Revistă editată de Fundația Națională pentru Știință și Artă Director: Eugen SIMION nr. 12 (410) • decembrie 2021 EVANGHELOS MOUTSOPOULOS (1930-2021) VIRGIL TĂNASE: ATÂTA DOAR CĂ EU UNUL... SIMONA MODREANU: DE LA LITERATURA „NEWTONIANĂ” LA LITERATURA „CUANTICĂ”. RUPTURI DE NIVEL ȘI CONTINUITATE PAUL CERNAT: UN DESCHIZĂTOR DE DRUMURI PE STIL VECHI: IORDACHE GOLESCU MADELEINE ESCUDIER: LE TRANSHUMANISME EST EN MARCHE Ion Pillat (I) Fragmente critice de Eugen SIMION Numărul 12 (410) / 2021 ISSN: 1220-6350 / ISSN (on-line): 2285-5041 REDACȚIA: Eugen SIMION director Valeriu IOAN-FRANC redactor-șef Lucian CHIȘU coordonare editorială Mihaela BURUGĂ secretar de redacție Bianca BURȚA-CERNAT Oana SOARE Paul CERNAT DTP: Mihăiță STROE COLEGIUL ȘTIINȚIFIC: Mihai CIMPOI Serge FAUCHEREAU (Franța) Valeriu IOAN-FRANC Jaime GIL ALUJA (Spania) Revistă editată de Radivoje KONSTANTINOVIĆ (Serbia) Fundația Națională Michael METZELTIN (Austria) pentru Știință și Artă, Grupul interdisciplinar Thierry DE MONTBRIAL (Franța) de reflecție și Editura Expert, Evanghelos MOUTSOPOULOS (Grecia) sub egida Academiei Române Basarab NICOLESCU Eugen SIMION site: caietecritice.fnsa.ro Virgil TĂNASE e-mail: [email protected] Dumitru ȚEPENEAG CUPRINS 12 / 2021 3 FRAGMENTE CRITICE Eugen SIMION Ion Pillat (I) Ion Pillat (I) 15 Madeleine ESCUDIER PENSER L'EUROPE Le transhumanisme est en marche Transumanismul este pe drum 23 Virgil TĂNASE SCRISORI DIN PARIS Atâta doar că eu unul... It's Just That I For One ... 31 ΕVANGHELOS MOUTSOPOULOS (1930-2021) Eugen SIMION Un senior al filosofiei în timpuri postmoderne: Evangelos Moutsopoulos A Senior of Postmodern Philosophy: Evangelos Moutsopoulos 35 Victor IVANOVICI Un sistem al categoriilor estetice A System of Aesthetic Categories 43 Elena LAZĂR Evanghelos Moutsopoulos și România Evanghelos Moutsopoulos and România 47 Simona MODREANU COMENTARII De la literatura „newtoniană” la literatura „cuantică”. Rupturi de nivel și continuitate From "Newtonian" Literature to "Quantum" Literature. Level Breaks And Continuity 58 Revelația unui nou poet: Mihail Soare Eugen SIMION The revelation of A New Poet: Mihail Soare 60 Un deschizător de drumuri pe stil vechi: Iordache Golescu Paul CERNAT An Old-Style Pioneer: Iordache Golescu 67 Planurile de separație în realismul lui Agârbiceanu Mihăiță STROE Separation Plans in Agârbiceanu's Realism Fragmente critice EUGEN SIMION Academia Română, președintele Secției de Filologie și Literatură, directorul Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” Romanian Academy, President of the Philology and Literature Section, Director of the “G. Călinescu” Institute for Literary History and Theory e-mail: [email protected] Ion Pillat (I) Prima din cele trei părți ale acestui studiu dedicat lui Ion Pillat (1891-1945) are două obiective: întâi, de a lămuri locul acestui poet în ecosistemul literaturii primei jumătăți de secol al XX-lea, apoi, de a discutarea temele și motivele volumului Pe Argeș în sus (1923). Acest poet se dovedește a fi nu doar un tradiționalist, ci și un cunoscător, cultivator și traducător al literaturii moderne, cu afinități în lirica proprie atât autohtone (Macedonski, Alecsandri), cât și fanceze (Baudelaire, Verlaine, Mallarmé, Valéry). Volumul amintit, notat într-o tehnica prozodică desăvârșită, compor- tă trăsături parnasiene, romantice și neosimboliste, aici Ion Pillat depășindu-l pe Alecsandri prin transformarea naturii într-un obiect estetic intrinsec. Abstr ac t Cuvinte-cheie: Ion Pillat, tradiționalism, modernism, Pe Argeș în sus, parnasiansim, neosimbolism The first party of this study dedicated to Ion Pillat (1891-1945) has two objectives: first, to clarify this poet's place in the literature of the first half of the 20th century, then, to discuss the themes and motives of the volume On Argeș upwards (1923). This poet proves to be not only a traditionalist, but also a connoisseur, cultivator and translator of modern literature, with affinities both local (Mace- donski, Alecsandri) and French (Baudelaire, Verlaine, Mallarmé, Valéry). The mentioned volume, noted in a excellent prosodic technique, has Parnassian, romantic and neosymbolistic features, here Ion Pillat surpassing Alecsandri by transforming nature into an intrinsic aesthetic object. Keywords: Ion Pillat, traditionalism, modernism, On Argeș Upwards, parnasiansim, neosymbolism traducător inspirat din Rilke, Trach, 1. Despre modernizarea Moréas, Baudelaire, Stefan George, Hugo tradiționalismului von Hofmannstahl, T.S. Eliot, Robert Autorul volumului Pe Argeș în sus, și Frost, Saint-John Perse etc. O deschidere, al poemelor de evocare a Heladei, Ion după cum se poate constata, foarte largă Pillat (1891-1945), este un tradiționalist spre poezia universală, în contradicție cu bune lecturi din poezia modernă și cu „localismul” liricii sale situat în linia Numărul 12 (410) / 2021 ■ 3 EUGEN SIMION Alecsandri-Coșbuc. Un tradiționalist, rural, solidaritatea națională în timp și în așadar, care frecventează asiduu poezia spațiu, ortodoxismul – totul nu formează modernă și nu de puține ori este, voit sau decât un determinant psihologic, care ar nevoit, inspirat de ea. Care mai este atunci, putea fi tot atât de bine înlocuit cu peisa- în cazul său, deosebirea dintre modernism și giul urban, cu discontinuitatea sufletească a tradiționalism pe care o fac, de regulă, criti- omului modern, cu incredulitatea, fără alte cii literari din epocă? Deosebirea nu poate repercuții asupra valorii estetice. Arta începe fi decât tematică, nu valorică din punct de de la expresia acestui material și ceea ce s-a vedere estetic. Unul pune accentul, tematic schimbat în expresia lui constituie tocmai și, să spunem, ideologic – în punctul de ple- nota diferențială a tradiționalismului față care –, pe elementele sensibilității urbane de sămănătorismul anemiat prin simpla şi, în genere, pe ideea de progres, celălalt pe imitație a unor forme epuizate.” tradiție și mitologia lumii rurale. Asta nu Am citat acest fragment cunoscut, de- înseamnă însă, nici într-un caz, nici în altul, sigur, de specialiști, pentru că problema în un spor de valoare sau de depreciere. Arta discuție rămâne și azi o chestiune confuză, are totdeauna dreptate și, în raport cu ide- după o sută de ani în teoria și, mai ales, în ologicul și cu sursele sale, iese învingătoare. critica practică românească, mefientă încă Acest fapt esențial îl recunoaște chiar și E. față de prezența ruralismului în literatură. Lovinescu, teoreticianul modernismului Ce interes poate provoca unui tânăr de azi, românesc, cel care susține, în circumstanțele care lucrează pe calculator – îmi amintesc că culturale de la începutul secolului al XX- întreabă cu câtva timp în urmă un cunoscut lea, intelectualizarea poeziei românești și scriitor optzecist –, ce interes și ce seducție deplasarea, în genere, a literaturii de la rural mai poate avea o scriere cu temă rurală, când la urban. O recomandare, trebuie să preci- el lucrează numai pe internet? Judecată, zăm, lucidă, necesară într-o epocă dominată desigur, falsă. Prejudecată care arată că de literatura neoromantică sămănătoristă, snobismul nostru intelectual, acela pe care dar nu o regulă esențială și durabilă în artă. îl denunța în anii ‘30 G. Călinescu, continuă Lovinescu ține să atragă atenția asupra aces- să funcționeze, şi azi, în năzuința noastră tei disocieri chiar el în capitolul dedicat în haotică și disperată de a nu rămâne în urma Istoria din 1937 poeziei tradiționaliste: Europei. Putem rămâne, neîndoios, dacă nu „Prezența unei poezii tradiționaliste de o înțelegem – citez din nou pe Lovinescu – că indiscutabilă valoare estetică ne dovedește materia germinativă a operei nu asigură, ea inutilitatea controversei asupra materialului singură, valoarea, universalitatea, sincroni- poetic: materialul rural este tot atât de sus- tatea operei, nici profunzimea ei estetică... ceptibil de a deveni estetic ca orișicare altul. Natura, existența omului, credința, iubirea, Ceea ce desparte apele e numai talentul, în moartea, anxietățile ființei, adică sentimen- compoziția căruia, pe lângă elementul său tele fundamentale, nu pot fi moderniste sau primordial și unic, mai intră însă și elemente tradiționaliste decât prin calitatea artistică străine. Tradiționalismul nostru e un sămă- a creației, singura ce poate da operei, indi- nătorism sincronizat cu necesitățile estetice ferent de punctul ei de pornire, o reprezen- ale momentului printr-un contact, la unii tativitate și o deschidere spre universalitate. poeți, tot atât de viu ca și cel al moderniș- Poezia lui Ion Pillat, voiam să spun de tilor, dacă nu cu sensibilitatea apuseană, cel la început, învinge aceste bătrâne prejude- puțin cu procedeele ei stilistice. Peisagiul căți și „localismul” său programatic nu-l 4 ■ Numărul 12 (410) / 2021 Ion Pillat (I) marginalizează, estetic vorbind, în poezia românească, dominată în vremea în care el își publică versurile, de mari poeți (Arghezi, Bacovia, Blaga) pe care istoricii literari nu prea știu în ce clasă să-i pună: aceea a moder- nilor sau a antimodernilor (tradiționaliști)? Pe Arghezi (autorul Cuvintelor potrivite și al Florilor de mucigai) unde îl situăm? Dar Blaga, cu arhetipurile și cu mitologia satului etern, ce este, tradiționalist sau, prin tehnica poetică (esențial expresionistă), un spirit sincronic? Anxietăți, speculații ce se fac și se pot face încă în critica și teoria literară, dar, ne putem întreba la rândul nostru, cu ce folos? Folosul nu poate fi decât de ordin ideologic... Care, să mai spunem o dată, este inesențial pentru substanța artei... Ion Pillat, nepot – pe linie maternă – al lui Ion C. Brătianu și fiul lui Nicolae Pillat, care se trage dintr-o veche familie de răzeși de pe Prut, este cel care autohtonizează, pe urmele lui Macedonski, simbolismul euro- Ion Pillat, 1908, Carlsbad pean (filiația pe care o stabilește Călinescu) și dă, în genere, tradiționalismului său o notă europeană, în sensul poeziei lui Régnier şi Ion Pillat are o deschidere foarte Francis Jammes. Face studii la Paris și începe să scrie pe la 15 ani. În 1912 publică volumul largă spre poezia universală, în Visări păgâne, cu versuri de un „parnasianism contradicție cu „localismul” liricii țipător”, zice criticul citat mai înainte. Nota sale situat în linia Alecsandri- parnasiană este sigură, caracterul lor „țipă- Coșbuc. Un tradiționalist, așadar, tor” este însă îndoielnic, pentru că Pillat e, care frecventează asiduu poezia de la debut până la sfârșit, un spirit liniștit, un clasicizant luminos și melancolizant, modernă și nu de puține ori este, fără crize de frenezie. Șerban Cioculescu îl voit sau nevoit, inspirat de ea. definește mai bine, descoperind în poezia Care mai este atunci, în cazul lui un „clasicism apolonic și surâzător”, o său, deosebirea dintre modernism „luminozitate”, iar în adâncurile ei un ritm și o muzicalitate „ca o pânză de ape joase și și tradiționalism pe care o fac, de liniștite”. O caracterizare inspirată și dreaptă, regulă, criticii literari din epocă? trebuie să recunoaștem. Mai reținut și mai Deosebirea nu poate fi decât vag, totuși pozitiv, modernistul Lovinescu tematică, nu valorică din punct de vede în poemele pillatiene, o coeziune și o claritate superioară, o „operă de cristalină vedere estetic rezonanță” în care se simte o permanentă Numărul 12 (410) / 2021 ■ 5 EUGEN SIMION nostalgie după timpurile trecute. Pentru (predominante), cu evocările lumii heladice ca observația să fie exactă, deplină, ar mai și, în genere, cu frescele, priveliștile, icoanele trebuie adăugat: se simte în versuri transpa- artei universale pe care le consultă autorul, rente şi muzicale ce bat cu regularitatea unui bănuim, prin albume sau le vede cu ochiul ceasornic elvețian. Nostalgia după ceea ce a liber în călătoriile sale reale sau imaginare. fost se asociază, în poezia de contemplație, Geografia acestor peisaje (să le spunem așa, cu o bucurie calmă și statornică în fața mi- incluzând aici și imaginile monumentelor racolului naturii... Acest sentiment calm şi trecutului, locurile îndepărtate, notele de luminos circulă în interiorul poemelor care lectură transpuse în versuri cu o afecțiune plac și azi cititorului nemulțumit de frag- bine strunită, în culori reci) este uluitor mentarismul poeziei postmoderne. Place de vastă. La o simplă privire a sumarului și intelectualului obișnuit cu anxietățile și poemelor selectate și cuprinse de autor în sofismele literaturii moderne. Perfecțiunea volumul I de Poezii (1908-1918), vedem că formală a versurilor și muzicalitatea lor fantezia și retorica lui inepuizabilă se mișcă netulburată îi dă o impresie de liniște și de pe un spațiu vast, de la Bagdad la Brussa și, armonie cosmică. de aici, la Urbino – unde contemplă plin În 1906, admiratorul parnasienilor evocă de fervoare frescele – și, după ce vizitează într-un poem Catedrala Notre-Dame de Veneția, mai trece o dată prin locurile mi- Chartres, cu zidurile ei negre, cu sfinții tice ale Heladei, cercetează, apoi, stepa și reci de piatră și cu masa de credincioși „ce cântecele ei pentru a se opri la Miorcanii de se-mpinge și se roagă și se stinge iar în lume”. pe Prut – unul dintre spațiile de securitate Tehnică descriptivă, viziune statică a lucruri- (în termenii tematismului critic) ale poe- lor, lirism „obiectiv”, o muzicalitate scăzută tului. Primul este, cum se știe, Florica din de orgă a versurilor ce curg lent și regulat pe Argeș. Aceste priveliști trecute prin artă se un fond de gravitate. Peste un an, poetul – succed fără o ordine prestabilită cu poemele interesat de monumentele sacrului – intră despre centauri și sonetele pariziene și ecouri în Catedrala Notre-Dame de Paris și descrie marine. „Geografia” lui Ion Pillat este, în „icoanele afumate, scăldate în lumină” în felul ei, vastă și tulburătoare, sprijinită de o care s-au retras în somnul de veci sufletele imaginație lirică extraordinar de productivă norodului din veacuri stinse. Nota rece, par- și, încă o dată, de o tehnică incoruptibilă a nasiană a versurilor se încheie însă cu o rugă versificației... Peisajul pur, „naturistic”, pei- către divinitate în care răzbate un sentiment sajul – i-am putea zice – gânditor este un loc al vidului și perisabilității unei lumi în care de refugiu, o zi de sărbătoare în viața acestui creația a murit: spirit liric însetat de simbolurile artistice ale trecutului... Melancoliile și rarele manifes- „Azi am pierdut credința în tine, Nemurire! tări de frenezie sunt însoțite, în poemele O, Dumnezeu din ceruri, azi cerul Tău e gol. seninului Pillat, să se observe, de o tristețe Dar sufletul îmi cere cu spaimă un idol, abia perceptibilă, de un scepticism intelec- Căci blestemat-ai omul să creadă în iubire.” tual fin, provocat, desigur, de sentimentul timpului necruțător. De aceea, poate, Pillat Aceste note parnasiene, în care trebuie preferă toamna și amurgul cu bogăția lui de să admirăm, încă de la început, tehnica culori stinse. Un poem (Amăgiri), în tonuri prozodică desăvârșită, trec de la un volum și viziuni romantice, începe cu evocarea la altul și se amestecă cu poemele naturii stării de vrajă a amurgului: 6 ■ Numărul 12 (410) / 2021 Ion Pillat (I) „E ceasul când amurgul s’a stins în heleștee, Când se podește apa lor rece cu cleștar, Când luna în pustiul tăcutelor alee Declină printre ramuri spre ultimul pătrar; Când noaptea se aprinde în pâlpâiri de rază, Iluminând dorința cu umbra unui vis, Și când ninsori de raze prin crengi se depărtează Umbrindu-ne visarea si dorul nedecis. E ceasul când, nălucă, pe-a codrilor cărare Se furișează vântul prin foșnetul de foi, Asemeni prevestirii melancoliei care Se-apropie, se lasă, și se strecoară ‘n noi... Și când simțind în tine nelămurit, primejdii, Îndrăgostita nopții o chiemi ca în trecut; Când iar șoptești la lună cuvintele nădejdii, Deși nu porți nădejdea în sufletu-ți tăcut. E ceasul când iubita în glasul tău se ‘ncrede Cum se ‘ncredea pe vremuri în vechile băsmiri; Student la Paris, 1912 Când flacăra ea încă în ochiul tău o vede, Deși scrumit e focul atâtor întâlniri... „Geografia” lui Ion Pillat este, în felul Și când iubirea noastră s’a stins în amintire, Când inima e rece, podită cu cleștar ei, vastă și tulburătoare, sprijinită de Și dorul pe-a aleii pierdută amăgire o imaginație lirică extraordinar de Se duce ca și luna în ultimul pătrar.” productivă și o tehnică incoruptibilă a versificației... Peisajul pur, În altul (Roata morii) vorbește de „ceruri amurgiri”, iar în al XII-lea cântec „naturistic”, peisajul gânditor este al stepei consemnează momentul în care un loc de refugiu, o zi de sărbătoare „amurgul moare” însoțit de „freamăt de în viața acestui spirit liric însetat de aripi, șoptire și vaer se-ntind, iar cerul se simbolurile artistice ale trecutului... unește cu zarea”. Melancoliile și rarele manifestări Dar să revenim la poemele de început ale lui Pillat, cititor asiduu al simboliștilor de frenezie sunt însoțite, în poemele și al parnasienilor. Un Cântec de toamnă seninului Pillat de o tristețe abia înregistrează plânsul apelor în vad și căderea perceptibilă, de un scepticism lină a frunzelor ce poartă cu ele simbolul intelectual fin, provocat, desigur, de unei suferințe nedefinite. Un altul, scris în stilul lui Alecsandri, fixează momentul sentimentul timpului necruțător feeric al culesului viei, temă, iarăși, recurentă Numărul 12 (410) / 2021 ■ 7 EUGEN SIMION și, estetic vorbind, reprezentativă în lirica înregistreze această mișcare a culorilor cu pillatiană. Ea este însoțită, aici, de un discret răsfrângerile lor în imaginația și sufletul sentiment erotic. Dragostea apare rar în celui care le privește. Nu lipsește din aceas- versuri și nu stă mult pe scena contempla- tă tehnică, ne avertizează autorul, o notă ției. Este doar o parte din bucuria pe care o subiectivă: provoacă poezia roadelor: „Învelind acelaș obiect cu alte tonalități, pictorul n’are nevoie să-și schimbe desenul „Toamna și-a întins marama de aramă pe zăvoi; ca să ne dea o realitate diferită. Modifică Taie aerul cu sboruri mici și frânte, rândunele; lumina: înțelesul adânc, sufletul lucrurilor Frunze cad și ‘n praf de aur, de la munte după ele devine altul. Claude Monet a zugrăvit de Pică și treptat se umflă gârla turmelor de oi. sute de ori un colț de catedrală, pururi acelaș; totuși din atâtea pânze nu sunt Am lăsat pridvorul casei sub umbrarele de nuci; două la fel. Cu trăsături identice fațada de Urmărim, urmând poteca, șipotul de apă vie; piatră zâmbește dimineții sau se întunecă Pasul nostru sperie sturzii hrăpăreți și sus în vie, în amurg. Nu s’ar putea oare concepe prin Dulci, se pârguiesc la soare strugurii de pe butuci. analogie o artă poetică apropiată? O poe- zie, care ar colora cadrul rigid al realului Să-i oprească dela jafuri nu vedem niciun pândar cu nuanțele fugitive ale simțirii; – o poezie Și ciorchina rumenită, bob cu bob, o s’o aleagă... care ar găsi în același motiv de inspirare, Nu te ‘mpotrivi, iubito: e al lor al toamnei dar. dar la lumina altui sentiment, simboluri Lasă-te de voie bună, brațul meu să te culeagă!” deosebite? În desenul unei expresiuni verbale nestrămutate, – în cazul de față Șirul toamnelor este lung în poezia lui sonetul, păstrând chiar aceleași cuvinte Pillat, ele vin și revin ca o frază muzicală la rimă, – evocarea Turlii se va oglindi într-o simfonie, schimbând foarte puțin într’alte imagini în sufletul poetului, după culorile și parfumurile (sau, cum îi zic po- cum e cuprins de raza răzvrătirii sau de pe- eții de la 1850, profumurile) lor... Poetul a numbra resemnării. Catedrala încătușată în deprins deja tehnica picturii impresioniste aceleași forme, se naște tot alta pe pânză, și, într-o însemnare din 1915 reprodusă după placul luminii din afară; de ce n’ar la sfârșitul volumului I din Poezii (I)1, renaște la fel la lumina vieții interioare? mărturisește dorința lui de a concepe o artă Iată problema pe care sonetele de față se poetică după modelul lui Claude Monet. încearcă să o ridice.” O artă, explică el, care să păstreze desenul Este ceea ce face – și face, de regulă, bine obiectului contemplat la ore diferite ale – Pillat în aceste peisaje în care timpurile se zilei, dar să sugereze nuanțele schimbătoare contopesc și contemplația trece mai întâi ale luminii și, odată cu ele, „nuanțele fugi- prin lecturile poetului. Casa amintirii, tive ale simțirii”. Cu aceste idei, juste și mo- în care Pillat grupează sub acest titlu (în derne, Pillat depășește pe Alecsandri, adică ediția definitivă 1944), poemele dinainte tradiția poeziei descriptive și sentimentale de debutul editorial (Visări păgâne, 1912), despre natură. Natura devine obiect estetic urmate de volumele Eternități de-o clipă în sine, urmărit în metamorfozele lui sub (1914), Amintiri (1916) și Grădina din- puterea luminii. Rolul poetului este să tre ziduri (1919) au mai multe surse de 1 Poezii, ediție definitivă întocmită de autor, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1944, p. 255. 8 ■ Numărul 12 (410) / 2021 Ion Pillat (I) inspirație. Unele sunt exerciții de atelier, cu o retorică abuzivă în corectitudinea ei și, de aceea, monotone, altele sugerează dorința de a găsi un drum propriu între atâtea mo- dele ilustre care încep, am semnalat deja, cu parnasienii (îndeosebi Leconte de Lisle) și, trecând prin Baudelaire și Verlaine, ajung chiar la dificilul Mallarmé și la cerebralul Paul Valéry. Temele acoperă un câmp vast. Am citat până acum câteva din numeroa- sele lui priveliști câmpenești în stilul lui Alecsandri, ceva mai intelectualizat, cu un idilism rural mai reținut și mai bine articulat. 2. Note parnasiene, romantice şi neosimboliste Puterea de imaginație și de expresivitate a poetului se vede mai bine în Pe Argeș în sus. De aceea vom analiza, mai sistematic, originalitatea peisajului său, atunci când va veni vorba de acest volum ce l-a consacrat pe autor. Să reținem, deocamdată, interesul lui Pillat pentru o poezie de tip decorativ, cu Portret, 1932 subiecte și culori exotice. La Brussa, orașul sfânt al musulmanilor, observă moscheea veche și aude șoapte în care se unesc râsul cu plânsul. Iată, dar, că râsul-plânsul lui Puterea de imaginație și de Nichita Stănescu a pătruns mai devreme în expresivitate a poetului se lirica românească. Din Rubaiatele lui Yusub vede mai bine în Pe Argeș în reține, ca elemente caracteristice acestei geografii livrești, mirosul de iasomie, clo- sus. De aceea vom analiza, poțeii cămilelor, trandafirii de Șiraz, dar și mai sistematic, originalitatea cântul sfâșietor al Muezinului Morții. Între peisajului său, atunci când aceste fotografii lirice, desenate cu o demnă va veni vorba de acest volum conștiinciozitate, introduce din loc în loc și câte o notă elegiacă personală – amintirea ce l-a consacrat pe autor. Să unei iubiri îndepărtate, ideea morții –, su- reținem, deocamdată, interesul ferințe ascunse sub învelișuri pe care poetul, lui Pillat pentru o poezie de tip rușinat parcă de dramele interioare, refuză să decorativ, cu subiecte și culori le numească. Discreția sugerează o taină pe exotice. care imaginația n-o atinge decât marginal, niciodată explicit: Numărul 12 (410) / 2021 ■ 9 EUGEN SIMION „De moarte nu mi-e teamă, m’am învățat Se risipiră zeii. Dar groaznic azi învie să mor În cele două piepturi al morții crud fior, Împins din formă ‘n formă de altă năzuință – Și spaima-i biciuiește prin liniștea pustie. Sub mii de învelișuri aceeași suferință – De când cu valul vremii tot urc și tot cobor.” Pe stânca goală vine un tropot neînfrânt, Cu umbra se întinde și-i crește înserarea... Un ciclu de versuri este dedicat miticilor Nebuni își încordează puternicul avânt Centauri pe care parnasianul Pillat îi înfă- țișează gonind prin pustietățile fanteziei. Centaurii – Se ‘nalță, ieșind din lună ‘n zarea Versurile sunt sobre, descriptive, cu trimiteri Apusului, vestindu-i și veșnicul mormânt, într-o lume plină de zei și de mituri stinse. Un armăsar, întâiul, tăindu-le cărarea.” Iată această Fugă de centauri: Ajuns la Verona, poetul admiră bolțile „Coboară povârnișul, cu coamele în vânt, unui castel care ascund secretul unei tragedii Centaurii. Văzduhul prin văi prelung răsună cumplite, reprezentate pe o frescă domina- De sgomotul copitei lovite de pământ. tă ea însăși de mistere. Pillat, degustător de artă, o transpune (Gemenii) în versuri Dar neamul, isgonitul, în herghelii s’adună – fumurii cu vagi imagini copiate din reper- Își potolește goana pe țărmul nalt și frânt, toriul unui parnasianism aflat la granița cu Privind la valul mării rostogolit pe dună. romantismul deja obosit („stâlpi de umbră”, Poseidon doar mai este pe mări nemuritor, „arcuri de lumină”, „nori ce trec în fâșii pe Din nai de mult nu cântă Satirul pe câmpie șesuri”, „cruzimea ereților de pradă”): Și Nimfa n’o mai afli în ape de izvor. „Trei bolți cu stâlpi de umbră și arcuri de lumină Prin care vezi cum norii trec în fâșii pe șesuri Ce pier și ele ‘n zare, încât nu știi la urmă De unde ‘ncepe zarea și cerul dus de vânturi... Iar pe câmpii vârtejul premergător furtunii. Dar răzemați de umbră se nasc ciudat deodată, În ochi purtând cruzimea ereților de pradă, Cu fruntea ‘ntunecată de-aceeași presimțire, Doi tineri foarte palizi în purpura domniei, Așa la fel că-ți vine să crezi că nu-i putință, Că nu sunt două fețe, ci-o singură făptură. Și te căznești zadarnic, să afli din privire Din ei cine-i ucisul, și cine-ucigătorul?” Universul imaginar al poetului evadează, apoi, spre nord („Spre Nord, Deliro, astăzi să ne cârmim visarea”), dorind să vadă fiorduri negre, ghețari ce coboară și plaiuri troienite, dar gândul lui fuge repede spre o 10 ■ Numărul 12 (410) / 2021 Ion Pillat (I) oază uitată în nisipurile roșii. O desenează Reveria livrescă se încheie cu imaginea lui în stilul Nopților lui Macedonski: Christ pe cruce. Poetul culege, în această vastă panoramă, imaginile miraculoase ale „S-au stins frunziș și ape, dar straniu chiparoșii trecutului maiestuos, dar și pe cel care își Cu stâlpii lor de taină, ei singuri, au rămas. asumă suferințele lumii: Și de apune luna de sânge pe Hedjas, Călătorind, hagiii, cu caravana ‘n zare, „E vis sau nebunie? dar Christ nu e pe cruce, Se ‘ntreabă plini de grijă ce Mekă nouă-apare – Ci eu mă văd eu însumi de cuie răstignit... Și văd, cum se închină cu palma la pământ, Și luna suie cerul și vine și se duce Tăcute minarete în legănări de vânt.” Prin zări de întuneric... Tăcere... Am murit? De veacuri stau de strajă pe cruce pironit Influența lui Macedonski se vede și în alte Și nimbul nemuririi pe fruntea mea străluce.” poeme ca, de pildă, în Noapte păgână, în care sunt notate, după cum sună un fragment de Sunt teme și simboluri literare curente pe vers din poetul nopților, „noioane de veacuri care Pillat le rescrie în stilul lui împodobit păgânești”. În termenii visătorului ucenic, și fluent, de multe ori voit exotic. Împreună este vorba de „heraldice visuri stranii”, adică cu Horia Furtună compune, de exemplu, o de curcubee boreale. Imaginația sare apoi Ultimă fugă (fragment dintr-un poem aban- spre stâncile coralifere din apele tropicale donat – Sfârșitul pământului), în care evocă și, de aici, spre Meka, Medina, Misorul și lumea fabuloasă a păsărilor și plantelor din Memfis. Apar în această reverie rătăcitoare și anticamera unei vaste eschatologii livreşti. Astarteea („zeița visărilor ce mint”), dafinii Gustul pentru asemenea panorame fabu- din Corint, apoi Bizanțul, Thracia, Pompei... loase, exotice, îi vine lui Pillat din lecturile În Orient Expres, februarie, 1934 Numărul 12 (410) / 2021 ■ 11 EUGEN SIMION sale romantice, iar limbajul bogat și smălțuit pentru peisajul urban și o prezență mai al versurilor este preluat de la Gauthier și puternică a elementelor subiective. Pillat Macedonski, poeți, amândoi, ai sclipitorului. n-a părăsit cu totul temele parnasiene cu Ultima fugă este o arcă biblică în care s-au re- acumulări de detalii trecute prin cultură, n-a fugiat sicomorii, cormoranii, goelanzii, vulturii abandonat nici plăcerea pentru arheologia pleșuvi, ereții, gipaeții și condorii, ibișii roșii și artei și pentru călătoriile romantice livrești. flamanzii trandafirii, apoi elefanții, panterele Un poem notabil care evocă mai concentrat etc. Pe toate aceste creații superbe ale lumii le un simbol al trecutului este Thula: așteaptă „valul prăbușitelor pustietăți”, adică deșertăciunea eminesciană: „Prin cleștarul apei limpezi, când amurgul o desfide, „Zei, altare se afundă. Toți Cezarii și toți Porii, Cresc din adâncimea umbrei turle nalte de Sub aureola verde ce le-o lasă madreporii, mărgean. Dorm tot una cu nisipul risipiți prin ocean. Un oraș-nălucă doarme ancorat în ocean Peste dânșii hipocampii și delfinii fug. Pe limanul madreporic al apusei Atlantide. În van Gârbovită se trudește pretutindeni, cariatida, Sub eflorescenta algei cu mișcare de reptil, Din sargase să ridice în spre soare Atlantida – Reapare amăgirea unui Thule singuratic: Niciodată! strigă lumii corbii morții, Thule, unde visul nordic adumbrise visul legendari.” atic, Când Tristan visa alături de Endimion copil. Aceste fresce romantic-parnasiene, lucra- te în stilul unui clasicism livresc și decorativ, Ce pescuitor de doruri scufundate și cu o sensibilitate ce se împarte, egal, spre de scule, mai multe spații imaginare, impun deja un Renăscut din spuma mării printre jocuri poet notabil, dar nu încă un poet original. de delfin, Exceptând peisajele incipiente (am citat Suflete, îți va aduce din vânatul lui marin, câteva), în care reținem tonul unei elegii Irizată de talazuri, cupa regelui din Thule?...” încântătoare, celelalte poeme tratează în cea mai mare parte motive scoase din cărțile Un alt poem (Departe) pare compus, de poezie. Pillat le reia și le dă un cadru și dimpotrivă, de un Minulescu mai sobru, o anumită identitate: Amăgiri și Eternități cu mai puțină dinamică a fantasmelor mării: de-o clipă, din aceeași fază de creație (faza de formare și de copiere a maeștrilor). „Departe, undeva, sunt porturi ce așteaptă... Eternități de-o clipă continuă această călă- Pe mări, ca păsări albe corăbii se îndreaptă. torie în geografia artelor, cum ar fi Fresca din Orivetto, Sonete corientiene, urmate de Pe țărmuri, undeva, se ‘nalță palmierii... Sonete pariziene, Ecouri marine, Cântecele Se ‘naripează pânza în vântul primăverii. stepei etc., în care apar, tot mai insistent, figurile poetice ale simbolismului: tristețea La Poluri, undeva, ghiețari sunt și morene... provocată de o iubire pierdută, poezia cre- Ce vise chiamă sborul corsarelor carene?” pusculului în tonuri și culori verlainiene, o anumită fascinație – nouă la el – pentru Prudent, netulburat prea mult afectiv, mitologia mării, în fine, un interes sporit obiectiv – cum am văzut că vrea să fie Pillat 12 ■ Numărul 12 (410) / 2021 Ion Pillat (I) atunci când descrie miracolul lumii –, începe „Pierdută e a verii frenezie, acum (în Amăgiri) să comunice la persoana Dus, Pan suflând în trestie de nai. întâi singular. În versuri apare mai des sen- De-acum să sune dulcea melodie timentul unei iubiri tainice și, odată cu el, A toamnei... Tristă inimă, ce n’ai dorința de a-și găsi o formă nouă în existența Iubitele pe care le visai, sa. În existență sau în artă?: „O, Doamne, Privește cum apare de senină, sparge-mi lutul și dă-mi o formă nouă”. Forma Prin seara ‘n care ninge aur fin nouă în poezie se afirmă pregnant în volumul De foi îngălbenite de lumină Pe Argeș în sus, capodopera, indiscutabil, a lui Cu ușurința unui sbor divin, Pillat. Semne de înnoire, încă timide, apar Uitarea ce durerile alină.” însă și în Grădina dintre ziduri, fără să fie [...] vorba însă de o ruptură în raport cu versurile „O, toamnă, fie voia ta regină! anterioare. Poetul nu cunoaște asemenea Tu care faci din trandafir un spirit schimbări violente, el evoluează lent, organic și, la drept vorbind, nu pierde nimic din ceea ce a cucerit. Parnasianismul lui simbolizant trece gradual de la un volum la altul și, ca firele de o anumită nuanță din țesătura veche, mo- tivele, fantasmele, simbolurile reapar, în alte proporții, în țesătura nouă. Grădina dintre ziduri (1919), volumul despre care autorul mărturisește că i-a fixat definitiv stilul, limi- tează – este adevărat – călătoria și arheologia (semnele trecutului), dar duce mai departe poezia parcurilor simboliste și, odată cu ea, ceea ce poetul numește „tălmăcirea trecutului în surdină”. Prin parcul „năpădit de ierburi rele” trece singur și trist Zeul Toamnei care cântă, mitologic, din flaut. La sunetele flautului sunt sensibile şi elementele cosmice: „Și soarele se stinse prin frunzare Pălind încet cu galbenă lumină Când cerul își cocli în zări arama...” O baladă – în aceste versuri verlainiene – este dedicată unei toamne traduse mitologic. Pan suflă din trestie, frunzele în- gălbenite cad, în grădină înflorește pacea și sufletul poetului este bolnav nu se știe de ce. Evident, de tristețea lu- crurilor ce pier, motiv simbolist frecvent: Numărul 12 (410) / 2021 ■ 13 EUGEN SIMION Tu, ce pe codri de-aur prinzi rugină, Tu, ce-ai sădit alături de suspin Uitarea ce durerile alină.” În această simbolistică intelectualizată a toamnei apar și alte personaje cu virtuți pre- monitorii, cum ar fi Satan și, la polul opus, o zeiță goală botticelliană. Cel dintâi, geniu cum se știe al răului, se întrupează din flăcări și, la o mișcare de deget, sparge cerul și spulberă splendorile grădinii. Zeița botticelliană, născu- tă poetic „din suspinele de dor ale Primăverii”, împrăștie polen, prihană și iubire, într-o țară slujită de îngeri şi dedicată plăcerii (Satan). O manieră complicată, cam artificioasă, abuziv livrescă, de a sugera o viziune demonică în dialectica anotimpurilor... Apare, în alt poem, și Narcis care cercetează apele tăcerii și nu vede în ele decât umbra umbrei sale. Parabolă previzibilă, ilustrare modestă liric a unui mit. Înmulțite, repetate, asemenea transfigurări lasă o impresie de monotonie, manierism și prețiozitate. Mai reușită este mica parabolă Trei îngeri, un exercițiu de finețe lirică de o puritate ce precede pe Blaga din primele lui poeme. Un joc cu inefabile sublimități: „Trei îngeri sboară ‘n asfințit. Doi tac și unul a grăit: E liniștea atât de mare... Aud cum se deschide-o floare. Trei îngeri sboară ‘n asfințit. Doi tac și unul a șoptit: E liniștea atât de sfântă... Aud cum stelele își cântă. Trei îngeri sboară ‘n asfințit. Toți tac și unul s’a gândit: Ce sgomote înfricoșate... Ion Pillat la Paris, în perioada studenției Aud o inimă cum bate.” ■ 14 ■ Numărul 12 (410) / 2021 Penser l'Europe MADELEINE ESCUDIER Le transhumanisme est en marche Transumanismul este un efect secundar al accelerării galopante a evoluției tehnologiei și științei iar beneficiile pe care pretinde a le aduce trebuie puse în discuție cu atât mai mult cu cât însuși beneficiarul acestor ameliorări urmează să intre într-o nouă paradigmă, unde, inevitabil, va căpăta o nouă identitate. Homo sapiens se află în fața unui semn de întrebare în fața căruia nu poate să mai aștepte. Abstr ac t Cuvinte-cheie: transumanism, cibernetică, identitate, genetică Transhumanism is a side effect of the rapid acceleration of the evolution of technology and science and the benefits it claims to bring must be questioned all the more as the very beneficiary of these improvements is to enter a new paradigm, where it will inevitably gain a new identity. Homo sapiens is facing a question mark in front of which it can no longer wait. Keywords: transhumanism, cybernetics, identity, genetics A ce jour, les avancées technologiques en plus prégnante sur l’humain mettant tendant à la compréhension globale du en cause l’Homo Sapiens en tant que tel corps et du cerveau humains sont fulgu- par le biais d’une évolution non natu- rantes. Les analyses et applications dans relle, à savoir par sa transformation en ce domaine seraient en passe de modifier «Transhumain» ou autrement dit en l’être humain issu d’une lente progres- «Homme augmenté». sion de plusieurs millions d’années. En premier lieu, il nous faut dérouler L’emballement actuel des technologies brièvement l’historique du courant nous fait entrevoir une emprise de plus transhumaniste, puis indiquer les Numărul 12 (410) / 2021 ■ 15 MADELEINE ESCUDIER caractéristiques du transhumain, enfin évo- et même de repousser la mort de façon quer les problèmes générés par ce concept. illimitée. Ainsi, Julian Huxley est-il l’initiateur du courant transhumaniste dont l’ampleur est Qu’ est-ce que le « Transhumain» mondiale et qui donne lieu à des études et ou l’«Homme augmenté»? expériences acharnées entre scientifiques. Un peu d’histoire: Ce terme «transhu- Convergent dans ce cadre plusieurs disci- manisme» fut émis dans les années 1950 plines telles que les nanotechnologies, les par un biologiste de renom, Julian Huxley, biotechnologies, l’informatique, les sciences qui fut le premier Directeur Général de cognitives. l’UNESCO. Selon celui-ci, «l’homme est Le financement de ces travaux est assuré arrivé au bout des possibilités léguées par la par des personnalités pour la plupart amé- nature. Si la vie a pu se développer grâce à ricaines riches et influentes. Dans ce but, l’information contenue dans les molécules elles mobilisent des cerveaux parmi les plus d’ADN qui mémorisent le programme interne brillants de la planète. à chaque espèce, sa continuation n’existe que Les projets foisonnent dans la Singularity par sa capacité à innover, à transgresser». University, située dans la Silicon Valley. Ces Il conclut: «L’espèce humaine se tiendra au capitaines mondiaux de la technologie nous seuil d’une nouvelle existence dissemblable sont connus, tels que Larry Page, cofondateur de la nôtre». de Google, Mark Zuckerberg de Facebook- Partisan de l’eugénisme, il estime que Metavers, Peter Thiel, cofondateur de l’éducation, la science, les moyens tech- Paypal, Jeff Bezos d’ Amazone,Elon Musk, nologiques permettront de démultiplier PDG de Space X, de Tesla, de Neuralink les performances physiques et mentales… dont les « premiers essais sur l’ être humain 16 ■ Numărul 12 (410) / 2021 Le transhumanisme est en marche commenceront en 2022». De son côté, Autre exemple célèbre: Stephen Hawkins, Google à Mountain View (Californie) a astrophysicien, atteint d’une maladie fondé ALPHABET en 2015, rassemblant neurodégénérative, a pu s’exprimer par sous son égide des entreprises dont deux écrit durant des années grâce à un logiciel sont intitulées «X» et «Calico».Elles ont interface homme-machine. Ces innovations pour objet de se consacrer à la santé, à la permettent de réparer toujours mieux l’in- lutte contre le vieillissement,la finalité étant dividu. Elles sont bénéfiques et acceptables pour certains dirigeants de «Tuer la mort». dans la mesure où sont sauvegardés les A noter que le monde chinois bien grands principes présidant au respect de l’être que plus discret n’est pas en reste dans humain. ce domaine de transformation de l’être Il y a cependant un problème: ces réalisa- humain. tions coûteuses seront-elles à terme à la portée Remarque: l’«homme augmenté» ou de tous? « transhumain» n’ est pas l’ homme «ré- Passons à notre sujet: l’homme «aug- paré». Celui-là nous est familier. Son but menté» ou «transhumain». Celui-ci est de suppléer à nos déficiences cérébrales et implique la transgression de la condition physiques. Sa fonction est de nous soulager, d’humain biologique par deux moyens: non de nous modifier. Il s’agit le plus sou- la cybernétique d’une part, la génétique vent d’appareils intégrés communément à d’autre part. notre corps: implants, greffons, prothèses diverses, à savoir prothèses de hanche, de Le premier point: genou ... D’autres particulièrement perfor- la cybernétique1 mants, moins connus du public, permettent de commander par la pensée à notre corps. Cette science conduit à dépasser les C’est ainsi qu’à Sao Paulo, au Brésil, un limites biologiques et ce, en dehors de jeune paraplégique a donné le coup d’envoi tout problème de santé. C’est ainsi que le du ballon de la Coupe du Monde de foot- «cyborg» (cybernetic organism) est un être ball en 2014 alors qu’il était en fauteuil humain biologique auquel ont été adjoints roulant et inerte de ses membres. Ce fut des circuits électroniques intégrés tels que rendu possible grâce à un exosquelette qui des implants neuronaux, le but étant de enveloppait son corps telle une carapace. Il surdimensionner ses capacités. a suffi à cet handicapé d’imaginer son geste D’ailleurs, à petite échelle, ne peut-on pour que celui-ci s’accomplisse. Comment? pas considérer d’ores et déjà comme exten- Sur la tête un casque bourré de capteurs sions non-biologiques de notre cerveau, les I enregistrant les influx électriques de ses Phones, et Androïds qui font partie de notre neurones tandis qu’un ordinateur placé vie quotidienne? dans son sac à dos transmettait ces courants On peut aller plus loin. En ce sens, Ray en code informatique à l’exosquelette. Ce Kurzweil, recruté par Google, prophétise processus est parallèle à celui du cerveau la disparition du vieillissement et même qui envoie des ondes à nos centres nerveux l’émergence possible de l’immortalité (moelle épinière,nerfs…) pour commander partant du postulat que malgré leur nos mouvements. complexité apparente, l’ organisme et le 1 Cyber vient du grec = gouverner. Science étudiant les processus de commande,de contrôle et de communication chez les êtres imbriqués et en interaction. Numărul 12 (410) / 2021 ■ 17 MADELEINE ESCUDIER cerveau humains sont structurés par des les manipulations génétiques qui sont en modèles. Ainsi, notre corps ne serait qu’une passe de transformer l’humain dans son être carrosserie remplaçable à merci. Quant à même et dans son hérédité. notre cerveau, il serait un mécano, lui Le constat est le suivant: puisque aussi, qu’on pourrait démonter, régénérer, nous savons fabriquer des Organismes reprogrammer et faire fonctionner comme Génétiquement Modifiés (ONG), végétaux un ordinateur…D’après Ray Kurzweil, il y et animaux, nous pouvons sur notre lancée, aurait transfert de la mémoire et de tous intervenir aisément sur l’ADN de l’homme les processus cognitifs, sans dépersonnali- né ou à naître. sation. «JE» continuerait à exister de cette Actuellement, l’objectif officiel de la manière, dans un corps fait de bric et de génétique, mis en pratique partout dans le broc , artificiel. monde, est de résoudre les grands problèmes Il prédit que «la partie non-biolo- de l’humanité que sont les maladies en éra- gique de notre être progressera à une diquant les gènes défectueux et en insérant vitesse exponentielle, mais pas la partie d’autres, bénéfiques. biologique. De ce fait, «rapidement Cependant, en génie génétique, se pose le la plus grande part de notre pensée sera hiatus d’intervenir sur la chaîne héréditaire, non-biologique». Si l’on suit son dis- c’est-à-dire sur la lignée dite «germinale». cours, nous serons des hybrides homme/ La modification germinale humaine est machine sans fin de vie. d’ores et déjà une voie de recherche en plein Serait-ce un fantasme de Ray Kurzweil? essor. On parle couramment dans les mi- Serait-il un nouvel Icare? Serait-il mû par lieux scientifiques d’«édition d’ humains» une réelle conviction? ou serait-ce une et de « fabrication d’ embryons». Compte affaire de marketing? tenu de l’excessive gravité de ce type de Quoi qu’il en soit, l’Ecole Polytechnique manipulation, les modifications de la lignée de Lausanne s’est engagée à modéliser un germinale sont officiellement proscrites par cerveau humain complet dans un ordina- la législation d’une douzaine de pays dont teur avec circuits électroniques, copies des l’Europe, le Canada, l’ Australie, le Brésil réseaux neuronaux de notre cerveau. et même la Chine. Quant aux Etats Unis, Cette vision transhumaniste est for- ces manipulations sont prohibées dans le tement discutée et combattue par moult secteur public, mais non dans le privé. Or, scientifiques. De son côté, Bill Gates se les 2/3 des recherches s’effectuent dans le dissocie nettement de ce mouvement privé! transhumaniste en déclarant: «Soignons De son côté, le Conseil de l’Europe d’abord les gens avant de penser à a déclaré crime contre la dignité hu- l’immortalité». maine ces inter ventions destinées à modifier le génome humain. Mais est- ce suffisant? Le deuxième point: Sûrement pas! En effet, malgré cette la Génétique interdiction et au grand émoi de la commu- A ce jour, elle me parait autrement plus nauté scientifique mondiale, fut annoncée redoutable que la cybernétique. par la Chine en novembre 2018 la naissance En effet, on peut se poser légitimement de jumelles génétiquement modifiées par la la question du danger que comportent nouvelle technique d’édition du génome, 18 ■ Numărul 12 (410) / 2021 Le transhumanisme est en marche le CRISPR-CAS 9, qui a permis de leur Selon nos connaissances, l’humain retrancher une séquence de l’ ADN atteinte remonterait à 7 millions d’années par la dé- par le VIH. couverte du crâne de «Toumaï», l’homme Mais, quels sont les éventuels risques du Sahel, qui est présentement le plus ancien collatéraux de ce type de manipulation? fossile retrouvé montrant des caractéris- Nous ne les connaissons pas à ce jour. tiques humaines. Se sont enchaînés par la En dépit de la polémique planétaire suite les maillons de nos ancêtres: l’Homme suscitée par cette affaire, la course au gé- de Tugen-Kenya (6 millions d’années), l’ nétiquement modifié prend de l’ampleur, Australopithèque en Afrique (4 millions comme cela est le cas chez des chercheurs d’ années), l’ Homo Habilis(2 millions d’ à Harvard. années -Tanzanie) , l’ Homo erectus (1,5 Ainsi, au-delà de la correction des patho- millions ), enfin l’ Homo Sapiens (300 .000 logies avérées ou prédictives, les techniques ans ). ne pourraient-elles pas viser la fabrication Actuellement, nous nous sommes engagés d’êtres humains à la carte? sur un terrain menaçant pour notre espèce humaine de Sapiens. Ne sommes-nous pas arrivés à la frontière de sa destruction pour Problèmes identitaires le remplacer par un être modifié, mêlant l’ posés par le «transhumanisme» organique à l’ inorganique? Si nous accédons à ce stade, l’humanité Elucubrations? Peut-être. changera de paradigme. En reprenant notre Cependant, le développement technolo- histoire d’humain, on relève que notre pro- gique est lancé à pleine vitesse. cessus biologique fut lent, accidenté avec Dès lors, nombre de questions se posent: échecs et succès. Au niveau ontologique: Numărul 12 (410) / 2021 ■ 19 MADELEINE ESCUDIER Cette éventuelle disruption entre l’être recherches est colossal. Des milliardaires biologique et l’être «augmenté» modi- y engloutissent des fortunes. Il est donc à fierait la nature de l’homme qui depuis craindre que les financeurs d’ aujourd’ hui la nuit des Temps se pose des questions soient les dirigeants de demain. fondamentales: métaphysiques, éthiques, Par ailleurs, la grande longévité débou- identitaires relatives à son essence, à l’Uni- cherait sur des bouleversements sociaux et vers, à celle d’ un Principe Créateur… économiques d’une force et d’une ampleur Quelles seraient les pensées existentielles inédites faisant pression sur la natalité et sur de cet être hybride «homme/machine»? les ressources de notre planète. Elles seraient à l’évidence éloignées des N’entrons-nous pas, dès lors, dans «Le nôtres. Quel sens donnerait-il à sa vie… meilleur des Mondes» d’Aldoux Huxley2, qui serait éventuellement longue, voire ce monde comportant une société hiérar- sans fin? De quelles valeurs se nourri- chisée, issue de fœtus in vitro, génétique- rait-il? Qu’adviendrait-il de la perception ment modifiés? Cela donnerait lieu à des et de la nature de ses émotions? Quels catégories d’êtres identiques, paramétrés seraient ses rapports avec autrui? Le dès l’embryon et dédiés à certaines tâches transhumain accéderait-il aux sentiments en fonction de leurs capacités déterminées d’amour, d’amitié, de fraternité qui sont a priori. Dans l’ouvrage évoqué, les Alphas les nôtres…? et Alphas +, suprêmement intelligents, En tout état de cause, la convergence constituent l’élite dirigeante alors que les de la cybernétique et de la génétique castes inférieures, Delta, Gamma, Epsilon transformerait fondamentalement la fabriqués avec un QI en dégradé suivent nature humaine, la nôtre, qui irait vers docilement, sans état d’âme, le rôle qui son autodestruction en tant qu’Homo leur est assigné. Dans ce nouveau monde Sapiens. Pour la première fois de l’histoire pourraient cohabiter deux sortes d’hu- de l’humanité, la créature serait en mesure mains, d’une part l’homme «augmenté», de revenir sur sa création! c’est-à-dire le «transhumain», d’autre Au niveau éthique: Quelles seraient les part l’Homo Sapiens, le retardataire, sorte valeurs morales de cet «homme nouveau», de Neandertal, au service du premier. modifié par la cybernétique et cohabitant Autre interrogation: se pourrait-il que avec l’Intelligence Artificielle (IA) des dans cet univers la maîtrise des robots robots? échappe aux transhumains et parviennent Que seraient les couleurs de ce monde? à dominer ces derniers? La conscience ...et pourtant, si nos ancêtres de 7 mil- des robots est, à mon avis, à écarter. lions d’années revenaient, nous reconnai- Cependant, force est de constater que traient-ils comme humains appartenant leur infinie mémoire est sans commune à leur espèce? Que comprendraient – ils mesure à celle des humains et les décisions de nous, de notre apparence, de nos pen- de l’Intelligence Artificielle d’une rapidité sées? Ne serions-nous pas à leurs yeux des foudroyante. Aussi, le stock d’informa- «transhumains»? tions engrangés sans limite et venant de Au niveau sociétal: qu’il s’agisse des tout horizon est susceptible de conduire implants ou de la génétique, le coût des si l’humain n’ en prend pas garde, à des 2 Frère de Julian Huxley 20 ■ Numărul 12 (410) / 2021 Le transhumanisme est en marche décisions inopportunes, donc inadap- Peut-on faire confiance en la science? tées,voire dangereuses pour l’humanité. Certes, elle est porteuse de bienfaits, mais Là encore, comme en génétique, nous aussi de désastres. prenons des risques. Elle est dépourvue de morale. Elle va Déclaration de Stephen Hawkings:» inexorablement. Elle va! Serons-nous aidés par l’I.A? ou mis de côté Quoi qu’il en soit, la responsabilité ou encore détruits par elle?». incombe aux scientifiques parmi lesquels Que conclure? certains et non des moindres jouent aux La question essentielle est de savoir si magiciens. la mise en œuvre de ces technologies a Mark Zuckerberg porte haut et dans pour finalité le bien-être de l’humanité. l’enthousiasme le transhumanisme et l’I.A. En cas de réponse positive: avec quels Il est persuadé, dit-il, que l’aboutissement contrôles? de ces données sera «de rendre le monde La cybernétique avance ses pions avec meilleur». l’intention de surdimensionner nos ca- Sommes – nous vraiment sur la bonne pacités. Cependant, le corps d’un cyborg voie alors que nous continuons à avancer en pourrait-il impunément supporter la tension aveugle et sans contrôle? Il est impératif de due à l’implantation de circuits cérébraux? savoir où nous allons et ce que nous voulons Néanmoins, il y aurait réversibilité dans réaliser. la mesure où les adjonctions artificielles Aussi, je perçois sourdement un bruit de pourraient être retirées. Tel n’est pas le cas fond étrange et inquiétant pour l’avenir de du génome. l’humanité.Il me laisse perplexe… Puisse l’avenir démentir mes craintes. ■ Numărul 12 (410) / 2021 ■ 21 MADELEINE ESCUDIER Lexique ADN: Acide désoxyribonucléaire qui GèNES: fragments déterminés et codés est une macromolécule présente dans composant une séquence d’ADN; toutes les cellules. L’ADN contient toute l’ information génétique, appelée géno- GENIE GENETIQUE: ensemble des type, permettant le développement et le techniques faisant partie de la biologie fonctionnement des êtres vivants. C’est une moléculaire et ayant pour objet l’utilisation chaîne constituée par les chromosomes, des connaissances acquises en génétique eux-mêmes constitués de gènes; pour utiliser, reproduire ou modifier le génome des êtres vivants; BIONIQUE: connexion entre la biologie et l’électronique. Reproduction (copie) à GéNOME: ensemble de matériel partir du système organique (biologique) génétique d’ un être vivant, codé dans son pour développer un système technique ADN; mécanique. Autrement dit: science qui a pour objet l’ amélioration de la technolo- HUMANOîDE: robot ressemblant à l’ gie, en particulier de l’ électronique en ti- homme (intelligence); rant profit de l’ étude de certains processus biologiques chez les êtres humains; INTELLIGENCE ARTIFICIELLE: nom donné à l’«intelligence» des ma- BIO-TECHNOLOGIE: toute technique chines et logiciels.Discipline recherchant utilisant des êtres vivants (micro-organis- des méthodes de création ou de simulation mes, végétaux, animaux) pour la fabrication de l’ intelligence; de composés biologiques ou chimiques ou pour l’ amélioration de productions (éditer MACHINE LEARNING: apprentissage des organismes); automatique de l’ I.A qui «apprend» à partir d’ exemples, ce qui lui permet de CYBERNETIQUE: vient du grec: gou- remplir des tâches complexes par des moy- verner. Science qui étudie les processus de ens algorithmiques; commande, de contrôle et de communica- Ex: Alphago a battu le champion du monde tion chez les êtres vivants et non vivants, du jeu de GO après avoir joué des millions imbriqués et en interaction; de fois contre lui-même pour s’entrainer; CYBORG: organisme composé de matière SCIENCES COGNITIVES: science organique et de circuits intégrés ayant pour objet de décrire,d’ expliquer, (implants); voire de stimuler les mécanismes de la pensée humaine et animale. EXOSQUELETTE (squelette externe): structure robotique articulée capable de THERAPIE GENIQUE: traitement reproduire en temps réel les mouvements d’une maladie par pénétration de gènes commandés par le cerveau; dans les cellules. 22 ■ Numărul 12 (410) / 2021 Scrisori din Paris VIRGIL TĂNASE Scriitor Writer Atâta doar că eu unul… Din câteva fotografii aparținându-le lui Evgueni Haldei și Yves Gellie, dar și din faptele istorisite într-un volum al lui Alfred de Zayas, sunt puse în vedere similitudini de neignorat cu privire la situația actuală din mai multe zone de conflict din lume, subliniind că vechile păcate ale omenirii nu doar că n-au dispărut, ci s-au rafinat. Abstr ac t Cuvinte-cheie: Evgueni Haldei, Yves Gellie, Alfred de Zayas, război From several photographs belonging to Evgueni Haldei and Yves Gellie, but also from the facts narrated in a volume by Alfred de Zayas, we observe some unmistakable similarities regarding the current situation in several conflict zones in the world, emphasizing that the old sins of mankind have not only not disappeared, but have been refined even more. Keywords: Evgueni Haldei, Yves Gellie, Alfred de Zayas, război Nevoit să fac loc în bibliotecă unor albu- din teritoriile atribuite Poloniei la sfârșitul me recente, regăsesc unul, de fotografii, ultimului război, totul sub lumina neagră a despre care am scris pe vremuri. Dintr-o capitolului al XVIII-lea din Cartea Facerii. dată, pe negândite, el dă naștere unui Un snop ciudat, recunosc, dar, excepție vălmășag de aduceri-aminte care înoadă făcând doar partitele lui Bach, cu fiecare din într-un mănunchi cu luciri tragice pozele aceste… cum să le spun? aceste „făpturi men- dintre scoarțele acestuia, schimbările din tale”, atât de diverse, am avut o întâlnire de Europa de est de după 1989, niște piese de lucru, ca să spun așa. Și fiecare a contribuit, pe Bach cântate la orgă de un pastor elvețian, limba ei și în momente diferite, la felul în care laureat al premiului Nobel pentru pace, un citesc azi evenimentele, pe care nu mă mul- film documentar consacrat unui fotograf țumesc să le tălmăcesc așa cum apar, în sine sovietic, studiul unui cercetător american – ceea ce aș putea numi privirea „jurnalistică”. despre strămutarea populației germane Presa, care stă sub semnul cotidianului chiar Numărul 12 (410) / 2021 ■ 23 VIRGIL TĂNASE atunci când e vorba de publicații săptămânale da o semnificație unor fapte reale. La drept sau lunare, e punctuală. Evenimentele zilei vorbind, în treacăt fie zis, documentarul nu sunt un punct stingher, fără vreun altul prin este decât un film ca toate celelalte, numite preajmă de care să se lege instituind o linie, o „artistice”, cu deosebirea că aici întâmplările direcție, un itinerar. Nu stă în firea presei să-și și eroii nu sunt inventați ci există cu adevărat. amintească ce a fost ieri, nu e preocupată de ce Și, ca în filmele de ficțiune sau ca în romane, va fi mâine. Vă aduceți aminte de replica – vai, cel care transformă o istorie oarecare într-un cât de adevărată și poate mai adevărată azi de- eveniment eventual cutremurător, este cât oricând!... replica secretarului de redacție personajul. Înfruntarea acestuia cu altele de Ștefănescu din Ultima oră? „O gazetă trăiește aceeași tărie sau cu împrejurări copleșitoare o zi. Mai puțin decât atât. O dimineață, o dă naștere intensității dramatice care lumi- oră. O gazetă moare cinci minute după ce a nează opera ca filamentul unui bec adus la fost citită”. Scriitorul…, de, altă meserie! are incandescență. O bună parte a cursului meu pretenția că rândurile lui vor rămâne peste se bizuia pe exemple. Pentru scenariul de ani. Răspunderea lui e alta. Adunându-le în ficțiune, după ce citeam o pagină sau două cicluri mai lungi, el caută o noimă întâmplă- din Război și Pace, comentam cu studenții rilor zilei și distinge în chestiunile curente scenariul aceleiași scene scris de Bondarciuk semnul unor mișcări tectonice care aproape și Soloviev, după care proiectam secvența că nici nu se observă în viața atât de mărginită corespunzătoare din filmul realizatorului a fiecăruia dintre noi. Scriitorul (dacă e scrii- sovietic. Altădată, părându-mi-se o lecție de tor și nu negustor de hârtie tipografică) e din cinematografie însemnată, cătam împreună principiu preocupat de semnul milimetric cu ei motivele pentru care, în timpul filmări- al deplasării plăcilor străfunde care, atunci lor, Fellini renunțase la anumite secvențe din când dezechilibrul e prea însemnat, produce scenariul său pentru filmul La Strada, sau pe catastrofe – sau dimpotrivă, face să iasă din care, după ce le filmase, le eliminase la montaj. mare țărmuri pe care se va prinde pământ, Filmul lui Zeffirelli Romeo și Julieta părea unde va crește iarba, unde se vor așeza păsări anume făcut ca să demonstreze îndemânarea și animale și unde oamenii își vor trăi viața de ceasornicar dramatic a lui Shakespeare, câtă și cum le-a fost dată. intriga dezvoltându-se firesc, din aproape în Dar nu despre asta este vorba acum. aproape, mai implacabilă chiar decât destinul. La Institutul Internațional de Imagine Căutam exemple la fel de semnificative în și Sunet de la Elancourt, un loc plăcut din ceea ce privește filmul documentar. marginea Parisului, cu crânguri și lac, unde Am descoperit atunci, aproape din în- și-au așezat sediul și laboratoarele mai multe tâmplare, filmul cineastului belgian Marc- socități high-tech, printre disciplinele pe Henri Wajnberg despre Evgueni Haldei, care le predam studenților a fost, timp de fotograful lui Stalin, numit așa nu pentru câțiva ani, scrierea scenariilor de film. Cum că s-ar fi bucurat de vreun privilegiu sau mulți dintre acești studenți aveau să devină vreo recunoaștere din partea acestuia, din realizatori de televiziune, domeniu care le contră, ci pentru că a prins momentul po- oferă cele mai multe șanse de-a găsi de lucru, trivit pentru un instantaneu care a devenit dădeam o importanță deosebită filmului mai apoi imaginea emblematică a mărețului documentar – care și el se cade elaborat cu conducător al popoarelor, pe care unii mani- chibzuință, adaptând legile generale ale con- festanți, prezenți în film, o mai ridică și azi strucției cinematografice imperativului de a în Piața Roșie. Filmul îmi convenea cu atât 24 ■ Numărul 12 (410) / 2021 Atâta doar că eu unul… mai mult cu cât Wajnberg, un cineast cunos- câte un ceas la fiecare mână. Haldei este rugat cut dar nu reputat, premiat pentru câteva să-l facă să dispară din fotografie pe cel de la din scurt-metrajele lui, dar fără anvergură, mâna dreaptă. realizase un documentar excepțional, după Dar nu despre asta este vorba acum. părerea mea mult deasupra celorlalte filme Printre fotografiile lui Evgheni Haldei, ale sale, asta pentru că personajul acestui film trei îndeosebi, din război, toate în alb și era cu totul și cu totul excepțional. negru, sunt impresionante. Una dintre ele Nu e în intenția mea, aici, să vă povestesc înfățișează în prim plan, între două schelete viața lui Evgueni Haldei. Câteva precizări se de pomi carbonizați, silueta unui cerb, impun, totuși. proiectat în contre-jour pe un cer străbătut Născut în 1917, anul Revoluției, în familia de patru avioane zburând jos și sub care, în unor evrei săraci de la Donețk, Haldei și-a depărtare, o explozie răscolește pământul. pierdut mama când avea un an, omorâtă cu Nu poate fi o mai expresivă imagine a unui alți ai casei, cu ocazia unui pogrom. Tatăl lui și război devastator. Celelalte două fotografii alte rude sunt ucise atunci când, în timpul ce- au o istorie comună. Prima a fost luată după lui de-al Doilea război mondial, nemții ocupă bombardamentele apocaliptice din 1942 ale Donețkul. Și totuși, în ceasul și jumătate cât Murmanskului. Zecile de mii de bombe in- durează documentarul lui Wajnberg, nu veți cendiare lansate de aviația germană au distrus auzi din gura lui Evgueni Haldei, ajuns, în orașul ale cărui case de lemn au ars până la momentul când este filmat, spre capătul vieții, temelie, nerămânând în picioare, cât vezi cu nici un cuvânt de ură sau de dușmănie, deși în ochii, decât hornurile de cărămidă ca niște câteva rânduri îi dau lacrimile și cere o pauză. stâlpi funebri, de parcă pământul ar ridica Pe la 14 ani, când lucra într-un depou sute de brațe către cer cerând îndurare – sau, de locomotive, fascinat de fotografiile din poate, dreptate! În prim plan, cocârjată, o reviste, își încropește singur un aparat de foto- grafiat dintr-o cutie de carton și o lentilă de la Evgueni Haldei ochelarii mai vechi ai bunicii. Ajuns fotograf al agenției TASS, devine reporter de război. La începutul lunii mai 1945, abia întors de pe front cu clișeele luptelor care se duc acum în inima Germaniei, este trimis a doua zi la Berlin, pe care Armata Roșie e pe cale să-l ocupe. După o noapte petrecută cu un prieten croitor, și el evreu, ca să transforme niște fețe de masă roșii în steaguri cu secera și cioca- nul, ajuns cu avionul în capitala Germaniei, Evgueni Haldei se urcă împreună cu niște soldați pe fostul Palat al Parlamentului. El este autorul fotografiei care a făcut ocolul lumii și care înfățișează un soldat sovietic înfigând steagul roșu pe Reichstag. Fotografie pe care, ajuns la Moscova, trebuie să o retușeze: redacția a remarcat, slavă Domnului! la timp, că soldatul care-l ține pe cel cu steagul are Numărul 12 (410) / 2021 ■ 25 VIRGIL TĂNASE bătrână în negru, îmbrobodită, duce în spate o valiză de lemn. Văzându-se fotografiată, povestește Evgheni Haldei, femeia se oprește și-l ocărăște: „Nu ți-e rușine să fotografiezi nenorocirea noastră?” „Ce alta aș putea face?” răspunde Haldei. „Mai bine te-ai duce să fo- tografiezi Berlinul bombardat de ai noștri!” Haldei i-a promis s-o facă. Și ajungem astfel la a treia fotografie. Haldei își ține făgăduiala. Ajuns la Berlin, care nu mai e decât un mor- man de ruine, zărește doi bătrâni în haine ponosite, așezați pe resturile unui zid. Unul dintre ei e orb. „Ce se întâmplă?” întreabă acesta. „Ne fotografiază”, îi spune celălalt. „La ce bun? La ce-a slujit războiul? Nu mai avem nimic, nici familie, nici casă, nici soție, nici copii…” „Și ce-o să faceți?” întreabă fotograful „Nu știm. Nu știm de unde venim, nici unde ne ducem…” Pentru că, vedeți dumneavoas- tră, despre asta este vorba acum. Cartea Nemesis at Postdam mi-a fost dată pentru un referat de editura Flammarion pe vremea când, la începuturile mele parizi- ene, îmi câștigam viața citind în mai multe limbi cărțile propuse din străinătate. Editura n-a ținut cont de părerea mea și n-a vrut să o publice, fapt grăitor în sine. Autorul, Alfred de Zayas, devenit mai pe urmă un renumit expert în Drepturile omului pe lângă Națiunile unite, ceea ce m-a înde- părtat de scrierile lui mai recente, a revenit asupra subiectului într-o lucrare publicată în 2012: 50 theses on the expulsion of the Germans from Central and Eastern Europe. 26 ■ Numărul 12 (410) / 2021 Atâta doar că eu unul… Poate naiv, sau poate refuzând să admit oameni, și asta în cele mai neomenești condi- că-n lumea asta dacă scapi de dracu dai de ții…” Firește, doctorul Schweitzer nu vorbea taică-su…! Mai precis, socotind că întrucât în vânt. Găseam, în cartea despre care vă în republica socialistă România, de unde vorbesc, câteva pagni mai încolo, un citat din plecasem, Occidentul, care se făloșea că discursul pronunțat de Winston Churchill la zdrobise nazismul aducând libertate popoa- data de 15 decembrie 1944 în parlamentul relor din partea lui de lume, era hulit de cei englez: „Strămutarea [populațiilor] este, pe care-i consideram mincinoși și ticăloșiți, din cât putem să ne dăm seama privind în mi se părea că în acest enorm cataclism urmă, metoda cea mai satisfăcătoare și mai modial binele învisese răul. Mi se cădea să durabilă. Ea exclude amestecul de populații mă pun de partea binelui și socoteam că mă care pot da naștere unor tulburări. Trebuie rânduisem de partea cea bună. dat cu mătura. Aceste expulzări masive nu Cartea lui Alfred de Zayas mi-a fost ca mă îngrijorează întrucât ele sunt azi mult mai o palmă: „Trezește-te, omule!” Și poate de ușor de înfăptuit decât au fost vreodată...” aceea vă vorbesc de ea acum. „Deschide ochii Asemenea cuvinte nu trebuie să ne surprindă și vezi în ce lume trăiești! Vezi că atunci când din partea cuiva al cărui fel de a concepe lupii se sfâșie nu e spre binele mieilor!”. De la popoarele și viața oamenilor în general, ni prima pagină a Introducerii, motto-ul frânge se dezvăluie în toată măreția atunci când faima învingătorilor din cel de-al doilea răz- acest măreț om politic descrie în cartea sa boi mondial. Citatul face parte din discursul Closing the Ring, publicată în 1953, felul în rostit în 1954, la primirea premiului Nobel care, la masa negocierilor dintre șefii de Stat pentru pace, de doctorul Albert Schweitzer ai națiunilor învingătoare, explică practic – pe care-l știam mai degrabă ca interpret al noua configurație a frontierelor: „Eden a muzicii pentru orgă de Bach înregistrată de spus că ceea ce Polonia pierde la est poate casa de discuri Columbia. Firește, pastorul recupera la vest. Am demonstrat atunci cu Albert Schweitzer este o figură controversată ajutorul a trei chibrite ideea mea că putem și premiul Nobel pentru pace decernat celui muta Polonia mai la vest…” care era socotit binefăcătorul unor populații Recunoașteți că atunci când azi moșteni- africane, pare mai degrabă rezultatul unei torii politici ai acestor înfăptuitori ai ordinii victorii a misionarilor uniați americani mondiale ne vântură în fața ochilor dreptu- asupra misionarilor evangheliști francezi, rile omului și cele nu mai puțin inalienabile concurenții lor în acea zonă. Nu e însă mai ale popoarelor de a-și hotărî singure soarta, puțin adevărat că atunci când vorbești între- ți se cam apleacă! gii lumi de pe podiumul solemn al premiului Restul cărții semnată de Alfred de Zayas Nobel, nu poți spune orice celor care stau la este consacrat crimelor comise după termi- pândă și-ți cântăresc fiecare vorbă. Ori Albert narea războiului sub ochii celor care ni se Schweitzer nu se sfiește să dea cu barda: „Cea înfățișează drept îngerii călare pe cai albi care mai flagrantă violare a dreptului întemeiat pe ne-au adus libertatea – dar nu economică – date istorice și a drepturilor omului în sine și prosperitatea – dar nu pentru toată lumea constă în a lua anumitor popoare dreptul ci mai ales pentru cei deja prosperi: știați că, de a locui pe pământul lor, constrânși să se dacă dăm crezare datelor publicate în presă, strămute. La sfârșitul celui de-al doilea război în timpul acestor ultimi doi ani de pandemie mondial, puterile învingătoare au decis să (suntem în 2022) marile averi din Occident impună această soartă unor sute de mii de au sporit considerabil, dublându-se sau chiar Numărul 12 (410) / 2021 ■ 27 VIRGIL TĂNASE triplându-se, în timp ce oamenii de rând o copiilor din Rusia (sau de la Oradur, sau de duc din ce în ce mai greu?! Dar poate că nu la Lidice) de către armatele germane! vreți să știți ca să nu vă simțiți rupți de-un Căci până la urmă aici voiam să ajung: Occident în care unii se simt ca la ei acasă! „Apropiindu-se, Avraam zise: «Nimici-vei Nemesis at Postdam este cronica docu- Tu oare pe cel drept împreună cu cel ticălos? mentată a chinurilor îndurate de populațiile Poate că în cetate sunt cinzeci de oameni civile strămutate, socotite vinovate de-un drepți. Îi vei nimici oare și pe ei și, ca să nu regim pe care nu e dovedit că l-au vrut și de- nedreptățești pe acești cinzeci de oameni un război pe care nu e dovedit că l-au dorit. drepți din cetate, nu vei ierta locul acela? Un război pe care îl veți duce și dumneavoas- Cu nici un chip Tu nu vei ucide pe cel drept tră, oricare v-ar fi convingerile, când acești laolaltă cu cel ticălos, încât cel drept să aibă căpitani de oști care gândesc cu chibritele și aceeași soartă cu cel ticălos! Cu nici un chip! hotărăsc cu tunul, vă vor înrola ca să vă ducă Poate fi nedrept Cel care judecă tot pămân- unde li se pare că le e câștigul mai mănos tul?» Și Domnul a zis: «Dacă voi găsi în (cei care contează pe garanțiile dinafară cetatea Sodoma cinzeci de oamni drepți, voi să-și aducă aminte de cele date Poloniei și ierta tot locul acela din pricina lor.»" României în aprilie 1939). Și cine dintre Civilizația Europei s-a clădit pe ideea că noi va îndrăzni să dezerteze oferindu-și o justiția nu poate fi globală, principiu care nu moarte sigură și imediată în locul uneia poate fi știrbit fără ca totul să se năruie și să numai probabile și oricum amânată? Poate ne trezim dintr-o dată reîntorși la condiția câțiva dintre noi o vor face totuși, firește. fiarelor – naturală firește, adică în spiritul Dar, după cum spunea un scriitor care și-a acelei ideologii care, dacă ar avea curajul să căutat moartea pe front (și a găsit-o!), oame- meargă până la capăt (cum a făcut marchizul nii au dreptul să se sacrifice, să fie eroi (fără de Sade prelungind până la ultimele conse- să se gândească la familiile și la copiii lor), cințe cultul iluminist al întoarcerii la natură), dar nu și popoarele care au față de generațiile ne-ar cere, pe de o parte, să ne supunem firii viitoare datoria să supraviețuiască. Să îndure care dă dreptate celui mai tare și, pe de alta, orice suferinți și orice umilinți ca să poată să dispărem de pe fața pământului întrucât, aduce pe lume viețile de mâine. pentru acești pătimași apărători ai mediului, Fotografiile – ca și statisticile, reportajele nu există jivină mai poluantă decât omul de epocă publicate în marile jurnale din (mai nociv chiar decât vaca/boul, iapa/ Anglia și din Statele Unite, mărturiile – din calul – vedeți, vorbesc conform ultimelor cartea lui Alfred de Zayas sunt cutremu- tendințe ale gândirii wokiste –, etc. a căror rătoare (ca și referințele din capitolul IV balegă e ca un sfredel de oțel împlântat în despre bombardarea Dresdei, inutilă din stratul de ozon!). Da, revin, civilizația noastră punct de vedere militar și de o ferocitate întemeiată pe ce e drept (adică nu e strâmb, înspăimântătoare, îndreptată împotriva po- adică neagra-i neagră pentru că nu e albă pulației civile). Această carte (printre multe și reciproc) s-a scârnăvit de când ni se pare altele) este un act de acuzare al celor care, vrednic și cinstit, după ce ne-am ucis vrăj- prin faptele lor, proclamă resposabilitatea mașul, sau în așteptarea momentului când colectivă, cei care privesc cu indiferență îl vom putea ucide, să-i omorâm preventiv (dacă nu cu satisfacție) copiii nemți uciși și soția, pruncii, rudele, vecinii, câinele, capra, lăsați în șanțul șleaului (e una din fotogra- găinile și viermii de mătase. Războiului, care fiile din carte), socotiți vinovați de uciderea a fost dintotdeauna o confruntare a maselor, 28 ■ Numărul 12 (410) / 2021 Atâta doar că eu unul… adică a unor blocuri de beton (armat) care necesare vieții. O mizerie pe care, e de la sine funcționează după legea gravitației univer- înțeles, n-o împărtășesc cei care au hotărât sale, rostogolind oamenii ca pietrele duse invazia Kuweitului. Cu pușca în mână, aceștia de puhoi…! războiului, știința și tehnica, de țin supușii într-o obediență a cărei încălcare se care suntem atât de mândri, i-au dat putere plătește cu viața. Numai că, spuneam, popoa- și asupra celor din spatele frontului, striviți rele n-au dreptul să se sacrifice. N-au dreptul sub bombe, aprinși de napalm, iradiați de și de altfel nici puterea să o facă. Și atunci? exploziile atomice. Am înlocuit cu de la Ce sperau, oare, noii împărțitori de dreptate, noi putere dreptatea Domnului, care cruță cei care, socotindu-se pe potriva Domnului Sodoma și Gomora cât se mai află acolo un „judecă tot pământul”? Credeau într-adevăr om drept, cu drepturile omului care ne dau că înfometând copiii vor obține o umbră de dreptul să vărsăm foc peste cei fără arme, să tristețe în privirea celui din fruntea Statului, strivim orașe și să înfometăm populațiile altminteri slugă credincioasă chiar dacă și-a civile ca să putem vinde supraviețuitorilor îngăduit să intre cu de la sine voie într-o altă bunuri de consum fabricate de copiii din cămară cu petrol a stăpânului? Dându-i peste țările sărace, plătiți cu trei surcele, minimul degete, noii judecătorii a tot pământul vatămă necesar ca „să-și refacă forța de muncă” după sute de mii de oameni socotiți vinovați de-o cum se spune în tratatele de specialitate! vină care nu-i a lor, a fiecăruia în parte. Veți ofta spunând că legile războiului Pentru că despre asta este vorba. Nu atât sunt aspre și că au fost dintotdeauna așa. cui prodest, ceea ce nu mai e un secret pentru Numai că nu întotdeauna am socotit nimeni, cât mai ales qui reddit? crima o virtute, trecând victimele civile la Imaginile aduse din Irak de Yves Gellie rubrica neînsemnată a daunelor colaterale. sunt tulburătoare. O femeie în negru și-a Ajungem astfel la albumul pe care mi-au făcut culcuș și-și duce viața în pivnița al cărei căzut întâmplător ochii când rânduiam zilele plafon a fost perforat de un obuz care i-a trecute biblioteca. El se intitulează Iraq(s) omorât familia. Într-un spital, instrumente și a apărut în 1999 la editura Marval. Un chirurgicale pe o cârpă atât de murdară text, semnat de Jacques Lacarrière, laureat al încât spune mai mult despre mizeria po- Marelui premiu de literatură al Academiei pulației decât toate rapoartele OMS-ului. franceze, însoțește fotografiile făcute de un tâ- Un peisaj sterp cu palmieri retezați de năr reporter, Yves Gellie, în Irak între 1997 și obuze. O stradă astupată de maldăre de 1999. Războiul, primul, cel din 1991 trecuse. murdării. Aș putea continua, dar la ce bun? Apărătorii păcii și ai ordinei mondiale, cărora Într-una din fotografii văd un copil invalid nu li se poate reproșa că au respins o agresiu- care trece, mărunt și necăjit, prin fața unui ne, alungaseră din Kuweit armatele irakiene uriaș portret stradal al lui Saddam Hussein. care-l invadaseră. Așa se și cădea să facă. Din Copilul mutilat trebuie să plătească politica nu știu ce motive (pe care însă le bănuim cu celui care conduce statul? O fetiță se lasă toții) învingătorii nu și-au putut oferi atunci fotografiată ținând în brațe, într-un buchet (o vor face peste câțiva ani!) un proces de felul de flori, portretul dictatorului. E de datoria celui de la Nuremberg. Pedepsesc în schimb, noastră să-i dăm în cap cu un misil pe care printr-un blocus economic... pe cine? Țara îl trimite, apăsând pe un buton, un militar cotropitoare! O populație sărmană nu mai aflat la mii de kilometri, bine mersi, în are alimente, medicamente. Întreaga popula- bunkerul care adăpostește cartierul general? ție a unei țări e lipsită de lucrurile elementare Care și câtă e vina celor fotografiați de Yves Numărul 12 (410) / 2021 ■ 29 VIRGIL TĂNASE Gellie când se închină, unii într-o moschee, că e criminal și că-l pândește focul și pucioasa alții într-o biserică a creștinilor caldeeni, unei dreptăți făcută de oameni după chipul alții într-o sinagogă? Care din ei a pornit și asemănarea lor. războiul? Care din ei, mânat de Dumnezeul Nu e același lucru să respecți drepturile lui, a vrut să înghită o țară străină? Privind omului și drepturile, în om, a celui care a fotografiile din cartea lui Alfred de Zayas, făurit lumea – despre care nu știm nimic cine poate crede că băiețelul cu pantalonași decât că lumea există și că n-am făcut-o noi! scurți ucis în Pomerania și care zace, printre Și mai știm că Dumnezeu s-a sădit în om, alte cadavre, pe-o margine de drum, visa să pe care l-a clădit, și nu în popoare care sunt ajungă la Pacific pustiind Siberia?! Ce-au săvârșirea noastră. citit experții militari în ochii fetiței care ține Dumnezeu, firește, nu poate sfărma în brațe portretul unui șef de stat? – portret, Sodoma și Gomora (sau cine știe ce baze mi- între noi fie zis, de felul celor pe care, proba- litare de pe teritoriul cine știe căror țări) atâta bil, le-ați ținut și dumneavoastră în vârf de timp cât se mai află acolo cinzeci de oameni băț, la vârsta când habar n-aveați ce e statul drepți…, sau măcar patruzeci și cinci, treizeci…, și încă și mai puțin ce e războiul, la vârsta zece…, fie și unul singur! spune Avraam ca să-și când cei din generația mea, cu cravate roșii audă Domnul spunându-i că dreptatea dreaptă la gât și în pantaloni scurți, ridicau asemenea nu poate fi făcută cu toroipanul. portrete pentru că eram încolonați și defilam Atâta doar că eu unul, știind că eisdem cau- cu școala, așa cum părinții noștri fuseseră sis eosdem effectus, m-aș cam îngrijora văzând încolonați și trimiși într-un război care nu cum știința și tehnica merg năvalnic înainte în era al lor, cerându-li-se să îndrepte arma ba timp ce societățile se-ntorc năvalnic la lumea într-o parte ba în alta după interesul marilor dinainte de război, o lume a democrațiilor puteri ; așa cum și dumneavoastră, ca să fiți „burgheze” pentru care libertatea e „nece- lăsați pur și simplu să trăiți, v-ați fi încolonat sitatea (economică) bine înțeleasă” (legile la ordin, îndreptând armele către un orizont implacabile ale pieții!), o libertate în slujba și apoi, după ce ați fost „eliberați”, către un celor mai întreprinzători dintre noi: lupul, altul)? Cine vă poate face o vină din asta? trebuie s-o recunoaștem, e mai întreprinzător Cine alții decât cei care, peste numai câțiva ca oaia, și leul mai întreprinzător decât lupul, ani, vor trimite asupra fetiței cu portretul și care leu ferească Dumnezeu să vrea să treacă al băiatului mutilat misilele lor apaș (numele marea (sau oceanul), că rechinul e mai între- uneia din populațiile indigene pe care le-au prinzător chiar decât leul cât ar fi el de rege, și exterminat), cei care văd în zâmbetul fetiței tot așa…, tot așa…, până când vre-un asteroid cu tabloul din albumul lui Yves Gellie do- va sfărma planeta (presupunând că vreun spirit rința fermă de a distruge Israelul, de a cuceri „întreprinzător” n-o va fi făcut deja!). nordul Africii, de a trece Gibraltarul ca să Atâta doar că eu unul m-aș teme să în- invadeze Europa, punându-și pașii în cei ai locuiesc dreptatea lui Dumnezeu cu cea a califului Abd al-Rahman, venit din al-Anda- instituțiilor internaționale. lus să prăpădească urmașii Imperiului roman Atâta doar că eu unul, mai ales dacă aș de Apus. locui la Sodoma sau prin preajma altor locuri Poate naiv, sau poate refuzând să admit asemănătoare, cu „oamen răi și păcătoși că-n lumea asta dacă scapi de dracu dai de înaintea lui Dumnezeu”, m-aș cam uita în taică-su, eu unul nu văd în fotografia lui Yves jur să număr drepții. Gellie decât râsul unui copil care habar n-are Atâta doar că eu unul… ■ 30 ■ Numărul 12 (410) / 2021 Evanghelos Moutsopoulos (1930-2021) EUGEN SIMION Academia Română, președintele Secției de Filologie și Literatură, directorul Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” Romanian Academy, President of the Philology and Literature Section, Director of the “G. Călinescu” Institute for Literary History and Theory e-mail: [email protected] Un senior al filosofiei în timpuri postmoderne: Evangelos Moutsopoulos Textul schițează portretul spiritual al lui Evangelos Moutsopoulos (1930-2021), filosof grec cu multiple conexiuni cu România, atât prin legătura cu C. Noica, cât și prin volumele traduse și prin vizitele din cadrul Seminarului „Penser l’Europe” din ultimele două decenii. Abstr ac t Cuvinte-cheie: Evangelos Moutsopoulos, portret The text sketches the spiritual portrait of Evangelos Moutsopoulos (1930-2021), a Greek philos- opher with multiple connections to Romania, both through his connection with C. Noica and through the translated volumes and visits to the "Penser l'Europe" Seminar of the last two decades. Keywords: Evangelos Moutsopoulos, portrait În iunie 2021 s-a stins din viaţă un mare clasice, a scris o carte despre muzică – aşa filosof, Evangelos Moutsopoulos, cunoscut cum o gândeşte Platon şi, prin el, filosofia în România mai ales prin cartea sa despre greacă în epoca strălucirii sale. Bibliografia categoriile esteticii, dar şi prin prietenia sa filosofului, muzicologului şi muzicianului cu Noica. Cunoscut, de asemenea, la noi şi grec atipic în postmodernitatea noastră pretutindeni în Europa, prin studiul său – cu agresivă şi haotică, spiritual vorbind, este totul excepţional – despre Kairos (şi spiritul mult mai bogată decât semnalez eu în Kairic – un concept din vechea filosofie rândurile de faţă. Despre aceasta vorbesc dl grecească pe care noi, românii, îl traducem Victor Ivanovici şi dna Elena Lazăr în acest prin „acum ori niciodată”). Tot el, Evangelos număr al „Caietelor critice”. Moutsopoulos, acest senior al filosofiei Însemnările mele, strict subiective şi Numărul 12 (410) / 2021 ■ 31 EUGEN SIMION impresioniste, n-au ambiţia să cuprindă postmodernitatea spirituală cu înţelepciu- şi să judece opera acestui umanist grec ce nea pe care i-a dat-o cultura clasică gre- s-a mişcat până de curând printre ei şi ne-a co-latină, dar şi cu sensibilitatea spiritului bucurat cu inteligenţa şi prietenia lui. L-am său. Mi-a plăcut de la început şi, mai spun o cunoscut mai bine în cadrul Seminarului dată, m-a bucurat şi onorat cu prietenia sa în „Penser l’Europe”, la care a participat mai ultimele decenii din viaţa sa. Un intelectual totdeauna în ultimele două decenii, alături complex, cu o figură de senator din vechea de alţi intelectuali de marcă din comunitatea generaţie şi o fineţe a spiritului pe care o europeană. L-am ascultat cu atenţie şi i-am remarcai îndată ce intrai într-o discuţie cu citit cu o atenţie sporită intervenţiile despre el. O fineţe ce începea cu o politeţe plină filosofie şi a filosofa (pornind de la diferen- de nobleţe şi de acuitate spirituală, o cordi- ţierea pe care o face Kant între aceste noţi- alitate, aş zice, contagioasă, o profunditate uni), despre învăţământ şi educaţie în zilele a gândirii care te punea în gardă. Din când noastre, despre relaţiile dintre majoritate şi în când, fineţea şi profunditatea gândirii minoritate în structura comunităţii moderne, sale izbucneau într-un hohot de râs, ca o în fine, am urmărit cu mare atenţie părerile explozie, o respiraţie a omenescului din lui despre o temă care interesează enorm pe gândirea lui plină de concepte, de nuanţări, oamenii de cultură de azi, şi anume raportul delimitări, refuzuri etc. dintre culturile naţionale şi cultura europea- L-am vizitat în mediul său academic când nă. L-am ascultat, l-am citit, repet, pe acest am avut prilejul să ajung la Atena şi am des- om de carte care gândeşte modernitatea şi coperit mândria lui frumoasă de grec, atunci când venea vorba de Acropole şi, în genere, de moştenirea heladică. Îl iubea şi-l stima, repet, pe Noica, socotindu-l son maître à penser şi, ascultându-l în Aula Academiei din Atena, cu ocazia unei ceremonii, mi-am dat seama că ţine la noi, românii, şi apreciază contribuţia noastră la ceea ce Nicolae Iorga numea, referindu-se la literatura neogreacă din România, grecismul nostru. Priveam, în timp ce ascultam comentariile sale, la figura oratorului bine desenată, fermă, aristocrati- că (o aristocraţie a spiritului, desigur), tipică pentru ceea ce numim imaginarul helen din vremea miturilor şi a filosofilor, atunci când, scrie el într-o comunicare ţinută la Seminarul „Penser l’Europe”, mitul a devenit logos. Răsfoiesc, acum, când scriu aceste rân- duri în amintirea prietenului Evangelos Moutsopoulos, răsfoiesc, zic, fragmente din reflecţiile sale comunicate la seminarul citat mai sus. Sunt remarcabile. Iată-l vorbind despre modelul limbii greceşti, care a apărut 32 ■ Numărul 12 (410) / 2021 Un senior al filosofiei în timpuri postmoderne: Evangelos Moutsopoulos şi a rămas în filosofie (şi va rămâne, spune acest subiect esenţial în orice filosofie, formu- el, cât timp oamenii vor socoti filosofia o late în discursul său din 2009, la Seminarul disciplină esenţială pentru cunoaştere), ia- „Penser l’Europe”, dedicat Învăţământului tă-l, apoi, deplângând marginalizarea limbii şi educaţiei în Europa de azi. Evangelos franceze în zilele noastre, ceea ce este o mare Moutsopoulos pleacă de la dihotomia pe care pierdere pentru cultură, judecă el. Face, cu o face, repet, Kant între filosofie (înțeleasă ca această ocazie, o confesiune: o descriere „un acquis global de la penser”) „Auteur bilingue moi-même, j’assiste tous şi a filosofa, „ca un angajament al intelectului les jours avec plus d’amertume au rétrécisse- de a contribui la dezvoltarea şi la devenirea ment continu de l’instrument linguistique acestui progres, reluând datele sale în scopul pour lequel j’avais jadis opté, dans mon désir de a le dezvolta”. Aşa se face că, după Platon, de m’exprimer à l’adresse d’un public philo- filosofia nu-i, în ansamblu, decât o serie de sophique dépassant les limites de mon pays comentarii despre meditaţiile platoniciene. d’origine. C’est à plusieurs reprises que j’ai Citând această opinie, care aparţine, în fapt, longuement analysé la situation du penseur lui Whitehand, Evangelos Moutsopoulos bilingue qui voit subitement le processus de aduce corectivul următor: „filosofia, în restriction de son auditoire international plină devenire, răspunde nevoii profunde s’accélérer à une allure dramatique.” a conştiinţei de a sesiza fiinţa de care este Iată-l, apoi, pe Evangelos Moutsopoulos conştientă, [răspunde] nevoii conştiinţei de meditând la problema, foarte actuală, a a identifica identitatea ei perenă, condiţie relaţiilor dintre majorărităţi şi minorităţi în necesară de a duce mai departe experienţa societatea de azi în procesul de mondializare: gândirii precedente”. O continuitate, aşadar, soluţia ar fi ca „o majoritate dominantă, dar între ceea ce a fost şi ceea ce poate fi, o deve- nu dominatoare, şi o minoritate unică – con- nire pentru devenire (cum ar spune Noica), ştientă de identitatea ei” să se înţeleagă, să se în fine, „o complementaritate ciclică”. Iată respecte şi să colaboreze, punând accent pe de ce, conchide hermeneutul grec, filosofia valoarea toleranţei, în primul rând religioase. şi istoria sa sunt inseparabile, cu menţiunea Secolul al XXI-lea, adaugă el, trebuie să pro- că istoria filosofiei diferă, esenţial, de istoria moveze „valoarea unităţii în diversitate”. Ce- oricărei alte ştiinţe. am putea reproşa acestei idei de bun-simţ? Împrumutând o propoziţie a fenomeno- Ea vine de la Empedocle care consideră că logului Husserl, Evangelos Moutsopoulos universul este dominat de „acţiunea alter- crede că filosoful este „un etern debutant”. nativă a două puteri, Prietenia şi Ura”. Rolul Altfel zis: o devenire pentru devenire, o asi- filosofiei este să le înţeleagă şi să le armonizeze milare ce se deschide spre altă asimilare, o pentru că ele pun lumea în mişcare. continuă angoasă existenţială... În rezumat, Ce este filosofia şi ce poate filosofia? În axiomatica filosofiei trebuie să respecte ce raport se află filosofia cu istoria filosofiei? principiile logicii aristotelice (principiul Sunt întrebările ce vin şi revin în comenta- contradicţiei, principiul raţiunii suficiente riile lui Evangelos Moutsopoulos, interesat sau al cauzalităţii, principiul finalităţii). Pe în grad maxim de soarta disciplinei sale spi- scurt, scrie Evangelos Moutsopoulos: rituale, sugerând faptul că a filosofa, ca orice „Tout philosophème est considéré comme creaţie, este a răspunde angoasei existenţiale, dérivant d’un besoin intime de l’esprit qui en asigurând fiinţa umane asupra destinului său. prend conscience lors d’une occasion donnée. Nu-i fără rost să reproduc ideile sale despre Le prolongement de cette occasion et de ses Numărul 12 (410) / 2021 ■ 33 EUGEN SIMION rapports avec la spécificité du philosophème continuare, şi să rămână o disciplină funda- en cause doivent être pris en considération et mentală despre destinul omului spiritual sunt soumis à un examen critique et axiologique. chestiuni pe care Evangelos Moutsopoulos şi Cette causalité ne s’oppose nullement à le-a pus cu gravitate şi cu anumită anxietate la liberté fondamentale de l’esprit, car elle a spiritului său. Nu putem discuta în acest est de nature logique, puisqu’elle concerne scurt articol despre toate aceste lucruri și nici l’organisation interne de tout système phi- nu avem competența unui specialist. Vrem, losophique. Il se peut, à la rigueur, qu’en doar, să evocăm figura luminoasă a celui care raison de cette causalité le même philosophe a scris despre muzica în gândirea lui Platon se contredise sur le même sujet dans deux și a pus ordine în categoriile estetice. Un textes distincts, parce qu’il agit à partir de spirit complex, un hermeneut de prim-rang prémisses différentes. C’est pourquoi la seule completat, pentru ca cercul sensibilităţii şi nécessité obligatoire pour un système est celle creaţiei sale să se închidă, de un muzician şi de sa cohérence. Enfin, le principe de finalité un desenator iscusit. Admirabilul Evangelos suggère que l’étude dupâsse de la philosophie Moutsopoulos a reprezentat, astfel, până în vise non pas tellement à se justifier soi-même, vremea noastră (vremea unei postmoderni- mais à résoudre les problèmes de la pensée tăţi paradoxale, care pune totul în discuţie philosophique «en acte», afin de les intégrer şi contestă mai toate certitudinile) modelul dans une perspective élargie.” spiritului clasic, acela care asociază în axio- Ce trebuie să ştie tinerii de azi – care logie şi în comportamentul uman adevărul, lucrează cu internetul – şi ce trebuie să facă binele şi frumosul. Un gând bun pentru acest pentru ca devenirea filosofică să devină, în umanist sud-est-european. ■ Evanghelos Moutsopoulos, Gheorghe Vlăduțescu și Eugen Simion la lansarea volumelor Kairos și Problema imaginarului la Plotin Credit și sursă foto: ROMPRES / FOTO 34 ■ Numărul 12 (410) / 2021 VICTOR IVANOVICI Critic literar, traducator și eseist Literary critic, translator and essayist e-mail: [email protected] Un sistem al categoriilor estetice Textul de față face parte dintr-un ciclu de Critici de întâmpinare... a posteriori, în care îmi propun să comentez unele lecturi, importante pentru mine, dar despre care nu m-am exprimat public la momentul când ele au avut loc, acela al apariției editoriale a cărților respective, iar Categoriile estetice de Evanghelos Moutsopoulos ocupă un loc ceva mai special în cadrul ciclului plănuit. Abstr ac t Cuvinte cheie: Evanghelos Moutsopoulos, Categoriile estetice This text is part of a series of A posteriori Criticism texts..., in which I intend to comment on some readings, important for me, but about which I did not express myself publicly at the time they were published, and the Aesthetic Categories of Evanghelos Moutsopoulos occupy a somewhat more special place in the planned cycle. Keywords: Evanghelos Moutsopoulos, Aesthetic categories Αι αισθητικαί κατηγορίαι. Εισαγωγή Nădăjduiesc ca deficitul de promptitudine εις μίαν αξιολογίαν του αισθητικού să fie compensat de avantajul de perspectivă αντικειμένου. Αθήναι 1970. câștigată prin distanțarea în timp. Εvanghelos Μοutsopoulos, În particular, Categoriile estetice de Evan- Categoriile estetice. Introducere la o axiologie a ghelos Moutsopoulos ocupă un loc ceva mai obiectului estetic, Univers, București 1976. special în cadrul ciclului plănuit. În speță, actuala „întâmpinare a posteriori”, amânată Notă preliminară. Textul de față face cu o jumătate de veac față de originalul gre- parte dintr-un ciclu de Critici de întâmpi- cesc (1970), a fost precedată de propria mea nare... a posteriori, în care îmi propun să versiune românească, iar aceasta din urmă comentez unele lecturi, importante pentru avut totuși parte de o întâmpinare, dar de mine, dar despre care nu m-am exprimat pu- una... a priori, sub forma unei scurte recen- blic la momentul când ele au avut loc, acela zii a Categoriilor..., pe care am publicat-o în al apariției editoriale a cărților respective. Revista de filosofie a Academiei Române, cu Numărul 12 (410) / 2021 ■ 35 VICTOR IVANOVICI vreun an sau doi înainte de apariția tradu- sopoulos mi-a venit din partea neuitatului cerii cu pricina (1976). Constantin Noica (semnatar, de altfel, al Stabilit ulterior, de peste trei decenii, în „Introducerii” versiunii românești). Pagini- țara unde Categoriile... au văzut lumina ti- le de față se vor și un minim omagiu lumi- parului, am avut prilejul să constat nemeri- noasei figuri a filosofului român in dürftiger tatul con de umbră sub lucrarea respectivă Zeit, care a știut - și pentru sine și pentru o a intrat de o vreme încoace, atât în general, întreagă generașie de tineri din epocă - să cât și (chiar) în contextul receptării operei dea un răspuns la chinuitoarul wozu, ce îl propriului ei autor. De aceea am socotit de bântuise pe un poet aflat cândva, precum cuviință să încerc a o readuce în atenția pu- noi atunci, „sub vremuri” de cumplită re- blicului local printr-o „întâminare a posteri- striște. ori”; în acest sens, mi se pare și util ca acealași public să-și facă o idee despre cum și în ce măsură un studiu de estetică elaborat în Gre- * cia poate fi perceput într-u spațiu cultural Fost profesor al universității „Aristotel” străin (de unde, bunăoară, referirile destul din Salonic, profesor emerit și fost rector de insistente la personalitatea ñi doctrina al universității „Kapodistria” din Atena,, estetică ale lui Tudor Vianu). membru al Academiei ateniente, membru Ar mai fi de adăugat că îndemnul de a honoris causa sau corespondent a numeroase proceda atât la semnalarea publicistică cât Academii din lumea întreagă, având contri- și la traducerea cărții profesorului Mout- buții esențiale „la constituirea și promovarea internațională a cinci noi discipline filoso- fice”, autor a peste 60 de volume și a sute de studii și articole, fundator, animator și editor al unor publicații periodice în mai toate domeniile Filosofiei, Evanghelos Α. Moutsopoulos (1930-2021) nu numai că și-a legat numele de evoluția instituțio- nală a specialității sale în Grecia (cf. http:// diafaneia.ee.auth.gr/sites/default/files/E. MOYTSOPOYLOY.pdf ), ci a dobândit el însuși statutul unei instituții. Ca atare, s-a bucurat de prețuirea unani- mă, desigur, dar distantă - și ușor amnezică -, ce revine îndeobște instituțiilor. Evident, o asemenea recunoaștere conține și o doză oarecare de nedreptate, de vreme ce, activ și vivace până în ultimul moment al vieții sale (s-a stins în iunie 2021 la filosofica vârstă de 91 de ani), profesorul Moutsopoulos nu a căzut nicio clipă într-o inerție «monu- mentală». Voi căuta să o reamintesc celor interesați, cu această „întâmpinare” (fie și atât de în- 36 ■ Numărul 12 (410) / 2021 Un sistem al categoriilor estetice târziată!) a unei opere majore a filosofului vitate de abstractizare și sintetizare, de felul atenian. interpretării filosofice. O sarcină nu tocmai la îndemâna celor deprinși, precum struc- 1. Categoriile estetice este o carte repre- turaliștii, să frecventeze arii ale cunoașterii 1 zentativă pentru cariera autorului nel mezzo ceva mai mai accesibile, in zona științelor del camin. În vârstă de numai 40 de ani, Ev. umane aplicate. Moutsopoulos dădea atunci și acolo dovezi În al doilea rând, cercetarea de tip ale unei gândiri deja mature și ale unei scrii- structuralist se desfășoară pe dimensiunea turi pe potrivă: erudiția (neostentativă), di- imanenței, iar din punct de vedere meto- rectețe în expresie, originalitate, precizie în dologic e preponderent inductivă, analiti- definirea obiectului, dar și atenția cuvenită că și descriptivă. Or problema categoriilor acordată nuanțelor, claritatea stilului etc.: nu-și are locul într-o asemenea perspectivă trăsături de natură să amintească cititoru- epistemologică, deoarece revendică tocmai lui român de virtuți analoge în scrierile lui transcenderea domeniului pur empiric unde Tudor Vianu.2 operează analiza structurală. Cel mai înalt După cum ne sugerează titlul, studiul nivel de abstractizare la care se poate ridica de față se înscrie între lucrările dedicate de Structuralismul (grație afinității sale istorice autor unei Filosofii a Artei „în înțelesul re- cu mai vechea Retorică) este acela al genuri- înnoit al cuvântului” (cum îi plăcea să preci- lor și speciilor expresiei artistice, adică acolo zeze). În acest context, ar fi de văzut înainte unde categoriile estetice se actualizează, dar de toate care poate fi „înțelesul reînnoit”al numai parțial și imperfect. categoriilor estetice ca atare, adică ce gre- Cu toate acestea, există oare - poate exis- utate specifică mai are astăzi problematica ta? - o cale de mijloc între super-valorizarea respectivă. acestei problematici în cadrul esteticii filo- Bilanțul pare mai degrabă negativ, cel sofice și infra-valorizarea ei din perspectivă puțin pentru ultimul secol. Structuralis- structurală? După părerea mea da, cu condi- mul, bunăoară (ca să nu ne întoarcem prea ția să o căutăm în domeniul unei Semiologii departe în timp3), păstrează o tăcere depli- (sau Semiotici) generale, de care, de altfel, și nă în chestiune. Oare de ce și în baza căror Structuralismul ține ab origine. Mai concret, presupoziții epistemologice? s-ar părea că problema categoriilor estetice Pentru început, se știe că una și aceeași încape în așa-numita „Pragmatică”, adică acel categorie poate da seama despre obiecte es- capitol al Semioticii care examinează core- tetice aparținând la diverse arte sau chiar lațiile interactive ale semnului cu uzajerii din afară Artei, spre exemplu din Natură, săi. O atare interacțiune include desigur și din sfera vieții morale și așa mai departe. interpretarea, adică actul cognitiv prin ex- Așadar, demersul „categorizării” (ca să-l celență, al Filosofiei. numim cumva) ține de o mai generală acti- 1 Redactată inițial într-o elegantă (deși de pe atunci desuetă) greacă savntă (katharevousa), lucrarea a fost reeditată după 26 de ani (1996) în neo-elena curentă (demotică). 2 Filosof, scriitor, critic literar, universitar, membru al Academiei Române, T. Vianu (1898-1964) a fost o figură eminentă în viața intelectuală a țării sale. Cu un temperament și o vocație de „ctitor”, Vianu a intemeiat didactic și a consolidat științific o serie de discipline, precum Estetica Filosofică, Axiologia, Literatura Comparată, Stilistica etc., care până la el nu fuseseră cultivate sistematic în România. 3 Deși încă din 1905, Croce, polemizând cu teoria „empatiei” (Einfühlung), susținea că, în esență, categoriile sunt „concepte pseudo-estetice”, iar studiul lor e mai curând de resortul psihologiei (cf. Croce 1905: cap. XII). Numărul 12 (410) / 2021 ■ 37 VICTOR IVANOVICI 2. Ev. Moutsopoulos ne lasă impresia de a Am transcris aici acest lung pasaj deoa- se orienta într-o direcție asemănătoare (deși, rece mi se pare că rezumă nu doar concep- firește, nu pune problema exact în aceiași ția autorului asupra tematicii abordate, ci termeni). Să vedem, deci, cum definește au- și baza teoretică și metodologică pe care se torul, de la bun început, sfera și obiectivele sprijină abordarea în sine. Mai precis, rați- cercetării sale: unea pentru care filosoful grec atribuie in- terpretării un rol de prim ordin; rol care, la Dacă, din punct de vedere filosofic, vom con- rându-i, presupune că (ar zice semioticienii) sidera obiect tot ceea ce constituie pentru categoriile estetice participă la o Pragmatică conștiință un termen de referință, exterior al obiectului estetic. sau interior, prin urmare și termen de experi- Subliniază așadar Moutsopoulos că ori- ență trăită; dacă în aceeași ordine de idei vom ce obiect poate fi un „termen de referință” defini ca obiect estetic acel obiect anumit pentru conștiință și că această referință care, întâlnit în natură sau în artă, ori real- poate avea și aspectul unei experiențe trăi- mente creat printr-un elan al lumii spirituale te. Obiectele estetice constituie un subgrup a artistului, este capabil, prin intermediul având drept trăsătură definitorie capacitatea caracterelor sale sensibile, să provoace acea lor de a suscita un soi anume de emoție (un experiență specială ce constă în trăirea de „puternic sentiment de satisfacție și plăce- către conștiință, prin corespondența acesteia re”). Obiectului estetic i se conferă astfel o cu o organizare structurală și formală, a unui semnificație specifică pentru existență, adică puternic sentiment de satisfacție și plăcere; și o „valoare”, în care „se obiective[ază] inten- dacă vom admite că acest obiect estetic, din- ționalitatea conștiinței”. colo de o imprecisă apreciere afectivă, este, în Aflăm în continuare că investirea cu va- plus, susceptibil să i se atribuie o semnificație loare a unui obiect este un act interpretativ precisă pentru existență, adică o valoare, în care, în niciun caz, nu adoptă o atitudine care să se obiectiveze intenționalitatea con- neutră față de obiectul însuși. Dimpotrivă, științei, atunci este evident că devine posibi- conștiința, printr-un sistem de valori, adică lă construirea întregii axiologii a obiectului de categorii estetice, întemeiază obiectele estetic, adică, pe de-o parte a unui sistem de estetice ca atare, precum și pe sine drept valori prin intermediul cărora conștiința să conștiință estetică.5 fie în stare să fundamenteze ca atare în chip mai complet orice obiecte estetice, deci și pe 3. Urmărind cum aplică autorul aceste sine ca o conștiință estetică, pe de altă parte principii de bază la diverse teme specifice a unei considerări filosofice. Funcționând la atinse în lucrarea sa, mă simt ispitit să sem- un al doilea nivel, a acestui sistem. În ambele nalez alte câteva - nu puține și nici minore cazuri, mijloacele prin care este determinată - paralelisme cu ideile estetice ale lui Tudor natura particulară a unui obiect estetic sunt Vianu. categoriile estetice, luate, în primul caz, ca Dacă, spre exemplu, categoriile aparțin valori pure, iar în al doilea, ca relații concep- cu adevărat dimensiunii eminamente eva- tuale referitoare la acest obiect (pag. 19-20).4 luative a obiectului estetic (cum subliniază apăsat profesorul Moutsopoulos), atunci, 4 Citatele din Ev. Moutsopoulos trimit la versiunea românească. Cele din T. Vianu, la vol. VI (1976) din Opere-le editate la Minerva. În ambele cazuri ortografia a fost adaptată tacit normelor actuale. 5 Prin urmare, conștiința dobândește și ea statutul de obiect estetic. 38 ■ Numărul 12 (410) / 2021
Enter the password to open this PDF file:
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-