Clean Clothes Campaign Sub lumina reflectoarelor: Exploatarea din industria modei A Septembrie 2020 sub lumina REFLECTOARELOR Exploatarea din industria modei Clean Clothes Campaign Sub lumina reflectoarelor: Exploatarea din industria modei August 2020 (Eng) / Martie 2021 (Ro) Clean Clothes Campaign (CCC) este o rețea globală de organizații care luptă pentru drepturilor omului și ale muncitorilor și care include sindicate. Rețeaua globală creează campanii și susține îmbunătățirea condițiilor de muncă din industria confecțiilor. CCC folosește studii de cercetare orientate către acțiune pentru a-și dezvolta campaniile și strategiile de advocacy și lobby ce urmăresc transformarea industriei confecțiilor într-una care respectă drepturile omului. Dreptul universal la un salariu pentru un trai decent este nucleul activităților rețelei deoarece acesta este baza de unde pornesc nemulțumirile muncitoarelor și muncitorilor. „Filling the Gap: Achieving Living Wages through improved transparency” (în trad.: Completarea Deficitului: Atingerea unui prag salarial care asigură un trai decent printr-o transparență îmbunătățită) este un proiect cu o durată de trei ani, co-finanțat de Comisia Europeană (DG DEVCO). Proiectul include 17 parteneri CCC din toată Europa (Olanda, Belgia, Germania, Austria, Croația, Finlanda, Italia, Polonia, Republica Cehă, Ungaria, Suedia) , precum și parteneri din Indonezia, China și India. Asociația Mai bine este membră a rețelei globale Clean Clothes Campaign și sub-partener în cadrul proiectului „Filling the Gap”. Clean Clothes Campaign România este o inițiativă a asociației Mai bine Adrese de contact: fashionchecker@cleanclothes.org, contact@maibine.eu Autor: Dominique Muller - Labour Behind the Label Corectoare în limba engleză: Helen Gimber Design și layout: Heather Knight Traducători: Alexandru Bodnar, Ana-Maria Cuza - Asociația Mai bine Corectoare în limba română: Cristina Căpitănița - Asociația Mai bine Fotografie copertă: Kristof Vadino Front cover photography: Kristof Vadino Materialul face parte din proiectul „Filling the Gap: Achieving Living Wages through Improved Transparency”, care este implementat în România de asociația Mai bine și este co-finanțat de Uniunea Europeană. Conținutul acestui material intră în responsabilitatea rețelei globale Clean Clothes Campaign și a asociației Mai bine și nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Uniunii Europene. Clean Clothes Campaign Sub lumina reflectoarelor: Exploatarea din industria modei 01 Rezumat - Lipsa progresului în plata salariilor pentru un trai decent Contextul și nevoia unui salariu pentru un trai decent Politici și propuneri pentru un salariu care asigură un trai decent Cum să ajungem la un salariu pentru un trai decent Plata salariilor pentru un trai decent Transparență Covid-19: O desconsiderare publică față de salariile lucrătorilor Recomandări 02 04 07 08 11 15 18 19 Cuprins Clean Clothes Campaign Sub lumina reflectoarelor: Exploatarea din industria modei 02 Acest scurt raport a fost dezvoltat ca un ghid pentru instrumentul online Fashion Checker - www.fashionchecker. org - și atrage atenția asupra a ceea ce lipsește din angajamentele și practicile brandurilor pentru ca acestea din urmă să-și plătească angajații din lanțurile de aprovizionare cu un salariu pentru un trai decent. Instrumentul și raportul se bazează pe studii de cercetare dezvoltate în 2019 și la începutul anului 2020. Chestionarea brandurilor Am contactat 108 branduri și distribuitori (companii) din 14 țări (Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța, Irlanda, Italia, Japonia, Luxemburg, Olanda, Polonia, Spania, Suedia, Regatul Unit și Statele Unite ale Americii) și le-am adresat o serie de întrebări cu privire la zonele cheie de acțiune, necesare pentru asigurarea unui trai decent Majoritatea companiilor au oferit un răspuns, doar 35 din cele 108 branduri și distribuitori nu au trimis nici o informație. Zonele de acțiune au fost definite atât pe baza unor consultări cu muncitori și care au fost incluse în raportul CCC „Calea către un salariu pentru un trai decent”, publicat în 2013, cât și pe baza unui set de întrebări dezvoltate în 2018, pentru raportul CCC „Salarii croite - Starea salariilor din industria globală de confecții 2019”. Cercetarea de pe teren Odată cu chestionarul trimis brandurilor globale, partenerii CCC au început o cercetare pe teren în China, Indonezia, India, Ucraina și Croația. Cercetătorii au chestionat peste 490 muncitorii din 19 fabrici care produc haine pentru 40 de branduri diferite, din care fac parte și branduri majore precum H&M, Zara, Primark, GAP, Nike, Adidas, New Balance, Hugo Boss, Esprit, s.Oliver, Puma, Reebok, C&A, Carrefour și Asics. Muncitoarele și muncitorii au primit întrebări legate de orele lor de muncă, salarii (net și brut), contracte de muncă, fluturași de salariu, condițiile de muncă, precum și alte întrebări despre munca lor domestică, timpul petrecut pe traseul spre locul de muncă și idei despre cum să-și îmbunătățească condițiile lor de muncă. FashionChecker.org menține în acest moment informații de la 259 lucrători care muncesc în 13 fabrici diferite: 194 de femei și 65 de bărbați. Majoritatea celor intervievați aveau între 21 și 30 de ani. Aproape două treimi din intervievați aveau între 21 și 40 de ani. Brandurile care cumpără de la aceste 13 fabrici, după cum au transmis lucrătorii, includ: Schiesser, Benetton, Sisley, Olymp; Okmal, Marez, Escada, Hugo Boss, Windsor, Elfs, Adidas, Esprit, s.Oliver, Gerry Weber, Asics, Saucony, Disney, New Balance, Nike, Reebok, Puma, C&A, H&M, Old Navy, Gap, Zara. Rezumat - Lipsa progresului |n plata salariilor pentru un trai decent Clean Clothes Campaign Sub lumina reflectoarelor: Exploatarea din industria modei 03 Constatările Din păcate, am constatat că niciunul dintre aceste branduri nu plătește un salariu care să asigure un trai decent tuturor muncitoarelor și muncitorilor din lanțul lor de aprovizionare, deși și-au luat numeroase angajamente în acest sens. Muncitoarele și muncitorii nu au reușit să strângă o sumă corespunzătoare pentru un salariu pentru un trai decent nici măcar cu ore suplimentare extinse. Răspunsurile la COVID-19 Pe lângă aceste informații, în timpul primăverii lui 2020 am strâns informații despre condițiile de muncă în contextul crizei cauzate de COVID-19 și despre impactul pe care l-a avut eșecul brandurilor în a-și plăti comenzile, respectiv anularea comenzilor viitoare, asupra lucrătorilor din țările producătoare. În mod particular, am evaluat valoarea salariilor neplătite și plătite în mod incomplet în industria globală de confecții, ca urmare a răspunsurilor oferite de branduri. Multe dintre brandurile pe care le-am chestionat pentru realizarea acestui raport și-au anulat comenzile, au cerut discount-uri pentru comenzi îndeplinite sau în curs de îndeplinire și/sau au solicitat întârzierea plăților în perioada crizei COVID-19. Brandurile de pe FashionChecker.org care nu și- au luat nici un angajament de a plăti integral și în termenele standard de plată pentru comenzile îndeplinite sau aflate în producție includ: Arcadia, Bestseller, C&A, Levi Strauss & Co, Primark și Walmart (Asda George). Constatările acestei cercetări, așa cum apar și pe FashionChecker.org, ilustrează în mod evident discrepanța, aproape totală, dintre ceea ce susțin brandurile de haine și realitățile actuale trăite de muncitoarele și muncitorii din țările producătoare. Clean Clothes Campaign Sub lumina reflectoarelor: Exploatarea din industria modei 04 Contextul Si nevoia unui salariu pentru un trai decent În ultimul deceniu, după multe presiuni la nivel global, brandurile internaționale care se aprovizionează cu haine din țările din jurul lumii care oferă salarii scăzute au confirmat, pe hârtie, că salariile muncitoarelor și muncitorilor lor ar trebui să fie suficiente pentru a le asigura nevoile de bază, iar multe branduri declară că „sunt angajate” cu privire la plătirea unui salariu pentru un trai decent. Totuși, majoritatea lucrătorilor și familiile lor au rămas în sărăcie. Industria textilă continuă să se folosească de costul mic al forței de muncă pentru a face profituri în masă. Aceste „angajamente” făcute de branduri pentru a asigura salarii decente au dus la aproape nicio diferență pentru muncitoare și muncitori. Marile companii de modă au o putere foarte mare și cifre de afaceri de milioane de dolari anual, în industria textilă. Acestea au libertatea de a alege dintre orice economie cu costuri și salarii minuscule, iar în aceste piețe brandurile dictează prețurile, cantitatea și calitatea, cu foarte puține considerente legate de impactul asupra fabricilor de aprovizionare și asupra lucrătorilor lor. Modelul dominant de business crează o competiție între țări și între furnizori, ceea ce duce la o luptă globală totală. . În fața unei presiuni atât de mari, pentru a-și scădea prețurile și salariile, aproape toate eforturile depuse împotriva salariilor mizere au fost fără succes. Modelul de business al industriei confecțiilor, care încurajează căutarea de prețuri din ce în ce mai joase și care duce la competiție între furnizori, este motivul cheie pentru care lucrătorii - dintre care majoritatea sunt femei de culoare - rămân prinși în sărăcie. Salariile mizere rămân o problemă critică, care stă la baza exploatării sistematice în industria globală a confecțiilor. În schimb, dreptul la un salariu pentru un trai decent ar putea fi cheia pentru a aduce o schimbare pozitivă la nivel global. Soluțiile pe această temă ar fi benefice pentru ameliorarea unei liste întregi de probleme aferente lucrătorilor, precum ore suplimentare excesive, condiții precare de locuit, nutriție proastă și riscuri pentru sănătate, exploatarea copiilor prin muncă și altele. În 2014, Clean Clothes Campaign a efectuat un studiu, „Salarii croite - Plătesc marile branduri suficient pentru ca oamenii care ne fac hainele să Salariul minim legal în țările producătoare de haine din toată lumea sunt mult mai mici față de cele care asigură un trai decent, ceea ce înseamnă că muncitoarele și muncitorii din industria textilă nu-și pot asigura lor sau familile lor nevoile de bază. Diferența dintre salariul minim legal și cel care asigură un trai decent crește încontinuu. În Asia, salariul minim legal variază între 21% (Bangladesh) și 46% (China) din veniturile necesare pentru un trai decent, conform unor studii făcute în 2019. În țările producătoare din Europa, putem observa niște diferențe chiar și mai mari, de la 10% (Georgia) până la 40% (Ungaria). Clean Clothes Campaign Sub lumina reflectoarelor: Exploatarea din industria modei 05 poată trăi?” , prin care ne-am uitat la promisiunile brandurilor cu privire la asigurarea unor salarii pentru un trai decent. După cinci ani, ne-am uitat din nou la 20 dintre marile branduri pentru a vedea dacă vreuna dintre promisiunile lor, pe care le-am evaluat în acel raport, au dat rezultate. Am descoperit că niciunul dintre brandurile evaluate nu a putut dovedi faptul că măcar unul dintre lucrătorii lor din Asia, Africa, America Centrală sau Europa de Est este în prezent plătit cu un salariu care asigură un trai decent. Prin instrumentul de pe www.fashionchecker.org, chestionarele adresate brandurilor și cercetarea de pe teren cu muncitoarele și muncitorii din industria textilă, am reușit să ne uităm la o mare varietate de branduri, deopotrivă mari și mici, pentru a vedea exact cât progres au realizat. Din păcate, s-au făcut foarte puține schimbări în ceea ce privește oferirea de salarii care asigură un trai decent. Într-adevăr, cercetările noastre curente au ajuns din nou la concluzia că există o deconectare totală între politicile de pe hârtie și rezultatele trăite de lucrători. Majoritatea brandurilor și-au luat un angajament de a asigura salarii care să fie suficiente pentru nevoile de bază ale oamenilor. Totuși, evaluările noastre bazate pe rezultate au arătat că brandurile, în continuare, nu pot demonstra că fac progresele necesare. De data aceasta, am adus în prim plan atât transparența, cât si nevoia unui traseu de urmărit cât mai clar în lanțurile de aprovizionare. Transparența, în sine, nu este un obiectiv, însă este o ustensilă vitală în a evalua situația muncitorilor pe teren. Am identificat o serie de problemele cheie care trebuie abordate pentru a trata într-un mod semnificativ realitatea salariilor mizere din industria textilă. Acestea pot fi rezumate astfel — Lipsa unor date coerente și a unor informații despre salariile din lanțurile de aprovizionare specifice îi împiedică pe cetățeni/ consumatori, branduri, companii de retail și politicieni să facă face alegeri informate, să-și schimbe practicile și să dezvolte politici eficiente. — Lucrătorii nu conștientizează care sunt cadrele de lucru ale Drepturilor Internaționale ale Omului, respectiv drepturile pe care le au la locurile lor de muncă. — Lipsa transparenței din industria textilă și de încălțăminte rezultă în inabilitatea de a urmări care branduri produc ce produse și unde. Fără transparență, nu este posibil să construim o imagine exactă a condițiilor de muncă din liniile de aprovizionare ale brandurilor și nici nu este posibil ca muncitorii din diferite linii de aprovizionare să se organizeze pentru a cere îmbunătățiri necesaredemand meaningful improvements. Clean Clothes Campaign Sub lumina reflectoarelor: Exploatarea din industria modei 06 Instrumentul de pe www.FashionChecker.org oferă userilor posibilitatea de a se informa rapid cu privire la brandurile de fashion și distribuitorii care au cel mai mare decalaj între angajamentele lor publice legate de salarii și cu cât sunt muncitorii plătiți cu adevărat, respectiv cu privire la cât ar trebui să fie plătiți pentru a primi un salariu care asigură un trai decent, în contextul țării în care muncesc. Scopul pe care ni l-am propus atunci când am creat Fashion Checker este de a împuternici muncitorii și organizațiile muncitorilor astfel încât să-și susțină drepturile. În plus, vrem să oferim cetățenilor / consumatorilor cunoștințele și dovezile necesare pentru a lua decizii responsabile și sustenabile atunci când fac cumpărături, respectiv să tragem la răspundere brandurile. În viitor, ne dorim ca muncitorii din întreaga lume să aibă abilitatea de a introduce noi date despre salariile lor. Sperăm că acest nou instrument, centrat pe transparență și trasabilitate, care conține detalii concrete despre salariile plătite muncitorilor din fabrici, împreună cu abilitatea muncitorilor, a sindicatelor și a altora de a-și introduce propriile date, va duce la îmbunătățiri concrete în salariile plătite în liniile de aprovizionare globale. " Salariile muncitorilor au fost amânate pentru o lună sau două de la începutul lui 2019. Ne-am plâns și ne-au plătit, dar luna asta nu ne-am primit salariile din nou. Directorul de la fabrică spune că nu am fost plătiți pentru că compania nu a plătit. Dar noi ne-am făcut treaba." UN MUNCITOR DIN UCRAINA Clean Clothes Campaign Sub lumina reflectoarelor: Exploatarea din industria modei 07 Un Salariu care Asigură un Trai Decent este un Drept Fundamental Plata unui salariu care asigură un trai decent este unul din drepturile omului stabilit de Declarația Universală a Drepturilor Omului, ale Organizației Națiunilor Unite: „Orice om care munceşte are dreptul la o retribuire echitabilă ş i satisfăcătoare care să-i asigure atât lui, cât ş i familiei sale, o existenţă conformă cu demnitatea umană.” (Articolul 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului).Articolul este consolidat de definițiile Organizației Internaționale a Muncii cu privire la munca decentă, iar aceasta din urmă este acceptată pe scară largă ca fiind un standard al drepturilor omului. În ciuda acestei definiții a dreptului la un salariu care asigură un trai decent, muncitoarele și muncitorii din industria textilă și a îmbrăcăminții sportive din întreaga lume sunt plătiți cu mult sub acest nivel și trăiesc într-o sărăcie lucie. Companiile au o datorie de a respecta salariile care asigură un trai decent În 2011, Consiliul Drepturilor Omului ale Națiunilor Unite a aprobat Principiile de Ghidare ale Națiunilor Unite cu privire la Business-uri și Drepturile Omului, care merg mai departe, prin afirmarea faptului că există o responsabilitate a statelor și a companiilor cu privire la protejarea și respectarea acestor drepturi, iar datoria companiei există „în mod independent de abilitatea și/sau voința statului în a-și îndeplini obligațiile legate de drepturile omului” În contextul dreptului la o retribuire echitabilă, care să asigure o existenţă conformă cu demnitatea umană, acest lucru înseamnă că, chiar dacă guvernul statului eșuază în a adopta legi pentru un salariu minim la un nivel care îi protejeză pe lucrători și le garantează acestora o existenţă conformă cu demnitatea umană, brandurile tot au responsabilitatea de a se asigura că muncitorii primesc un salariu pentru un trai decent. Politici Si propuneri pentru un salariu care asigurA un trai decent CUM DEFINIM UN SALARIU CARE ASIGURĂ UN TRAI DECENT Un salariu pentru un trai decent este un salariu plătit care este suficient de mare pentru a asigura nevoile de bază ale lucrătorilor și familiilor lor, precum și un venit discreționar. În mod specific, acest salariu: — se aplică tuturor lucrătorilor, ceea ce înseamnă că nu există nici un salariu sub acest nivel — trebuie câștigat într-o săptămână de muncă standard, nu mai lungă de 48 ore* — este salariul de bază net, după taxe și (unde se aplică) înainte de bonusuri, alocații și ore suplimentare — acoperă nevoile de bază ale unei lucrător și ale dependenților (în Asia, asta poate fi definit ca și 3 „unități de consum”, unde un adult = 1 uc, iar un copil = 0.5 uc. Pentru alte regiuni, este nevoie de un calcul pentru a defini o familie, pentru a reflecta în mod corespunzător diferențele socioculturale ale familiilor și ale modelelor de cheltuieli) — include un surplus de 10% din costurile pentru nevoile lor de bază, sub forma unui venit discreționar. * 48 de ore este săptămâna de muncă standard, așa cum este definită de Convenția Organizației Internaționale a Muncii (OIM) în Ore de Muncă, 1919, Nr. 1. Totuși, Convenția Săptămânii de Muncă de 40 de Ore, 1934, Nr.47, Articolul 1A, direcționează statele înspre a-și reduce orele standard de muncă pe săptămână la 40 de ore. Luând în calcul acest etalon, CCC consideră că salariul pentru un trai decent at trebui câștigat în cele 40 de oră de muncă standard, după instrucțiunile de la OIM, potrivit cărora „introducerea celor 40 de ore de muncă nu ar trebui să rezulte în reducerea standardelor de trai ale muncitorilor” Clean Clothes Campaign Sub lumina reflectoarelor: Exploatarea din industria modei 08 Cum sA ajungem la un salariu pentru un trai decent Există câțiva pași cheie necesari pentru a ajunge la plata unor salarii care asigură un trai decent: Angajamentul de a plăti un salariu care asigură un trai decent Ceea ce vedem în realitate este că, dintre cele 108 branduri evaluate, doar 28 dintre ele au publicat un angajament clar pentru a se asigura că un salariu pentru un trai decent este plătit în toate lanțurile lor de aprovizionare. Am găsit unele angajamente în cazul altor 35 de companii dar, în acele situații, definițiile brandurilor nu satisfac toate criteriile pentru un trai decent (de exemplu: nu acoperă familia). De asemenea, nu am putut găsi nici un fel de angajament pentru care să asigure un salariu pentru un trai decent în lanțurile lor de aprovizionare pentru 45 de branduri. Aceste branduri includ distribuitori globali precum Amazon, Aldi și Lidl, precum și Puma, Levi’s și alte branduri mai mici. GRAFIC Angajament Public de a plăti un salariu care asigură un trai decent 50 40 30 20 10 0 Nu (45) Parțial (35) Da (28) SURSĂ: https://wikirate.org/Clean_Clothes_Campaign+Public_Commitment_on_Living_Wage Cum se ajunge ca muncitorii sa fie platiti un salariu care asigurA un trai decent Calculează salariul pentru un trai decent pentru regiunea sau fabrica unde lucrează muncitorii, prin folosirea unui prag de referință credibil Determină brandurile să-și ia angajamentul de a plăti un salariu pentru un trai decent în toată compania/lanțul de aprovizionare. Izolează costurile forței de muncă . Estimează cât anume din prețul tău acoperă salariile și asigură-te că este destul pentru a plăti un salariu decent și nu doar salariul minim pe economie. Elaborează o planificare publică a activităților , astfel încât toată lumea să știe ce se va face și când. Asigură plata unui salariu pentru un trai decent tuturor muncitoarelor și muncitorilor. Clean Clothes Campaign Sub lumina reflectoarelor: Exploatarea din industria modei 09 Un plan public, încadrat într-un termen clar, pentru a ajunge la salarii pentru un trai decent Deși 63 de branduri au făcut un fel de angajament public, 78 nu au nici un fel de plan descriind cum vor îmbunătăți salariile pentru muncitorii din lanțurile lor de aprovizionare. După ani de cercetări și colaborări cu sindicate și muncitori pe teren, am aflat că nu există niciun mod de a aduce îmbunătățiri în salariile lucrătorilor fără un plan. Doar trei branduri au publicat un plan public, încadrat într-un termen clar, descriind cum vor atinge un salariu pentru un trai decent pentru lucrătorii din liniile lor de aprovizionare - Belconfect, Kings of Indigo, Stanley-Stella. Toți trei sunt membri ai Fundației Fair Wear. Alte 27 spun că lucrează înspre a îmbunătăți salariile muncitorilor din toate lanțurile lor de aprovizionare. B&C, Bel and Bo, BP, Carrefour, CKS, E5 Mode, Engelbert Strauss, JBC, Kuyichi, Mayerline, Van de Velde, Van Heurk spun că sunt dedicate să plătească salarii pentru un trai decent dar, de fapt, nu au nici un plan publicat, încadrat în timp, pentru a face asta. Pașii următori către plata unui salariu care asigură un trai decent - izolarea costurilor forței de muncă Costurile forței de muncă sunt costurile suportate de angajator pentru a-și plăti muncitorii. Aceste costuri includ salarii, ore suplimentare, bonusuri, taxe, costuri pentru asigurarea socială/pensii, respectiv mai pot include și costuri pentru mâncare, cazare, călătorie, uniforme etc. Am întrebat companiile dacă au vreo metodă de a-și izola acest cost, pentru a face un pas înspre a plăti niște prețuri care permite plata unor salarii decente, respectiv pentru a înțelege ce este inclus în costurile forței de muncă. De obicei, adevăratele costuri de muncă sunt doar o mică fracțiune din prețul total de vânzare, dar fără a avea cunoștințe despre costurile adevărate ale forței de muncă, este foarte greu de știut cu cât ar trebui salariile să crească pentru a asigura un trai decent lucrătorilor și pentru a verifica dacă prețurile sunt destul de mari pentru a acoperi această creștere. Am descoperit că 74 de companii nu au niciun fel de mecanism pentru a-și izola costurile forței de muncă, iar doar 34 aveau un fel de metodă. GRAFIC Un plan public, încadrat într-un termen clar, pentru a ajunge la salarii pentru un trai decent (plan de acțiune pentru un salariu care asigură un trai decent) 80 70 60 50 40 30 20 10 0 Nu (78) Parțial (27) Da (3) SURSĂ: https://wikirate.org/Clean_Clothes_Campaign+Living_Wage_Action_Plan GRAFIC Izolarea costurilor forței de muncă 80 70 60 50 40 30 20 10 0 Nu (74) Da ALTELE Da FUNDAȚIA FAIRWEAR Da ACT SURSĂ: https://wikirate.org/Clean_Clothes_Campaign+Isolating_Labour_Cost Clean Clothes Campaign Sub lumina reflectoarelor: Exploatarea din industria modei 10 Praguri de referință pentru salarii care asigură un trai decent Un alt pas esențial pentru a ajunge la salarii care asigură un trai decent este să calculăm ce înseamnă un salariu care asigură un trai decent. Salariile pentru un trai decent variază de la țară la țară și, în interiorul țării, de la regiune la regiune, din aceeași țară. Pentru a plăti un salariu ce asigură un trai decent, este necesar să definim în mod clar ce înseamnă în fiecare țară și, de obicei, în fiecare regiune. Multe branduri pretind să fie dedicate înspre a plăti salarii care asigură un trai decent, dar nu au nici o referință pe care să-și bazeze obiectivul. A avea un reper poate sa ducă salariile pentru un trai decent de la o idee abstractă la un obiectiv care poate fi atins. Pentru asta, companiile trebuie să-și asume anumite praguri de referință pentru salariile pentru un trai decent, bazate pe o metodologie a calculării costului de trai din fiecare din țările și regiunile producătoare. Apoi, aceste cifre vor trebui utilizate pentru a face progrese. Trebuie să avem un prag de referință pentru salariile care asigură un trai decent pentru a putea analiza dacă salariile plătite în lanțurile de aprovizionare sunt suficiente pentru a asigura nevoile de bază ale muncitorilor și ale familiilor lor. Există deja câteva astfel de praguri de referință, bazate pe diferite metodologii. Pentru tabelul de pe următoarea pagină, am aplicat câteva dintre aceste praguri de referință pentru a evidenția diferența dintre salariile primite de lucrători și cele care asigură un trai decent. În studiul companilor efectuat de noi, am descoperit că peste jumătate dintre companii nu folosesc sau nici măcar nu au un prag de referință credibil pentru salarii care asigură un trai decent. Fotografie: Taslima Akhter Clean Clothes Campaign Sub lumina reflectoarelor: Exploatarea din industria modei 11 Plata Salariilor pentru un trai decent Am rugat mai multe companii să ne ofere dovezi pentru a arăta cât de mulți muncitori din lanțul lor de aprovizionare sunt plătiți cu salarii care asigură un trai decent. Majoritatea nu au putut să ne arate asemenea dovezi. Din cele 108 companii, 100 au primit nota E pentru rezultatele lor pe Salarii Decente (pe o scală de la A la E), ceea ce înseamnă că nici un lucrător din liniile lor de aprovizionare nu este plătit un salariu care asigură un trai decent. Dintre aceste branduri fac parte distribuitori online, precum Missguided și Boohoo, dar și branduri mai mari, precum Adidas, H&M, Zara, Primark, M&S și Uniqlo. Șapte branduri au primit nota D, care arată că brandurile aveau dovezi că cel puțin între 1% și 25% dintre furnizori plătesc salarii ce asigură un trai decent, după standardele companiilor, respectiv că au început să contribuie înspre plata unor salarii pentru un trai decent, prin a plăti niște prețuri mai mari către toți distribuitorii, pentru a acoperi costurile mai mari ale forței de muncă. De asemenea, aceste dovezi au fost făcute publice. Cele șapte branduri sunt Jack Wolfskin, Mayerline, Salewa, Schijvens, Stanley-Stella, Engelbert Strauss and Belconfect. Un singur brand - Gucci - a primit un rating de C. Gucci susține că 50% sau mai mulți dintre furnizorii lor plătesc salarii decente, după standardele companiei, dând niște explicații plauzibile, dar nu și-au publicat încă dovezile. Brandul Gucci afirmă că 95% dintre producătorii lor sunt în Italia și că plătesc un salariu care a fost negociat la nivel național cu toți distribuitorii, într-un contract colectiv de muncă, însă acest salariu asigură un trai decent numai în anumite regiuni. Din păcate, Gucci a primit o singură stea pe partea de transparență deoarece nu divulgă nici un detaliu legat de furnizorii lor. Salarii pentru un trai decent raportate de muncitori Aceste concluzii se reflectă și în rezultatele cercetărilor noastre de pe teren, care au arătat că nici unul dintre lucrătorii chestionați nu primeau un salariu care să le asigure un trai decent. Mai mult, 27% dintre lucrătorii chestionați erau plătiți sub valoarea salariilor minime pe economia regională sau națională. Tabelul de mai jos arată diferențele dintre cât am descoperit că sunt plătiți lucrătorii, salariul estimat pentru un trai decent (bazat pe puncte de referință credibile pentru fiecare locație) și salariile minime pe economie. Datele arată o diferență uriașă între salariile minime pe economie și sumele cu care sunt muncitorii plătiți cu adevărat. De asemenea arată că, de fapt, mulți muncitori trebuie să lucreze ore suplimentare pentru a ajunge la salariul minim pe economie. Salariul minim pe economie (net), din 2019, în moneda locală Salariu care asigură un trai decent (lunar) Prag de referință Intervalul salariului net (lunar) Media salariului net, fără ore suplimentare Croația 3000 9,260 CCC LW Calculation 2020 2720 - 4100 3101.67 Ucraina 3359 19,944 CCC LW Calculation 2020 3500 - 4120 3630 India (Tamil Nadu) 339 per zi - 8475 într-o lună cu 25 de zile lucrătoare 29,323 Asia Floor Wage Alliance (AFWA) 6351 - 9200 8208.94 Indonezia (Banten) 3,366,512 7,249,086 AFWA 2,040,752 – 3,934,194 3,500,478 China 1720 5410 AFWA 1660 - 2815 2123 Clean Clothes Campaign Sub lumina reflectoarelor: Exploatarea din industria modei 12 De asemenea, există diferențe salariale majore între diferite fabrici din aceeași țară. De exemplu, în Indonezia, la fabrica PT. Shin Hwa Biz, salariul mediu este de 3.069.278 Rp (rupiah Indonezieni) per lună, care este cu 13% mai puțin decât media fabricilor studiate de noi, respectiv sub salariul minim pe economie din țară. Orele de muncă și salariile Un salariu care asigură un trai decent ar trebui să fie plătit pentru munca produsă în timpul orelor de muncă normale - nu mai mult de 48 de ore. În realitate, nici măcar un salariu minim pe economie nu este câștigat în acel timp. În fapt, majoritatea lucrătorilor din industria textilă trebuie fie să atingă cote zilnice nerealiste pentru a-și primi salariile, fie trebuie să muncească multe ore suplimentare. În general, majoritatea țărilor au legislații pe domeniul muncii prin care cer o plată mai mare pentru orele suplimentare, dar, în practică, aceste reglementări nu sunt respectate. "Slujba mea este extenuantă. Trebuie să lucrez 18 ore în fiecare zi. Mulți muncitori nu-și pot atinge norma de producție de la fabrică, așa că sunt dați afară. Trebuie să muncesc din greu pentru a-mi termina norma de producție, pentru a-mi menține locul de muncă." UN MUNCITOR DIN CHINA Fotografie: Martin De Wals Will Baxter Clean Clothes Campaign Sub lumina reflectoarelor: Exploatarea din industria modei 13 Orele suplimentare Prin chestionarele date lucrătorilor, am aflat că toți muncitorii din China au raportat că au fost nevoiți să muncească mai mult de 100 de ore suplimentare, în luna precedentă. Numai 2 dintre ei au câștigat o sumă egală cu veniturile necesare pentru un trai decent, cu aceste ore suplimentare, ceea ce de fapt arată că muncesc echivalentul a două slujbe . 50 dintre muncitorii chestionați au declarat că muncesc câte 27 de zile pe lună sau mai mult. Jumătate dintre ei au copii de care trebuie să aibă grijă. 23 de muncitori au raportat că trebuie să muncească 30 de zile pe lună. În China, media orelor suplimentare era de 122 de ore pe lună, iar în India, de 23 de ore. De cele mai multe ori, orele suplimentare ar trebui plătite cu 150% (pentru zilele lucrătoare) sau cu 200% (de exemplu, în weekend-uri) sau chiar și cu 250% (pentru zilele de sărbătoare) din valoarea obișnuită a orelor de muncă. Însă cercetătorii din India, Indonezia și China au confirmat că marea majoritate a muncitorilor sunt plătiți la ratele normale pentru orele suplimentare. Normele de producție Lucrătorii au adesea norme de producție, pe care trebuie să le termine pentru a-și câștiga salariul, în fiecare zi. Uneori, pentru a îndeplini aceste norme, lucrătorii trebuie să lucreze peste program - dar este posibil ca acest lucru să nu fie considerat deloc ca oră suplimentară. În cea mai mare parte, lucrătorii se plâng că aceste norme de producție sunt nerealiste și de neatins. Am constatat că aproape toți lucrătorii din sondajul nostru aveau de îndeplinit norme de producție. „În medie, muncitorii din Shahi (India) au raportat că sunt capabili să îndeplinească 80% din normă, dar totuși trebuie să-l atingă în 8 ore, reducând timpul pentru pauzele de prânz și de toaletă.” 138 de lucrători chestionați spun că termină între 0 - 80% din normele de producție zilnice fără ore suplimentare, ceea ce înseamnă că toți trebuie să lucreze ore suplimentare pentru a-și atinge obiectivele zilnice. Genul Industria confecțiilor și a încălțămintei este o industrie extrem de ușor de identificat, în funcție de genul lucrătorilor. Marea majoritate a lucrătorilor din confecții - aproximativ 80% - sunt femei. Acest lucru nu este întâmplător, ci rezultatul practicilor discriminatorii, de la început până la sfârșit. Femeile sunt muncitoare de dorit în industria confecțiilor, deoarece angajatorii profită de stereotipurile culturale - la care femeile sunt adesea obligate să adere - care descriu femeile ca fiind pasive și flexibile. Clean Clothes Campaign Sub lumina reflectoarelor: Exploatarea din industria modei 14 Responsabilitățile economice, reproductive și domestice, cum ar fi curățenia, gătitul și îngrijirea copiilor, constrâng capacitatea femeilor de a căuta alte tipuri de locuri de muncă. Adesea, ele nu au timpul, oportunitatea sau puterea de a-și îmbunătăți condițiile de muncă sau de a vorbi despre abuzurile cu care se confruntă zilnic. Discriminarea de gen este profund înrădăcinată în majoritatea țărilor producătoare de confecții. Femeile sunt supuse frecvent abuzului verbal și fizic și hărțuirii sexuale. De asemenea, ele lucrează cu frica de a fi atacate sau chiar violate în drumul spre casă de la serviciu, noaptea târziu. Femeile sunt, de asemenea, discriminate odată ce decid să înceapă sau au deja familii. În unele fabrici de confecții, femeile care aplică pentru un loc de muncă sunt întrebate dacă sunt căsătorite sau dacă intenționează să aibă copii. Discriminarea de gen din cadrul fabricilor înseamnă că femeile sunt mai afectate de plata unor salarii mici: funcțiile de supraveghetori și locurile de muncă plătite pe oră, versus pe produs, tind să fie ocupate de către bărbați. În plus, contractele de muncă adesea nu sunt reînnoite atunci când o femeie rămâne gravidă, lipsindu-le astfel măsurile de protecție socială fundamentale. Lucrătoarele migrante sunt cu precădere predispuse să fie exploatate, identitatea și statutul lor fiind supuse unor nesiguranțe juridice și economice constante. Astfel, se poate ajunge în situația în care această categorie socială de muncitoare să fie supusă unor condiții asemănătoare cu sclavia modernă. Discriminarea de gen poate fi observată și atunci când sunt comparate salariile medii din diferitele sectoare de producție. În timp ce diferența de remunerare între femei și bărbați din fabricile de confecții și încălțăminte este o problemă serioasă, nu trebuie uitat că, în majoritatea țărilor, aceste sectoare au salariile cele mai mici față de alte industrii producătoare. În chestionarul pe care l-am trimis companiilor, nici măcar unul dintre brandurile chestionate nu a furnizat dovezi sau informații publice cu privire la diferențele salariale generale dintre femei și bărbați, din lanțurile lor de aprovizionare. Gucci a participat, alături de alte branduri de lux, într-un studiu al grupului Kering privind problemele de gen ale furnizorilor lor din Italia. Pe cealaltă parte, cercetările noastre de pe teren au arătat că, în India, de exemplu, salariul mediu pentru lucrătorii de sex masculin chestionați era de 9053 de Rupii indiene, în timp ce salariul mediu pentru muncitoarele era de 7959 Rupii indiene. Altfel spus, femeile din fabricile de confecții din India câștigă, în medie, doar 88% din ceea ce câștigă bărbații. Este important ca, atunci când se elaborează și se implementează o politică de salarizare pentru un trai decent, să se aleagă o abordare sensibilă la aspectele de gen, care să aducă în centrul discuției situația specifică a femeilor. Doar astfel ne putem asigura că modul în care este calculat salariul pentru un trai decent reflectă multiplele dificultăți legate de sărăcie și de sarcinile suplimentare ale femeilor. " Suntem abuzate verbal la locul de muncă. Ar trebui să existe femei care să supravegheze lucrătoarele și avem nevoie de o plată mai bună, astfel încât să ne putem îngriji de copiii noștri." O MUNCITOARE DIN INDIA Clean Clothes Campaign Sub lumina reflectoarelor: Exploatarea din industria modei 15 TransPARENTA " Nu am văzut niciodată date despre plățile brandurilor, despre ce prețuri plătesc cu adevărat. Directorul fabricii spune întotdeauna că suntem în pierdere. Potrivit lui, ar trebui să lucrăm și mai mult. El ne spune că suntem drone, o grămadă de idioți." UN MUNCITOR DIN CROAȚIA De ce transparență? Lanțul global de aprovizionare cu confecții este complex, iar detaliile sunt ascunse. Condițiile de muncă nesigure, salariile extrem de mici și suprimarea sindicatelor sunt practici care se găsesc în întreaga industrie. Nimeni nu vrea să știe că hainele lor au fost confecționate în condiții care pun viața oamenilor în pericol, respectiv realizate de muncitori și muncitoare care primesc salarii care-i mențin în sărăcie. Însă, fără să știm unde au fost făcute hainele, nu putem face alegeri în cunoștință de cauză și nici nu putem trage la răspundere brandurile pentru susținerea acestor condiții de muncă. Lipsa informațiilor disponibile publicului larg despre lanțurile de aprovizionare ale brandurilor de îmbrăcăminte și ale comercianților cu amănuntul reprezintă o barieră semnificativă în calea îmbunătățirii drepturilor omului în aceste lanțuri de aprovizionare. DE CE SUNT IMPORTANTE INFORMAȚIILE UȘOR ACCESIBILE În prezent, nu există un „depozit public centralizat, disponibil, care să urmărească care sunt companiile de îmbrăcăminte ce dezvăluie public informații despre fabricile lor furnizori”. Un astfel de instrument ar permite compararea brandurilor cu privire la performanțele lor reale și salariile lucrătorilor, respectiv ar putea prezenta clar diferența dintre un salariu pentru un trai decent și salariile efective plătite la fabricile de confecții, în fiecare locație de producție. Informațiile care există sunt împrăștiate pe mai multe site-uri online sau sunt accesibile numai prin achiziționarea unui abonament cu plată. De asemewnea, datorită formatului, a calității și a profunzimii variate în formatul în care se găsesc, orice formă de comparație devine imposibilă. Mai mult, lipsesc date cruciale referitoare la genul lucrătorilor, în condițiile în care contactele directe cu lucrătorii, sindicatele, cercetătorii locali și alte părți interesate relevante, precum și rezultatele agregate ale cercetării indică faptul că femeile sunt de obicei plătite mai puțin și au mai puține oportunități de creștere a salariilor și de promovare. O transparență mai mare ar identifica diferiții actori din cadrul fiecărui lanț de aprovizionare și ar responsabiliza toate nivelurile industriei confecțiilor întru respectarea drepturilor omului. De la locurile în care sunt prelucrate materiile prime, la siturile de producție în care confecțiile sunt croite de muncitoare și muncitori, la branduri și comercianți cu amănuntul care vând produse și, în cele din urmă, la consumatori, este necesar să avem mai multe informații. Clean Clothes Campaign Sub lumina reflectoarelor: Exploatarea din industria modei 16 Divulgarea furnizorilor Am constatat că, din cele 108 de branduri chestionate, doar șase mărci au obținut cel mai mare rating, de cinci stele - ceea ce înseamnă că brandurile respective dezvăluie numele, adresele, compania mamă, tipurile de produse și numărul de muncitori și muncitoare pentru majoritatea unităților de producție, în conformitate cu Angajamentul pentru Transparență, respectiv oferă informații suplimentare și pun la dispoziție datele într-un format care poate fi citit cu ajutorul instrumentelor informatice. Aceste mărci sunt: Adidas, Benetton, Esprit, G-Star Raw, H&M și Nike. (ar trebui adăugată o notă cu data la care a fost realizată statistica) O bună parte dintre branduri, anume 42, au primit câte o singură stea, ceea ce înseamnă că nu au dezvăluit nici un nume și nici o adresă pentru furnizorii lor. Informații privind salariile În ceea ce privește salariile, cunoașterea salariilor medii dintr-o fabrică ale muncitoril