Revistă editată de Fundația Națională pentru Știință și Artă Director: Eugen SIMION nr. 3–4 (401-402) • MARTIE - APRILIE 2021 THIERRY DE MONTBRIAL: TOWARD A NEW GERMAN FOREIGN POLICY. STEPPING INTO THE 21ST CENTURY VIRGIL TĂNASE: HEI, DUIU DUIU... AUD?! PAGINI DINTR-UN JURNAL INEXISTENT MIHAELA CONSTANTINESCU: NOUA ARTĂ A POVESTIRII DIGITALE PAUL CERNAT: RELIGIOZITATEA BACOVIANĂ: „MINIMALISM” SAU ABSENȚĂ? IN MEMORIAM NICOLAE DABIJA Proza lui Alecsandri (II) Fragmente critice de Eugen SIMION Numărul 3–4 (401-402) / 2021 ISSN: 1220-6350 / ISSN (on-line): 2285-5041 REDACȚIA: Eugen SIMION director Valeriu IOAN-FRANC redactor-șef Lucian CHIȘU coordonare editorială Mihaela BURUGĂ secretar de redacție Bianca BURȚA-CERNAT Oana SOARE Paul CERNAT DTP: Mihăiță STROE COLEGIUL ȘTIINȚIFIC: Mihai CIMPOI Serge FAUCHEREAU (Franța) Valeriu IOAN-FRANC Jaime GIL ALUJA (Spania) Revistă editată de Radivoje KONSTANTINOVIĆ (Serbia) Fundația Națională Michael METZELTIN (Austria) pentru Știință și Artă, Grupul interdisciplinar Thierry DE MONTBRIAL (Franța) de reflecție și Editura Expert, Evanghelos MOUTSOPOULOS (Grecia) sub egida Academiei Române Basarab NICOLESCU Eugen SIMION site: caietecritice.fnsa.ro Virgil TĂNASE e-mail: [email protected] Dumitru ȚEPENEAG CUPRINS 3-4 / 2021 3 FRAGMENTE CRITICE Eugen SIMION Proza lui Alecsandri (II) Alecsandri's Prose (II) 19 Viorel BARBU CULTURĂ ȘI ȘTIINȚĂ Despre o prioritate științifică: teoria restrânsă a relativității About a Scientific Priority: A Restricted Theory of Relativity 23 Thierry DE MONTBRIAL A GÂNDI EUROPA Toward a New German Foreign Policy. Stepping into the 21st Century Spre o nouă politică externă a Germaniei. La începutul secolului 21 27 România, o națiune atât de dragă Jaime GIL ALUJA Romania, a Truly Beloved Nation 31 Virgil TĂNASE SCRISORI DIN PARIS Hei, duiu duiu... Aud?! Pagini dintr-un jurnal inexistent Hey, do you, do you... Hear you?! Pages from a Nonexistent Diary 39 Simona MODREANU COMENTARII Afinități selective Selective Affinities... 51 Noua artă a povestirii digitale Mihaela CONSTANTINESCU The New Art of Digital Storytelling 57 Erasmus Eugen SIMION Erasmus 61 Religiozitatea Paul CERNAT bacoviană: „minimalism” sau absență? Bacovian Religiosity: “Minimalism" or Absence? 68 Cuvânt înainte la ediția franceză a jurnalului parizian al lui Dumitru Țepeneag Virgil TĂNASE Foreword to the French Edition of Dumitru Țepeneag’s Parisian Diary 79 Când Emma Bovary citește Bogdan CREȚU When Emma Bovary Reads 83 Un om cât un veac: Pavel Țugui Tudor NEDELCEA A Man Large as a Century: Pavel Țugui 89 Eugen SIMION IN MEMORIAM „Pre-cuvintele” lui Nicolae Dabija Nicolae Dabija’s „Fore-words” 91 In memoriam Nicolae Dabija Tudor NEDELCEA In memory of Nicolae Dabija 98 Valeriu IOAN-FRANC, Napoleon POP CULTURĂ ȘI ECONOMIE Încotro, gândirea economică?! What about Economic Thinking?! Fragmente critice EUGEN SIMION Academia Română, președintele Secției de Filologie și Literatură, directorul Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” Romanian Academy, President of the Philology and Literature Section, Director of the “G. Călinescu” Institute for Literary History and Theory e-mail: [email protected] Proza lui Alecsandri (II) A doua parte a studiului despre proza lui Alecsandri ni-l înfățișează – oglindit în paginile Jurnalului de călătorie în Italia, rămas o bună vreme în manuscris – pe tânărul autor într-o ipostază nouă, de îndrăgostit, fie notând impresii intime din Veneția vizitată la întâlnirea cu Elena Negri, fie în reverii de luminoasă tristețe contemplând apusul, ferindu-se în același timp de privirile indiscrete ale co- naționalilor. Textele memorialistice, la fel de valoroase ca cele ale amicilor Kogălniceanu și Ghica, excelează mai ales în fizionomii, calitate pe care o importă cu succes și în scrierile sale de ficțiune. Abstr ac t Cuvinte-cheie: Alecsandri, jurnal, însemnări, memorialistică, ficțiune The second part of the study on Alecsandri’s prose shows the young author, as he emerges from the pages of his Italian Travel Diary (unpublished for a while), this time as a lover – either writing down intimate impressions from Venice, when he visited the city with Elena Negri, or daydreaming with illuminating sadness when contemplating the sunset, at the same time trying to escape the prying eyes of his compatriots. His memoirs, as valuable as the ones of his friends Kogălniceanu and Ghica, excel in depicting human countenances, a quality that he successfully translated into his fiction. Keywords: Alecsandri, diary, notes, memoirs, fiction Alecsandri a lăsat, în manuscris, și un regulă, dar și cu întâmplările neplăcute. Și, Jurnal de călătorie în Italia, scris în france- cum știm că este un călător foarte exigent ză, publicat și tradus de-abia în 1947 (de – ca să nu zic cusurgiu – înregistrează toate C.D. Popastat) și, din nou, în 1964 (de împrejurările (rele) ce stau în calea filosofi- Marta Anineanu). Este un jurnal amoros, ei sale de viață bazată pe un hedonism tem- primul de acest fel la noi. Poetul călătoreș- perat, în forme boierești răsăritene, ușor te cu N. (Elena Negri) și notează cu amă- intelectualizat. Dă, într-un rând, o expli- nunțime etapele voiajului, cu momentele cație acestei suspiciuni ce-l urmează peste lui de mulțămire – cum am văzut că face de tot. Explicația (justificarea) lui este că, dacă Numărul 3-4 (401-402) / 2021 ■ 3 EUGEN SIMION atunci când sosești într-un oraș și camera aversiuni oarbe. Ai încercat o parte din aces- de hotel este mică, rece și obscură sau per- te mici mizerii ale călătorului intrând în- sonalul de serviciu se arată lipsit de polite- tr-un oraș? S-a isprăvit, orașul este dinainte țe, atunci cunoașterea orașului respectiv – condamnat în ochii tăi! În zadar se vor ri- oricâte monumente de artă ar avea – este dica în fața ta monumente mărețe, în zadar compromisă. Iremediabil compromisă, străzile se vor desfășura frumoase și largi căci, zice el: înaintea pașilor tăi, nimic nu te mulțumeș- „Nimeni nu-și poate închipui în ce mă- te! Totul este meschin, greoi, de prost-gust, sură unele neplăceri din călătorie, unele rece, gol, pretențios, într-un cuvânt, plicti- întâmplări neprevăzute influențează im- cos în cel mai înalt grad, și nu aștepți decât presiile călătorului... Astfel, sosirea într-un clipa de a fugi dintr-un loc care îți aminteș- oraș pe un timp urât și la o oră târzie din te ceea ce ai suferit etc.” noapte, grosolănia funcționarilor cu care Cu aceste idei despre plăcerile și neplăce- ai de-a face, nevoia în care te afli câteoda- rile voiajului, se urnește Alecsandri din Iași tă să primești o cameră mică, rece și obscu- în ziua de 7/19 iunie 1846, luând drumul ră la un etaj prea aproape de cer, dificulta- spre Constantinopol cu trăsura, în goana tea de a încerca să te înțelegi în limba ță- mare a cailor. La o jumătate de oră se ivește rii prin care treci, neplăcerea de a alerga pe însă primul ghinion: trăsura în care s-a in- străzi, prin ploaie, în căutarea unui hotel, stalat dă peste o căruță țărănească și îi rupe cu bagajul asupra ta etc. sunt tot atâtea mo- oiștea. Ca s-o repare, se oprește la Podul tive în stare să te indispună și să-ți inspire Iloaiei timp de patru ore. Trece prin Bacău și, la poarta din Mijina, constată că și-a ui- tat pașaportul în camera lui Negri. Ajuns la Alecsandri înregistrează toate Galați, trimite pe cineva să i-l aducă și îl pri- împrejurările (rele) ce stau în mește după cinci ore. Ia vaporul „Baronul Eihoff ” spre Constantinopol, unde ajunge calea filosofiei sale de viață bazată la 19 august și, de aici, la Smirna și Triest pe un hedonism temperat, în (29 august, seara), unde o așteaptă cu forme boierești răsăritene, ușor mare agitație pe N., care trebuia să ajun- intelectualizat. Dă, într-un rând, gă aici din Germania. O strategie menită să deruteze pe indiscreți. Strategie reușită. o explicație acestei suspiciuni ce-l Deocamdată, sosit înainte, îndrăgostitul își urmează peste tot. Explicația pierde răbdarea. Măsoară camera de hotel (justificarea) lui este că, dacă atunci de zeci de ori, se uită cu o neliniște sporită când sosești într-un oraș și camera pe fereastră, se duce la poștă, revine, în fine, de hotel este mică, rece și obscură N. sosește. De aici înainte, jurnalul capătă o notă, cu adevărat, intimă. Diaristul – de re- sau personalul de serviciu se arată gulă reținut când e vorba de viața lui perso- lipsit de politețe, atunci cunoașterea nală – dă drumul acum sentimentelor sale: orașului respectiv – oricâte „Mă duc în camera ei și o strâng la piept monumente de artă ar avea – este cu toată căldura unei iubiri răscolite de o despărțire de două îndelungate luni. În compromisă. acest timp, amândoi am făcut mai mul- te sute de leghe, unul în întâmpinarea 4 ■ Numărul 3-4 (401-402) / 2021 Proza lui Alecsandri (II) celuilalt. Ea a străbătut o mare parte din Germania sub cuvânt că își îngrijește sănă- tatea, eu am traversat mai multe mări sub cuvântul nu mai puțin veridic al unei călă- torii în Orient.” Ținta acestei călătorii amoroase este Veneția. Așa că cei doi se grăbesc să ajun- gă acolo. Pentru a păstra discreția (clan- destinitatea), locuiesc în hoteluri diferite. Vizitează, desigur, împreună acest oraș mi- tic despre care s-a scris o întreagă literatu- ră. Palatul Dogilor le pare un tablou „mi- nunat și totodată jalnic”. Poetul are emoții mari, iar N. încearcă o tristețe involunta- ră. Fac o plimbare în gondolă pe Canalul Giudedecca și admiră măreția întunecată a palatelor construite pe apă. Piazzeta le pare o „nefericită prostituată” fără pudoare. „Își expune mizeria sub podoabe false” – scrie V. Alcsandri cu Ion Ghica diaristul, voind, probabil, să-și justifice opinia rea de acum despre comorile orașu- de mare repeziciune, încât suntem aproape lui pe care l-a mai văzut o dată, într-o pe- îngroziți. Ne este teamă că vom îmbătrâni rioadă de înflorire. Oricum, părerea turiș- prea curând, fără să băgăm de seamă curge- tilor îndrăgostiți nu-i invariabil entuziastă, rea timpului. Niciodată gata înainte de ora cum ne-am aștepta. Nefiind căsătoriți, se unu sau două după amiază, vorbim despre feresc de indiscreții compatrioți, reprezen- tot și de nimic, râdem tot astfel și ne îm- tați aici de Dna Știrbei și copiii săi. Când brățișăm mereu, ceea ce face din orele noas- Dna Știrbei părăsește orașul, îndrăgostiții tre un lung și neîntrerupt lanț de sărutări și răsuflă ușurați și se hotărăsc să locuiască mângâieri. În sfârșit, luăm hotărârea solem- împreună. Ceea ce și fac. „În sfârșit – no- nă de a deveni cuminți; ne îmbrăcăm în gra- tează diaristul – suntem la noi acasă și la bă și ne facem intrarea în salon cu un aer Veneția 11 septembrie 1846 și [la] 8 martie de așa-zis bonton comic, pe care uităm să-l 1845”... Alecsandri are aici reverii romanti- păstrăm, căci, în loc să ne purtăm amândoi ce și face previziuni gospodărești pentru o ca într-un salon, așa cum ne-o făgăduim de conjugalitate sănătoasă cu N., care dă sem- fiecare dată, ne trezim iarăși alergând ca niș- ne – încă de acum – de boală. Boala este te copii prin odăi, cântând, râzând în hoho- încă departe și iubirea e mai înflăcărată de- te; toate acestea, pecetluite de fiecare dată cât oricând. Discursul amoros se dezleagă cu un sărut dulce, urmat de multe altele.” de opreliștile moralei canonice: Ca să dovedească faptul că diaristul poa- „Aici începe cu adevărat viața noastră te fi gospodar chivernisit, merge în Piața în doi, fără piedici, fără neliniști, absorbiți San Marco și cumpără 6 felegele, 6 zarfuri, de fericirea și de nebuniile noastre copilă un ibric pentru cafea turcească și o mașină rești. Orele trec, zilele se scurg, săptămâni- pentru cafea cu lapte etc. N. este, probabil, le se îngrămădesc în urma noastră cu o așa mulțumită de acest zel casnic, oricum, din Numărul 3-4 (401-402) / 2021 ■ 5 EUGEN SIMION însemnările lui Alecsandri aflăm că ea se re- în agonie, când cerul, fără stele, este trist ca marcă printr-o „vioiciune de maimuțică ab- un tron gol, când orice lucru se învăluie în- solut încântătoare și copilărească [...] mă- tr-o culoare nedefinită. Sufletul se cufundă nâncă ciripind și ciripește mâncând”. Este într-o așteptare dureroasă, încearcă neliniști cunoscut faptul că discursul amoros cuprin- fără seamăn. Gândul plutește nehotărât, ca de, de regulă, asemenea limbaj diminutival o barcă pe o mare fără margini, suferă ca sub încărcat de alintări puerile. Alecsandri nu impresia unui vis rău și de nelămurit. Este face excepție. Rușinat, poate, mai târziu de ora când simt o nemărginită tristețe, când ele și, în genere, de tonul prea intim al jur- mi se pare că privesc de departe la moartea nalului, l-a lăsat în manuscris. Oricum, via- unei persoane iubite. Sunt fără să vreau abă- ța la Veneția a acestui cuplu romantic este tut și devin îngrijorat. N. devine visătoare, la sublimă. Sorbindu-și cafeaua și trăgând rândul său, și pentru câteva minute suntem dintr-o lulea turcească, boierul moldav are de nerecunoscut, dar deodată băgăm de sea- timp să viseze la Orient și la Moldova na- mă cu groază că sunt aproape două ore de tală și să facă libațiuni pentru fiecare: li- când nu ne-am mai sărutat, și iată-ne într-o bațiunile pentru Moldova, fumul din lulea clipă veseli, cu ochii strălucitori de bucurie pentru Orient. Asta ca să nu uite, cumva, și răzbunându-ne împreună pentru timpul cititorul său că di- pierdut. Natura a aristul adoră tihna dăruit fiecăruia din civilizației europe- Este cunoscut faptul că discursul noi caractere mai ne. Ce urmează este amoros cuprinde, de regulă, asemenea mult sau mai puțin o reverie de o triste- limbaj diminutival încărcat de fericite, în raport cu țe luminoasă, într-o fiecare dintre noi în- seară venețiană. alintări puerile. Alecsandri nu face șine, dar dragostea a Cuprins de o neli- excepție. Rușinat, poate, mai târziu făcut din ele carac- niște necunoscută, de ele și, în genere, de tonul prea terele cele mai ase- diaristul Alecsandri intim al jurnalului, l-a lăsat în mănătoare. Veselia se instalează într-o manuscris. Oricum, viața la Veneția unuia gonește triste- așteptare dureroa- țea celuilalt, și aceas- să și reflectează la a acestui cuplu romantic este sublimă. ta fără strădanii; este psihologia eroului Sorbindu-și cafeaua și trăgând dintr-o de ajuns un cuvânt, îndrăgostit care su- lulea turcească, boierul moldav are o privire, un surâs. feră fără să știe din timp să viseze la Orient și la Moldova Și din deplina co- ce cauză. O mala- muniune în cele mai die despre care vor- natală și să facă libațiuni pentru multe privințe, cum bește mai târziu și fiecare: libațiunile pentru Moldova, și din nepotrivirea Roland Barthes. Ea fumul din lulea pentru Orient în altele, se naște cea capătă, în cazul lui mai dulce unire în Alecsandri, formele inimile noastre, far- reveriei romantice: mecul cel mai încântător pentru sufletele „La ora aceasta lumina descrește în mod noastre și fericirea cea mai desăvârșită pen- sensibil, întunericul înaintează, ca un trădă- tru viața noastră.” tor. Nu mai este ziuă și nu este încă noapte; Ziua despărțirii de Veneția (spațiu de ple- este o clipă mohorâtă, când natura pare a fi nitudine și de extaz erotic) apropriindu-se, 6 ■ Numărul 3-4 (401-402) / 2021 Proza lui Alecsandri (II) N. devine și ea tristă („părăsesc Veneția cu Cafeaua și țigaretele și, când dejunul sau părere de rău, căci aici mi-ai dat mai mul- cina capătă amploare, descrie cu satisfacție tă fericire decât am putut visa vreodată”), cheful ce urmează. Nu-i place singurătatea și autorul jurnalului (un jurnal trăit în doi, rareori aflăm din însemnările sale că ia masa cum se întâmplă, la un moment dat, și în singur. Îi place comunitatea și o caută. Este, Însemnările zilnice ale negreșit, o fire sociabi- lui Maiorescu!) revine lă și, chiar atunci când asupra Veneției „mul- Îi place să mănânce și, oriunde spiritul său este melan- tiubite” și a psiholo- ajunge, nu uită să prezinte colic, vedem că melan- giei amorului în mij- gastronomia locului, în fine, colia evită singurătatea. locul palatelor mărețe prețuiește Cafeaua și țigaretele Revenind la Jurnalul și umede. Alecsandri italienesc și la experien- face, la sfârșitul celor și, când dejunul sau cina capătă ța (miraculoasă) pe care două lumi, o confesi- amploare, descrie cu satisfacție o trăiește la Veneția, une surprinzătoare în cheful ce urmează. Nu-i place diaristul ține să preci- care găsim și promi- singurătatea și rareori aflăm zeze într-o notă finală siunea de fericire ne- din însemnările sale că ia masa că s-a ferit, în relatările întinată. O analiză a sale, de „încordări sen- amorului său veneți- singur. Îi place comunitatea și timentale” și de „pro- an, dar și o analiză a o caută. Este, negreșit, o fire zele tragice”. E drept, jurnalului acestei ex- sociabilă și, chiar atunci când mărturisește el, că une- periențe unice. Încă o spiritul său este melancolic, vedem ori, „exagerat sceptic”, dată, discretul, tihni- „a înfipt scalpelul anali- tul Alecsandri coboa- că melancolia evită singurătatea zei în miezul lucrurilor ră sau urcă (în defini- și sentimentelor”, dar a tiv este același lucru) stilul său epic în senti- făcut-o (am făcut-o, zice el, sugerând com- mentalitatea cea mai gravă și cea mai lumi- plicitatea cuplului de îndrăgostiți) ca să fe- noasă. Un alt Alecsandri decât acela pe care rească discursul de „sforăitul burlesc al dra- îl știm (un Alecsandri romantic care caută mei moderne” și de „exagerările emfatice”. postura clasică în scriitura lui, un spirit he- O precizare ce trebuie reținută pentru că ea donist ce caută pe unde umblă mulțămiri- spune ceva despre stilul diaristic al autoru- le sale, în fine, un spirit programatic pru- lui ce consemnează intimitățile vieții sale. dent)? Într-un anume sens, da, arată o altă Nu este însă mai puțin adevărat că stilul față a bardului de la Mircești. El se simte un rece de care face caz diaristul nu suprimă de european (și este, negreșit, deja, la 1845- tot idila sentimentală și, în fond, tonalități- 1846) și voiajează prin lume fără complexe, le grave ale spiritului amoros. Jurnalul itali- însoțit mereu – și acest fapt trebuie sublini- an – scris, cum am reținut, la 1846 și rămas at – de comoditățile, bucuriile mari și mici mai bine de o sută de ani între hârtiile poe- ale boierului de țară sedentar. Notele lui tului – este nu numai cea mai intimă scriere de călătorie sunt de natură eseistică și ara- a sa, dar și cea mai verosimilă, în genul ei, tă un spirit ordonat, cultivat, desigur, dar operă epică a artistului. și dornic de bunuri lumești. Îi place să mă- nânce și, oriunde ajunge, nu uită să prezin- te gastronomia locului, în fine, prețuiește * Numărul 3-4 (401-402) / 2021 ■ 7 EUGEN SIMION Lângă proza de idei și proza de călătorie suflet entuziast și o elocvență naturală”, intră și o bună parte din memorialistica lui doborât de moartea fiului său. „România Alecsandri, care nu-i deloc lipsită, nici ea, perdu unul din cei mai demni, unul din de calități artistice. Poetului îi place, s-a pu- cei mai nobili copii ai săi”, conchide el. Pe tut constata, să povestească și, povestind, Lamartine îl numește „dulcele poet al ini- să-și aducă aminte de fel de fel de întâm- melor tinere”. În viața și scrierile prietenu- plări pe care le-a trăit sau pe care le-a auzit. lui Alecu Russo remarcă „gustul [pentru] Există mai totdeauna o dimensiune subiec- plăcerile vieții apostolice” și reconstitu- tivă, biografică în aceste relatări și chiar în ie pe scurt biografia lui ca deținut politic scrierile de ficțiune există fragmente în care etc. Mai complex și mai solid analitic este autorul reproduce scene din viața lui sau a textul despre Costache Negruzzi pe care îl contemporanilor săi. Din acest punct de admiră, am văzut deja, și-l consideră un în- vedere, el nu este un memorialist mai puțin aintaș demn de urmat. Prilej, totodată, de colorat, dar mai puțin talentat decât ami- a-și preciza ideile sale în probleme politice, cii Kogălniceanu și Ghica. El însuși se de- comentând opiniile modelului. Portretele, clară a fi un mare amator de astfel de „sto- în genere, pe care le-a lăsat Alecsandri sunt, luri de suveniruri variate” și, într-o epistolă repet, sumare (prea sumare) și inesențiale. adresată în 1883 lui Ghica, regretă faptul Calitatea superioară a memorialisticii sale că nu are la dispoziție o mașină stenogra- se vede mai bine în fizionomiile scrise de el, fică de buzunar (sic) pentru ca în lungile după cum am dovedit mai înainte. Iașii în zile de iarnă de la Mircești să înregistreze 1844 este, în genul pe care îl discutăm aici, anecdotele, schițele ușoare, memoriile istori- o piesă de rezistență literară, comparabilă ce și portretele („bine colorate”) pe care le cu acelea lăsate de Kogălniceanu, mai bun știe și care, puse la un loc, ar forma o verita- fizionomist și mai profund moralist. bilă bibliotecă: „Cîte romanuri, câte piese de teatru, câte scrieri fiziologice s-ar putea clădi cu * materialul adunat în el! Și câte spirite sănă- Alecsandri a scris, cum se știe, și proze toase s-ar retrage cu mulțămire în sanctua- de ficțiune. O parte dintre ele (Istoria unui rul său spre a se odihni de luptele zilnice și galbân și a unei parale, Vasile Porojan) au de preocupările, zise politice, ale epocii de intrat multă vreme în manualele școlare, față!...” altele (Dridri, Buchetiera de la Florența, N-a avut la dispoziție mașina stenografi- Mărgărita) sunt cunoscute și comentate că de care vorbește, pentru că nu se inventa- mai mult de istoricii literaturii, atunci când se încă, dar a avut timp și chef să-și noteze prezintă epica romantică din epocă. Există amintirile și să facă pe scurt și nu totdeau- în publicistica lui un fond epic și, în fapt, în na concludent portretele oamenilor iluștri orice scrie, Alecsandri introduce o scenă de din generația sa (Bălcescu, Russo, Dimitrie viață. Plăcerea și darul lui de a povesti sunt Rallet, Costache Negruzzi) sau să compu- evidente. Cea mai veche narațiune – scri- nă mici eseuri critice și biografice despre să în 1840 la îndemnul lui Kogălniceanu, Prosper Mérimée și Lamartine, scriitori pe pe când se afla la moșia acestuia, Râpile, care îi cunoscuse în timpul studiilor sale situată pe malul Prutului – este Suvenire în Franța. Costache Filipescu îi pare un din Italia. Buchetiera de la Florența, pu- tânăr bucureștean frumos și elegant, „cu blicată în „Dacia literară” din același an. 8 ■ Numărul 3-4 (401-402) / 2021 Proza lui Alecsandri (II) Narațiunea, cu un scenariu tipic romantic copilăria lui de orfan crescut prin pensioa- (iubire fulgerătoare între un pictor și o ac- ne până în ziua în care, mergând la operă, triță, intervenția unui tiran bătrân și gelos descoperă pe Cecilia, actriță „frumoasă și – zis Barbarissimo –, înjunghierea tânăru- răpitoare ca geniul armoniei cerești”. Lovit lui pictor, dispariția misterioasă a actriței, de o iubire fulgerătoare, V. o pictează și, reapariția ei travestită în pentru a-i sacraliza chipul florăreasă după multă sublim-îngeresc, depune vreme, regăsirea și fuga Calitatea superioară a tabloul în Capela Sfintei îndrăgostiților etc.), un Cecilia din Santa Maria scenariu, repet, de roman memorialisticii sale se vede del Fiore. După reapari- foileton, completat – în mai bine în fizionomiile ția Ceciliei reale, eroii se narațiunea lui Alecsandri scrise de el, după cum am întâlnesc la 11 noaptea – cu reflecții despre artă dovedit mai înainte. Iașii (timp, iarăși, tenebros ro- și despre arhitectura și mantic) în capela citată, muzeele Florenței. Istoria în 1844 este, în genul pe în fața icoanei ce-i divini- acestei drame sentimen- care îl discutăm aici, o zează frumusețea pămân- tale, care se termină, to- piesă de rezistență literară, teană. Eroii pleacă, apoi, tuși, bine, este povestită – comparabilă cu acelea lăsate în lume, petrecându-și la persoana întâi singular viața, cum ne încredin- de Kogălniceanu, mai bun – de un amic al pictoru- țează naratorul, „în cân- lui V., răsturnând crono- fizionomist și mai profund tece, în sărutări și în ve- logia faptelor. Povestea moralist selii”. Nu scapă, în această în sine, cu intimitățile ei, epică tinerească, nota ei este reconstituită de că- senzațională, aglomerația tre actorul principal, „cu ochii plini de la- de stereotipii romantice și voința autorului crimi”, după ce ea se petrecuse în bună par- de a sugera idealul unei iubiri sublime tran- te. V. este o fire impresionabilă, un caracter spus în artă. Estetic vorbind, partea cea mai iute, cu imaginația explozivă, pe scurt, un reușită este aceea care înfățișează atmosfera artist în viziune romantică. Alecsandri îl Florenței. prezintă ca atare, folosind clișeele cunoscu- Istoria unui galbân și a unei parale te din romanul foileton al timpului: (1844) este scrisă în alt stil, mai apropiat de „Când sufletul său era mișcat de vreun epica realistă. Este o proză alegoprică – îi lucru, atunci toată ființa-i se pătrundea de putem spune – de tip picaresc. Eroii (aris- el, imaginația-i se înflăcăra și baterea inimii tocratul galben și modesta para) călăto- sale îi zdrobea peptul... Natura lui îl făcea resc în toate mediile și, întâlnindu-se după să sâmtă lucrurile cu mai mult foc decât alți lungi rătăciri, povestesc prin ce-au trecut oameni, dar totodată fieștecare sâmțire era și ce-au văzut. Autorul citează, ca posibi- pentru dânsul un fulger care îl străbătea, îi lă sursă de inspirație, o fabulă din Donici aprindea sângele și îi surpa puterile.” (Ferul și argintul), alții vorbesc de un posi- Când o revede pe Cecilia, sub chipul bil model din literatura germană. Galbenul unei frumoase florărese, pictorul delirează, se simte un aristocrat și în dialogul cu pa- reclamând „extazuri dumnezeiești” într-un raua de origine modestă (avusese cu ea, stil înalt liric. Sub aceste auspicii livrești în tinerețe, o idilă amoroasă) folosește un începe confesiunea eroului, începând cu limbaj plin de ifose. Are o origine nobilă Numărul 3-4 (401-402) / 2021 ■ 9 EUGEN SIMION (olandeză) și a trecut prin pungile oameni- – care este mai locvace și, după cât se pare, lor de vază, paraua – cum îi arată și nume- a călătorit mai mult – trece prin buzunarul le – vine din clasele de jos și nu arată, în unui căpitan de tâlhari, apoi prin buzuna- acest „duel bănesc”, îngâmfare și bădărănie. rul unui ispravnic, prin punga unui Neron Sentimentală, ea își amintește cu nostalgie israelit și, de aici, ajunge în buzunarul unui de idila ei cu trufașul galben de azi, în 1820, surtucar valah – un Don Juan de mahala în tinerețe, atunci când s-a întâlnit cu el în – care împușcă francul și vorbește o limbă buzunarul Căpitanului Costiță, pe Marea păsărească. Evident că prozatorul nu scapă Neagră... Ce urmează, se poate închipui. ocazia de a-i ridiculiza pe creatorii și locui- Vechii amorezi, regăsindu-se la altă vârstă torii ce o folosesc. Citează pe Buffon și frec- (galbenul și-a pierdut zimții, paraua arată ventează operele timpului, iar când este ne- ca o bătrână deteriorată), își povestesc viața voie, face referiri mitologice spre a-și îmbo- prin care au trecut și o judecă. Autorul – în găți discursul. Pe Mars îl numește un „Don casa căruia galbenul și paraua s-au reîntâl- Juan ceresc ce fu prins cu Afrodita în mre- nit – trezit din somn și așezat într-un co- jele lui Vulcan”. Ajuns în mediu intelectual, mod scaun elastic, își notează dialogul lor. vorbește franțuzește. Galbenul este, putem O fabulă, desigur, bună, inteligent gân- conchide, un comentator moral instruit și dită și bine scrisă. Prilej pentru el de a face, un critic social curajos și perspicace. În si- acum, ceea ce am numi fizionomiile medii- tuații grele (o încurcătură sentimentală), el lor sociale și de a schița caractere. Galbenul își scapă stăpânul de la moarte, dovadă că are un suflet generos. Are, de altfel, o teorie despre amor și legile lui: „Toate istoriile din lume – zice el – sunt drese cu amor, acesta este cel mai vechi și cel mai cu gust mezelic a unei întâmplări; cât pentru bărbatul urât, se tălmăcește les- ne prin nătângia oamenilor care repetea- ză, de când mitologia, istoria Afroditei cu Vulcan. Eu, dacă aș fi domn într-o țară, aș face o pravilă după care numai oaminii cei frumoși ar avea drept să se căsătoreas- că cu femei frumoase, iar cei urâți ar fi si- liți să ieie pe cele urâte, și prin chipul aces- ta sunt sigur că aș curma răul nestatorniciei și a necredinței. Ah! Doamne! De ce nu-s domn!” Despre poeții fără talent crede că nu există în lume ființe mai țâfnoase decât ei. Filosof, el este un stoic resemnat, căci, zice el, „nimic nu-i statornic în lume, tinerețile trec, norocul pere tocmai când gândești să guști mai bine plăcerile lui”. Ca să dea mai multă crezare istoriilor lui, galbenul des- chide paranteze și introduce în discursul 10 ■ Numărul 3-4 (401-402) / 2021 Proza lui Alecsandri (II) lui povești de dragoste sau fizionomii de tot felul. Iată cum prezintă el pe profesorul care dă lecții de franceză unei isprăvnicese și iubește, în particular, vânatul. Cu succes în prima ipostază (erotică, nu dăscălească), profesorul este un ridicol vânător păgubos. Ajuns în buzunarul acestui netrebnic, gal- benul-martor îi face un portret caricatural: „Trebuie să știi, iubita mea, că nu este ti- gru, nu este hienă, nu este, în sfârșit, lighi- oaie pre pământ mai crudă decât un vână- tor prost în cele dintâi a lui cercări. Țelul său este numai ca să ucidă pentru ca să se încreadă că-i pușcaș; de aceea trage în toate părțile, în toate jigăniile, fără deosebire: gă- ini, prepeliți, curcani, vrăbii, ba încă, de nu s-ar sfii, ar slobozi pușca și peste oameni. Se înțălege de la sine că cele mai multe ori el împrăștie în vânt oci întregi de praf și că se ostenește zile mari degeaba. Iar dacă i se Vornicul Alecsandri, cu fiii, întâmplă să doboare vreo păsăruică oarbă, Iancu și Vasile Alecsandri să-l vezi atunci cum aleargă cu ochii boldiți la locul unde au zărit-o picând: gard, șanț, dintre clasele sociale este enormă, este por- spini, el răzbate tot, fără sfială; ar trece și tretul femeii urâte și rele, amenințată de bă- prin foc fără a lua sama, căci atunci el nici trânețe. Jupâneasa Safta urăște de moarte nu vede, nici n-aude. Își perde ceasorni- pe tânăra Zamfira și o persecută diavolește: cul, pălăria, pușca... dar nu-i pasă; el au lo- „Această rea femeie era tipul acelor sluj- vit!... și de vreme ce-au lovit, e pușcaș bun. nice obraznice cărora slăbiciunea și bună- Această idee măgulitoare ațâță focul ce-l tatea stăpânilor le încredințează oarecare înflăcăra și dă aripi picioarelor sale, carele putere pentru privigherea casii; ea părea să aleargă, saltă, zboară făr-a atinge pământul. fi fost destul de frumoasă în vremea ei și să Și când zărește în iarbă paserea rănită, să-l înțelege prea lesne cum au agiuns treptat vezi cu ce turbare se aruncă asupra ei, și pe din fată-n casă a fi giupâneasă în casă și în urmă cu ce fudulie o ridică pănă la ochi ca sfârșit stăpâna casii și a boierului, căci aces- să o privească mai de aproape. Atunci i se ta era holtei. Giupâneasa Safta avea acum pare că țâne o lume în mână! Bucuria lui vro patruzeci de ani, era naltă, uscată, gal- este nebună; ar vroi să lege paserea la pept bănă de venin și sluțită mai mult de răuta- ca o decorație, dar, aducându-și aminte că tea ce ferbea într-însa, căci nimic nu preface are torbă, o pune într-însa, și apoi o scoa- atât obrazul unei femei ca răutatea inimei. te de zece ori pe minută pentru ca să o mai Ea sâmța foarte bine că și-au trăit traiul și vadă. Deșertăciunea lui găsește pricină de și-au mâncat mălaiul, după cum zice vor- fală în moartea unei ființi nevinovate!” ba, și de ciudă își răzbuna asupra Zamfirei, Reușit în această lecție de caracterologie pentru că Zamfira acum era de cincispreze- în lumea moldovenească, în care prăpastia ce ani, era tânără, era frumoasă, vestită de Numărul 3-4 (401-402) / 2021 ■ 11 EUGEN SIMION frumoasă, încât toți din târg se minuna de chila zarafilor?... nu te vezi că ai agiuns în ea. Iar mai cu samă boieriul, de o bucată de trii colțuri, că ai scăzut și ai slăbit cât un ir- vreme, o găsea foarte pe plac și, fără nici o milic de cei noi?... Ți-ai perdut toți dinții, rușine, îi zicea vorbe și îi făcea propuneri sărmane, și vrei să mai muști pe alții? mârșave, pe care Zamfira nu le putea înțele- Galbânul (cu fudulie, ridicându-se în pi- ge. De câte ori se întâlnea cu dânsa, el o să- cioare): Leul deși îmbătrânește tot leu ră- ruta, o dismierda și, dacă ea vroia să fugă, o mâne, asemine și galbânul tot galbân! amenința cu bătaia. De acolo prepusuri din Paraua (săltând des și iute de râs): partea giupânesii Saftei, gelozii și în urmare Galbân, tu?... Cu adevărat, sărmane, ești iar pedepse pentru biata fată. Aceste scene galbân, dar de gălbănarea morții. triste se reînnoia pe toată ziua; dar, în sfâr- Galbânul: Ian ascultă, cadână bătrână, șit, Dumnezeu se milostivi de dânsa.” nu te giuca cu cuvintele, că deși sunt acum Prozatorul laudă, în schimb, neamul in trii colțuri, pe loc înfig unul în tine. frumos al țiganilor și inserează în discursul Paraua (cu dispreț și cu un aer de mări- său o poveste de dragoste, în care eroina, re): Eu am trecut prin degitele ienicerilor Zamfira, și eroul, Nedelcu (lăutar vestit), și nu mi-au fost frică! Tocmai tu vrei să mă se iubesc în chip pasional romantic și se sparii?” despart tragic. Un portret reușit este și ace- Acest divan al banilor este, literar jude- la al surtucarului trântor, jucător de cărți, când lucrurile, excelent închipuit și bine ființă problematică, fără niciun fel de viețu- scris – pentru vremea în care a fost com- ire, care „pică năpastă în casele și la mese- pus –, scoțând la lumină, între altele, fina le oamenilor” și ajunge să se chivernisească ironie intelectuală a prozatorului și capaci- fără a face nimic de ispravă. tatea lui de a judeca sub această formă ale- Contribuția Paralei în acest dialog ca- gorică moravurile amestecate ale timpului. racterologic este modestă. Rolul ei pare a Este, de altfel, proza cea mai originală a lui fi acela de a asculta pe mai învățatul și mai Alecsandri. umblatul prin lume galben și, din loc în loc, de a-l trage de mânecă pentru a scurta istoriile pe care le debitează fără încetare. * Intervine, totuși, și cu câte o judecată mo- Spre 1869-1870, când Alecsandri intra- rală, cum ar fi acestea: „oamenii se deprind se, ca poet, în faza regalității sale, el revine cu sațietățile cele mai răle” sau „spiritele în- la stilul epic din tinerețe, scriind Dridri – alte se potrivesc ades la gânduri” etc., do- un roman neîncheiat – și Margarita, după vadă că nu-i slabă de minte. E limpede că care tipărește, în 1880, în „Convorbiri li- prozatorul o dezavantajează, dându-i în terare”, o excelentă proză memorialisti- această inedită dezbatere doar rol de recep- că – Vasile Porojan. Aceasta din urmă este tor binevoitor. Când fudulia galbenului în- stimulată de corespondența cu Ion Ghica. trece măsura și dorința lui de grandoman Așa și este înfățișată, în introducere, de au- umilește adânc paraua săracă și cinstită, tor: ca un fragment din amintirile sale din ea are replică, precum în această parodie copilărie. Porojan este copil de țigan de pe a unei ciorovăieli conjugale într-un cuplu moșia familiei Alecsandri și, amintindu-și bătrâm: de el, târziu, la bătrânețe, poetul – deve- „Râde dracul de porumbrele negre!... nit acum memorialist, partener de dialog Dar nu vezi, ciuntitule, cât ești de ros de cu amicul Ghica – îi face partenerului său 12 ■ Numărul 3-4 (401-402) / 2021 Proza lui Alecsandri (II) de joacă din copilărie un portret ce se ține de fân, din vârful cărora ne plăcea a ne da minte. Porojan este isteț, priceput în fabri- de-a rostogolul; neobosiți la «puia-gaia», carea de zmeie, știe să fure mere, știe „să la «poarca», la «țârca» și chiar iscodi- sune din drâmbă cu un talent la care n-am tori de nouă jocuri, eram mândri unul de putut ajunge niciodată și pe care îl admi- altul!... Singura deosebire ce exista între ram mai mult decât am admirat mai târ- noi doi consista într-aceea că pentru făr- ziu talentul lui Liszt” – zice memorialistul, delegile noastre copilărești, numai Porojan forțând, desigur, comparația. Fiul de lingu- era pedepsit de cătră jupâneasa din casă, rar are și talente magice. Să șuiere ca șerpii mama Gahița! Câte bătăi a mâncat el, săr- și să-i cheme la el, de pildă, sau este neîn- manul, pe socoteala mea!... De-abia scăpat trecut atunci când trage cu praștia și câte din mânile jupânesei cu chica topor și cu altele. Este refractar față de regulile stabili- obrajii bujorați de palme, el alerga la mine te în clasa lui de robi. Porojan este un fel de și, uitând usturimea, mă îndemna să ne ju- Nică a lui Ștefan a Petrei, născut nu lângă căm în puf. Eu îl mângâiam, dându-i câte- Ozana cea frumos curgătoare, într-o familie va parale turcești ca să cumpere halviță și de cinstiți gospodari, ci în șatra de pe moșia simit, două friandize, cum zic francezii, de la Mircești, pe malul Siretului. Vorbind două Delicatessen, cum zic nemții, pentru de el, Alecsandri vorbește, în fapt, despre cari Porojan era în stare să-și vânză căciula copilăria sa: dacă ar fi avut-o, și eu în stare să-mi dau pa- „Meșteri în arta de a fura merele și perele pucii din picioare.” de pe crăngi; îndrăzneți la asaltul stogurilor Memorialistul face din el un personaj notabil, rămas ca atare în literatură. Cât despre Porojan, aflăm că devine, într-ade- Spre 1869-1870, Alecsandri revine văr, „pitar de frunte”, dar funcția nu-l în- la stilul epic din tinerețe, scriind, cântă deloc și, când are ocazia, o părăseș- în 1880, în „Convorbiri literare”, te. Ocazia dintâi i-o dă chiar fiul boierului o excelentă proză memorialistică de la Mircești, atunci când pleacă la Paris. Porojan dispare și reapare după întoarcerea – Vasile Porojan. Aceasta este acestuia din urmă de la studii. Eliberat din stimulată de corespondența cu Ion robie, dispare, apoi revine și tot așa până Ghica. Așa și este înfățișată: ca un ce moare cuprins de mizeriile sărăciei și fragment din amintirile sale din ale bătrâneții. Un personaj, repet, memo- rabil într-o proză scrisă cu talent epic și cu copilărie. Porojan este copil de țigan empatie pentru o categorie socială ce trage de pe moșia familiei Alecsandri după ea, în plin secol al XIX-lea (secolul li- și, amintindu-și de el, târziu, la bertății), lanțurile unei înfricoșătoare scla- bătrânețe, poetul – devenit acum vii orientale. Până atunci, mai este încă vreme și bu- memorialist, partener de dialog cu curiile copilăriei nu sunt încă îngrădite, amicul Ghica – îi face partenerului chiar dacă robul Porojan plătește – cum se său de joacă din copilărie un portret deduce din fragmentul citat mai sus – pen- ce se ține minte tru năzdrăvăniile făcute de cei doi prieteni nedespărțiți. Prima despărțire apare atunci când Alecsandri este trimis de părinții săi Numărul 3-4 (401-402) / 2021 ■ 13 EUGEN SIMION legate de bietul copil ieșit din casa părin- tească”). Toate acestea îl duc la disperare. Nu exagerează Alecsandri? Sigur este că viața în pensionul Dlui Cuénim este as- pră și elevului sensibil nu-i rămâne decât să privească dealurile Socolei și să se gân- dească, melancolic, la copilăria liberă ce-o lasă în urmă. Despărțirea de copilărie este totdeauna un fenomen tragic. La 40 de ani, când se apucă să scrie Amintirile din copi- lărie, Creangă are un puternic sentiment de mâhniciune. Alecsandri găsește alte argumente: „Un rege alungat din țara lui și-a fi adu- când adeseori aminte de tronul său aurit. Astfel îmi aduc aminte eu de capra trăsu- rei de sub șopron. În momentele ce stam urcat pe ea, imaginea lui Porojan trecea pe dinaintea ochilor mei țintiți, însă nu nea- gră și veselă, ci pudruită cu făină și umilită de această albeață nefirească. După dânsa Vasile Alecsandri, văzut de Gion veneau figurile celorlalți robi, servitori din la pensionul Dlui Victor Cuénim ca să în- casa părintească, și anume: Stoica, vizitiul vețe ceea ce se învăța pe timpul acela (un tătâni-meu, care avea mania de a fura tingi- pic franțuzește, un pic grecește, alt pic nem- rile cu bucate din curțile boierești pe unde țește, puțină istorie și geografie), iar Porojan părintele meu se ducea în vizită și le ascun- este adunat și el de pe drumuri și trimis ca dea în lădița trăsurei, fără a se gândi că va ucenic la bucătărie, sub directa supraveghe- fi trădat de mirosul bucatelor și de zinghe- re a unui pitar sever care folosește ca instru- nitul tingirilor urducate pe pavea. Ana, fe- ment de educație ciomagul. Elevul Dlui meia lui, pe care el cerea să o lase sub cu- Cuénim este trist și notează mai târziu în vânt că: i s-a învechit țiganca. Costachi, bu- memoriile sale: „Adio, nepăsare a copilări- cătarul, care nimerea foarte bine sarmalele, ei! adio libertate, adio fericire!” ihnelele, ostropățurile etc., dar se încurca De la acest punct, destinele celor doi în blanmangele, căci le da un miros de so- protagoniști se despart, căci, în timp ce pon... inde, era obligat să le mănânce în- Porojan se luptă să devină pitarul curții bo- tregi. Casandra, Maria și Zamfira, trei fete ierești, fără a avea deloc tragere de inimă, frumoase pe cari mama Gahița le luase cu Alecsandri este obligat să învețe verbele de-a sila din țigănimea de la Mircești, pen- franțuzești, germane și grecești pe de rost și tru ca să le crească în casă, să le deprindă a să se trezească în fiecare dimineață cu noap- coase la gherghef etc. – Casandra, albă ca tea în cap la sunetele unui lighean de aramă o fată de boier, se înamorase de Postolachi, lovit, cu vrednicie, de Dna Cuénim... Vin, cobzarul de la țară, și dorea să se mărite cu apoi, orele plicticoase, neodihna, exame- el, însă jupâneasa o căsători făr’ de voie cu nele zilnice („o mie de mici mizerii ce sunt Costachi bucătarul, obligând pe Postolachi 14 ■ Numărul 3-4 (401-402) / 2021 Proza lui Alecsandri (II) să-i cânte la nuntă! – Zamfira, mai noroci- pariziană”. Este o tânără provincială care tă, izbuti a fugi cu Didică scripcarul, de la răzbate greu în lumea artei pariziene și, care am adunat mai multe cântece popo- când reușește, întâmpină cu răbdare și rale, și a duce o viață nomadă cu iubitul ei inteligență invidia confraților. O anume până a murit, nu se știe cum și unde.” Estera, bine plasată în lumea pariziană, îi Sunt, totuși, și momente mai vesele poartă sâmbetele și încearcă s-o discredi- în viața de școlar a lui Alecsandri. De pil- teze. Don Juanii Parisului caută să-i câști- dă, înainte de a ajunge sub bagheta ma- ge grațiile, fără să reușească. Între ei se află estrului Cuénim, el are ca profesor pe un diabolic Lord Arthur care, fiind refu- Călugărul Gherman, om aspru, certăreț, zat, pune la cale ruinarea Contelui Farol, antipatic. Ca să se răzbune, elevii (printre cel pe care îl alesese, după multe probe ei, Kogălniceanu), ajutați de Porojan, îi zu- de iubire ardentă, incoruptibila Dridri. grăvesc cu cerneală vișinie sprâncenele, bar- Uneltirile invidiosului Lord Arthur reu- ba și mustățile în timp ce călugărul doar- șesc, în cele din urmă, să-l falimenteze pe me, zilnic, și horcăie de zguduie pereții... adversarul său, onestul conte, care, discre- Efectul este nemaipomenit. Rușinat, părin- ditat, sărăcit, părăsește scena narațiunii. tele Gherman nu mai îndrăznește să iasă în Istoria acestei iubiri, în care intră și câte- lume timp de două luni de zile. La pension, va note balzaciene (vom vedea în ce chip asemenea răzbunări nu mai sunt posibile. și în ce moment al narațiunii) se încheie Sau lipsește un Porojan care să le imagineze. aici. Nu înainte însă de a afla că admira- Așa că melancolicul școlar se mulțumește bila Dridri, având de ales între interesul ei să privească norii și să-și imagineze călăto- material considerabil (un mic palat dăru- rii care să facă din el un Robinson Crusoe... it de conte) și onoarea acestuia din urmă, alege în chip romantic sacrificarea averii * sale. Devotamentul în dragoste (pasiune) învinge, așadar, egoismul și dorința de pu- Dridri este o schiță de roman senti- tere lumească. Contele primește această mental publicat fragmentar – sub titlul probă morală cu următoarea propoziție: Un episod din anul 1848 –, publicat în „Mulțumesc, sora mea!” și dispare. Îl pă- „Convorbiri literare” (1869), un alt frag- răsește, de îndată, și prozatorul, introdu- ment în „Revista contimporană” (1873), când în viața eroinei un alt personaj, Vali, sub titlul Dridri, iar ultima parte (din- emigrant, emisar la Paris al cauzei româ- tr-un scenariu epic cu mari goluri) a fost nești. Din puținele pagini despre acest cuprinsă, împreună cu cele dinainte, în episod aflăm câteva date din scrisorile ediția postumă din 1904. Stilul este de la confuze incluse la sfârșitul (provizoriu, început jurnalistic (stil de reportaj senza- desigur) al romanului. Înțelegem doar că țional, într-un gen care se cultivă mult în Dridri trăiește, acum, o altă mare (și feri- epocă, în asociere cu ceea ce se numește, cită) iubire cu acest revoluționar mesianic azi, proza de consum. Romanul începe cu venit din estul Europei, devenind ea însăși o știre gazetărească (moartea unei tine- o partizană a problemei românești... Este re artiste – pe numele ei adevărat Marie- limpede că Alecsandri vrea să introducă în Angélique Chataignez, numită de amici și romanul sentimental un roman patriotic admiratori Dridri, persoană gentilă, „un cu temă românească, explicând astfel de model perfect de eleganță și de istețime ce în paginile liminare avertizase că Dridri Numărul 3-4 (401-402) / 2021 ■ 15 EUGEN SIMION era bine cunoscută în mediul emigrației prozaic, cursiv, lipsit – în chip fericit – de române din Paris pentru că „acea drăgă- stilul metaforic pe care îl folosesc, de regu- lașă copilă atât de pariziană în spiritul ei” lă, poeții atunci când se apucă să scrie ro- se unise cu aspirațiile patrioților românimane. Alecsandri folosește stilul concen- de la 1848. Cum, de ce, în ce împrejurări,trat, aproape rece, demonstrativ. Rareori nu știm. Este secretul unei istorii de amor recurge la câte un adjectiv mai „frumos” pe care prozatorul îl sugerează în puținele sau la obișnuitele clișee epice. Este și sti- pagini finale, incomplete și inconcludentelul, s-a putut observa, pe care îl utilizează epic. Așa că motivația devotamentului ac- și în literatura memorialistică. Pentru un triței pentru cauza românească rămâne, în spirit romantic ca el, este o dovadă de con- mare parte, o enigmă. O enigmă pe care, știință estetică. În schimb, poezia lui este, bănuim, autorul trebuia s-o explice în pa-adesea, o victimă a abuzului de diminuti- ginile pe care n-a mai apucat să le scrie.ve și de alte sublimități formale. Al doilea Atât cât este și așa cum este scrisă, Dridri fapt notabil în narațiunile sale este capaci- este o notabilă poveste de amor cu un su- tatea de a reconstitui peisajul urban (ob- biect scos, parcă, din foiletoanele literare servată și în prozele discutate până acum!) de duminică ale gazetelor pariziene. și, mai ales, spațiile interioare. Despre Două lucruri mi se par că apropie această însușire vorbește, ne amintim, și această narațiune gazetărească de epi- G. Călinescu. În Dridri, dăm peste câteva ca propriu-zisă, și anume stilul corect, descripții care anunță stilul estetizant din Bietul Ioanide. Iată cum arată în închipu- irea lui Alecsandri o cameră persiană din Alecsandri folosește stilul concentrat, Hotelul Chataignez: aproape rece, demonstrativ. „Camera persiană era îmbrăcată pe pe- Rareori recurge la câte un adjectiv reți cu stofă citarie de Brusa și pe parchet cu un covor de Smirna, care producea sub mai „frumos” sau la obișnuitele picioare efectul unui gazon molatic. În clișee epice. Este și stilul, s-a putut unghiurile lui se rotunzeau patru divanuri observa, pe care îl utilizează și în acoperite cu șaluri în dungi de diferite co- literatura memorialistică. Pentru lori. O lampă de argint de formă maures- un spirit romantic ca el, este o că se cobora din mijlocul tavanului și răs- pândea o lumină misterioasă în acel cuib dovadă de conștiință estetică. În de visuri orientale. Camera pompeiană era schimb, poezia lui este, adesea, o întreg ornată cu mobile romane de bronz, victimă a abuzului de diminutive care-i dau un aer de antichitate și care deș- și de alte sublimități formale. Al teptau în minte imaginea traiului casnic de pe timpul împăratului August, pe când doilea fapt notabil în narațiunile artele frumoase ajunseră la gradul cel mai sale este capacitatea de a reconstitui înalt de perfecție. Sala de prânz, spațioa- peisajul urban (observată și în să, bine luminată cu trei ferestre mari, era prozele discutate până acum!) și, învălită cu piele nohotie de Cordova și conținea un asortiment frumos de mobi- mai ales, spațiile interioare le de stejar sculptat, toate adunate de prin casteluri cu multă dificultate și cu prețuri 16 ■ Numărul 3-4 (401-402) / 2021 Proza lui Alecsandri (II) fabuloase. Iar mai cu seamă camera de cul- cat înfățișa o adevărată feerie! Patul de abanos avea forma paturilor regale, pur- Spirit cultivat, umblat prin lume, tând un baldachin pe patru coloane lucra- cititor sigur al romanelor lui te la strung cu o măiestrie perfectă și fiind Balzac, de la care preia, probabil, capitonat cu brocart vișiniu de Lion. La colțurile acestei camere delicioase se iveau ideea că ambianța personajului statuete de marmură de ale celebrului exprimă cultura și sensibilitatea sculptor Pradier, una reprezentând amo- lui epică, Alecsandri nu scapă în rul, a doua inocența, a treia cochetăria și Dridri din vedere obiectele de artă a patra voluptatea. Pe păreți erau anina- te oglinzi de Veneția și pe cămină strălu- din acest spațiu intim în care se cea o pendulă de argint încrustată cu lapis instalează o curtezană-artistă. lazzuli.” Așa că, deși promite să nu insiste, Spirit cultivat, umblat prin lume, cititor face totuși un recensământ al sigur al romanelor lui Balzac, de la care pre- ia, probabil, ideea că ambianța personaju- etajerelor, lăzilor de porțelanuri lui exprimă cultura și sensibilitatea lui epi- și al argintăriei răspândite prin că, Alecsandri nu scapă din vedere obiec- casă, reținând, ca un expert tele de artă din acest spațiu intim în care judecătoresc, toate obiectele de preț se instalează o curtezană-artistă. Așa că, deși promite să nu insiste, face totuși un recensământ al etajerelor, lăzilor de porțe- despre greutatea bărbatului de a deprinde lanuri și al argintăriei răspândite prin casă, bunul gust: reținând, ca un expert judecătoresc, toate „Totul era somptuos și perfect! Dridri obiectele de preț: se afla în elementul ei! În fiecare crisalidă „E de prisos să mai cercăm a descrie nu- este ascuns un flutur strălucitor! În fieca- meroasele obiecte de artă răspândite prin re femeie este ascunsă o regină! Femeia se apartament: etagere de palisandru înghes- naște cu instinctele eleganței și frumosu- uite cu mii de bagatele prețioase precum: lui; ea simte că toate odoarele pământu- filigrane de Genova, coraliuri de Neapole, lui sunt create pentru dânsa: flori, parfu- cutii de lac de lapon, porțelane de China muri, petre scumpe, arte, industrie orna- etc.; e de prisos să mai enumerăm lampele mentală etc. și nu e departe de a crede că de malachit, argintăria masivă de prin bu- însuși soarele a fost aprins în ceruri nu- feturi, lăzile de porțelană de Saxa, în cari mai și numai ca să lumineze grațiele ei. înfloreau arbori de camelia și de naramze. Pe când bărbatul are nevoie de ani întregi Vom adăogi numai că grajdurile otelului spre a se ciopli și a ajunge la oarecare grad conțineau șease cai de preț, doi de călărie de distingere, femeia în câteva săptămâni și patru de ham, și că în șură se găseau un să metamorfozează ca prin vărguța unei landau, o victorie și faimosul cupeu galben, zâne și se apropie de perfecție. Crisalida care a jucat un rol atât de important în via- se deschide, fluturul iese zburând și stră- ța eroinei noastre.” lucitor la soare.” Face, la urmă, și o teorie despre instinc- Acest scrupul al exactității în descripție tele eleganței și frumuseții la femeie și sugerează un instinct epic autentic și, repet, Numărul 3-4 (401-402) / 2021 ■ 17 EUGEN SIMION o imaginație intelectuală remarcabilă în- Alexis și Margărita, fiica Dnei Dorian, se tr-o schiță de roman sentimental nereușit, revăd, la Iași, eroul prezintă, în același stil, cum este Dridri. ca un erou balzacian, interiorul locuinței. Alexis este un tânăr moldovean întors din * străinătate, care, în drum spre Iași, este surprins de o vijelie cumplită și găsește Curiozitatea de a observa obiectele și adăpost în conacul Dnei Dorian. Aici cu- a descrie, în fraze reci, acumulative, inte- noaște pe Margărita și ce urmează se poa- riorul unui salon de epocă, se vede și în te bănui: o dragoste fulgerătoare, plină Margărita, scrisă în 1870 și publicată in- de speranțe și anxietăți. Dragostea nu se tegral în 1904, postum. Când Alexis V., poate însă împlini pentru că Dna Elencu eroul dramei sentimentale ce urmează, Dorian – mama prevăzătoare și zorită – intră în salonul Dnei Elencu Dorian din decide s-o căsătorească pe Margărita cu conacul ei, el se grăbește să noteze mo- un individ bine înstărit. Astfel, iubirea bilierul, oglinzile în rame poleite, florile romantică se încheie nefericit, în mo- din jardinieră, covoarele scumpe, pianul mentul în care Margărita – după multe și... un papagal verde agitat. Gândul lui încercări de a se salva – anunță pe Alexis este că toate acestea (n-am amintit decât că va deveni mamă și, în concluzie, pasiu- o parte din ele) spun ceva important des- nea ei va ceda în fața datoriei conjugale. pre locuința unei femei deprinse cu „luxul Când o revede, după mulți ani, înconju- unei vieți elegante”. Când, după o vreme, rată de copiii ei și vindecată de nebuniile tinereții, Alexis, artist, ia drumul străină- tății... Înainte de a pleca, eroina îi spune: „Alexis, vrei să fii fratele meu?”, iar Alexis îi sărută respectuos mâna. O despărțire civilizată, dominată – cel puțin din par- tea eroului – de o mâhnită resemnare. Prejudecățile locului (copiii să se supună hotărârilor luate de părinți) înving senti- mentele tinere și frumoase. Alexis avusese ocazia să se lămurească asupra acestor obi- ceiuri în timpul unui voiaj pe care îl făcuse la mânăstirile din Moldova. La una dintre ele, stă de vorbă cu o călugăriță, rudă cu el, silită de familia autoritară să renunțe la vocația lumească și să se călugărească. Nu-i deloc fericită... Prilej pentru euro- peanul Alexis să tragă concluziile morale de rigoare... Există în Margărita suficientă substanță pentru un roman de moravuri și de atmosferă socială nefructificată însă de Alecsandri. A preferat o soluție epică mai modestă într-un foarte modest, lite- rar vorbind, roman sentimental... ■ 18 ■ Numărul 3-4 (401-402) / 2021 Cultură și știință VIOREL BARBU Academia Română, președintele Secției de Științe Matematice Romanian Academy, President of the Mathematical Sciences Section e-mail: [email protected] Despre o prioritate științifică: teoria restrânsă a relativității Discutăm o problemă de prioritate în fizica-matematică centrată în jurul întrebării: cine este auto- rul teoriei restrânse a relativității? Abstr ac t Cuvinte-cheie: teoria relativității, Albert Einstein, Henri Poincaré We discuss here a priority question in mathematical physics: who is the author of the special the- ory of relativity? Keywords: theory of relativity, Albert Einstein, Henri Poincaré La întrebarea formulată mai sus, proba- Poincaré and relativity theory, Moscow, bil ca cvasitotalitatea celor intervievați 2005. ar răspunde fără ezitare: Albert Einstein, De-a lungul timpului, asupra origi- iar unii îi vor menționa poate și pe H.A. nii și autorilor teoriei relativității s-au Lorentz sau pe H. Minkowski. De fapt, pronunțat mai mulți fizicieni și ma- adevărul este mai nuanțat, iar opiniile tematicieni de mare reputație. Pentru specialiștilor sunt divergente fiind vorba Max Born teoria relativității ,,a rezultat de o problemă de prioritate care a rămas din efortul comun al unui grup de mari deschisă după aproape 120 de ani și este oameni de știință: Lorentz, Poincaré, încă dezbătută în lucrările de istoria fizi- Einstein, Minkowski”, pe când Louis de cii. Să semnalăm aici ca fapt semnificativ Broglie consideră că ,,Poincaré a fost că la 100 de ani de la descoperirea teoriei foarte aproape de fundamentarea teori- restrânse a relativității un număr special ei relativității restrânse dar nu a ajuns la din Archive of History Science este consa- un sfârșit”. Opinii similare au avut mate- crat acestei probleme. Vom semnala aici și maticianul André Weil și fizicianul Max cartea fizicianului A.A. Logunov, Henri Planck dintr-o serie mai mare de oameni Numărul 3-4 (401-402) / 2021 ■ 19 VIOREL BARBU de știința care au comentat paternitatea viteza luminii. La acea vreme, teoria new- acestei descoperiri. toniană a mișcării, elaborată cu două se- Care este realitatea? Analiza atentă a cole în urmă și care se baza pe principiul procesului de elaborare a teoriei relativității Galilean al relativității, era considerată arată că, de fapt, Henri Poincaré și Albert modelul absolut al științei naturii și se în- Einstein au formulat independent, în anul cerca încadrarea tuturor fenomenelor fizi- 1905, principiul relativității restrânse, dar ce descoperite ulterior (electromagnetism, relevă totodată că Henri Poincaré, a fost cel difuzie, termodinamică) în acest sistem care a elaborat o teorie matematică com- științific universal. Să amintim că ecuațiile pletă și riguroasă a acestui principiu și care de mișcare în mecanica newtoniană, bazate depășește rezultatele lui Einstein publicate pe conceptele de viteză, accelerație și for- în Annalen der Physik 17 (1905). Așa cum ță, sunt descrise de ecuații (sisteme) dife- vom vedea mai jos, în cele două lucrări rențiale ordinare de ordinul doi invariante publicate de Poincaré în Comptes Rendu- la transformările de coordonate de forma es Acad. Sci. 1905 (vol. 140) și Rendiconti x '= x + v1 t , y =' y + v 2t , z'= z + v3t , unde Circolo Palermo 140 (1905) se găsesc toate t este timpul iar v = (v1 ,v 2 ,v3 ) vectorul vi- rezultatele de bază ale teoriei, inclusiv geo- teză. Aceasta înseamnă că în sistemul de metria pseudo-euclidiană a continuumului referință de coordonate ( x ', y ', z ') , care patru-dimensional spațiu-timp introdusă se deplasează cu viteza v față de sistemul ulterior de H. Minkowski (1908). Totuși, ( x, y, z ) , legile mecanicii newtoniene sunt din motive greu de înțeles astăzi, lucrările invariante și acesta este, de fapt, principiul lui Poincaré, au avut un ecou restrâns în ști- relativității clasice Galilei-Newton. Mai ința vremii și au fost în bună parte ignorate rezultă de aici că, împreună cu rotațiile ulterior. Să menționăm că Einstein însuși, de coordonate spațiale (numite ortogona- spre care s-a îndreptat tot creditul de des- le), transformările de mai sus formează un coperitor al teoriei relativității, nu menți- grup (adică o structură algebrică înzestrată onează lucrările lui Poincaré, nici atunci cu operație de produs comutativ și asoci- și nici mai târziu. Vom încerca să dăm mai ativ în care fiecare element are un invers). târziu o explicație pentru această gravă con- Faptul într-adevăr remarcabil este că acest fuzie și nedreptate făcută lui Henri Poin- grup (galilean) de transformări are un in- caré, dar pentru început vom face o scurtă variant care este chiar distanța euclidia- prezentare a bazelor relativității restrânse nă: x 2 + y 2 + z 2 . Concluzia naturală este și cum s-au conturat istoric principiile sale. că mecanica newtoniană este dinamica în Trebuie să spunem că această teorie care a spațiul euclidean (x,y,z) și acesta este, de revoluționat la începutul secolului fizica fapt, suportul științific al tezei unanim ac- prin schimbarea percepției despre spațiu ceptate la acea vreme că spațiul și timpul și timp și a stârnit un interes uriaș în toate sunt entități independente. Este teoria care mediile intelectuale este, de fapt, o teorie a dominat timp de mai bine de două secole matematică a dinamicii câmpului electro- filosofia naturală și este ilustrată și în filoso- magnetic descoperit la jumătatea secolu- fia kantiană. Dacă ne întoarcem la ecuații- lui al XIX-lea, reprezentat matematic de le Maxwell ale electrodinamicii, un calcul = ecuațiile lui Maxwell: Et c rot H + 4πρ v , simplu arată că acestea nu sunt invariante M t = c rot E , unde ( E , H ) sunt intensită- la transformările galileene de mai sus, ceea țile câmpului electric și magnetic, iar c este ce înseamnă că principiul clasic al relativi- 20 ■ Numărul 3-4 (401-402) / 2021 Despre o prioritate științifică: teoria restrânsă a relativității tății nu se aplică dinamicii câmpului elec- transformările Lorentz. Trebuie menționat tromagnetic și, în particular, propagării că Lorentz, așa cum a recunoscut el însuși luminii. După experiențele lui Michelson mai târziu, nu a realizat că în transformările și eșecul teoriei eterului, era o primă bre- sale variabila t ' nu este un simplu parame- șă teoretică după două secole în principi- tru matematic, ci un timp asociat unui alt ile mecanicii newtoniene. Fizicianul H.A. sistem de referință. Datorită acestui fapt, Lorentz și-a propus să găsească transformă- Lorentz a fost foarte aproape de enunțul rile de coordonate care păstrează ecuațiile teoriei relativității, dar nu a reușit să inter- electrodinamicii și în 1904 a reușit după preteze corect semnificația fizică a formu- mai multe încercări să arate că acestea sunt lelor de mai sus. Din această perspectivă, de forma: Poincaré și Einstein sunt adevărații părinți 1 ai relativității speciale. − Totuși, Poincaré a v v 2 γ ( x vt), y ' = x ' =− y, z ' = z, t ' = γ t − 2 x mers γ= unde mult 1 − 2departe mai iar decât v este Einstein vitezaã.orizontal în 1 c relevarea adevărurilor c profunde ale teoriei. − v v 2 iar v este viteza ori- Astfel, având fără îndoială în minte mode- γ t − 2 = x unde γ = 1 − 2 iar v este vitezaã.orizontal c c zontală. lul clasic al relativității, el arată că transfor- Aceste transformări vor fi numite ul- mările Lorentz împreună cu relațiile spați- terior de către Poincaré transformările ale formează un grup matematic care are ca Lorentz și vor rămâne sub acest nume în invariant principal funcția E = mc 2 și care știință. (De fapt, Lorentz nu a reușit să de- este tocmai pseudo-distanța quasi-eucli- monstreze invarianța ecuațiilor câmpului diană în spațiul ( x, y, z , t ) . În felul acesta electromagnetic decât într-un caz particu- se desprinde concluzia la care a ajuns ulte- lar al undelor sferice, adică pentru ecuația rior Minkowski în 1908 și anume că toate u=tt c 2 (u xx + u yy + u zz ), cazul general fiind fenomenele fizice evoluează în continuumul tratat ulterior de către Poincaré.) patru-dimensional spațiu-timp ( x, y, z , t ) Pornind de la transformările lui Lorentz, cu metrica quasi-euclidiană. Acest spațiu se doi oameni de știință au dezvoltat, inde- numește astăzi spațiu Minkowski, iar teza pendent și pe căi aparent diferite, în 1905, formulate mai este o formă echivalentă a teoria relativității restrânse: Henri Poin- principiului relativității și o cale mai ele- caré și Albert Einstein. Principiul relativi- gantă și rapidă de a obține toate corolariile tății formulat mai întâi de Poincaré și apoi, teoriei relativității (contractarea segmente- într-o formă apropiată, de Einstein spune lor, dilatarea timpului, iar asociat cu princi- că legile fizicii și, în particular, ale electro- piul conservării energiei, faimoasa formulă dinamicii sunt aceleași în toate sistemele E = mc 2 . Spre deosebire de dinamica new- inerțiale. În principiul relativist formulat toniană, care conserva distanța euclidiană de Einstein apare ca ipoteză suplimentară în sisteme inerțiale, în dinamica relativistă constanța vitezei c a luminii, dar de fapt, se conserva pseudo-distanța în care alături așa cum a arătat Poincaré, acest postulat re- de coordonatele spațiale apare și timpul zulta din invarianța ecuațiilor lui Maxwell care nu mai este independent de variabilele la transformările lui Lorentz. Trebuie spus spațiale. Din această formulare care nu face că prin sistem inerțial se înțelege aici con- direct apel la ecuațiile de mișcare rezultă tinuumul spațiu-timp iar două sisteme in- universal al principiului relativității. Struc- erțiale ( x, y, z , t ) și ( x ', y ', z ', t ') sunt echi- tura de grup a transformărilor Lorentz valente dacă se obțin unul din altul prin și descoperirea metricii pseudo-euclidie- Numărul 3-4 (401-402) / 2021 ■ 21 VIOREL BARBU ne reprezintă esența teoriei dezvoltate de a fost ignorată de fizicieni, care preferă for- Henri Poincaré din care se deduc toate te- mulările mai concrete. Publicarea de către zele teoriei relativității. Abordarea lui Ein- Albert Einstein a lucrării sale în una dintre stein este diferită și pleacă de la principiul cele mai importante reviste științifice de fi- simultaneității evenimentelor în sisteme zică din acea vreme a avut, de asemenea, un inerțiale și de la constanta vitezei luminii rol important în recunoașterea contribuți- în toate sistemele inerțiale. Desigur, contri- ei sale. Nu era un fapt nou; cu 30 de ani în buția lui Einstein la teoria relativității este urmă, ecuațiile câmpului electromagnetic una esențială și aceasta trebuie judecată și stabilite de Maxwell, considerate astăzi ca în legătură directă cu elaborarea de către el cea mai importantă descoperire a secolu- în următorii 10 ani a teoriei relativității ge- lui al XIX-lea, au fost ignorate de fizici- neralizate (teoria gravitației) care i-a adus eni timp de mai bine de 20 de ani până la recunoașterea universală. Totuși, adevărul experiențele lui Hertz privind propagarea istoric susținut de datele prezentate mai sus undelor electromagnetice. Pe de altă parte, îl plasează pe Poincaré ca unul dintre coau- Albert Einstein și, ulterior, Minkowski au torii acestei teorii, dar la vremea respectivă formulat aceste principii într-un mod mai această realitate a fost ignorată sau doar apropiat gândirii și limbajului fizicienilor parțial recunoscută. Motivele sunt multi- și de aceea au avut un succes aproape in- ple și sunt datorate în bună parte modului stantaneu în știința epocii. De fapt, atunci în care fizicienii – și mai larg, comunitățile și desigur mai evident astăzi, se manifestă științifice – receptează rezultatele mate- un fenomen de alienare a matematicii în matice profunde. Să facem mențiunea că știință datorat probabil excesivei forma- Henri Poincaré a fost un matematician de lizării a acesteia, și deși Poincaré – acest geniu, cu rezultate de mare deschidere în geniu universal – a fost unul dintre mate- mai multe domenii ale matematicii pure și maticienii care au promovat matematica ca aplicate. În plus, interesul său pentru fizi- instrument în cunoașterea științifică, este ca sfârșitului de secol a fost o permanență curios faptul că nu și-a apărat și promovat a profilului său de savant și aceasta repre- prioritatea în timpul vieții sale. Să semna- zenta chiar pe atunci o excepție printre lăm că fenomenul nu este singular în ști- matematicieni. Trebuie să spunem însă că ința modernă și se va repeta (deși nu este Henri Poincaré a fost matematician și nu complet clar încă) în privința contribuției fizician; pentru el o lege a fizicii se reduce lui David Hilbert în elaborarea teoriei ge- la o ecuație diferențială sau la un sistem neralizate a relativității. Desigur, în istoria dinamic matematic. De aceea, principiul științei dosarele de prioritate nu sunt rare; relativității însemna invarianța sistemului să ne amintim disputa Newton-Leibnitz lui Maxwell la un anumit grup de transfor- privitoare la descoperirea calculului infini- mări, propuse anterior de Lorentz. În fine, tezimal și chiar disputa lui Newton cu alți pentru el relativitatea însemna mișcarea în pretendenți la paternitatea legii gravitației spațiul quasi-euclidian cu metrica definite universale, iar situația descrisă mai sus este de unul dintre invarianții acestui grup – unul dintre acestea. De fapt, este vorba de metrica pseudo-euclidiană. Era formularea un proces complex, în care intervin alături cea mai precisă și cu cea mai mare deschi- de lipsa de informație și probleme de eti- dere științifică a teoriei relativității, dar că științifică și nu in ultimul rand, orgoliul probabil datorită caracterului său abstract omului de știință. ■ 22 ■ Numărul 3-4 (401-402) / 2021 A gândi Europa THIERRY DE MONTBRIAL French Institute of International Relations; Academy of Moral and Political Sciences, France; honorary member of the Romanian Academy Institutul Francez de Relații Internaționale; Academia de Științe Morale și Politice, Franța; membru de onoare al Academiei Române e‑mail: [email protected] Toward a New German Foreign Policy. Stepping into the 21st Century In 2005, when Angela Merkel became chancellor, she inherited a strong Germany intent on be- coming the leading power in the European Union. Merkel’s 16 years in office saw a world trans- formed: the financial crisis in the 2010s, the migration crisis, Brexit and even the COVID-19 pandemic. Today, as Germany has become Europe's leading power, its choices in the coming years will be decisive for the future of Europe and, by extension, of the international system as a whole in the next 30 years. Keywords: the end of the German model, the European Union, international politics, Europe’s Abstr ac t future În 2005, când Angela Merkel a devenit cancelar, a moștenit intenția hotărâtă a Germaniei de a deveni principala putere în Uniunea Europeană. în cei 16 ani de mandat ai Angelei Merkel, lumea s-a transformat: criza financiară din anii 2010, criza migrației, Brexitul și chiar pandemia de CO- VID-19. Astăzi, când Germania a devenit principala putere în Europa, opțiunile sale în anii care urmează vor juca un rol decisiv pentru viitorul Europei și, prin extensie, al sistemului internațional în ansamblul său, în următorii 30 de ani. Cuvinte-cheie: sfârșitul modelului german, Uniunea Europeană, politică internațională, viitorul Europei To adapt its foreign policy to new The geopolitical consequences of China’s challenges, Germany must overcome rise seemed abstract. The issue was raised certain taboos inherited from its history. only in small circles. China’s leaders tried When Angela Merkel became to seduce the West, which in turn was chancellor in 2005, the world could still preoccupied with how it could benefit be called unipolar, at least at first glance. from the new division of labor. In fact, the Numărul 3-4 (401-402) / 2021 ■ 23 THIERRY DE MONTBRIAL West viewed China mainly as a huge pool of cheap labor and an almost inexhaustible A world transformed outlet for its products. That is why China Merkel’s 16 years in office saw a was admitted to the WTO. The idea that transformation of the world to which she the Chinese were taking advantage of adapted on a day-to-day basis, using her the West’s ambient liberal ideology to outstanding talent to put the pieces back methodically implement a power policy, together after each crisis that erupted based on acquiring technological world following her accession to power. That leadership, did not worry Westerners was the case with the eurozone bailout much, who thus showed themselves during the financial crisis in the 2010s mainly interested in the short to medium following the “subprime” loans debacle term. in the United States. It was also the case Moreover, after the dark decade with the migration crisis after the “Arab during which the Soviet Union collapsed Spring” debacle (which also helped fuel and the Russian Federation almost fell the rise of the far-right Alternative für apart, the return of a strongman in the Deutschland, or AfD). It was again the Kremlin gave NATO a new lease on life case with Brexit and even the COVID-19 at a time when the European Union was pandemic. quickly expanding and its new members All of these circumstances tested the were turning to the United States to European Union, which emerged a bit guarantee their security. The rejection stronger each time—at least in the short of the treaty establishing a constitution for Europe by the French (and Dutch) people automatically bolstered American hegemony over a West that still wanted to believe in the end of history. Such was the international situation in late 2005. After Helmut Kohl, who left his mark on German reunification, and Gerhard Schroeder, who had to manage its costs, Angela Merkel inherited a strong Germany intent on becoming the leading power in a European Union transformed by the end of the Cold War. It also was more Atlanticist than ever, despite what was called “Gaullo-Mitterrandism,” whose last manifestation was France’s opposition to the 2003 invasion of Iraq. Germany, Belgium, and Luxembourg also voiced their opposition in their own way (getting together at the outskirts of Brussels for the so-called “praline summit,” or _Pralinengipfel_). 24 ■ Numărul 3-4 (401-402) / 2021 Toward a New German Foreign Policy. Stepping into the 21st Century term. Meanwhile, Chancellor Merkel might will depend on who controls data turned a deaf ear to US President Donald acquisition and use on a planetary scale. Trump’s provocations, staying true to Each country, but also the European form: waiting, watching, and making the Union if we take it seriously as a political right gestures as late as possible. Has she unit under construction, will weigh what understood that Trump’s 2016 election its military-digital-industrial complex is was not a bump in the road, but the worth. most conspicuous sign of deep changes in American society and a shift in the The End of the German Model world toward Asia, especially China? Does she believe that Joe Biden’s election Since World War II, Germany (thanks to COVID-19) heralds a return has built up its power by taking full to the reassuring American protectorate advantage of the US protectorate for of yesteryear, beyond its rituals, like the its security. Depoliticized international annual Munich Security Conference? trade has benefitted its economy in Candidates hoping to take her place are general and its automotive industry asking themselves these questions now. in particular. Those days are over. This Their answers will largely determine the means that the future chancellor will future of Europe and beyond. not be able to sidestep the issue of redefining Germany’s economic model and the future of its security as an The Late Start of the 21st Century inseparable whole. Terms like “European The 2007-08 financial crisis and the strategic autonomy” can sometimes be rivalry between China and the United frightening. However, faced with the States are what really ushered the world United States’ desire to restructure the into the 21th century. Atlantic Alliance to checkmate China, Like it or not, the Cold War era’s Germany will have to make real choices. Atlanticist doctrine is outdated. No one can indefinitely hide behind a The geopolitical balance of power in the smokescreen of outdated vocabulary. classic sense of the term still matters, but These will be security, economic, geo-economics has considerably increased and technological choices at the same its complexity. time. In theory, Germany could dream The fight against global warming is of becoming a great Switzerland or shaking up energy policies and raising breaking the _Sonderweg_ taboo by many technological challenges. The great taking a particular path, which would powers increasingly resort to sanctions. push it to broaden its relations with The clear trend toward de- Russia and China, already well advanced globalization is less a drastic reduction of on the strictly economic level. The Nord interdependence than a ruthless struggle Stream 2 pipeline is the symbol of this for control of critical areas with raw when it comes to Russia, and the reliance materials and strategic products (like on its exports, notably automobiles, semi-conductors) and, more generally, when it comes to China. But how far can supply chains. Even more fundamentally, Germany go it alone in this direction? the reshuffling of political and economic Conversely, how far can it accept further Numărul 3-4 (401-402) / 2021 ■ 25 THIERRY DE MONTBRIAL increasing its dependence on the US? forms a community of destiny. Public To what extent can it avoid directly debate will play a key role, for so many facing the issue of boosting its military taboos lie behind all these issues. But in capabilities and the suspicions that such this sea of uncertainty, one truth stands a step would inevitably arouse? How far out: although Angela Merkel will have can and will it go in this area within the held office between 2005 and 2021, she European framework? will remain the last German chancellor of the 20th century. Now the 21st century in terms of Deciding Europe’s Future international politics has truly begun. Obviously, no single individual, As Germany has become Europe’s nor even a political debate within a leading power, its choices in the coming coalition, can answer these questions. years will be decisive for the future They will necessarily also be answered of Europe and, by extension, of the by in-depth discussions between international system as a whole in the next Germany and its European partners, 30 years. ■ starting with France, with which it Tuesday 30 March 2021 26 ■ Numărul 3-4 (401-402) / 2021 JAIME GIL ALUJA President of Royal Academy of Economic and Financial Sciences, Barcelona, Spain honorary member of the Romanian Academy Preşedintele Academiei Regale Spaniole de Ştiințe Economice şi Financiare, Barcelona, Spania membru de onoare al Academiei Române e-mail: [email protected] România, o națiune atât de dragă La Academia Regală de Ştiințe Economice şi Financiare (RACEF) a Institutului Spaniei s-a desfăşurat, nu cu multă vreme în urmă (25 februarie 2021), Sesiunea solemnă de recepție a ex- celenței sale dr. Valeriu Ioan-Franc în calitate de membru corespondent. Redăm în continuare (în traducerea asigurată din limba spaniolă de DIACRIS International) discursul de închidere a sesiunii, rostit de Acad. Jaime Gil Aluja, Preşedintele RACEF, membru de onoare al Academiei Române. Abstr ac t Cuvinte cheie: Valeriu Ioan-Franc, Jaime Gil Aluja, discurs Not long ago (February, 25, 2021), at the Royal Academy of Economic and Financial Sciences (RACEF) of the Institute of Spain there took place the solemn reception session of His Excellen- cy PhD. Valeriu Ioan-Franc as a corresponding member. We further reproduce (translated from Spanish by DIACRIS International) the closing speech of the session delivered by Acad. Jaime Gil Aluja, president of RACEF, honorary member of the Romanian Academy. Keywords: Valeriu Ioan-Franc, Jaime Gil Aluja, speech Această sesiune solemnă de primire are, Economics Network”. Academia Regală de pentru Președintele care vă vorbește, o în- Științe Economice și Financiare umple ast- semnătate specială, întrucât scoate în evi- fel golul lăsat de dispariția academicianu- dență o națiune, România, atât de dragă lui Tudorel Postolache, căruia îi păstrăm o și, paradoxal, de prea mult timp, atât de aleasă amintire. uitată. Primele mele contacte cu cercetarea teh- Ceremonia care tocmai se încheie acum nică și economică românească datează din marchează primirea în rândurile instituți- anii ’80 ai secolului trecut, când am parti- ei noastre regale a unei ilustre personali- cipat la cursurile și seminarele profesoru- tăți din România, Excelența Sa, dr. Valeriu lui meu Arnold Kaufmann, împreună cu Ioan-Franc, membru al Academiei de un profesor de la Universitatea Politehnică Științe din țara sa și membru al „Barcelona din Iași, Horia-Nicolae Teodorescu (n. 14 Numărul 3-4 (401-402) / 2021 ■ 27 JAIME GIL ALUJA noiembrie, 1951). Amândoi eram în cău- Năstase; din sfera religioasă precum tarea unui „suflu nou” menit să revitalize- Patriarhul Teoctist I (7 februarie 1915 - ze vechile structuri ale studiilor de ingine- 30 iulie 2007), Monseniorul Ioan Robu, rie, în cazul său, și de economie, în cazul Arhiepiscopul Bisericii Romano-Catolice meu. din România, Virgil Bercea, Episcop Prima mea activitate academică în Greco-Catolic de Oradea (România); România a avut loc la câteva luni după Cassian Gracium, Episcop Ortodox al evenimentele tragice care au dus la aresta- Dunării de Jos,… și, evident, din mediul rea, la procesul militar în regim de urgență economic și financiar. Din acest din urmă al unui tribunal popular și la, finalmente, domeniu ar fi prea multe personalități de moartea șefului statului de la acea vreme, evidențiat, chiar dacă ne-am limita doar la Nicolae Ceaușescu și a soției sale Elena, în cele mai reprezentative. data de 25 decembrie 1989 la Târgoviște Nu putem însă trece mai depar- (România). te fără a pomeni numele lui Nicolae Situația socială și mai ales cea econo- N. Constantinescu (17 martie 1920- mică din România fusese, în perioada an- 14 decembrie 2000), secretar general al terioară și continua să fie și în momentul Academiei Române în perioada 1990- acela, extrem de gravă: mari lucrări imo- 1994, perioadă în care am fost ales mem- biliare și de infrastructură, în derulare, cu bru de onoare al Academiei Române în o datorie publică externă ridicată, pe care sesiunea solemnă celebrată la 7 februarie președintele Ceaușescu se încăpățânase să 1995. Dr. N.N. Constantinescu și-a desfă- o restituie, ceea ce provocase o mare pe- șurat toate activitățile didactice, din 1949 nurie, cu consecințe precum raționaliza- până în 1992, la prestigioasa universitate rea dură a produselor esențiale: alimente- cunoscută sub numele de „Academia de le, medicamentele și alte bunuri de primă Studii Economice din București”. Din pă- necesitate. cate, Academicianul N.N. Constantinescu Nu este surprinzător faptul că o situa- nu a mai putut participa la sesiunea so- ție precum cea descrisă i-a determinat pe lemnă în care am primit titlul de Doctor intelectualii români să se gândească la ce „Honoris Causa”, la Universitatea sa, pe 9 s-a petrecut în Spania după Războiul Civil octombrie 2019. din 1936-1939. Raționamentul lor a fost În ultimii ani ai secolului trecut, îngri- următorul: exista un precedent din care se jorarea cu privire la viitorul noii Europe, poate învăța; exista şi un profesor spaniol cu privire la viitorul tradițiilor popoa- de economie care, pe lângă faptul că a expe- relor care au format-o și o vor forma de rimentat recuperarea țării sale, are și con- acum înainte, a crescut exponențial în cer- siderabile meritorii în domeniul respectiv, curile intelectuale din Europa de Est și de fiind și colaborator al instituțiilor acade- Vest. O personalitate românească, de înal- mice românești. Iată de ce am fost asaltat tă ținută culturală și umană, Excelența Sa, cu propuneri la care, evident, am răspuns Academicianul Eugen Simion, a dat răs- în limitele posibilităților noastre modes- punsul potrivit la solicitarea provocată de te. Am cunoscut atunci şi mai târziu cele situația socială și culturală europeană prin- mai înalte și mai relevante personalități tr-o întrebare: De ce umanismul întruchi- din sfera politică precum Ion Iliescu, Petre pat în oameni de știință, cultură, arte,…. Roman, Emil Constantinescu, Adrian nu ar putea menține un dialog permanent, 28 ■ Numărul 3-4 (401-402) / 2021 România, o națiune atât de dragă independent de structurile administrative și de Științe Economice și Financiare din de gestiune de la Bruxelles? Spania a devenit una dintre instituțiile Strălucita idee a academicianului co-organizatoare ale evenimentului. Eugen Simion, cu colaborarea de neega- Acolo am avut onoarea și privile- lat a distinsei doamne Academician Maya giul de a-l cunoaște pe actualul acade- Simionescu, s-a cristalizat în seminarul-co- mician, membru corespondent pentru locviu „Penser l’Europe” care, de la pri- România, Excelența Sa, Valeriu Ioan- ma ediție din 2002, se întrunește anual la Franc. Colaborarea ulterioară continuă Sinaia, Brașov și București pentru a „dis- cu profesorul Valeriu Ioan-Franc și cu cuta despre identitatea europeană, despre Academia Română și participarea mea la culturile și religiile Europei, despre sta- reuniunea anuală „Penser l’Europe”, mi-au tutul limbilor naționale, despre statutul permis să cunosc și să lucrez împreună cu minorităților. personalități importante ale științei econo- Împreună cu regretatul președin- mice și manageri de activitate economică și te al vechii Academii Regale Catalane a financiară din această țară latină. Doctorilor, Excelența Sa, José Casajuana, În domeniul finanțelor, prestigiul in- am fost invitați să facem parte din grupul ternațional al academicianului Mugur inițial de participanți la a doua întâlni- Isărescu (n. 1949) este cunoscut, iar mun- re, cea din 2003. Am ținut fiecare câte un ca sa a fost recunoscută pe toate continen- discurs și, la scurt timp, Academia Regală tele. Este membru titular al Academiei Jaime Gil Aluja Sursa: RACEF via YouTube Numărul 3-4 (401-402) / 2021 ■ 29 JAIME GIL ALUJA Române, iar valoroasa sa activitate di- opera. Tocmai a fost făcut acest lucru în dactică și de cercetare a atras cele mai răspunsul academic la discursul său. Acest mari laude și a primit premii și distincții lucru nu mă poate împiedica să amintesc importante. pe scurt, foarte pe scurt, unele evenimen- La 21 februarie 2008, s-a alăturat insti- te pe care le-am trăit împreună în cei do- tuției noastre regale în calitate de academi- uăzeci și cinci de ani de la intrarea mea în cian corespondent pentru România, cu un Academia Română. discurs memorabil, cu privire la aspectele Amândoi aparținem spațiului latin, importante ale politicii monetare într-o chiar dacă ne aflăm la extremele opuse economie emergentă, precum cea româ- (nu și contrare) ale latinității. Împreună nească. Avem mari așteptări în viitor de la am făcut călătorii lungi pe tot teritoriul acest strălucit academician. României. În acest sens scrie academicia- La 15 februarie 2007, și-a rostit dis- nul Valeriu Ioan-Franc următoarele cuvinte cursul de recepție la Academia Regală de în epilogul lucrării „Un regard vers le passé. Științe Economice și Financiare, primul Un espoir pour l’avenir” care reunește lucră- intelectual român care a avut onoarea de rile și conferințele mele ținute în România a reprezenta această țară în calitate de aca- și care a fost publicată la București, cu demician corespondent: Excelența Sa, ocazia aniversării mele la optzeci de ani:„ Tudorel Postolache (20 noiembrie 1932 - Prezența academicianului Jaime Gil Aluja 16 februarie 2020). Profesor universitar de în România, la București, Iași, Timișoara, vocație, și-a exercitat activitatea didactică Petroșani, Brașov, Sinaia, Sighișoara, Sibiu, și de cercetare din 1959 în mai multe cen- Tulcea sau în Delta Dunării, în ultime- tre de învățământ superior, dobândind un le două decenii și jumătate, este o realita- mare prestigiu ca președinte al „Comisiei te care dovedește mai bine decât orice altă de elaborare a strategiei de aderare a mărturie sau explicație o legătură specia- României la Uniunea Europeană” (februa- lă cu noi toți, cu valorile noastre. De fie- rie-mai 1990), printre alte sarcini de mare care dată, Jaime și admirabila Ana María responsabilitate. Lafuente, soția sa, au dus la Barcelona o Ceremonia organizată astăzi, în format bucată din ceea ce este «a doua lor casă», electronic, este menită a da continuita- România. Știu că și-au transformat aparta- te sarcinilor îndeplinite de el în instituția mentul într-un muzeu bogat de spirituali- noastră regală. Și pentru aceasta, un alt in- tate românească, unde sunt păstrate, în pri- telectual, Excelența Sa, Valeriu Ioan-Franc, virea și sufletul lor, mărturiile întâlnirilor ni se alătură astăzi în Academia Regală, cu noastre de până acum”. toate onorurile. Da, drag academician și stimate prie- De la prima întâlnire cu academicianul ten, aceste cuvinte frumoase, care reflectă o Valeriu Ioan-Franc, a fost evidentă con- bunăvoință și o generozitate ce sălășluiesc fluența de opinii și identitatea de obiecti- doar în spiritul celor mari, vor continua să ve ce trebuie atinse în sarcinile noastre de ne însoțească și de acum înainte, pentru a cercetare, fiecare păstrându-și libertatea continua să rămânem fideli față de însăr- propriilor convingeri științifice, cunoștin- cinările pe care, în această ceremonie, am țele dobândite și imaginația sa creatoare. promis să le ducem la bun sfârșit. Nu este sarcina președintelui care vă Știu că așa va fi, știu că Dumnezeu ne va vorbește să-i prezinte personalitatea și răsplăti. ■ 30 ■ Numărul 3-4 (401-402) / 2021 Scrisori din Paris VIRGIL TĂNASE Scriitor Writer Hei, duiu duiu... Aud?! Pagini dintr-un jurnal inexistent Textul de faţă este o scrisoare din Franţa în care autorul îşi exprimă nedumerirea în legătură cu anu- mite probleme socio-politice şi culturale contemporane. Scris sub forma unui pamflet, textul aduce în discuţie disoluţia principiilor care au făcut din Franţa un model cultural pentru întreaga lume. Abstr ac t Cuvinte-cheie: civilizaţie, ştiinţă, model cultural, identitate culturală The following text is a letter written in France, in which the author expresses his dismay at various contemporary socio-political and cultural issues. Written as a lampoon, the text discusses the disso- lution of the principles that have made France a cultural model for the rest of the world. Keywords: civilisation, science, cultural model, cultural identity Dacă ași ține un jurnal – ceea ce nici prin Dacă aici, în Franța, unde m-au azvâr- gând nu-mi trece să fac, într-atât mi se lit nesupunerile mele, ași ține un jurnal, ași par de neînsemnate nu numai întâmplă- nota că azi, mai mult decât oricând, sunt rile vieții mele: care poate fi interesul de cuprins de disperarea furnicii (a milioane a consemna soarta fiecăruia din firele de și milioane de furnici) peste strădania că- colb pe care le ridică și le prăvale vântul reia de a duce la mușuroiul ei o fărâmitură de furtună?!... neînsemnate nu numai în- de pâine, dând astfel noimă unei existențe tâmplările vieții mele dar și evenimente- (de furnică, dar totuși... contează enorm, le la care asist și din care, dând la o parte etc.)..., peste care furnică, spuneam, trece bârfele de alcov care covârșesc presa dân- tancul marilor victorii („de Partid înăl- du-i o discretă gingășie, nu rămâne decât țat”). Să nu credeți că încurc epocile și țări- o miasmă de stârv! le. Asist zilnic – și azi se mai adaugă o roti- Numărul 3-4 (401-402) / 2021 ■ 31 VIRGIL TĂNASE re a avalanșei („calcă totul în picioare”) – la de începutul lumii. De când cu pandemia, prăbușirea Franței dusă la pieire (la tăiere oamenii politici nu numai că spun una și dacă preferați) de aceleași principii care fac alta (incongruență cu care ne obișnui- călăuzeau odinioară partidul comunist sem), ci, mai moțați (mai cârlionțați dacă (căruia trebuie să-i recunoaștem meritul că preferați), spun dimineața una, la amiază introdusese în logica de fiară a economiei alta, și seara cu totul altceva (lasă că, pe productiviste o dimensiune socială). Homo de altă parte, în aceeași zi – dimineață, la sapiens înlocuit cu homo economicus (căru- amiază și seara – președintele țării spune ia Marx i-a descris amănunțit anatomia), una, primul ministru alta, purtătorul de cunoașterea (înțelegerea lumii) înlocuită cuvânt al guvernului o a treia, toți contra- cu știința (rentabilizarea lumii), gândirea ziși de ministrul sănătății...!) – vorbesc de pusă în slujba rapacității...! Dar la ce bun să Franța și vorbesc în primul rând de ea pen- înșir ce se știe din vechime. tru că descompunerea ei mă înspăimântă De fapt, de unde s-o iau și cum să încep? din motive pe care vi le voi expune la mo- De la cum se dărâmă un „model de ci- mentul potrivit. vilizație”. Mai sinistru încă, se adeverește că știin- Studenții de la medicină practică, se ța, pe adevărurile căreia ne-am construit, pare, un joc care-i amuză instruindu-i: um- încrezători, o societate presupus solidă, plu un craniu cu fasole uscată sau cu gră- întemeiată pe adevăruri obiective, „știin- unțe pe care le udă. Umflându-se, acestea ța” e șovăielnică și imprecisă: de diminea- dislocă țeasta după suturile dintre oase. Tot ța până seara și de seara până dimineața astfel, colectivități minore, cu interese pi- profesori de medicină, de virologie, de tice de bob de fasole ridicate la rang meta- boli infecțioase, de gât, de nas, de fiere, de fizic, tot soiul de obști cu pofte slobozite plămâni, de nimic (psihanaliștii), de tot din orice baiere morale, pe scurt o baniță ce vrei și ce nu vrei, care de care mai diplo- de broscuțe care vrând să fie bivol se umflă mat și mai titrat, care de care mai doctor cât le-ncape pielea, sfarmă prin dilatare un în doctoricia lui, se contrazic, se scuipă, sălaș de civilizație pe care l-am numit, din se afurisesc, unul mai „științific” decât comoditate, Franța. Operație cu atât mai altul, unul mai țanțoș decât altul – deși pernicioasă cu cât, din hulpăvie electorală s-a dovedit astă toamnă că revista de refe- și slugărnicie democratică, aceste revendi- rință pe care jurau toți acești învățați, The cări partizane sunt umflate cu pompa de- Lancet, de un prestigiu în lumea medica- magogiei de puterea politică funciar inaptă lă cum n-are nici papa de la Roma în cele să vadă mai departe de viitoarele alegeri. sfinte, a publicat cu bună știință un articol E adevărat că pandemia a dat o strălu- odios împotriva unui tratament (ieftin) cire excepțională hibelor unui model de practicat la Marsilia împotriva virusului societate care a ajuns în faza când plămâ- covid-19, articol despre care și-un prunc nul, splina, mușchii, ciocănelul din ureche, și-ar fi dat seama, de la primele rânduri, că unghiile de la mâini și de la picioare, retina e o coțcărie – cum a recunoscut redacția și osul metacarpic, în sfârșit slobozite din fără să explice apariția articolului (pardon opresiunea unui organism care le stăvilea scuzați, n-a sunat ceasul, n-a cântat coco- dreptul inalienabil la libertate și indepen- șul, m-a durut burta, a întârziat tramva- dență personală, nu mai slujesc un corp viu, iul...!). Jumătate din înaltul corp medical toate întoarse otova în zeama de dinainte ar vrea să fim ferecați în cășile noastre (că 32 ■ Numărul 3-4 (401-402) / 2021 Hei, duiu duiu... Aud?! Pagini dintr-un jurnal inexistent pușcăriile nu reușesc să cuprindă nici mă- miți de un guvern de stânga – sindicatul car condamnații, pentru că altminteri..., magistraturii, cât o fi el de imparțial și de altminteri, pentru sănătatea noastră și legat la ochi ca zeița Themis, a chemat ale- binele țării de la care atârnă, etc...!). Cea- gătorii... să voteze la stânga. Aud?!) a fost laltă jumătate a aceluiași tot atât de înalt condamnat, ziceam, nu pentru un fapt ci corp medical strigă la fel de tare și de „ști- pentru o intenție presupusă (exprimată ințific” că nu care cumva să ne-nchidem într-o discuție telefonică cu avocatul său în casă că acolo e pandemia mai adâncă. pe care, în principiu, autoritățile n-ar fi Jumătate din aceeași savanți ne previn că fost în drept să o asculte și să o înregistre- dacă n-avem mască e durere. Cealaltă ju- ze). Pentru judecătoarea care-l condamnă mătate dovedește cu probe (statistici, gra- la trei ani de pușcărie, nu există o „dova- fice, cârduri de cifre) că masca nu ne apără dă” că legea a fost încălcată dar, nu con- decât de muște. Unii zic că e musai să ne tează, sentința e motivată de... „un fascicol „testăm”, deși, e adevărat, spun tot ei, pu- de indicii”, adică ce credem noi c-ar fi fost tem fi negativi deși deja infectați (dar nu să fie dacă ar fi fost să fie în cazul în care destul) și că, oricum, dacă eram sănătoși, ar fi fost vreodată, etc. De ce să ne mirăm? până primim rezultatul, putem să ne fi in- Acum câțiva ani, sub o altă legislatură la fel fectat de zece ori. de păduchioasă, spectacolul unui umorist Hai duiu duiu...! ce e drept prea... „independent” și pe care Scurt pe doi, se dovedește (pentru cine justiția l-a condamnat când a fost cazul, nu știa deja) că știința nu e o știință exactă a fost interzis înainte de premieră! Moti- – cum e contabilitatea de pildă. vul? Se presupunea că va încălca legea pe Nu e de mirare că, sfătuiți de un înalt care încă n-o încălcase dar... nu contează: consiliu științific constituit, se pare, pe cu- nu mai pedepsim fapta ci intenția (Vă mai metrie și pe interese (ale marilor industrii amintiți gluma cu: „Lasă, lasă! Știm noi farmaceutice), oamenii politici francezi cine e porcul!”?!). Vorba e că interdicția (vorbesc de cei cu răspunderi) dau din se întemeia pe o presupunere. Statul de groapă în groapă – mă amuză scrisorile pe drept? Hai duiu, duiu! Condamnatul de care le primesc de la instituțiile sanitare na- azi, președintele Sarkozi, declară presei că ționale care mă îndeamnă să mă vaccinez dacă o asemenea hotărâre judecătorească împotriva ticălosului de covid... numai că, s-ar fi dat în Rusia lui Putin, toate asoci- pardon, scuzați, nu mai e vaccin, încercați ațiile de apărare ale drepturilor omului la vară! (Franța e, iertați că amintesc, a pa- (de stânga, firește), deocamdată mute ca tra sau a cincea putere economică a lumii, Mutu Mutulescu, ar fi strigat ca din gură numai că nici puterea nici economia nu e de șarpe că iaca dictatura. Pentru că, mă pentru toată lumea: Libertate, Egalitate, scuzați, Franța este astăzi o dictatură: Fraternitate dar cu discernământ: „Noi fra- dictatura nu se identifică numai după in- ții tăi, potaie...!”). tensitatea represiunii ci după convingerea Bun, pandemia o să treacă, sau n-o sinceră a celor care ne conduc că nu există să treacă și oricum „suntem datori c-o decât un adevăr pe care ei îl dețin. moarte”. Deci, hai duiu duiu! Nu aici e baiul. Iar o asociație – „Génération identitaire” Unul din foștii președinți ai Franței (de – e interzisă pentru că demonstrează paș- dreapta) e condamnat de judecători (nu- nic la frontierele Franței arătând că imi- Numărul 3-4 (401-402) / 2021 ■ 33 VIRGIL TĂNASE grația ilegală e în floare și că oricine vrea, de civilizație în funcție de care le situăm de oriunde, trece granița cum trec eu de și le evaluăm pe ale noastre, diferite, la fel pe un trotuar pe altul. Mișelie! Asociația de legitime dar mai puțin încercate, mai e dizolvată. Altfel spus, a declara că ce e puțin trecute prin sita și dârmonul a cin- ilegal nu e legal este, pentru actualul mi- sprezece secole de istorie. Spre deosebire nistru de interne, ilegal. Aud?! „Généra- de țările mici care trebuie să se strecoare tion identitaire” ar fi protestat acum zece printre imperii și să-și clădească temeiul ani împotriva islamizării Franței ocupând existențial mai cu fereală, Franța își are pașnic și pentru scurt timp o moschee în (își avea) soarta în mâini. Când Franța construcție. În chiar același moment o cea- va dispare, ceea ce e pe cale să se producă, tă de imigranți în frunte cu personalități toți cei care am crezut în civilizație, care ale unui partid politic de stânga ocupau ca- am crezut că omul se poate smulge din tedrala Saint-Denis (cea unde erau înmor- fiară, vom cădea înapoi într-un paleolitic mântați regii Franței) care nu era deloc în transumanist. (Un drum pe care am pășit construcție. Autoritățile au tăcut mai mâlc deja atunci când am aflat că președintele decât Mâlcu Mâlculescu și nimeni n-a in- Americii, țara celei mai democrate demo- terzis partidul și asociațiile care organiza- crații, cum ni se spunea, a ordonat servici- seră această intruziune într-un loc sfințit. ilor sale speciale să-l ucidă pe președintele Aud ?! Iar asociația fetelor care, după ce ales al republicii Chile – printre alții –, de-un Crăciun au mimat un avort în bise- când am aflat că în sticluța pe care secreta- rica de la Madeleine au venit să-și fluture rul de stat al Americii, cea mai democrată sânii goii în incinta catedralei Notre-Da- dintre țările democratice și care dă lecții me protestând împotriva macismului re- de democrație întregului univers! în sti- ligiei creștine, funcționează în continuare cluța pe care acesta o arăta la înalta tribu- și-și exercită fără opreliște protestele sub o nă a Națiunilor Unite ca să ne dovedească formă care, în unele localități de pe litoral prezența armelor de ucidere în masă din unde lumea pleacă de la plajă cam dezbră- Irak, în această sticluță de pomină, plăti- cată, e considerată impudică și pedepsită tă cu două sute de mii de morți, era... apă cu amendă! Justiția, oarbă și de broz ca în- chioară. Aud?!) totdeauna, a judecat: n-ai dreptul să-ți arăți Bun, să trecem la altă baniță de fasole părțile rușinoase dacă e într-un scop sexual (de tărâțe, dacă preferați că și ele se umflă dar e îngăduit s-o faci dacă scopul e politic, ca să se facă borșul). pentru că libertatea de expresie nu poate fi Scriitura incluzivă. Mai întâi o seamă îngrădită! de mișcări feministe agresive și dovedind o Aud?! ignoranță crasă a celor mai elementare date Hai leliță-n deal la vie să-ți arăt o idee de lingvistică generală, au impus o femini- politică...! zare a unor termeni producând astfel făp- Hei duiu duiu! turi lexicale aberante din punct de vedere Dar la urma urmei de ce toată această al limbii franceze (amintesc că, spre deose- poliloghie (stați că încă n-am isprăvit!) bire de ortografie, care este o simplă con- despre Franța, care nu vă privește (deo- venție academică, limba este un organism camdată, și încă!)? Din motivul simplu și social independent, dezvoltându-se după precis că pentru o lume întreagă Franța e legi specifice): „auteure”, un feminin care un model. Un model cultural, un model nu poate fi pronunțat ca și „professeure”, „la 34 ■ Numărul 3-4 (401-402) / 2021 Hei, duiu duiu... Aud?! Pagini dintr-un jurnal inexistent maire”, un feminin care fonetic trimite nu de studenți „progresiști” denunțând dân- la „primăriță” ci la „mare” sau la „mamă”, du-le numele și desemnându-i vindictei „écrivaine” – băgați de seamă că atunci djiahdiste doi profesori pretins dușmani când limba o permite, femininul se face ai Islamului, afișând numele lor pe pere- de la sine, ca în română (și slavă Domnu- ții universității; vă mai aduceți aminte de lui, nu suntem mai „feminiști” decât fran- faimoasele dazibao din timpul „revoluți- cezii): „autoare”, „profesoară”, „primăriță” ei culturale” din China ?!) În instituțiile sau „scriitoare” sunt firești, spre deosebire universitare mai cu ștaif, ziceam, anume de echivalentele franceze pe care niște uni- profesori cer ca masculinul să fie sistema- versitar.i.e înainta.ți.te (să nu vă mire punc- tic urmat de însemnul feminin: „un mod tul: e scriitura incluzivă) vor să le impună de a transforma societatea prin cuvinte”, ni cu cizma.pantof cu toc (lasă că n-au auzit se spune (în limba persană nu există dis- în viața lor de sincretismul lingvistic și de tincție de gen, ceea ce nu pare a fi dus la neutrul absorbit în evoluția unor limbi ro- o emancipare exemplară a femeilor – pe manice de masculin). care o dorim cu toții, e de la sine înțeles). Da, repet și subscriu, Franța, odinioară Ce e scriitura inclusivă ? În loc de „ei plea- țară de cultură, e dată azi pe mâna semidoc- că” sunteți rugați să scrieți „ei.ele pleacă”; ților, și asta ne paște pe toți. în loc de „drepturile omului” a se scrie De-aici, pentru că nimic nu oprește „drepturile omenești” (că „omul”, mascu- progresul, s-a trecut, mai nou, la scriitura lin, e prin forța lucrurilor un bărbat care-și inclusivă. În instituțiile universitare mai zdrumicește femeia!); în loc de „studenții cu ștaif (la Institutul de Științe politice așteaptă profesorul” „studen.ții.tele aș- de la Paris, de pildă – a nu se confunda cu teaptă profeso.rul.ara”. cel de la Grenoble du unde s-a iscat acum Cumplit meșteșug de tâmpenie – dar, câteva zile o furtună națională, un grupă mă rog, țâșnit din tărtăcuța universități- Numărul 3-4 (401-402) / 2021 ■ 35 VIRGIL TĂNASE lor americane (uitam, din aceeași sorginte nu continuă demonstrația cercetând ce s-a „eco-feminismul”, dar ajunge! nu e nevoie întâmplat în Algeria după „eliberare”. Ori- să mănânci toată putina ca să știi că brânza cum, președintele Franței a decretat colo- e împuțită!)…! și dacă e nevoie, elitele de- nialismul „crimă contra umanității” – „la mocratice din Lumea atât de Nouă că n-a jeunesse a l’esprit tragique et n’admet pas les ajuns încă să se extragă nu din maimuță dar nuances” scrie Flaubert în Educația senti- nici măcar din lavă!) o să ne-nvețe scriitura mentală și președintele Macron este atât de inclusivă cu bombardamente, ca în Serbia tânăr! și în Irak, cu Fondul monetar ca în Grecia, Atingem un alt punct nevralgic, altă su- cu… vedeți dumneavoastră. tură craniană care pârâie sub presiunea gră- Hai duiu duiu, astă seară rupem cuiu! unțelor umflate. Ca să nu mai vorbesc de rasă.... greșesc: Stânga franceză s-a constituit ca apără- de culoarea pielii. De ce albul să fie bun și toare a oropsiților soartei, a proletariatu- negrul rău ? De ce lebăda albă să fie prințe- lui, victimă neîndoielnică a logicii capita- să și cea neagră vrăjitoare ? De ce noaptea liste. Puterea politică a stângii s-a bizuit să fie neagră și ziua de-un insuportabil ra- pe votul muncitoresc, revendicativ, par- sism ?… Am tratat subiectul într-o cronică tidul comunist fiind multă vreme cel mai precedentă înfățișând mai pe larg ceea ce important din Franța, partidul socialist s-ar putea numi (după un model celebru) (social-democrat) mulțumindu-se să pună Propunerile de măsuri pentru îmbunătăți- plasturi pe rănile provocate de capitalism. rea activității politico-ideologice de educare Numai că azi proletariatul în parte nu mai a oamenilor muncii și îndeosebi a celor care există – mondializarea a dus industria în activează pe tărâmul Operei de la Paris pro- țările subdezvoltate unde mâna de lucru e pus de noul director de la Palais Garnier. mai ieftină –, iar ce a rămas din clasa mun- Mi-e destul să adaug că, în numele cetățe- citoare votează masiv pentru formațiile nilor ei, Franța se dă cu fruntea de pământ abuziv numite de extremă dreaptă (care cerând iertare că a făcut comerț cu negrii (o vor ordine, apără locurile de muncă, res- ticăloșie, firește), uitându-se că în porturile pectă familia, cer statului autoritate, pro- Africii de Vest aceștia erau vânduți coră- tecție socială și dreptul de a fi francez în bierilor europeni de regișorii locali, de șefii Franța). Redusă doar la componenta ei de trib africani și de negustorii arabi (care socialistă (care aplică mai gingaș politi- arabi practicau de secole robia), dar asta ca dreptei și ea europenistă, mondialistă nu contează pentru că ei n-au fost „colo- și capitalistă cât cuprinde), alcătuită azi nialiști”. Un eseist francez, excedat de acu- doar din papițoi cu idei de cafe-șantan, zele algeriene, remarca nu demult că zece stânga franceză s-a văzut lipsită de baza ei secole de „ocupație” arabă nu au adus nici electorală (până nu demult majoritară în un beneficiu populațiilor magrebine, spre parlament și chemată în repetate rânduri deosebire de ce s-a întâmplat în cei o sută să guverneze, stânga franceză n-a obți- cinzeci de ani de „colonialism” francez: nut la diferitele ultime alegeri decât între drumuri, școli, spitale, o administrație care 6 și 10 % din voturi). Stânga modernistă funcționa, căi ferate, o relativă prosperitate (care a lăsat industria să se delocalizeze că cel puțin pentru o parte a populației, elec- mondializarea e „modernă”) și progresis- tricitate, apă curentă, universități, partide tă (care revendică o libertate de moravuri politice iredentiste… Îngăduitor, autorul bine văzută doar la Paris și chiar și aici 36 ■ Numărul 3-4 (401-402) / 2021 Hei, duiu duiu... Aud?! Pagini dintr-un jurnal inexistent numai în arondismentele mondene unde vor să impună prin violență un mod de via- elita intelectualo-artistico-politică vedea ță (familial și social) în contradicție cu cel lucrurile atât de larg încât privea cu simpa- al țării în care se află. Nu contează: în dis- tie pedofilia – vezi manifestele semnate de perare de cauză electorală, „bobo”-ii (așa cei care acum invocă „ale tinereții valuri” sunt numiți în Franța acești reprezentați – și incestul – vezi afacerea Olivier Duha- ai „stângii caviar”, cei care deplâng soar- mel1), stânga franceză a trebuit, deci, să ta amară a oropsiților de pretutindeni în găsească iute o nouă clientelă. Noii orop- dineuri cu șampanie, homar și icre negre siți ai soartei (în adevăratul și cel mai crud de la Petrosian), „bobo”-ii (vai ce-mi pla- sens al cuvântului) sunt valurile nestăvilite ce acest cuvânt!) „bobo”-ii, care se pretind de imigranți ilegali care au năpădit Euro- republicani și laici, defilează în cârd cu re- pa și în special Franța (mai generoasă cu prezentanții radicalismului islamic. ajutoarele date celor care se află legal sau Hai duiu duiu! ilegal pe teritoriul ei). Toate ar fi bune și Într-un cuvânt și-n patru vorbe, Fran- frumoase dacă, spre deosebire generația ța, care și-a pierdut identitatea – se pre- părinților lor care aveau de lucru (nu înce- tinde „multiculturală” și actualul preșe- puse încă mondializarea) și se integrau de dinte ne-a declarat ritos (la Alger, ca din la sine în societatea care îi primea, o parte întâmplare) că nu există o cultură fran- din cei care cred în Profet (dreptul lor cel ceză ci culturi în Franța... Franța, care își mai sfânt), n-ar fi stăpâniți de o fervoare pierde astăzi limba – năpădită de un fe- religioasă care nu se împacă nici cu spiri- minism demn de o Rica Venturiano cor- tul de toleranță al Franței (al civilizației cită c-o Chiriță socioloagă... Franța, care europene în general) – de unde atentatele își pierde azi religia – e aproape un delict împotriva presei sau, mai nou, împotriva să amintești „moștenirea creștină”... Fran- profesorilor care nu acceptă radicalismul ța ai cărei locuitori își pierd până și sexul islamic și cărora li se taie beregata; nici cu – vezi teoria genului (veți fi constatat și constrângerile unei republici laice – dova- dumneavoastră, pe pielea dumneavoastră, dă atacurile zilnice împotriva poliției și a dacă pot să-i spun așa fără să mă rușinez! instituțiilor de stat. Musulmanii radicali că sexul e o simplă prejudecată socială refuză să se asimileze și pun normele reli- lipsită de orice probă materială?! și că in- giei lor mai presus de legile republicii – de stinctul matern e o născocire burgheză ? unde măsurile disperate și fără efect ale Aud ?!). Franța, ași scrie azi în jurnalul pe guvernului împotriva „comunitarismului”. care nu-l țin! Franța, odinioară o lumină, Acești musulmani, nu neapărat veniți di- un far în funcție de care civilizațiile de pe nafară dar mai radicali decât părinții lor întregul glob, urmându-și drumul lor, își ajunși în Franța în deceniile precedente, orientau navigația, Franța a devenit un 1 Cf. cartea de confesiuni a dnei Camille Kouchner La familia grande, Seuil, 2020. Pentru cei care vor să-și facă o idee despre decrepitudinea elitelor franceze putem cita, rămânând în domeniul strict al mărturisirilor directe: Valérie Trierweiler (fosta „tovarășă de viață” a fostului președinte al Franței), Merci pour ce moment, ed. Les Arènes, 2014, sau Christine Deviers-Joncour, La putain de la République, ed. J’ai lu, 1999. Se pot consulta cu folos și „manifestele” publicate în ianuarie și mai 1977 în ziarele Libération și Le Monde în care o serie de intelectuali de seamă, de la Sartre și Simone de Beauvoir, firește, la Michel Foucault și Gilles Deleuze, de la Jack Lang și Bernard Kouchner la Patrice Chéreau și Louis Aragon cer să fie depenalizate raporturile sexuale cu minori de sub cinsprezece ani. Recomand de asemenea cartea unei alte mari figuri a politicii europene, Daniel Cohn-Bendit. Le grand bazar, Belfond, 1975, unde autorul povestește jocurile sale pedofile. Numărul 3-4 (401-402) / 2021 ■ 37 VIRGIL TĂNASE model de moarte – pe care-l preiau, fără învețe la braț cu Smărăndița ce e o carte și măcar să-și dea seama, surorile ei mai mici cum se citește psaltirea? Universitatea de care își trag și ele un glonte în cap dar de! la Iași (pe care o face de rușine) retrasu-i-a mai puțin dotate, se-mpușcă cu pătlăgele diploma pe care i-a dat-o pe daiboj soco- roșii. tind greșit că dăscălița noastră cu moț de Vreți o dovadă? Păi, în același duh al literatură străină știe deosebi cartea de boabelor de fasole care sfarmă craniul, n-a ziar? născut și falnica Românie o doamnă pro- Hei, fe.ții.tele mei.mele, ca mâine o să fesoară – nu-i dau numele ca să nu-i asigur scriți și dumneavoastră inclusiv pe engle- o faimă de natura celei care-l încunună pe zește și-o să citiți New York Times la ora de jalnicul Ionescu-Caion – care, după pil- română! da altor intelectuali atât de subțiri că nici Totuși, dacă ași ține un jurnal – ceea ce nu-i vezi, zice țanțoș că ea refuză să-și în- nici prin gând nu-mi trece, etc., – ca să ofer drume elevii către Eminescu și Creangă?! o geană de lumină celor care, ca mine, și-au Tovarășa noastră profesoară, my lady (se pus viața în joc din convingerea că țara și citește măi laidi), ne spune că textele lui poporul care ne-au dat înțelepciunea unei Cărtărescu (că prostul nu e destul de țoa- limbi de aur, croită din smicele de Făt Fru- pă dacă nu e și monden!) sunt mai ușor de mos din lacrimă și de Ivan Turbincă..., cei citit decât „Ce te legeni codrule”! Moar- care, ca mine, constată azi că mai bine își tea Micului Prinț (care cere șarpelui să-l vedeau de treabă și scriau, cum ni se cerea muște pentru că trupul – scoarța – e o po- pe atunci, rusește (limba lui Gogol, Ce- vară prea grea pentru călătoria pe care o va hov, Tolstoi, Gorki pe care, ia te uită! nu-i întreprinde), la care se referă doamna de la contestă nimeni în țara lor – probabil din catedră, e mai ușor de explicat pruncilor frică de Putin, nu i-ar fi rușine!)...! Ce spu- decât Harap alb (unde miturile sunt mai neam? O geană de lumină? Care, cum, de mustoase și mai împletite)! Și uite-așa, unde?! A, da! Sigur, ca să terminăm pe-o duiu duiu, facem din copiii noștri sluguțe, notă optimistă: duiu duiu! aflu că nu știu gata să sărute mâna literaturii universale ce mașină fermecată a ajuns pe planeta (foarte bine și frumos), că la noi n-a fost Marte (de, știința are și ea părțile ei bune rod în artă până ce nu ne-am europenizat chiar dacă, pe lângă medicamente, ne-a în- (americanizat) cu trup, suflet și pungă, zestrat și cu bomba atomică!). Deci mai e până n-am devenit cetățeni ai făleței Eu- o nădejde. Scăpați de fasolea și de tărâțele rope! Păi nu? „Ieri obscuritate, azi lumi- care ne sparg craniul aici, poate că acolo o nă! Ieri bigotismul, azi liber-pansismul! s-o putem lua de la capăt. Și, din prudență, Ieri întristarea, azi veselia!”.Ieri Eminescu, că am văzut cum a explodat Pământul, ca Creangă, Slavici, Caragiale, lista e lungă, să ne asigurăm viitorul, când vom ajunge să azi Cărtărescu (ale cărui calități scriitori- născocim scrisul, în loc de Ghilgameș o să cești sunt indiscutabile, nu despre asta e cerem poetului să scrie o Ghilgamiță care vorba)... – pentru completarea listei adre- se va bate cu Enkiduța și care împreună, iu- sați-vă doamnei cu pricina care probabil bindu-se ca două fete mari, vor ucide tăuri- că-și mai flutură ideile liberschimbiste ța cerească neagră ca lebăda albă. prin învățământul național. Fost-a dânsa Hei, duiu duiu, pe Marte-o să rupem scoasă mintenaș din învățământ și trimisă cuiu...! ■ să umble cu boii în sat la Humulești ca să martie 2021 38 ■ Numărul 3-4 (401-402) / 2021
Enter the password to open this PDF file:
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-