SECRETELE SRTĂMOŞILOR___________________________OCTAGONISTUL NEBUN Secretele strămoşilor de Octagonistul Nebun 1 SECRETELE SRTĂMOŞILOR___________________________OCTAGONISTUL NEBUN “Dacă există ignoranţi care nu înţeleg limbajul alegoric, al lui Homer, care nu au putut pătrunde arcadele înţelepciunii (...) aceştia să se dea în lături din drumul nostru, dar noi, care ne-am sacrificat cu ablaţiunile sacre, să mergem înainte, luând cele două poeme (Iliada şi Odyseea) drept ghid pe urmele sfântului adevăr” Heraclit Retorul (sec I î.e.n.) “În fiecare cuvânt al Scripturii ar sta ascunsă o taină supremă, care este sufletul cuvântului, şi alte taine mai puţin profunde ce sunt veşmântul primei taine. Omul profan nu vede în fiecare cuvânt decât corpul, adică sensul literar. Dimpotrivă, oamenii clarvăzători văd în fiecare cuvânt anvelopa, care învăluie sufletul, şi, prin această anvelopă, ei întrevăd sufletul” Seher Ha-Zokar- “Cartea splendorii” “În sfârşit o altă greutate de interpretare cu această metodă a unor cărţi din Sriptură constă în aceea că nu le avem şi în limba în care au fost scrise întâia oară... Apoi limba este păstrată şi de popor, nu numai de învăţaţi, pe când înţelesul şi textele le păstrează numai învăţaţii şi tocmai de aceea putem să concepem uşor că aceştia au putut să schimbe şi să falsifice înţelesul textelor vreunei cărţi foarte rare, pe care o aveau în stăpănirea lor” Benedict Spinoza- “Tratat Teologico- Politic” “Nici o cercetare omenească nu se poate numi cu adevărat ştiinţă, dacă nu este dovedită prin demonstraţii matematice, pentru că Universul ascunde sub aparenţele sale o realitate matematică.” Leonardo da Vinci 2 SECRETELE SRTĂMOŞILOR___________________________OCTAGONISTUL NEBUN -I- (în loc de prolog) Într-o lume în care mulţi cunoscători a Adevărului sunt doar comemoraţi, iară nu studiaţi, eu îndrâzneam ca să caut răspuns la o încifrare din Zohar : „Există trei lucruri ascunse: Dumnezeu în lumea transcedentală, Israel în istorie, Legea în domeniul Gândirii.” Ştiam că va fi greu ca să găsesc răspuns la această problemă mai ales că, aşa cum zicea Vasile Pârvan, “Istoria a fost invadată de cei mişei, cei trădători, care au fost poftiţi alături, ba chiar mai sus decât cei curaţi, cei drepţi, o amară preţuire pe arginţi pentru sângele vărsat în lupte”... -II- (în loc de capitolul I) O străduţă îngustă, crăpată din loc în loc, înconjurată de un gard viu întrerupt ici şi colo... Dincolo de gard, la doar câţiva metri, se înalţau cenuşiile blocuri de apartamente ale cartierului.. Deşi cerul era senin afară era răcoare, soarele fiind ascuns, ascuns în spatele blocurilor din stânga... Pe această străduţă trecea un tănăr care, atunci când l-am cunoscut, tocmai absolvea liceul. Nu-mi cereţi să-l descriu în amănunt. Era un mister chiar şi pentru prietenii săi, precum şi pentru părinţii săi. Vă pot spune doar că era un adolescent de 18 ani, înalt, slăbuţ, cu părul şaten, cu ochi căprui şi cu faţa nebărberită. Folosinu-mi unele cunoştinţe pe care le aveam atunci când l-am întâlnit, şi privindu-l mai îndeaproape am început să îl cunosc mai bine. Avea o ţinută puţin rigidă, semn că era puţin deschis faţă de cei din jur; umerii relacsaţi, semn că era sigur pe sine; cu capul sus, gata de acţiune; braţele atârnănde, prezentând o atitudine neutră faţă de cei din jur. Faţa uşor triunghiulară, fruntea proporţionată, sprăncenele bine conturate şi nasul cu vârful puţin curbat în jos, arătau un intelectual echilibrat în plan spiritual, ferm, înclinat spre filosofie şi cu 3 SECRETELE SRTĂMOŞILOR___________________________OCTAGONISTUL NEBUN concepţii morale stricte. Ochii mari, rotunzi şi puţin apropiaţi, trădau, prezentând farmec, tandreţe, sensibilitate, voinţă şi intuiţie. Urechile mici şi obrajii slabi îl prezentau ca fiind un original, lucid, cu imaginaţie, politicos şi afectuos. Gura mică şi bine închisă, dinţii regulaţi, bărbia rotundă şi cu gropiţă, îi dădeau farmec, duioşie, prezentându-l totodată ca având disciplină, fineţe, senzualitate şi înţelepciune. ...Ajunge la strada principală. Aici el urma să vadă un tablou, pe cât de familiar, pe atât de dezgustător: în dreptul staţiei de maxi-taxi, trei microbuze blocau drumul pe sensul de mers spre centrul oraşului. Nu contau numărul de maşini care formau coada din spatele lor, sau că ar putea bloca accesul vreo-unei urgenţe. Şoferii de pe microbuze se foloseau de faptul că la ieşirea din staţie se afla o trecere de pietoni, opreau acolo, iar şoarecii (cei ce-i ajutau pe şoferi) făceau reclamă verbală maşinilor de parcă nu toate mergeau spre aceiaşi destinaţie şi folosind acelaşi tarif. Degustat, tănărul nostru merse mai departe, spre staţia de trolebuz care se afla puţin mai încolo. Ajuns în staţie, văzu mai mulţi oameni însoţiţi de copii, precum şi tineri liceeni; cu toţii urmau să se îndrepte spre festivităţile de sfărşit de an şcolar. Refugiul staţiei era puţin dărăpănat cu gresia de pe jos pe alocuri spartă şi unul dintre pereţi spart. În dreapta se afla chioşcul pentru bilete şi un mic magazin cu piase auto, iar în stânga unul cu mărunţişuri şi altul în care se vindea îngheţată. În scurt timp venii un trolebuz. Era trolebuzul aşteptat de către tănărul nostru. Tănărul se urcă în trolebuz, pe uşa din faţă şi se aşeză pe un scaun. Îşi îndreptî privirea către fereastra vehicolului. Trolebuzul porni. Din acest moment mai durau numai treizeci-patruzeci de minute pănă când avea să ajungă la liceul său, care se afla în partea cealălaltă a oraşului. Privind pe geam, tănărul văzu platforma industrială care desparte cartierul de restul oraşului, platformă care găzduia şi un bazar. Pe poarta unei fabrici, tocmai ieşea un autocamion încărcat cu fier vechi, care părea a fi nişte utilaje vechi tăiate, lucru care îl făcu pe un bătrăn să îşi arate nemulţumirea. De o parte şi de alta a platformei erau două poduri. Unul peste un râu, care lega platforma de o serpentină, care ducea spre centrul oraşului, iar celălalt, o pasarelă, care lega platforma industrială de cartierul în care locuia tânatul despre care vreau să vă povestesc. Am observat şi eu ceva foarte ciudat la pasarela despre care tocmai v-am spus. Nu, nu este vorba de faptul că de pe această pasarelă se putea vedea foarte uşor impunătoarea gară cu o arhitectură veche care prezenta o faţadă de cărămidă roşie. Este vorba despre ceea ce părea a fi o porţiune dintr-un fost gard, pe care stă scris cuvântul „oraş” deasupra unei săgeţi îndreptate spre centrul oraşului. „ORAŞ”, de parcă cartierul în care locuia tănărul nostru nu făcea parte din acelaşi oraş. Imadiat după ce trecu de podul de peste râu, trolebuzul, trecu pe lângă complexul sportiv al oraşului. Complexul se prezenta într-o stare deplorabilă, cu uşile şi ferestrele care stăteau să cadă, cu pereţii exteriori murdari, un teren de fotbal fără gazon, dar cu gropi. Puţin mai încolo, o nouă staţie de benzinărie, urmată de un grup şcolar. Urma un deal lung şi curbat care, culmea, într-un loc al drumului prezenta o îngustătură. Dealul era ocupat de case, unele mai vechi, altele mai noi, unele mai modeste, altele mai impunătoare. Când urcuşul se termină, apăru centrul oraşului, anunţat de o veche biserică pe stânga şi căteva ruine din timpul evului mediu pe dreapta. Aici, în centru, străzile erau curate şi marcate, deasemenea, clădirile aveau faţadele îngrijite. Imediat lângă staţia de trolebuz se găsea un fast-food patronat de către o corporaţie străină, fast-food care este anunţat de un stâlp înalt de aproape zece metrii situat exact în mijlocul străzii, stâlp, care prezintă în fârf o reclamă menită să atragă şi parcă să domine 4 SECRETELE SRTĂMOŞILOR___________________________OCTAGONISTUL NEBUN centrul oraşului. Totuşi, exista şi un lucru mai impunător: statuia unui mare voievod, aflată pe un deal, astfel încât domina o mare parte din oraş. După ce trecu de zona centrală, trolebuzul, trecu pe lângă stadionul de fotbal, sediul municipal al poliţiei, spital, un alt cartier, şi debea după aceasta, ajunse, în sfârşit, în staţia în care tânărul nostru urma să coboare. Tănărul coborî din trolebuz, şi se întâlni cu un cunoscut, care îl întreabî: -Ce faci Mister? căci aşa îi spuneau cei care îl cunoşteau. Mister îi zîmbeşte uşor şi-i răspunse făcându-i un semn discret cu capul, fără să scoată o vorbă, apoi traversî strada, îndreptându-se spre liceul său de la marginea acelui cartier. În această parte a oraşului, împrejurimile erau mai frumoase decât în cartierul în care locuia Mister. Aici străzile erau mai curate, coşurile de gunoi mai multe, faţadele mai luminoase, spaţiile verzi mai multe şi mai frumoase. Chiar şi strada care ducea spre liceu, avea trotuarele mai largi, iar de o parte şi de alta a trotuarelor, gard viu frumos îngrijit. Odată ajuns în preajma liceului, Mister văzu buticul de la care elevii nonconformişti îşi procurau ţigări şi câte un „pahar de ceva”. Trecu mai departe şi intrî pe poarta instituţiei de învăţământ. Liceul era un mic rai plin de verdeaţă. Imediat cum intrai pe poarta liceului întâlneai o alee care avea pe partea dreaptă o livadă şi o microfabrică în care anumite categorii de elevi făceau practică, pe stânga clădirea principală a şcolii, iar în capătul aleei cantina. Clădirea principală, cu patru nivele, era înconjurată de o pamblică de verdeaţă, pamblică care, era la rândul ei înconjurată de către patru alei. În spatele acestei clădiri, în partea dreaptă se găsea un parc, care te întâmpina la intrare cu o mică făntână arteziană, parc care ducea spre un teren de sport, şi spre cele două internate ale liceului. În partea dreaptă a clădirii cu sălile de clasă se afla aleea care ducea spre sala de sport, dar şi spre celelalte intrări ale internatelor şi spre un teren încă nefolosit plin de verdeaţă. În spatele sălii de sport se afla încă un mic parc fregvectat în pauze pe post de fumuar. În incinta liceului se mai afla un punct termic şi încă căteva ochiuri de verdeaţă. În acest loc, cu cele opt clădiri înconjurate de natură, chiar şi vremea era mai frumoasă. Soarele încălzea aleele, timp în care, din loc în loc găseai cîte o pată de umbră făcută de câte un copac care te impresiona cu coroana pe care o avea. Incinta era plină de tineri. Din loc în loc se mai vedea şi căte un profesor. Festivitatea încă nu începuse, aşa că cel mai aglomerat loc era părculeţul din spatele sălii de sport, în timp ce cei mai liniştiţi dintre tineri stăteau pe băncile din parcul cu făntână arteziană, pe băncile din jurul terenului de sport sau pe băncile de pe alte alei din incintă. Festivitatea avea să aibă loc, ca de obicei pe terenul de sport. Aici se afla instalată o masă pe care se aflau o staţie de amplificare, căteva scaune şi două difuzoare. Două persoane fac ultimele pregătiri, probând microfonul şi staţia de amplificare. Câţiva tineri, deja se învârteau pe teren, dând impresia că ar vrea să se alinieze aşa cum se obişnuia a se face în timpul unei festivităţi. Odată intrat pe poarta instituţiei de învăţământ, Mister se îndreptî spre parcul cu făntână arteziană, unde obişnuiau să se adune colegii săi de clasă, mergând cu o mână în buzunar, semn că nu îi prea plăcea aglomerţia şi că nu era dispus pentru a cunoaşte noi oameni. Pe aleea care ducea spre parc, Mister se întâlni cu o profesoară. Profesoara, o femeie înaltă, voluptoasă, puţin plinuţă şi trecută de prima tinereţe, era unul dintre acele cadre didactice care ştiau să îşi facă foarte bine meseria, folosind întotdeauna un ton blând şi încercând să înţeleagă problemele fiecărui elev. Cum o văzu, Mister îşi scoase mâna din buzunar şi, după ce se apropie, i se adesă respectos: -Săru’ mâna! -Bună, Mister. Ultima zi de chin, nu? îi răspunse profesoara cu zâmbetul pe buze. 5 SECRETELE SRTĂMOŞILOR___________________________OCTAGONISTUL NEBUN -De-ar fi toate zilele ca cea de azi... -Şi, ce mai faci? Cum îţi mai merge? îl întreabî profesoara într-un mod puţin cam neobişnuit, la fel ca de fiecare dată când cei doi se întâlneau, aceasta deoarece deşi Mister nu era un elev care să aibă numai note bune, era elevul său preferat . -Cum să fie, ca până acum: bine... Discuţia se întrerupse brusc, profesoara fiind chemată în cancelaria profesorilor, de către o altă profesoară, de la una din ferestrele de la etajul unu. Mister îşi continuî drumul spre parc. Odată ajuns în parc, Mister se întâlni cu toate colegele lui de clasă, aceasta deoarece în clasă nu erau decât doi băieţi: el şi un altul care era internist şi care nu coborâse încă afară din cămin. Aici, în parc, una dintre colege îl interpelî, cu o voce suavă şi, parcă, cu un exerciţiu de seducţie, stând pe o bancă, picior peste picior şi scoţânduşi tinerii săi săni în faţă în timp ce îşi dădea părul peste cap: -Îţi stă foarte bine îmbrăcat aşa... -Ştiu, o întrerupse Mister, puţin obraznic, rămănând, ca de obicei, indiferent la gesturile senzuale, la chipul sein, la corpul subţire şi armonios trădat de bluza mulată, la picioarele dezgolite şi perfecte, care se întâlneau cu trunchiul prin două şolduri uşor voluptoare, cu atât mai mult cu cât lui nu îi plăceau complimentele. -Ce nesimţit! Se auzi de pe o bancă alăturată, cu zămbitul pe buze, din partea unei alte colege. Mister zămbi sarcastic. Tănăra care îi făcuse complimentul îşi lăsă capul în jos, îşi strânse picioarele sub bancă şi mâinile la piept, după care îşi ridicî uşor privirea în sus, privindu-l pe Mister în ochi, cu buzele întredeschise, arătându-şi în ochi supărarea, după care privi în gol, îndreptându-şi capul spre un alt loc. Mister îşi dădu seama de gravitatea gafei pe care o făcuse, aşa că părăsi locul îndreptându-se spre terenul de sport, care era mascat de un grad înalt din oţel, gard care era invadat în totalitate de nenumărate iedere de un verde care te relacsau şi care te făceau să ai imptesia că te aflii într-o imensă grădină intimă. Aşa era Mister: nu prezenta niciodată scuze, chiar dacă ştia că este vinovat. El nu credea în puterea cuvântului. Aştepta momentul în care putea demonstra prin fapte faptul că îi pare rău. Pe terenul de sport, Mister observî că festivitatea urma să aibă loc dintr-o clipă într- alta, aşa că se hotărî ca să se îndrepte spre căminul în care era cazat colegul său de clasă. Intrat în cămin, Mister văzuse aceleaşi coluare întunecate aceleaşi uşi zgăriate cu clanţele puţin defecte, aceeaşi pereţi cu vopseaua ştearsă, aceleaşi scări înguste, ca de fiecare dată când îşi vizita colegul. Mister urcî scările până la etajul întâi, traversî coluarul şi se opri în faţa ultimei uşi din dreapta. Bătu la uşă şi, fără să mai aştepte ca cineva să îi deschidă uşa, intrî în cameră. Camera era prost echipată: un dulap cu opt uşi, opt paturi, lumina intrând printr-o uriaşă fereastră. Aici Mister îl întâlni pe colegul său care, era împreună cu încă un elev care învăţa în acelaşi liceu şi care în acel moment încă mai dormea. -Ce faci, nu vii? Îl întebase Mister pe colegul său. -Deja începe? Întrebî colegul, care era în dreptul uşi de la dulapul său. Este debia nouă, continuî el arătându-i ciasul. -Nu, nu-i adevărat. Este trecut de zece. Cred că ţi-a stat ciasul. -Mai exact cred că a rămas în urmă. Da,... am uitat să îl trag. Hai că vin. Când dâdu să iasă din cameră, tănărul care era în pat, se trezi şi li se adresă: -Cât este ceasul? -Vreo zece..., îi răspunse colegul de clasă al lui Mister. -Şi de ce nu m-ai trezit la nouă şi un sfert? îl intrerupse brusc somnorosul. Nu ţi-am spus că trebuie să mă întâlnesc cu cineva? -Mi-a stat ciasul, iar când am aflat era prea târziu. La festivitate oricum nu vii, aşa că... 6 SECRETELE SRTĂMOŞILOR___________________________OCTAGONISTUL NEBUN -În fine,... Mister, şi tu pe aici? -În trecere, răspunse Mister. Somnerosul se ridică din pat şi se îndreptî spre Mister. Îi întinse mâna, neştiind că Mister nu obişnuia să strângă mâini în semn de salut. Mister ezitî, mâna somnorosului rămănând în aer. După două secunde Mister răspunsese la salut, după care, împreună cu colegul său de clasă, părăsi încăperea, ieşi din internat şi se îndreptî spre terenul de sport. Festivitatea tocmai începuse. Mister îşi zărise colegele de clasă care, acum se aflau şi ele pe terenul de sport, şi-şi trase colegul într-acolo. Când cei doi ajunsese lângă colegele lor de clasă, de la masa aflată pe terenul de sport se auzea discursul de început al directoarei, discurs care tocmai se apropia de sfârşit. Când începu a se acorda premiile pentru clasa a noua, îşi făcu apariţia o profesoară care, deşi nu mai preda de un an de zile, încă mai trecea din când în când pe la liceu, vizitându-şi foştii elevi, vizită care aducea de fiecare dată amintiri mai mult sau mai puţin plăcute. Mister fiind mai în spatele mulţimii, aceasta deoarece dorea să aibă o imagine de ansamblu, fusese primul interpelat de către ciudata profesoară: -Ce faci, stimabilu`? întrebî fosta profesoară, cu un glas piţigăiat. -Ce să fac? Mă zbărlesc şi eu p’aci, răspunse, puţin obraznic Mister, făcănd aluzie la un îndemn pe care profesoare obişnuia să îl dea clasei atunci când aceasta din urmă începea să pară amorţită. -Zbărleală plăcută, dar tare mă tem că am greşit când nu ţi-am tras una la fluierul piciorului atunci când am avut ocazia, îi răspunse la rândul ei profesoara, cu calm şi răzând, făcând aluzie la o altă întâmplare care avusese loc tot în timpul unei ore la care preda profesoara. Din mulţime se auzi: -Uite, balauru’ de fizică! Profesoara îşi îndreptî privirea spre grup şi o zări pe una dintre colegele lui Mister cum încerca să se ascundă în spatele grupului, zâmbind. Profesoara înaintî şi intrî în mijlocul grupului. Se încheie o discuţie, puţin la mişto din partea ambelor părţi. Toţi îşi aduceau aminte de orele neobişnuite pe care le petrecuseră împreună. Profesoara avea un stil aparte de a preda, precum şi de a examina. Deşi modalitatea de predare era foarte bine aleasă, profesoara reuşind să-i atragă pe unii elevi spre a căuta singuri cheia noii lecţii, pe baza noţiunilor anterioare, modalitatea de examinare era una foarte complexă, cercetând astfel nu numai cunoaşterea noţiunilor, ci şi atenţia la predare, şi priceperea de a lega noţiunile una de alta. Acest lucru făcea ca uneori să iei o notă foarte mică, chiar dacă te pricepeai cât de cât. Notele foarte mici mai erau puse chiar şi atunci când unul dintre elevi greşeau scrierea unuia dintre simboluri, lucru oarecum de înţeles, având în vedere că multe dintre simbolurile folosite în fizică se aseamănă între ele, totuşi, această reacţie puţin exagerată a profesoarei îl deranja pe Mister, acesta din urmă folosind orice ocazie în care profesoara greşea un simbol la tablă pentru a o critica. Discuţiile contradictorii dintre Mister şi profesoară mai aveau loc şi atunci când aceasta din urmă se întindea cu predatul, măncând din pauza elevilor, sau punea o notă mică unui elev care cu căteva ore înainte răspundea satisfăcător, însă i se amâna notarea, şi la următoarea examinare, elevul, era prins pe picior greşit. După discuţia puţin veselă cu profesoara, Mister simţi nevoia să vadă ce se întâmpla pe terenul de sport dintr-un loc mai înalt, şi aceasta pentru a avea o imagine cât mai de ansamblu. Pentu a-şi satisface această nevoie se hotărî să urce pentru ultima dată în sala de clasă în care a studiat timp de patru ani. Fără să spună nimic colegilor săi, Mister ieşii de pe terenul de sport, pe poarta care ducea spre parcul cu făntână, după care parcurse scurta alee şi intrî în clădirea cu săli de clasă, prin intrarea principală, care era destinată cadrelor didactice. Străbătu un mic coridor, până la scara folosită de profesori şi urcî. 7 SECRETELE SRTĂMOŞILOR___________________________OCTAGONISTUL NEBUN Pe scară se întâlni cu o profesoară, care îi predase într-a noua. Era genul de femeie foarte cochetă. Ca profesoară era de ocolit, deoarece nota elevii şi în funcţie de aspect. Deasemenea, profesoara nu se ferea să îşi arate fiţele, fiţe cum ar fi: liniştea exagerată şi pedepsirea celor ce făceau un oricât de mic sau nevinovat zgomot sau cerearea, ca în zilele toride, când soarele bătea puternic în geam, draperiile din dreptul catedrei să fie trase, probabil pentru a nu-i arde faţa, care şi aşa cel mai probabil avea riduri în jurul ochilor ascunşi în spatele ochelarilor cu lentile cenuşii, în timp ce draperiile din dreptul elevilor trebuiau să fie neapărat date la o parte. Mister, cum o văzu, îşi băgî ambele mâini în buzunarele de la pantaloni, grăbi puţin ritmul şi trecu pe lângă profesoară, indiferent, aruncândui o singură ocheadă. Profesoara se opri şi se uită după Mister, aşteptând, parcă, explicaţii. Mister, satisfăcut de faptul că o iritase pe profesoară, merse mai departe, fără a o băga în seamă. Ajuns la ultimul etaj, Mister traversă lungul curidor şi se opri în dreptul uşii din capătul opus, cel de lângă scara elevilor. Deschise uşa, intrî şi se opri în dreptul catedrei. Se uita la banca de la perete, în care stătea el şi îţi aminti, într-o clipă, mai multe situaţii trăite în acel loc. Banca sa era ca o fortăreaţă din care, dacă se sprijinea cu spatele de perete, avea o imagine de ansamblu, asupra întregii clase, nu de puţine ori dând impresia că nu este deloc atent la ceea ce se întâmpla în clasă, privind parcă afară. În realitate, însă, era şi atent la ore şi, ştia şi mişcările fiecărei persoane din sala de clasă. Stătu aşa căteva secunde, după care se îndreptî spre fereastra din dreptul catedrei. Odată ajuns la fereastră, o deschise, după care scoase capul afară. De aici parcă se vedea mult mai bine. După numai căteva minute, de pe coridor, se auzirî nişte paşi. Paşii se oprirî în dreptul uşii sălii în care se afla Mister. Mister se găndi că poate fi chiar profesoara cochetă cu care s-a întâlnit pe scări, însă îşi dădu seama că paşii erau prea apăsaţi pentru o tipă fandosită. Mister crezu că este vorba desre un alt cadru didactic care l-a văzut când s-a furişat în clădire. Uşa se deschise, iar pe uşă îşi făcu apariţia un fost coleg care după terminarea clasei a zecea a trebuit să se transfere într-o altă clasă în urma unor împrejurări. Era un tip mai nonconformist, cu aere de şmecher, cu o vestimentaţie puţin cam neasortată şi cam băgăreţ în seamă. Cum intrî, îşi făcu auzită şi vocea: -Ce faci, Misterule? -Pe aici,... răspunse Mister, trăgându-şi capul înapoi în clasă şi înaintând spre fostul său coleg. -Ce ai de gând să faci de acum înainte? Mister ridicî din umeri, uitându-se la băgăreţ. -Cum, nu dai mai departe? continuî băgăreţul. -Nu ştiu. Nu m-am gândit, răspunse Mister. -Tu ai putea să încerci. Ştii că azi, dacă nu ai pile sau nu prea stai bine cu banii, n-ai mai nici o şansă, decât dacă eşti al naibi de bun, iar tu intrii în categoria aceasta. Mergi mai departe: fă-te om mare! -Nu ştiu. Ţi-am zis că nu ştiu, îi zise Mister, nepăsător şi întorcându-se spre fereastră. -Poate ai o ofertă, o posibilitate pentru a pleca, sau ştiu eu... Hai zi, ce-ai să faci? -Nu plec nicăieri. Am să văd eu de mâine ce-am să fac. Acum nu mă gândesc la asta. -Eu plec, continuă băgăreţul. Mă car. Mi-a aranjat ceva taicămiu’ în Germania. Aici ce să fac? Să păţesc ca fratemiu’? afirmă băgăciosul, referindu-se la o situaţie pe care Mister nu o cunoştea. -Şi e sigur? întrebî Mister. -Da. Oricum, chiar dacă nu era, tot aş fi plecat. Mulţi din cei care pleacă îşi fac probleme, din cauza nesiguranţei. Dacă lucrezi la negru şi ai un accident, ai bulit-o, căci nimeni nu are grija ta acolo. Dar şi la noi, nu tot trebuie să te umileşti? Câţi nu trag pentru o leafă de nimic? Câţi nu sunt solicitaţi la ore suplimentare, iar cînd au nevoie de o zi liberă li se întoarce spatele? De ce să nu plec? Şi apoi eu merg la sigur... În vreo patru-cinci ani mă scot. 8 SECRETELE SRTĂMOŞILOR___________________________OCTAGONISTUL NEBUN -Bravo ţie. Totuşi, până când toţi afaceriştii români nu-şi vor schimba politica salarială, nu-şi vor plăti impozitele la timp şi nu vor începe să investească în cercetare sau în noua tehnologie din orice domeniu şi atâta timp cât cercetătorii români vor continua să lucreze în afară, mai ales din cauza climatului politic şi climatului economic, lucrurile nu se vor îndrepta deloc în bine. -Investiţii în cercetare?! exclamî băgăciosul, răzănd. Tu nu vezi că mai fiecare, atunci când începe să dea de ceva bani, nu conteneşte în a-şi ridica casă lângă casă precum şi a-şi cumpăra cât mai multe maşini care mai de care mai la modă? -Da. Nu înţeleg: dacă vor o maşină care să îi reprezinte, de ce nu investesc într-o uzină care să producă o maşină exact pe placul lor? Ce le tot învârt? -Fac ca şi cu femeile. -Crezi?... La urma urmei, dacă este adevărat că maşina este aleasă şi în funcţie de personalitate, cred că avem de aface cu nişte copii... Din difuzoarele de afară se auzi anunţându-se faptul că urmează a fi anunţaţi premianţii care tocmai terminaserî a unsprezecea. -Eu cobor, zise Mister. -Nu te reţin. Eu mai stau puţin pe aici. Mister ieşii din sala de clasă şi se îndrept spre ieşire, străbătând coluarul pe care venise, şi apoi coborând treptele acoperite cu mochetă, după care ieşi din clădire, nu înainte de a da bineţe unei persoane care se ocupa de întreţinere, şi care tocmai verifica o clanţă de la uşa secretariatului. O dată ajuns afară, el nu o luî spre locul unde avea loc festivitatea pe drumul cel mai scurt, pe care şi venise, ci o luî pe o alee ce despărţea clădirea principală de terenul pe sport, după care făcu la stânga, şi intrî pe teren pe intrarea opusă porţii pe care. Terenul de sport era acum mult mai gol. Cam două treimi plecară deja acasă. Mai rămăseserî profesorii, elevii care absolviserî a doisprezecea şi o parte din elevii care tocmai terminaserî a unsprezecea. Afară soarele strălucea pe cer, temperatura urcând până acolo unde începea să fie puţin insuportabilă. Mister începu să se plictisească. Era prea cald şi prea monoton. Căldura îl făcu ca împreună cu câteva colege de clasă să se retragă într-un colţ mai umbros şi se aşeze pe o bancă. Dintr-o dată văzu ceva ce i se păru interesant, nu pentru că era ceva cu adevărat ieşit dein comun, ci pentru că era ceva nou pentru ziua şi locul acela. Mister îşi zări profesoara de franceză care, deşi aparent nu prezenta nimic diferit în modul ei de a fi, părea, la o examinare mai atentă, cu totul schimbată, parcă radiind de fericire. Lucrul acesta îl scoase pe Mister din monotonie şi începu să o privească mai atent. Profesoara de franceză era o femeie tânără, cu forme voluptoase, cu o înălţime medie, cu o eleganţă fină, fără nici un element de cochetărie, cu un machiaj simplu şi aproape nesesizabil şi un zâmbet totdeauna seducător. Totuşi, astăzi mai avea ceva. Ce? Una dintre colegele lui Mister îl observă pe acesta din urmî cum o privea pe profesoară şi îl luase în râs: -Cei Mister? Să nu-mi spui că t-ai îndrăgostit. -Încerc să-mi dau seama de ceva, răspunse Mister. -Ce? continuă colega. -Nu-i aşa că azi are ceva special? O întrebî Mister pe colega sa, referindu-se la profesoară. -Ce să aibă? şi începu să rădă împreună cu încă câţiva. Hai recunoaşte, continuî colega: Nu-i aşa că ţi s-au cam aprins călcâile după profesoară? Oricum nu are de ce să îţi fie ruşine. Profesoara arată foarte bine. Începu să se strige elevii premianţi care tocmai terminase liceul. Mister începu să se 9 SECRETELE SRTĂMOŞILOR___________________________OCTAGONISTUL NEBUN uite din ce în ce mai atent la profesoară. Când începu să se strige numele elevilor premianţi din grupa la care profesoara de franceză era diriginte, Mister înţelese în sfârşit de unde radierea de fericire a cadrului didactic: cei mai mulţi premianţi care ocupau locul întâi erau din acea clasă. Odată dezlegat misterul, pentru Mister, festivitatea deveni din nou monotonă. Imediat, aceeaşi colegă, care îl abordase ultima dată, i se adresî, cu acelaşi râs sarcatic: -T-ai răzgândit? Vrei ceva mai tânăr? Mister nu-i dădu atenţie. Festivitatea era pe terminate. Pe terenul de sport mai erau doar profeorii şi câţiva elevi care ascultau discursul de încheiere rostit de către directoarea liceului. Căldura devenea din ce în ce mai nesuferitoare, aşa că Mister se hotărî să se retragă puţin spre parcul cu fântănă. Îi salutî printr-un gest pe cei ce se uitau în acel moment la dânsul după care plecî. Odată ajuns în parc, ceva îl atrăgea într-o altă parte a incintei. Mister traversî parcul, după care traversî aleea dintre cele două internate şi se opri. Priveliştea nu era deloc plăcută. Neatras de privelişte, plecă de acolo, dar neîntorcându-se pe unde a venit, ci luând-o la dreapta, pe aleea dintre sala de sport şi o aleea de lângă terenul de sport, şi care ducea spre cantină. Când trecu de primul internat, îşi schimbî din nou direcţia, tot la dreapta, pe o alee scurtă de doar câţiva metrii, care ducea la intrarea sectorului de fete din primul internat, intrare care era opusă celeia pe care intrase pentru a merge la colegul său. Aici Mister se opri şi îşi întoarse capul spre aleea de lângă terenul de sport, care ducea spre clădirea principală a instituţiei. Atunci se întrebî, de ce atunci când a ieşit din corpul principal al şcolii, a ales o cale mai lungă pentru a reintra pe careul de sport, în loc să fi ales calea mai uşoară, pentru care trebuia să parcurgă doar câţiva metrii, mai ales că colegii săi se aflau spre poarta care dădea spre parcul cu fântănă. Se mai gândi ce a avut în cap de a venit până în acel loc, când iniţial vroia să se ferească puţin de razele arzătoare ale soarelui. Pentru un moment i se păru că răspunsul s-ar putea afla în spatele acelei uşi, dar nu putea intra, şi aceasta deoarece dacă s-ar fi întâlnit cu pedagoaga ar fi putut ieşi urât. Îşi întoarse totuşi capul spre uşa internatului şi începu să se uite pe afişele de pe uşa de la intrare. Unul îl atrase. Era un anunţ cu privire la un curs de medicină alternativă. Mister se întrebî de ce a fost pus aici şi nu la intrarea în clădirea principală a instituţiei pentru a fi văzut de toată lumea. Îşi scoase un pix, pe care îl avea din obişnuinţă la el şi îşi notase anunţul pe un carneţel. După aceasta se duse să vadă dacă acest anunţ mai era pus şi la vreo altă intrare. Mai întîi se duse să verifice la intrările celui de-al doilea internat. Aici anunţul se afla pus la intrarea folosită de către internişti, dar nu şi la cealaltă intrare care era folosită doar ca acces la biblioteca liceului. Apăru o nouă întrebare: Acest anunţ trebuia să fie ascuns de privirile unora? Iar dacă da, atunci, cui? Îşi continuî cercetările la intrarea băieţilor de la cel de-al doilea internat, însă nici aici nu găsi răspunsul. Mister se întrebî dacă nu cumva era un anunţ destinat numai fetelor. Se hotărî să verifice si intrările clădirii ce adăpostea sălile de clasă. Străbătu grăbit parcul cu fânănă arteziană şi verifică intrarea cadrelor didactice a clădirii. Nu găsi nimic. Singurele anunţuri făceau referire la sfărşitul de an şcolar. Merse apoi în capătul opus al clădirii, la intrarea elevilor, însă nici aici nu găsi decât aceleaşi anunţuri ca la intrarea principală. Deşi i se păruse fără rost, Mister se hotărî să verifice şi celelalte intrări: cea de la sala de sport, cea de la cantină, dar şi cele de la microfabrică, însă la nici una nu găsi nimic. Îşi aduse aminte de un panou din curtea liceului care era, undeva, la intrarea în curtea liceului. Se duse acolo, însă nu găsi decât vechile afişe cu probele la bacalaureat. Rămase câteva clipe în faţa panoului, pentru a se gândi, şi vru să rămănă mai mult, însă portarul îl întrerupse: -Spune tinere: cauţi ceva şi nu găseşti? -Nu, mă uitam doar, răspunse Mister. -Cred că ar fi mai bine să pleci şi tu. Cu excepţia a cătorva internişti şi a cătorva cadre 10 SECRETELE SRTĂMOŞILOR___________________________OCTAGONISTUL NEBUN didactice, toţi au plecat. Mister nu mai spuse nimic, şi ieşi din incinta liceului îngândurat la bizarul anunţ: „De ce doar la două intrări? De ce doar la intrările internatelor, pe unde aveau acces doar fetele? Cine nu trebuia să afle de anunţ? Deci la intrările de la cantină, microfabrică şi bibliotecă nu erau, şi aceasta poate pentu că pe acolo nu trecea toată lumea. La intrarea profesorilor din clădirea cu sălile de clasă nu era şi aceasta probabil deoarece era un anunţ dedicat doar tinerilor şi, fiind vorba despre un liceu, aceştia din urmă nu erau alţii decât elevii. Dar nici la intrarea elevilor din clădirea principală şi nici la intrarea în sala de sport nu era. Să fie oare anunţul destinat doar unor categorii de elevi? Dar de ce anunţul nu era afişat şi la intrarea băieţilor? Oare doar fetele puteau practica acest tip de terapie naturistă? Nu este logic deloc...” Brusc, Mister se hotărî să nu se mai gândească decât după ce avea să ajungă acasă, aşa că merse în staţie, se urcă în primul trolebuz care mergea spre casă, şi odată ajuns în cartierul în care locuia, se dădu jos, îndreptându-se apoi spre blocul în care se afla apartamentul părinţilor săi. Mister intrî în bloc, după care merse până când ajunse în faţa uşii apartamentului în care stătea şi bătu la uşă. Nu primi-se nici un răspuns, aşa că apăsă suneria. Din nou nu primise nici un răspuns, aşa că îşi scoase cheia şi îşi descuie singur uşa. Intrî. Nu era nimeni acasă. Se descălţî şi după ce se spălî pe mâini, se duse în bucătărie şi îşi pregăti ceva de mâncare. După ce mâncî se duse în camera sa, se întinse în pat, şi îşi lăsî mintea să hoinărească de la un gând la altul. Era modul lui de a se relacsa. După căteva minute se auzi cineva la uşă. Mister se ridicî şi se îndreptî să vadă cine este la uşă. Înainte de a ajunge la uşă, se auzi o cheie învârtinduse în yală, şi îşi dădu seama că nu poate fi vorba decât de părinţii săi. Când uşa se deschise, el văzu că nu se înşelase. -Bună ziua! exclamî Mister. -Te-ai întors? îl întrebî tatăl său. -Da. -Ai mâncat ceva? îl întrebî îngrijorată mama sa. -Da. Mă duc să mă întind puţin. -Iar te închizi în casă? Îl întrebî tatăl său. De ce nu ieşi puţin? E cald, e frumos. Vă adunaţi mai mulţi prieteni şi mergeţi, de exemplu, la iarbă verde, că doar nu-i pădurea departe. -Altădată, răspunse Mister, intrănd în camera lui şi trăgănd uşa după sine. Mister se întinse din nou în pat cu capul spre nord. Ţinea ochii în tavan, avea muşchii întrutotul relaxaţi, picioarele uşor depărtate unul de celălalt, mâinile uşor depărtate de trunchi, cu palmele orientate în sus. Era poziţia ideală, nu numai pentru relaxare, dar şi pentru a-şi pune gândurile în ordine. După ce reuşea să se relaxeze aproape în totalitate, continua prin a-şi lăsa, aşa cum v-am mai spus, ca mintea să zburde de la un gând la altul, până când bătăile inimii ajungeau să bată într-un mod asemănător ca înainte de culcare, iar respiraţia ajungea să aibă un ritm echilibrat, moment în care reuşea cu o foarte mare uşurinţă să se concentreze pe subiectul pe care dorea să îl abordeze. Mai era încă ceva care îl făcea să adopte atât de des această metodă de relaxare: la început, când a folosit pentru prima dată această metodă, atunci cînd a ajuns în momentele de relaxare totală, i se păru, la un momentdat, că trecu foarte mult timp, însă, în realitate trecu doar un minut şi ceva. Atunci îşi dăduse seama, că folosind această metodă, poate ajunge la ceea ce unii ar putea numi dilatarea subiectivă a timpului, astfel încât, Mister reuşea să găsească soluţii pentru unele probleme dificile, într-un timp foarte scurt. Imediat ce a ajuns în punctul maxim de relacsare, fiind cu mintea limpede, şi putânduse concentra întrutotul asupra unui subiect ales, Mister începu să se găndească din nou la ciudatul anunţ pe care îl întâlnise la liceu. Chiar dacă de obicei metoda mai sus descrisă dădea roade de fiecare dată, Mister reuşind să găsească explicaţii logice sau rezolvări la orice problemă, de data aceasta nu găsi nici o explicaţie. Se hotărî să întrerupă exerciţiul de relaxare 11 SECRETELE SRTĂMOŞILOR___________________________OCTAGONISTUL NEBUN şi meditaţie, să se ridice din pat şi să sune la acel număr de telefon. Când ridicî receptorul telefonului, care se afla pe hol, vocea caldă a mamei sale îl întrebî: -Unde suni? -Nu stau mult, răspunse Mister, vrănd să ocolească răspunsul la întrebarea mamei sale. Mama, nevrând să-i invadeze intimitatea, şi având încredere în fiul ei, preferî să nu mai insiste şi să îl lase să sune. Mister formă numărul. Din receptor se auzi o voce feminină: -Alo!... -Bună ziua! salută Mister. Vă sun în legătură cu anunţul, continuî el. -Care anunţ?! întrebî vocea feminină, mirată. Mister rămăsese câteva secunde mut de uimire, după care continuî: -Cel cu privire la cursul de terapie alternativă. -Păi eu nu pot să vă dau amănunte în acest sens. Persoana cu care trebuie să vorbiţi este acum în capitală şi urmează să vină diseară. Încercaţi diseară. -Sigur diseară? se asigurî Mister. -Da. A plecat ieri, deci vine azi, îi confirmî vocea. -Bine. Mulţumesc. Sărumâna! Mister închise telefonul, fără a mai aştepta ca vocea feminină din receptor să mai spună ceva. Imediat după ce puse receptorul în furcă, Mister fu întrebat de către mama sa: -Aşa repede? -Nu am găsit persoana, răspunse Mister. Mai încerc diseară. Mister se încălţî şi vru să iasă, însă mama îl chestionă din nou: -Unde mergi? -Vin repede, răspunse Mister. Era un răspuns obişnuit pentru mama sa, Mister nespunând niciodată unde mergea. El pur şi simplu obişnuia să iasă fără să spună cuiva unde merge sau când are de gând să fie plecat, decât dacă persoana care îl întreba era una foarte insistentă. După căteva ore Mister se întoarse şi după ce luî cina se hotărî să sune din nou pentru a obţine detalii cu privire la anunţil întâlnit în incinta liceului. Formî numărul şi la receptor se auzi din nou aceeaşi voce feminină: -Alo! -Bună, în legătură cu anunţul... A venit? -Nu ştiu. Urmă o pauză, în care se auzi aceiaşi voce feminină, voce care striga după cineva, după care în receptor se auzi o altă voce, o voce masculină: -Da! -Bună ziua! Aş vrea să cunosc câteva detalii cu privire la cursul de terapie naturistă, pe care am înţeles că îl ţineţi, zise Mister. -Păi... dacă chiar vreţi să urmaţi acest curs, ar trebui să vă cam grăbiţi, şi aceasta deuarece cursul a început acum două luni şi terbuie să recuperaţi, să îi ajungeţi din urmă pe ceilalţi. -Îmi puteţi spune din ce cultură face parte. -Asiatică. -Eu ştiam că iniţierea se face pe fiecare individ în parte, nu în grup... -De unde asta? Îl întrerupse brusc şi autoritar misteriuasa persoană de la celălalt capăt al firului. -Am citit şi eu ceva orientalistică, mai ales Eliade,... se justificî Mister. -E!... Asta-i valabilă pentru alte tipuri de practici, îl dumiri misteriosul. -În fine, când ne-am putea întâlnii? -Cu cât mai repede cu atât de bine. 12 SECRETELE SRTĂMOŞILOR___________________________OCTAGONISTUL NEBUN -Mâine este bine? întrebî Mister. -Mâine la zece. -Unde? continuî Mister. -Păi la mine acasă, căci aici ţin cursul din oraş. Deci, în centru, pe strada Vodă Dragoş, mai sus de cinematograf. Am să te aştept afară din curte. Am să te recunosc eu. -Bine ne vedem mâine la zece, confirmî Mister. -Pe mâine. Convorbirea se întrerupse. Numai ce puse receptorul jos, că telfonul sunî din nou. Mister ridicî receptorul şi spuse: -Alo! -Bună seara! Domnul Mister? Întrebî o voce de bărbat. -Da, răspunse Mister. -Aş vrea să vă prezint o problemă de-a mea pe care cred că a-ţi putea să o rezolvaţi. -Ce fel de problemă? întrebî Mister. -Aş vrea să vă spun faţă în faţă despre ce este vorba. -Bine. Ne-am putea să ne întâlnim poimâine în parcul din centrul oraşului, pe la ora unsprezece. -Deacord. Am să port un tricou roşu. Mister nu mai apucă să mai spună ceva. Convorbirea se întrerupse brusc. Aici este vorba despre o parte din viaţa lui Mister pe care doar el o cunoştea şi anume faptul că se ocupa de rezolvarea unor probleme care ţineau de misticism. Mai exact era un priceput numerolog, folosind însă şi alte metode cum ar fi feng-shui, rune, sau unele metode care de ceva timp începuseră a fi folosite şi de psihologi. Mister intrî în camera sa şi după ce se pregăti pentru a se culca, se întinse în pat şi se gândi la discuţia pe care tocmai o avus