine. O incertitudine 4 care este însăşi realitatea în care ne manifestăm. Un Unu egal cu Doi simbolizează o realitate contradictorie, aşa cum este viaţa, existenţa. Este un Unu în interiorul căruia se exercită libertatea de a fi. Un Unu care-i dă individului posibilitatea de a- şi exprima unul din drepturile sale fundamentale: opţiunea. Un drept care-l defineşte ca specie. Libertatea înseamnă o mulţime de posibilităţi. Ea este, deci, în substratul ei fundamental ştiinţific, un concept cuantic. Este guvernată de legile cuanticii. Însemnând o mulţime de posibilităţi, înseamnă şi incertitudine. Unu egal cu Unu îi anulează omului posibilitatea opţiunii. Îi anulează posibilitatea de a alege. Şi-i anulează această posibilitate şi psihologului căruia rezultatele de tip psihometric îi indică o singură cale. Şi care nu întotdeauna este calea cea dreaptă. Psihologia (psihometria) cuantică, este psihologia libertăţii interioare a individului. Ea, porneşte nu de la ideea certitudinii, care este din start o iluzie, ci de la ideea incertitudinii - o realitate care nu mai are nevoie de demonstraţie. Psihometria cuantică nu-l mai gândeşte pe Unu ca pe o realitate ultimă, ci ca pe o realitate care se desface continuu. Un Unu în nemişcare înseamnă doar atât: un Unu. O entitate. Un Unu în mişcare este însuşi infinitul. Teoria informaţiei asertează că şansa vieţii, şansa speciei umane, constă în diversitate, iar nu în omogenitate. Psihometria clasică este aptă să măsoare doar omogenitatea în şi din omogenitate. Psihometria cuantică măsoară diversitatea în şi din unitate. Judecând ştiinţa psihologică în contextul politicii, pe care, de altfel, este obligată să o accepte explicit sau implicit, psihometria clasică nu poate măsura libertatea, cu atât mai incertă cu cât gradele de libertate sunt mai multe, dar nici inteligenţa umană ori creativitatea înţelese prin acel sens care îl fac pe om liber cu adevărat. 5 Psihometria clasică este ştiinţa măsurării omului constrâns, a omului încorsetat, prins în lanţurile spiritului rigid, acel spirit pe care îl poate măsura doar în anumite condiţii. Putem compara măsuratoarea de tipul psihometriei clasice cu munca unui fotograf care utilizează un aparat construit la începutul secolului trecut: pentru a fi fotografiat eşti obligat să stai pe loc, nemişcat. Psihometria cuantică este ştiinţa măsurării Omului liber. A omului care aleargă precum un sportiv ţinând în mână flacăra olimpică, urmărit de o cameră ascunsă. Psihometria cuantică, prin raportarea la Unu ca la un Dumnezeu Infinit, este singura ştiinţă a măsurării comportamentului uman, care posedă această proprietate. Lumea lucrurilor este lumea lui Unu egal cu Unu. Lumea fiinţelor este lumea lui Unu egal cu Doi. Unu egal cu Unu nu respiră şi nu are emoţii. Unu egal cu Doi este un Unu al respirărilor abisale, care aduc la suprafaţă un carnaval de măşti. Iar omul cât respiră, speră ... Şi nu speră în zadar, pentru că din timp în timp asistăm la noi descoperiri în ştiinţa psihologică care ne ajută să percepem realitatea din ce în ce mai exact. Dar să revenim la problematica stresului. Omul ca reacţie a sistemului spre toate fenomenele lumii înconjurătoare are următoarele consecinţe: Câmpul energetic → Nivelul psihologic → Nivelul fizic Fenomenele se petrec în acestă ordine cu alte cuvinte modificările apărute în câmpul energo-informaţional uman produc modificări psihologice care mai apoi produc modificări fizice. O metodă nouă care ne dă posibilitatea de a măsura toate aceste trei nivele în acelaşi timp este bioelectrografia. Dacă până acum se măsura nivelul psihologic prin teste şi nivelul neurofiziologic prin EEG, acum avem posibilitatea de a măsura toate cele trei nivele. 6 Construirea aparatului GDV Camera de către Prof. Konstantin G. Korotkov în anul 1995 [1] a dat posibilitatea de a măsura, fotografia şi interpreta structura câmpului energetic de interferenţă distribuit în spaţiul organismului uman şi în imediata sa apropiere. Se crează astfel premizele studierii modelelor de lumină ca surse informaţionale în acest spaţiu. Date recente despre capacitatea luminii de a transmite informaţii reprezintă un domeniu de avangardă în diagnosticarea şi explicarea proceselor psihologice [2], [3]. Posibilitatea măsurării densităţii energiei umane în funcţie de anumite stări psihoemoţionale a reprezentat pentru mine oportunitatea de a cerceta anumite modele optice care sunt puse în evidenţă în aceste condiţii. Fiecare dintre noi doreşte să afle prin metode ştiinţifice în ce stadiu de sănătate şi psihoemoţional se află la un anumit moment. Unul dintre cele mai performante aparate care poate realiza acest lucru în doar 2 min este GDV Camera. Lucrul cu acest aparat (total inofensiv) ajută psihologul în demersul său de psihodiagnoză ca bază de plecare în psihoterapie. Se poate astfel face comparaţie între stadiul fizic al organismului (reprezentat prin fiziologia organelor şi ţesuturilor) şi stadiul psihoemoţional (reprezentat prin natura fluxurilor de informaţii). Aura măsurată prin GDV arată modelul distribuţiei câmpului electrofotonic în jurul corpului. Acest câmp are formă ovoidală şi prezintă mai multe straturi care diferă în vibraţie, precum şi o serie de centri energetici (chakre) prin care se realizează schimburile energo-informaţionale. Câmpul unei persoane active sănătoase este dens, uniform, având schimbări mici de culoare de la albastru spre oranj şi galben. Primul câmp albastru este eteric, al doilea oranj este emoţional iar al treilea este spiritual. 7 Amestecarea, găurile şi exploziile sunt indicatori ai dezordinii distribuţiei câmpului energetic. Ele indică dezordinea pe nivelul mental, funcţional şi organic, ne precizează Kororkov [4]. Bioelectrofotografia este o metodă de extragere a informaţiilor din proprietăţile câmpului energetic biologic prin analiză matematică nonlineară a imaginilor fractalice. Aceasta este deosebirea între GDV şi Fotografia Kirlian. Este o biofizică cuanticoinformaţională. Studiind distribuţia proiecţiei fluorescenţei înăuntrul canalelor de acupunctură, apare a fi posibil evaluarea condiţiilor sistemelor separate ale organismului. Este primul aparat din lume, care ne permite să vizualizăm distribuţia energiei în spaţiu. Nu este nici un dubiu că sursa principală este stimularea de emisie cuantică a câmpului electromagnetic a subiectului supus studiului. Această emisie este amplificată de descărcarea gazului manifestându-se lângă suprafaţa subiectului. Schimbările în stările mentale şi emoţionale sunt însoţite de modificări ale densităţii de electroni la nivelul zonelor de contact cutanat cu electrozii aparatului. Cercetările experimentale au demonstrat posibilitatea existenţei a 2 tipuri principale de descărcări care pot cauza imaginile: -1) o avalanşă a descărcării - dezvoltarea în o limitare a eliberării limitată de un dielectric. -2) împingerea descărcării de-a lungul suprafeţei dielectrice. Termenul GDV-gramă a fost propus ca şi alţi termeni electroencefalogramă, cardiogramă, etc. Principiul vizualizării descărcării în gaz poate fi descris astfel: Subiectul 1 este plasat pe o placă dielectrică (2). Un grătar transparent conductiv cu un design special este aplicat pe partea cealaltă a acestei plăci. 8 Impulsuri voltaice sunt apoi aplicate de un generator de câmp electromagnetic (5) între subiect (1) şi placa dielectrică. Sub intensitatea înaltă a câmpului, subiectul emite o explozie de electroni şi fotoni. În mediul gazos a contactului dintre subiectul 1 şi placa 2, o avalanşă şi un val lent de gaz apar, fapt ce serveşte ca amplificator al emisiei slabe a subiectului. Acest proces este foarte similar cu amplificarea procesării în fotomultiplicator. Cu ajutorul unui sistem optic (3) şi a CCD-camera (4) (Charge coupled device = aparat de cuplarea încărcării), descărcarea fluorescentă este transformată în semnale video, care sunt înregistrate în formă fotografică (GDV-gramă) sau file AVI în calculator.(vezi figura următoare) Procesul vizualizării poate fi sintetizat astfel: ca rezultat al interacţiunii a unui câmp electromagnetic cu un subiect, o emisie de electroni şi fotoni de pe 9 suprafaţa subiectului cauzează producerea unei descărcări de gaz. Este important de ştiut că descărcarea gazului, însuşi, poate influenţa stadiul subiectului cauzând emisii secundare şi procese termice. Eliberarea gazului depinde de activitatea glandelor endocrine, pe funcţionarea sistemului autonom nervos. (2002, p.12) Stimularea suprafeţei prin impulsuri electrice crează reacţii neurovasculare pe ambele părţi ale tegumentului şi alte câteva părţi ale organismului. Caracterul acestor reacţii depinde de stadiul nervos-humoral al sistemelor şi organelor separate, care influenţează parametrii imaginii. Metoda de vizualizare prin descărcare în gaze reprezintă o înregistrare computerizată şi analiza luminescenţelor induse de obiecte, inclusiv de cele biologice, prin stimularea acestora în câmp magnetic şi amplificarea lor prin descărcare în gaze. Parametrii imaginii prin descărcare în gaze depind de proprietăţile obiectului 10 cercetat şi, în felul acesta, analizând caracterul luminescenţei induse de către obiecte, apare posibilitatea de a judeca despre starea energetică a obiectului într-un moment concret. În acest cadru caracteristica de bază a acestei metode constă în prelucrarea computerizată, bazată pe metode şi concepţii matematice moderne, şi extragerea unei concluzii concrete pentru analiza ulterioară sau pentru evaluările experţilor. S-a demonstrat faptul că intensitatea, caracterul şi structura luminescenţei depind în mare măsură de starea iniţială a obiectului, de nivelul proceselor vitale ale acestuia, de starea funcţională a anumitor organe şi ţesuturi, cât şi de specificul proceselor patologice, în cazul unor îmbolnăviri. Astfel, cu ajutorul acestui aparat se pun în evidenţă următorii indicatori: 1.nivelului mediu a homeostaziei organismului (integral area coeficient) 2.puterea energetică aproximativă a organismului ca întreg (RMS). 3.distribuţia geometrică a luminozităţii punctelor electrodermice (fractal coeficient) 4.echilibru dintre suprafaţa aurei pe partea stângă şi cea dreaptă (simetria). 5.nivelul indicelui de stres (activation coeficient). 6.indicele de sănătate psihosomatic (JMS) 7.deviaţia de la starea de echilibru geometric şi strălucire informaţional (entropia) 8.estimarea energetică a chakrelor, centrii energetici ai organismului din care rezultă profilul psihologic (emotional-physical disbalance) 9.suprafaţa totală a câmpului energo-informaţional sau Aurei (area) 10.caracteristici ale comportamentului uman prin estimarea timpului de reacţie la stimuli în funcţie de entropie (entropie). Unitatea de măsură este J/cm² numită densitate energetică (măsură radiometrică) transformată în număr de pixeli pe ecranul calculatorului. 11 Punctele de acupunctură (2002, p.38) depistate prin programul GDV Acu- Scanner au fost considerate ca unul din parametri sistemului fractal holografic a structurii organismului. În comparaţie cu semnalele sistemului nervos acest sistem de canale din punct de vedere al evoluţiei este considerat mult mai vechi. Sistemul de meridiane uman a fost pus în evidenţă de profesorul corean Kim Bong Han [5] în 1964, prin microscop electronic, spectroscop şi tehnici radiografice, folosind izotopul radioactiv P32. El este prezent în diferite părţi ale degetelor. Gradul de suprafaţă fluorescentă (fractalitate, entropie) în unul din sectoare dă media zonei a altor sectoare care de asemenea pot servi ca parametri. Programul GDV Diagram estimează energetica generală a organismului în funcţie de nivelul energetic al unei persoane relativ sănătoase (vezi imaginea de mai jos). inelul din mijloc - stare normală inelul din interior - stare deficitară energetic 12 inelul din exterior - stare de exces energetic -linia de culoare albastră (din exterior) reprezintă starea fizică, iar cea de culoarea roşie (din interior) reprezintă starea psihoemoţională. -diagrama dreaptă şi cea stângă caracterizează activitatea relativă a emisferelor cerebrale din partea dreaptă (mâna stângă) şi partea stangă (mâna dreaptă) -deviaţia grafică la organele separate şi sistemele de la nivelul energetic normal nu sunt neaparat evidenţa unui proces patologic. Aceasta este o estimare a nivelului de activitate energetică al organismului în momentul testării. Problemele fizice, psihice pot exista când deviaţia este prezentă la acelasi organ în ambele grafice. Diagrama mâinii stângi poate fi asociată cu starea mentală, iar diagrama mâinii drepte cu starea fizică. Parametrul stresului (T) este bazat pe ipoteza că diferenţa dintre câmpul mental şi cel fizic reprezintă nivelul stresului. Ipoteză confirmată pe teste psihologice (POMS - Profile of Mood States). Valorile lui T sunt cuprinse de obicei pe o scală de la 0 la 10. Astfel, 0 – 2 = nivel scăzut, 2 – 4 = normal, 4 – 6 = nivel crescut, 6 – 8 = nivel înalt, > 8 = necaz sincer (deschis), stări alterate de conştienţă. Acest ultim nivel arată schimbări semnificative ale entropiei, homeostaziei şi a indicelui de sănătate psihosomatică. Studiind indexul stresului GDV putem determina caracterul interacţiunii individului cu mediul înconjurător. Fiecare tensiune puternică psihoemoţională dă naştere la o asemenea activare, care poate fi interpretată ca un nivel de stres. Astfel, inflenţele informaţionale pot proveni din partea familiei, a muncii, banilor, societăţii sau mas-mediei şi pot provoca teamă, anxietate, tensiune care conduc la stres. 13 În figura de mai sus putem observa exemple de BEO-grame a diferitelor nivele de stres individuale (a) fără filtru, (b) cu filtru ACS (altered states of consciousness) este termenul folosit pentru stările modificate de conştienţă, care diferă în mod fundamental în ceea ce priveşte comportamentul şi energia persoanei de mecanismele informaţionale din stările normale de conştienţă. Acestea pot apare în condiţii extreme sau sub influenţa unor substanţe psihoactive sau proceduri psihoactive, stresului, etc. Psihologul american Charles Tart ne precizează [6] că „distincţia dintre stări este dată de modificarea configuraţiei sistemului; stările modificate de conştienţă sunt caracterizate de schimbări calitative în configuraţia sistemului. Deci nu conţinutul este diferit, ci structura – modul în care subsistemele interacţionează şi feedback-ul 14 între ele. Aşadar, conştienţa este un fel de energie psihologică care acţionează substructuri reactivându-le.” A fost elaborată o metodă de înregistrare a elementelor bioelectrografice corelate cu ACS, care foloseşte o tehnică sofisticată, ce include EEG brain mapping, electropunctură, potenţialele cvasiconstante ale creierului şi metoda GDV. Aceasta conduce la crearea unei metode neconvenţionale de urmărire a stării unei persoane în timpul hipnozei, meditaţiei, reglării psihice şi al altor tipuri de activităţi complexe (2002, p.113). Desenul de mai jos prezintă: A - GDV-gramă a unei stări normale de conştiinţă. B - GDV-gramă a unei stări modificate de conştiinţă. Estimarea cantitativă a nivelului de stres este extrem de importantă în determinarea terapiei. Introducerea filtrului permite distingerea câmpului psiho- fiziologic de cel fizic. Cu cât este mai mare nivelul de stres experimentat de 15 individ, cu atat este mai mare diferenţa între cele două imagini. Introducerea filtrului taie infuenţa tuturor proceselor direct conectate la suprafaţa pielii. În primul rând transpiraţia şi influenţa mediului gazos deasupra suprafeţei tegumentului. Aceste procese clasice sunt asociate cu activitatea sistemului nervos simpatic şi cu particularităţile statusului psiho-emoţional. Beogramele luate fără filtru reprezintă sistemul nervos simpatic, iar cele cu filtru acţiunea sistemului nervos parasimpatic. Compararea reprezintă toleranţa la stres a individului şi capacitatea lui de a rezista la încărcările psihologice. Această diferenţă este estimată cantitativ prin indicele de stres care se determină ca diferenţă între parametrii diagramei cu şi fără filtru. Într-un studiu pe care l-am efectuat la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din Bucureşti cu acest aparat asupra unui lot format din 19 doctoranzi (70,8% femei) în scopul măsurării indicilor de stres au rezultat următoarele: - valoarea medie pentru indicele de stres este de 3, 83 ceea ce implică un nivel normal al stresului, cu o uşoară tendinţă către un nivel crescut, cea mai mică valoare este de 0, 32 iar cea mai mare este 7, 69. Subiectul cu indicele 7, 69 face o excepţie de la medie şi se recomandă măsurători repetate. Chakra 4 care face legătura între mental şi somatic are valoarea medie de - 0,04 pe scală de la -2 la +2 şi arată o tendinţă de echilibru între fizic şi mental al lotului studiat care corelează cu valorile stresului, entropiei şi simetriei. Figura de mai jos arată diferenţele semnificative dintre aura fizică şi cea psihoemoţională la subiecţii care au înregistrat un indice de stres la extreme. 16 Aura psihoemoțională Aura fizică Indice stres = 7, 69 Aura psihoemoțională Aura fizică Indice stres = 0, 32 17 Date rezultate din prelucrare SPSS: Descriptives Statistic Std. Error stres Media 3.8337 95% interval de Limita de jos 2.9310 incredere pt. medie Limita de sus 4.7364 Median 4.4200 Abatere standard 1.87293 Minimum .32 Maximum 7.69 Amplitudine absoluta 7.37 Interquartile Range 2.32 Indice de simetrie -.288 .524 Indice de aplatizare -.016 1.014 Extreme Values Case Number Value stres Highest 1 7 7.69 2 19 5.71 3 11 5.07 18 4 9 5.06 5 12 5.03 Lowest 1 1 .32 2 18 .65 3 2 1.34 4 14 1.63 5 17 2.71 Histogram 5 4 3 Frequency 2 1 Mean =3.83 Std. Dev. =1.873 N =19 0 0.00 2.00 4.00 6.00 8.00 stres 19 Această nouă metodă de psihodiagnoză prezintă avantajul reducerii timpului de măsurare (aprox. 2 minute pentru fiecare subiect), poate fi prelucrată prin SPSS şi are un grad ridicat de acurateţe şi predicţie în investigarea stresului. Se poate crea astfel o nouă strategie de investigare, monitorizare şi rezolvare a cazurilor de stres (partea aplicativă) încadrându-se atât în sistemul medical şi psihologic românesc cât şi între ultimele cercetări realizate la nivel internaţional. Bibliografie 1.Korotkov K. G., (2002) Human Energy Field: Study with GDV Bioelectrography, Backbone Publishing Company, USA, p.8. 2. Popp F.A., Beloussov L., (2003): Integrative Biophysics - Biophotonics. Kluwer Academic Publishers, Dordrecht-Boston-London. 3.Gariaev P., (2000) The DNA-wave Biocomputer: New Biology, Novel Tehnology?, Conference IAN(U.K.). 4. Korotkov K.G., (1998) Aura and Consciousness - new stage of scientific understanding. Federal Tech University SPIFMO, Kultura, St. Petersburg. 5. Han K.B., (1964) On the Kyungrak system, Pyongyang, D.P.R.K : Foreign Languages Publishing House. 6. Tart C., (1975) States of Consciousness, Ed.E.P.Dutton and Co., New York.