P A U L G O M A S Ă PT Ă M Ȃ NA RO Ș IE 28 iunie - 3 iulie 1940 sau BASARABIA Ș I EVREII eseu Varianta 11 martie 2004 2 1. Întreb ă ri Care s ă fi fost motivul, pretextul, temeiul - sau/ ș i cauza - pentru care, din prima zi a Campaniei antisovietice a celui de al Doilea R ă zboi Mondial (22 lunie 1941), “cu neb ă nuit ă cruzime, românii i - au masacrat din senin pe evrei, atât pe solul na ț ional - Abato rul de la Bucure ș ti, Pogromul de la Ia ș i , Trenurile Mor ţ ii, Basarabia ș i Bucovina - cât mai ales în Transnistria”?, (teza evreilor) - crim ă care ar fi “devansat în timp, egalat în cruzime Auschwitzul”?, cum scrie Matatias Carp. Care s ă fi fost resortul cri minal care, dintr - o comunitate ca a noastr ă , dac ă nu legendar de tolerant ă , atunci sigur: îndelung r ă bd ă toare, a f ă cut - o s ă devin ă în interval de doar un an: 28 junie 1940 – 22 junie 1941 ( ș i dac ă numai în o s ă pt ă mân ă : 28 iunie - 3 julie 1940?) “una majorita r ș i feroce antisemit ă , încuviin ţ înd m ă surile guvernamentale de persecutare, de lichidare a evreilor”?, cum sus ț in, de jum ă tate de veac, evreii. Num ă rul victimelor înscris pe monumentul comemorativ de la Coral, Bucure ș ti: 400.000. Nu mai mult, nu mai pu ț in : 400.000. Aproape o jum ă tate de milion? Reprezentînd jum ă tate din totalul evreilor din România? 400 000 de fiin ț e omene ș ti ucise de români “în mai pu ţ in de un an”, cum clameaz ă evreii? Nu “doar” 200 000? Or “poate numai 50 000? Sau...? Ne târguim pe cadavre ? Ne l ă ud ă m cu num ă rul mor ț ilor? Incepînd de la câte victime se poate vorbi de genocid? Dar de “holocaust ul românesc, cel care a provocat moartea a 400 000 de evrei”, cum dezinformeaz ă dezinformatorii de ș coal ă veche ș i verificat ă , sovietic ă ? Se poate scri e în piatr ă un astfel de neadev ă r? S - a putut. Dup ă ce ru ș i i au ocupat România, unul din marile - secrete: num ă rul evreilor. Astfel în 1948, în Republica Popular ă Român ă (far ă Basarabia, f ă r ă Bucovina de Nord), cifra era de peste un milion - de unde mai mul ţ i în România - Mic ă , decât în România Mare, înainte de “holocaustul românesc”? Adev ă rat: (pro)veneau, nu doar din URSS (evrei de origine român ă ; evrei din Transnistria ș tiind ceva române ș te, dar ș i evrei - ru ș i – ru ș i vorbitori numai de rus ă - ce conta, po rusk i avea s ă terorizeze România decenii ș i decenii), ci ș i din Ungaria: zeci de mii - numai? - de evrei unguri - unguri (în afar ă de unguri - unguri ș i cet ăţ eni sovietici), ne - nativi din Ardealul de Nord, ne ș tiind române ș te, trimi ș i de ru ș i “în virtutea ajutorulu i fr ăţ esc maghiar, cite ș te: agen ţ i ai Kremlinului cu misia de a fi pre ș edin ţ i - secretari de câte ceva, de orice, dar cât mai “de - conducere”: activi ș ti de partid, procurori, mili ţ ieni, securi ș ti anchetatori, securi ș ti tor ţ ionari; în Bucure ș ti (“al doilea ora ș maghiar din lume”) mai bine de un sfert din cei nou - veni ţ i - de - la - Budapesta au intrat direct la “Conducerea Superioar ă ” – de unde Dumnezeu, în România, atâ ţ ia “ilegali ș ti, supravie ţ uitori ai Auschwitzului “? Contabilii de cadavre imaginare au fixat cifra evreilor victime ale românilor la 400 000 (“o dat ă pentru totdeauna”, cum a hot ă rât tovar ăș uI Radu Florian, din care vom mai cita). S ă accept ă m macabra logic ă aritmetic ă numai pentru a nota neconcordan ţ ele – deocamdat ă nu am spus: “falsurile grosolane ; 3 ni ci: minciunile sfruntate”: In totalul de 400 000 (pe lâng ă “sutele de evrei atârna ţ i în cârlige, la Abato r” 2 - nu “mille”?, ar mai fi contat un zero?; chiar dou ă ?) au fost incluse: 1) “Circa 12.000 victime de la Ia ș i ” 3 : Au fost puse toate în sarcina Româ niei, cu toate c ă un istoric evreu, Nicolae Minei - Grünberg scria: “La proces (...) Sturmbanführerul Heinz O hlendorf care comandase Einsatzkommando - ul D « ș i - a asumat personal r ă spunderea pentru un total de aproximativ 90 000 victime, printre care ș i cele de la Ia ș i , din iunie 1941 »”(s.m.); 2) Cele “130 000 victime din Transilvania de Nord”, ocupat ă atunci de U nguri: S - a precizat c ă s - a f ă cut dubl ă - contabilitate? Figureaz ă aceste 130 000 ș i pe vreun memorial din Budapesta, acolo unde s - a decis soarta evreilor fo ș ti cet ăț eni români, deveni ţ i în 1940, cu jubila ţ ie, cet ăţ eni maghiari? Dac ă da, de ce au fost trecute ș i în sarcina românilor? Ca s ă indice “originea” lor? Care origine? La Cedarea Ardealului, la 30 august 1940, marii - maghiari evrei lep ă daser ă “valahis mul - împu ţ it” ca pe o ruf ă murdar ă , suportat ă o eternitate de 22 ani – de peniten ţă ! “Totalul” zice: 130 0 00 sau 260 000? – orice devine posibil, când un falsificator de istorie ca Elie Wiesel mâniuie ș te cifrele. El este cel care a propus - impus “adev ă rul st atistic general” publicat în anii ‘80 ș i în revista francez ă L’Express. Viitorul laureat al premiului Nob el pentru pace min ț ea : a) prin omisiune: nu a suflat un cuvânt despre ocuparea, între 1940 - 1945, de c ă tre Ungaria, a unor teritorii din Slovacia, din Iugoslavia, din România; totodat ă a trecut sub t ă cere responsabilitatea ungurilor ocupan ț i pentru ceea ce s - a petrecut sub administra ț ia 1or, inclusiv deportarea lor în lag ă rele de concentrare, germane; b) prin inversarea culpei, trecând - o de la ocupant - ș i - responsabil: Ungaria, împreun ă cu... num ă rul victimelor, la ță rile ocupate (adev ă rat, partial): (Ceho)slovacia, Iugoslavia, România. Astfel, dup ă “statistica” publicat ă în s ǎ pt ǎ mânalul L ‘Express, reie ș ea c ă Ungaria î ș i lichidase evreii în propor ț ie de 40%, spre deosebire de România: 80%! De ș i scrisese (în volumul de memorii Ah Rivers Run To The Sea ): “popula ț ia a primit cu bucurie intrarea trupelor maghiare în Sighet, mama mea s - a bucurat de schimbarea na ț ionalit ăț ii”, în anii ‘80, senin, a declarat la tele viziunea francez ă c ă , în aprilie 1944, la Sighet, familia îi fusese arestat ă , trimis ă la Auschwitz de c ă tre... jandarmii români! (nu conteaz ă când, în timp, fusese scris ă cartea ș i când a fost rostit ă “m ă rturia” la televiziune: Wiesel face parte dintre evrei i care nu se tem de contradic ț ii – sar u ș ùre peste ele , ș tiindu - se dispensa ț i din principiu (ca evrei) d e proba adev ă rului) – deci ne - supu ș i Poruncii care pedepse ș te minciuna; c) prin exclusivism: Wiesel, verticalul propov ă duitor al eticii comerciale, tot odat ă komisariale, dup ă ce l - a l ă udat - lins în lungi ș în cur - mezi ș pe Ceau ș escu, a contestat existen ț a comunismulul ca R ă u simetric ( ș i în sinistr ă concuren ță cu nazismul), precum ș i efectele lui: Gulagul – cu vehemen ț a, cu îndârjirea, cu disperarea celui c ă ruia i s - ar zmulge ceva ce îi apar ț ine lui ș i numai lui: “unicitatea holocaustului ca genocid”; în virtutea acestui postulat, în 4 vara anului 2002 a refuzat s ă viziteze, la Sighet ș i Memorialul Victimelor Comunismului; 3) Sutele (miile?) de familii de evre i boga ț i care, începînd din 1938, pre - sim ț ind persecu ț iile rasiale, apoi din februarie ș i pân ă la 3 julie 1940, temîndu - se ș i de cele bol ș evice, inerente ocup ă rii Bucovinei ș i a Basarabiei, s - au refu - giat întâi în restul României, apoi au plecat în Occiden t, nu în Palestina. Or, absen ț ii (din România ș i din statisticele ei) au fost considera ț i “lichida ț i de c ă tre români”; 4) Disp ă ru ț ii/deplasa ț ii spre sud: emigra ț ii în Palestina înainte ș i în timpul r ă zboiului, mai cu seam ă în 1944, când li s - a pus la disp ozi ț ie nave (motivul: desigur, panica de care fusese cuprins guvernul, constatând c ă r ă zboiul din Est, al ă turi de Hitler, este pierdut, dar ș i “politica evreiasc ă ” a Antone ș tilor, mult diferit ă de a lui Hitler) : oricum nici ei nu au fost victime de sânge ai/ale românilor (“doar”... v ă mui ț i - jefui ț i, ca s ă - ș i pl ă teas ă plecarea); ace ș tia au tr ă it, unii înc ă mai tr ă iesc în Israel, în Occident, îns ă , pentru c ă atunci disp ă ruser ă de pe solul Româniel ( ș i din scripte) au fost trecu ț i abuziv la absen ț i, deci au fost ș i ei considera ț i lichida ț i de c ă tre români – a patra dubl ă contabilitate. 5) In fine : tot la “victime ale românilor” – cele 400 000! – ucisele din senin! – a fost inclus ă categoria cea mai numeroas ă , alc ă tuit ă din disp ă ru ţ ii spre Est, indica ț i astfel d e memorialul Coral: “Basarabia iulie - august 1941 circa 180 000 victime, Transnistria 1941 circa 80 000 vi ctime”. Dup ă informatorii coralisto - sioni ș ti - maghiarolatri ar rezulta c ă în ș ase luni ar fi fost uci ș i 260 000 de oameni! – în jur de 3 000 pe zi ! – c ite ș te : cvasitotalitatea popula ț iei evreie ș ti din Teritoriile Ocupate de sovietici în 28 iunie 1940. Calculul nostru neputându - se rezema pe cifre atât de orbitor de exacte ca ale coralnicilor (de unde, dac ă documentele române ș ti au fost furate chiar de ev reii sovietici în august ‘44?), ț ine seam ă de trecerile peste noua frontier ă , în Basarabia, în Bucovina d e Nord – ș i de cronologie: – începând de la 15 iunie 1940. [“disp ă ru ț ii”] de pe malul drept al Prutului pe cel stâng, în provinciile române ș ti Basarabi a ș i Bucovina, iar dup ă 28 iunie acelea ș i provincii române ș ti r ă pite de ru ș i – în nobilul scop al “constr uirii comunismului”; – dup ă 22 iunie 1941: “disp ă ru ț ii” peste Nistru, în U.R.S.S., opera ț ie botezat ă – “retragere strategic ă pe pozi ț ii dinainte stabil ite, în vederea contraofensivei spre Apus. In fapt : evacuare a cadrelor - de - stat - ș i - de - partid; cum cadrel e - de - stat - ș i - de - partid erau, în majoritate evrei... Este vorba, desigur, de evreii comuni ș ti care, înainte, în timpul, dup ă ocuparea Basarabici a Bucovin ei de Nord ș i a Her ț ei optaser ă pentru Raiul Sovietic. Câ ț i s ă fi fost? 130 000? 260 000? Aceia ș i care, dup ă 22 iunie 1941, pentru c ă nu aveau nimic a - ș i repro ș a (?) au fugit viteje ș te peste Nistru, s ă nu pun ă Românii mâna pe ei. ș i nu au fost opri ț i de st ă pânii lor decât în Asia Central ă , (unde s - a n ă scut vân ă torul - ș ef - adjunct de antisemi ț i Valeriu Oi ș teanu – citez din Enciclopedia Exilului Românesc de Florin Manolescu : “*3 sept. 1943, Karaganda, Kazahstan. Tat ă l : Mihail Oi ș teanu, prof. universitar. 5 Mama : Bella, n ă scut ă Iosovici, ziarist ă la Agerpress. Nepotul lui Leonte R ă utu. Copil ă ria la Cern ă u ț i”). Acolo, în Asia Central ă , din iulie 1941 pân ă în august 1944 bol ș evicii evrei fugari au c ă p ă tat instructajul apropiat pentru a deveni komisari – guvernan ț i” . Mul ț i se ilustraser ă prin talentele de c ă l ă i ai românilor din Basarabia, Bucovina, Her ț a între 28 iunie 1940 ș i 22 iunie 1941 ș i au (re)ap ă rut în ță rile care urmau a fi ocupate ș i sovietizate – unii; al ț ii, în “carantina aurit ă ” de la Cern ă u ț i (1944 - 1948 ), au urmat cursuri de “consilieri sovietici dup ă 23 august 1944, în ceea ce mai r ă m ă sese din România. Multiplica ț i (se c ă s ă toriser ă , f ă cuser ă copii, aveau socri, cumna ț i, cumetri) – deveniser ă , câ ț i din 200 000?: 400 000?, 700 000? Unii coborîser ă , ocolit , din Nord, prin/din Ungaria), ca “repatria ț i” – în a cui patrie ? fiindc ă A. Toma înc ă nu scrisese juc ă u ș - senilele - i versuri ce vor deveni ale Imnului Stat al RPR : “Azi ț ara ta e casa ta”, pe care românii recen ț i, altfel NKVD - i ș ti, ș i le spuneau la urech e, f ă cându - ș i cu ochiul : “Azi ț ara ta e casa mea...” Neocolonizatori pe dat ă un ș i super - poli ț ai - “români”, jurnali ș ti (români), procurori (români), fabrican ț i - de - istorie a... României, consilieri, consilieri - ș efi, colonei, generali (de armat ă , mili ț ie, securit ate), directori, directori ai directorilor, pre ș edin ț i de orice, mini ș tri (în Aparatul de Teroare – inclusiv “Justi ț ia” – la Externe, în economie, comer ț exterior, cultur ă ș i înv ăță mânt), cenzori, supra - cenzori, ș efi, ș efi - ai - ș efilor de comisii ale zecilor de tentacule Sov - Rom prin care Rusia a supt pân ă la ultima pic ă tur ă vlaga României ocupate – a treia dubl ă - contabilitate. – dup ă 1944 - 1945 : “disp ă ru ț ii” în Occident (direct din URSS – cu prec ă dere în cele dou ă “p ă r ț i” ale Germaniei). “Pata alb ă ” pe hart a crimei (s ă existe în URSS/ Rusia/Ucraina vreun memorial asem ă n ă tor Coral - ului consemnînd atât num ă rul e vreilor uci ș i de inamicii sovieticilor, cât ș i ai evreilor victime ai/ale sovieticilor? – fiindc ă despre un Memonial ridicat la Chi ș i n ă u ș i la Cern ă u ț i onorînd memoria românilor victime directe ale evreilor sovietici deocamdat ă nu se vorbe ș te) continu ă a fi între ț inut ă de refuzul sovieticilor ș i al israelienilor de a furniza cifre. Cum ru ș i i au confiscat arhivele germane cuprinzînd documente ale “solu ț ie i finale” ș i îi santajeaz ă pe evrei amenin ț îndu - i cu publicarea “adev ă ratului bilan ț al Holocaustului”; cum tot ru ș i i au furat din arhivele române ș ti cca 200 000 dosare tratînd Basarabia ș i evreii (comandoul condus de generalul sovietic Gri ș a Nahum, evreu din Ucraina, devenit comandant al Direc ț iei Contrainforma ț ii Militare române), lipsesc datele privitoare la num ă rul exact al evreilor ce p ă r ă siser ă România pentru Patria Socialismului Biruitor (pân ă la 22 iunie 1941), la num ă rul evreilor victime ale român ilor – dup ă 22 iunie 1941, precum ș i num ă rul, originea ș i numele evreilor intra ț i în România dup ă 1944. Vid documentar profitabil calpuzanilor, trafican ț ilor de istorie: ca ș i sovieticii, israelienii refuz ă s ă furnizeze cifre (fiind vorba despre aceea ș i “p roblem ă ”, paznicii dosarelor vor fi fost, nu întâmpl ă tor, aceia ș i ju ș ti tovar ă ș i în URSS ș i în Israel, do ar sionismul unu este el), constituind fatal : “secrete de 6 stat(e)”... ... De ș i (înc ă ) nu li s - a cerut, pentru Nurnberg II, lista c ă l ă ilor ac ț ionînd în U RSS ș i în ță rile ocupate de Marea Uniunea Sovietic ă (cea Foarte) Liberatoare..., Recupera ț ii de Israel, rig uros aceia ș i bol ș evici interna ț ionali ș ti, odat ă ajun ș i în Ț ara Sfânt ă au devenit peste noapte : u1tra - na ț ionali ș ti, ultra - religio ș i , ultra - xenofobi, ul tra - rasi ș ti - p ă strînd fondul komisarnikului. Ins ă chiar far ă “documente” – fiindc ă le - au furat în ș i ș i evreii sovietici, iar evreii israelieni refuz ă s ă comunice informa ț ii (a ș a se face justi ț ia de tip bol ș evic: provoci “dispari ț ia” probelor, cite ș te: le f uri, astfel acuzatul nu va putea respinge acuza ț iile mincinoase) – cumplitul adev ă r spune: în sarcina ș i pe con ș tiin ț a României r ă mân multe ș i grele (câte : 100 sau 100 000?, 200 sau 200 000 victime), p ă cate comise împotriva evrilor. Or se ș tie : crima înc epe de la unu Absen ț a documentelor departe de a - i deranja pe Dinu C. Giurescu, R ă zvan Theodorescu, Andrei Pippidi, S. T ă nase români curat - impar ț iali ș ti, altfel lingu ș i ț i emeri ț i care, din dezgust ă toare slug ă rnicie legitimeaz ă orbe ș te cele mai neru ș i nate neadev ă ruri; nici pe Moses Rozen, Z. Ornea, A. Oi ș teanu, L. Volovici, M. Shafir, A. Cornea, R. Ioanid – auto - numitul “istoric”, autor al unui singur text: cel înscris pe Memorialul Coral. Spuneam c ă absen ț a documentelor este man ă cereasc ă pentru “speciali ș tii” susnumi ț i. Interpela ț i, ei r ă spund cu senin ă tate: Muzeul Holocaustului de la Washington nu este interesat de num ă rul evreilor de origine român ă victime în Uniunea Sovietic ă între 26 iunie 1940 ș i 23 augusu 1944 – am citat esen ț a “r ă spunsului” dat de R adu Ioanid, lucr ă tor - pe - t ă râm la poarta Muzeului pomenit. Oare de ce nu este interesat muzeul pomenit ș i american? Fiindc ă un impostor, un falsificator de istorie de teapa lui R. loanid, dup ă o carier ă de securist exemplar în familia lui de securi ș ti; de g angster, tot exemplar, în România, dup ă ce a f ă cut ceva închisoare a... emigrat în USA, unde ca tot securistul evreu, a fost, nu doar acceptat, dar i s - a îng ă duit... auto - ungerea ca istoric ai Holocaustului (în bun ă companie: Elie Wiesel, cu care face schimb d e re ț ete) nu este interesat în aflarea adev ă rului care contravine inven ț illor, falsurilor – ordin de - sus - de - tot, de la Centrala Industriei Holocaustulul. S ă fi fost noi, românii mai pogromi ș ti decât ru ș i i, cei ce inventaser ă , nu doar cuvântul pogrom (în r us ă : furtun ă cu tunete, tr ă snete, mânie - a - cerului, pr ă p ă d), ei realitatea acestuia?; mai “fasci ș ti decât nem ț ii”, cum se exprim ă Matatias Carp – care va fi avut la via ț a lui alte, multe calit ăț i, îns ă nu ș i pe aceea de a st ă pâni convenabil cuvintele folosi te în limba român ă , în care ș i - a scris m ă rturia (la care voi reveni)? S ă fi fost noi mai ahtia ț i dup ă bunurile materiale ale evreilor decât, de pild ă , francezii ocupa ț i de germani (dar evreii din Basarabia erau extrem de s ă raci, la limita mizeriei)?; mai s eto ș i de sânge evreiesc decât ungurii?; de comparat doar cu polonezii cei fioro ș i “care au supt antisemitismul odat ă cu laptele mamelor lor”, cum atât de poetic ne explic ă evreii polonezi – ca homologul lui Wiesel, Marek Halter, autor a o duzin ă de volume a câte o mie 7 de pagini fiecare, cu toatele “descriind realitatea a ș a cum a fost ea”, printre care soarta lui de copil în ghetoul din Var ș ovia: cum ie ș ea el în ora ș prin canale, cum se întorcea ș i cum aproviziona rezisten ț a interioar ă cu muni ț ii... – adev ă rul fiind u ș or altul: întreaga sa familie de colabora ț ioni ș ti bol ș evici (nu va fi bântuit, între septembnie 1939 ș i iunie 1941, taman în regiunea or ăș elului Jedwabne? – vezi mai departe) se afla în Asia Central ă , pentru instructaj, acolo ș i a ș a se luptase cu fiara fascist ă ..., iar drept recompens ă pionierul sovietic Halter Marek fusese ales pentru a fi fotografiat în bra ț ele Tat ă lui Popoarelor, tovar ăș u1 s ă u, Stalin. Reiau autochestionarea: care va fi fost resortul, mobilul, motivul pentru care, în România ciun tit ă de Ru ș i prin Diktatul de la 26 iunie 1940, începînd de la 3 iulie 1940 (încheierea retragerii) – îns ă cu nici un chip înainte de 28 iunie acela ș i an, 1940 – au explodat, au erupt promisiuni, fag ă duin ț e, juruin ț e de r ă zbunare...? Iat ă cuvântul: r ă zbunare Nu din partea legionarilor (ei nu mai aveau audien ță de la Rebeliune: le - o suprimase Antonescu); nici a cuzi ș tilor: programul lor politic con ț inea articolul unic: « Jos jidanii! » – ci din a solda ț ilor: ță rani ș i me ș te ș ugari, mici slujba ș i . Mobiliza ț i de la izbucnirea r ă zboiului, 1 septembnie 1939, cunoscuser ă , nu iadul frontului de tran ș ee, ci purgatoriul umilin ț ei na ț ionale din timpul evacu ă rii Basarabiei, a Bucovinei de Nord, a Her ț ei (28 iunie - 3 iulie 1940). Uimire, revolt ă , mânie trecute pe hârtie, n u doar de penele lui Prundeni ori Ș eicaru, ei ș i de cele ale lui Iorga, Arghezi, Agârbiceanu, Galaction, ba ș i de ale “jidovi ț ilor” Sadoveanu, Lovinescu... Ce s - a putut întâmpla în doar o s ă pt ă mân ă – în s ă pt ă mâna dintre 28 iunie – 3 lulie 1940, de înnebunise r ă românii?; în s ă pt ă m ă na 28 iunie – 3 iulie 1940, de turbaser ă românii, ajungînd s ă cear ă , s ă promit ă ș i s ă jure – ei, românii – r ă zbunare pe evrei, potrivit neromâne ș tei Legi Evreie ș ti a Talionului: “Ochi pentru Ochi ș i Dinte pentru Dinte!”? Care s ă fi f ost Ochiul - prim (în timp)? Dar primul, cronologic, Dinte? R ă spunsul nu este greu de aflat. Dar nesfâr ș i t de greu de formulat, fiind noi, românii, de peste o jum ă tate de secol, acuza ț i - f ă r ă - drept - de - ap ă rare - ș i - gata - condamna ț i – acesta: Basarabia. Nu (doar) Basarabia, provincia româneasc ă , locuit ă de români, tr ă itori a c ă ror istorie, tradi ț ii, limb ă matern ă este româna; nu elementul constitutiv organic, istorico - geografico - etnic - lingvistic, indispensabil în unitatea numit ă , din 1918: România Mare – dovad ă : de ș i a fost întâia care s - a unit cu Patria Mam ă , la 27 martie (Bucovina în octombrie, Ardealul abia la 1 decembrie), Basarabia a r ă mas nepre ț uit ă – s ă se observe, am evitat: dispre ț uit ă – neglijat ă de Centru, ba chiar considerat ă o Nou ă Caledonie carpato - dan ubian ă , unde erau trimi ș i întru pedeaps ă pleava, drojdia ș i scursura din celelalte provincii – ș i mereu invidiat ă de sora Transilvania (nu pentru c ă Basarabia i - ar fi r ă pit ceva ce i s - ar fi cuvenit ei: doar pentru c ă exista, ca o alt ă problem ă )... Ci Basara bia cea din S ă pt ă mâna Ro ș i e - de ru ș i nare, de sângerare - când românii au descoperit c ă (chiar ș i ) Basara bia este România. In acea S ă pt ă mân ă Ro ș i e: 28 iunie – 3 iulie 1940 Basarabia a devenit, pentru întâia oar ă în con ș tiin ț a românilor nebasarabeni, o cauz ă de ap ă rat; un ochi gata - scos care 8 cerea s ă fie scos alt ochi. In acea s ă pt ă mân ă (înc ă - înc ă - înc ă o dat ă : cea dintre 28 iunie ș i 3 iulie 1940) se va fi operat o muta ț ie genetic ă . Atunci ș i românii ne - basarabeni au aflat, în sf ă r ș i t!: Rusul este du ș manu1 de moarte al neamului nostru, cel care de la 1711 ne - a în ș elat, tr ă dat, umilit, jefuit, obijduit, violentat, de ast ă dat ă avându - l unealt ă fidel ă , fanatic ă pe evreu (în timpul turcului auxiliar al ocupantului fiind grecul). De acea - dat ă (în S ă pt ă mâna Ro ș ie : 28 iunie – 3 iulie 1940) românii nu au mai l ă sat - o moart ă ; nu s - au mai resemnat mioritic; nu au mai iert at, din la ș i tate cre ș tineasc ă ; au promis r ă zbunare. Ș i, vai: peste un an, r ă zbunare a fost. Se vorbe ș te numai de r ă zbunarea românilor pe evrei – adev ă rat, accea a dat cele mai numeroase victime. Explicabil: evreii au furnizat cel mai mare num ă r de colabora ț ioni ș ti. Nu a fost r ă zbunare pe o etnie (de ș i textele publicate de evrei denun ță rasismul românilor înc ă din 1867!”), ci pe o categorie de cet ăț eni români din Basarabia, Bucovina de Nord ș i Her ț a: tr ă d ă torii de ț ar ă , colabora ț ioni ș tii voluntari în slujb a ocupantului sovietic . Dup ă 22 iunie 1941 mii de ne - evrei: români, ru ș i , ucrainieni, ț igani, bulgari, g ă g ă uzi, armeni au fost b ă tu ț i, lin ș a ț i, spânzur a ț i, t ă ia ț i, ar ș i , unii din r ă zbunare de popula ț ia care avusese de suferit de pe urma faptelor lor criminale, din acel an cumplit, de ocupa ț ie bol ș evic ă Pe un v ă r al mamei, mobilizat, Cedarea l - a surprins pe malul drept al Prutului. Familia îi r ă m ă sese î n Basarabia. Un an încheiat nu a avut ș tiri. La 22 iunie 1941 s - a propus voluntar, s ă mearg ă în fruntea unit ăț ii, ca unul care cuno ș tea terenul, spre satul natal, pe R ă ut, la 30 kilometri nord de Orhei. Nu i s - a acordat. A dezertat ș i s - a dus acas ă ... Unde n u a mai g ă sit pe nimeni din numeroasa - i familie (cam un sfert din sat): înc ă din august 1940 tat ă l s ă u fusese împu ș cat în curte, fiindc ă se opusese arest ă rii s ă tenilor (era primar); mama ș i un frate: deporta ț i; so ț ia ș i feti ț a se ascunseser ă în pivni ț a uno r vecini... Numai c ă un om din sat care tare ar fi vrut s ă pun ă mâna pe casa celui care îi ad ă postea pe asc un ș i , a denun ț at. Enkavedi ș tii, în bun ă tradi ț ie ruseasc ă , nu au ezitat: au tras cu mitraliera prin gura pivni ț ei, unde se aflau alte femei, al ț i copii – apoi i - au împu ș cat, în curte, pe to ț i membrii familiei g ă zduitoare. Aflînd ce se întâmplase cu un an în urm ă , unchiul meu a pus mâna pe primul obiect g ă sit, un hârle ț ș i l - a ciopâr ț it pe cons ă teanul denun ță tor – rud ă pe departe... A fost judecat pentru de zertare ș i pentru omor – apoi internat într - un azil. Asemenea r ă zbun ă ri sângeroase au avut loc aproape î n fiecare localitate din Teritoriile Ocupate de ru ș i . Victime: cei care din interes material, din prostie, din convingeri politice î ș i denun ț aser ă cuno scu ț ii, vecinii, chiar neamurile, colaboraser ă cu ocupantul, participînd astfel la teroarea bol ș evic ă Fire ș te, “nu to ț i evreii” au colaborat – ca s ă vin în întâmpinarea celor care m ă vor acuza c ă generalizez - antisemitizez. Fiindc ă din 1965, când am reie ș i t la suprafa ț a p ă mântului din închisori - deport ă ri ș i am început a m ă exprima prin scris, am f ă cut b ă t ă turi de pe urma învinov ăț irilor de “antisemitism” (sic), venite dinspre stânga – de la fosta - actual ă - Securitate; ca ș i de “jidovism”(re - 9 sic), dinspre dre apta: actuala – ”fost ă - Securitate”. Sigur este: n - am auzit – nu am auzit eu – s ă fi existat un singur evre u, atunci - acolo, în Basarabia - Bucovina S ă pt ă mânii Ro ș ii (28 iunie - 3 julie 1940) care s ă fi protestat m ă car verbal – necum s ă se fi opus coreligionarilo r be ț i de ur ă - de - ras ă , (nu de - clas ă ), deda ț i la acte de pur ă bestialitate. Victime: militarii români în retragere, românii civili porni ț i în refugiu... Pe mine evreii nu au cum s ă m ă culpabilizeze cu Holocaustul ale c ă rui victime au fost ei – altcândva, cron ologic dup ă Holocaustul nostru – provocat de ei. Nu sunt german, nici francez, nici ungur, s ă tremur de fiecare dat ă când un evreu se încrunt ă la mine. Sunt român basarabean ș i am fost, cu întreaga familie a mea, cu neam de neamul meu de români abandona ț i în 1940 ru ș i lor, ca to ț i basarabenii, bucovinenii, her ț enii, victim ă a bol ș evicilor dintre care o bun ă pa rte : evrei . Incepând din 28 iunie 1940 noi, românii am fost victime ale str ă inilor - vânz ă torilor, pe p ă mântul nostru cotropit : ne - au h ă ituit, ne - au te rorizat, ne - au ars c ă r ț ile, ne - au l ă sat f ă r ă p ă rin ț i, ne - au deportat – când nu ne - au asasinat – ei, bol ș e vicii ru ș i cu slugile lor credincioase : evreii. Ca român basarabean am fost printre primii care mi - am asumat p ă catele comunit ăț ii mele române ș ti : per secutarea, martirizarea, în timpul r ă zboiului, începând din 22 iunie 1941, a evreilor ș i a ț iganilor (deporta ț i în Transnistria doar pentru c ă erau evrei, ț igani ; oricâte circumstan ț e atenuante am evoca - invoca : actele de “omenie româneasc ă ” ale unor sold a ț i, ale unor jandarmi, în compara ț ie cu ale germanilor, nu putem nega : în Transnistria, sub adminis - tra ț ia noastr ă , româneasc ă oameni nevinova ț i – care nu fuseser ă “cadre” bol ș evice – evacuate de sovietici ; nici prin ș i cu arma în mân ă , luptând împotriva Armatei Române : aceia fuseser ă împu ș ca ț i potrivit legilor r ă zbo - iului – au fost umili ț i, chinui ț i, înfometa ț i ș i , vai : asasina ț i ; fapte prin care românii participan ț i la masacre au umilit - degradat întreaga noastr ă comunitate – îns ă nu pentru acest moti v au fost condamna ț i, mul ț i executa ț i, dup ă august 1944) ; iar dup ă r ă zboi a germanilor ș i a refugia ț ilor din Basarabia ș i Bucovina de Nord. Nu eu sunt dator, primul , s ă r ă spund la acuza ț iile de “antisemitism”, de masacrare a lor, ei ei s ă r ă spund ă întâi l a acuza ț iile noastre, doar este limpede c ă Holocaustul Ro ș u pus la cale ș i de ei a început pentru noi, ro mânii, cu un an mai devreme decât al lor : la 28 iunie 1940 – ș i nu s - a încheiat nici azi. Desigur exist ă mul ț i evrei cu sim ț ul adev ă rului, al justi ț ie i, al normalit ăț ii – deci voi cita pe larg din m ă rturiile câtorva, scrise, în leg ă tur ă cu “Basarabia ș i Evreii”. Dezbatere, ori doar enun ț are considerat ă de eternii Paznici de Noapte de la Poarta Templului Istoriei Mistificate: “tr ă dare” (din partea evreil or normali), iar din a goi - lor 1 : “r ă bufnire fascist ă ”, “antisemit ă ”, “nega ț ionist ă ”... Cum altfel, dac ă analfabetizatorii de ei nu ț in seama – pentru inceput... – de falsitatea, de idio ț enia termenului “antisemit”, când semi ț i (de la Sem) sunt ș i maltezii ș i berberii, ș i arabii ș i , cine ar crede, azi, în Israel: palestinienii – dragi tovar ă ș i de alte na ț ionalit ăț i! Nu voi face ca “unii evrei, nu chiar to ț i, doar o mic ă zdrobitoare majoritate” care afirm ă despre to ț i polonezii: “au supt antisemitismul odat ă cu laptele matern”; care spun despre to ț i românii: “sunt fasci ș ti legionari” – adaosul: “antisemit” avînd doar rol de înt ă rire...; ș i care mai afirm ă : “Pogromul de la Ia ș i (din 29 iunie 1941, 10 precizarea mea, P.G.) are r ă d ă cinile (...) în sistemul oficial antisemit de guvern ă mânt, inaugurat la 1867 ș i aplicat vreme de o jum ă tate de veac cu nezdruncinat ă perseveren ță ... – am citat din Matatias Carp, la al c ă rui studiu în 3 (trei) volume m ă voi opri într - un capitol întreg. Fire ș te, “nu (chiar) to ț i evreii”, care au scr is despre cauza “masacr ă rii din senin” a evreilor de c ă tre români, între 1941 ș i 1943 ignor ă cu o superioritate - de - ras ă inadmisibil ă ( ș i analfabet ă – s ă fac ă asta numai din analfabetism?, ei, Oameni ai C ă r ț ii ?) adev ă rul istoric, cronologic: – întâi – 28 iu nie - 3 iulie 1940 – a avut loc p ă r ă sirea Basarabiei, a Bucovinei de Nord ș i a Ț inutului Her ț a: în timpul evacu ă rii tragice, victime au fost românii ș i doar ei; – apoi - dup ă un an încheiat ș i o zi (29 iunie 1941) a fost Pogromul de la Ia ș i , primul act sân geros – victime: evreii din România. Adev ă r care mai spune: “evacuarea armatei ș i a civililor din Teritor iile Ocupate de URSS în iunie - iulie 1940 a constituit, din partea evreilor, nu a ru ș i lor ocupan ț i prilej de agresiune s ă lbatic ă , fanatic ă , rasist ă , ant i - româneas ă , anti - goi, anti - cre ș tin ă (înc ă lcarea poruncii a 6 - a) ; Ș i înc ă mai spune cronologia: agresiunea din partea evreilor în timpul evacu ă rii militarilor, a civililor români din teritoriile cedate a semnificat “Ochiul” - prim ; iar ce s - a întâmplat – dup ă un an de zile – inadmisibil, neprobabil, criminal, condamnabil (dealtfel vinova ț ii au ș i fost condamna ț i, mul ț i executa ț i pân ă în 1946) – a fost replic ă la agresiune , “Ochiul” scos pentru Ochiul scos: R ă zbunarea românului ( ș i ) pe evreu – de la individ la individ – pentru r ă ul personal f ă cut individului; Pedepsirea – de c ă tre stat – a cet ăț enilor români (nu doar evrei) vinova ț i de colaborare cu inamicul pe timp de r ă zboi, pentru r ă ul f ă cut comunit ăț ii noas - tre , mai ales prin înrolarea voluntar ă , entuzia st ă în Armata Ro ș i e, inamic ă , ș i lupta – ș i ura feroce – împotriva Armatei ță rii lor : România. Aceste adev ă ruri evidente au fost sus ț inute ș i de evrei normali ca Nicolae Minei - Grünberg, Moshe Cammilly Weinberger, Barbul Bron ș tein, rabinul Alexandru Ș afr an, Al. I. Zisu, Mi ș u Benvenisti, Wilhelm Fildermann, fost pre ș edinte al Uniunii Comunit ă ț ilor Evreie ș ti din România în anii ’40. Acesta din urm ă este autor, nu doar al unui jurnal, furat de la Paris ș i dac ă nu distrus de arhivi ș tnicii telavivi ș ti, declara t “neconsumabil”, dar ș i al unei declara ț ii numi ă “Testamentul lui Filderman” , document, nu doar ignorat, ocultat de fabrican ț ii de istorie din comandoul lui Radu Ioanid, dar interzis, din 1948, considerat, prin decretul Pauker - R ă utu - Ki ș i nevski : fi ț uic ă f ascist ă , aniti - semit ă ”! Iar dac ă mincino ș i , escroci, calomniatori ai românilor ca Wiesel, Braham, Ancel, Radu Ioanid, Shafir – ș i A. Pippidi – îi consider ă în continuare “fasci ș ti ”, “antisemi ț i ” pe Antone ș ti, s ă citeasc ă ce scrisese Mihai Antonescu : “ Am l ă sat s ă intre în ț ar ă evreii refugia ț i din alte p ă r ț i ș i mai ales pe cei veni ț i recent din Ungaria, adic ă unii din Transilvania de Nord, pe care nu - i consider unguri ci români ... ”. Poate c ă , în mare mila lor, vor t ă cea trei 11 minute (dup ă aproape 60 ani de mon olog continuu, furios, isteric, acuzator) ș i îi vor l ă sa s ă vorbeasc ă pe doi martori înalt credibili, afla ț i în miezul evenimentelor din acea perioad ă cumplit ă Mai întâi un fragment din “ Testamentul lui Wilhelm Fildermann ”, act legalizat la New York în 19 56 : “Mare ș alul însu ș i a fost executat de agen ț ii Moscovei, ca fascist. Adev ă rul este c ă Mare ș alul Antonescu este cel care a pus cap ă t mi ș c ă rii fasciste din România, oprind toate activit ăț ile teroriste ale G ă rzii de Fier din 1941 ș i suprimând toate activit ăț ile politice ale acestei organiza ț ii. Eu însumi, r ă spunz ă nd unei întreb ă ri a lui Antonescu, la procesul s ă u – montat de comuni ș ti – am confirmat c ă teroarea fascist ă de strad ă a fost oprit ă în România la 21 ianuarie 1941, zi în care Mare ș alul a luat m ă su ri draconice pentru a face s ă înceteze anarhia fascist ă (...) In timpul perioadei de domina ț ie hitlerist ă în Europa, eu am fost în contact permanent cu Mare ș alul Ion Antonescu, care a f ă cut foarte mult bine pentru îndulcirea soartei evreilor expu ș i persecu ț i ilor rasiale naziste (...) Eu am fost martorul unor scene emo ț ionante de solidaritate ș i de ajutor între ro mâni ș i evrei, în momentele de grele încerc ă ri din timpul Imperiului Nazist din Europa. Mare ș alul Antonescu a rezistat cu succes presiunilor naziste ca re cereau m ă suri dure împotriva evreilor. El este cel care mi - a dat pa ș apoarte în alb, pentru salvarea de teroarea nazist ă a evreilor din Ungaria, a c ă ror via ță era în pericol!” Apoi un pasaj din scrisoarea de mul ț umire adresat ă la 26 iunie 1944 de Al. I. Zisu lui Mihai Antonescu, prim - ministru : “(...) ș eful unui guvern obligat s ă asculte de poruncile neîndur ă toare ale unui tragic r ă zboi, h ă r ț uit de greut ăț i inexplicabile, pus mereu în situa ț ii penibile ș i aproape insurmontabile, (...) larga toleran ță a guvern ului dumneavoastr ă fa ță de exodul evreilor unguri, polonezi, etc., care au g ă sit ș i continu ă s ă g ă seasc ă aici un refugiu sigur ș i putin ț a unei definitive salv ă ri prin emigra ț ie (...). Ș i dac ă ast ă zi evreimea din Ungaria urc ă însângeratul calvar pe care a p ă t imit ș i pierit iudaismul polonez, iar cel bulgar urc ă acela ș i rug, noi, evreii români suntem mereu obl ă dui ț i de guvernul dumneavoastr ă , care se str ă duie ș te s ă îndulceasc ă restric ț iile ș i s ă înl ă ture m ă surile impuse de împrejur ă rile haine”. Ace ș tia – evrei i normali – sânt trata ț i de membrii Biroului Politic al Comitetului Central al Sionistului Komisarnik (b) mai r ă u decât goii, considera ț i “tr ă d ă tori ” – de ce ? Fiindc ă de ș i evrei, spun adev ă rul - adev ă rat, nu cel insistent, discret – ba chiar : secret – reco mandat ? Ei, da : cine nu cânt ă în Fanfara Armatei Ro ș i i de la Tel - Aviv, sucursala: Washington nu are dre ptul la cuvânt! Singurul r ă spuns (nu de justificare, ei de explicare) : comportamentul bestial, criminal al românilor fa ță de evrei, începând din 29 i unie 1941, î ș i g ă se ș te cauzele imediate cu un an mai devreme, în 1940, în Basarabia ș i “problema evreiasc ă ” (sau în “Evreii ș i Problema Basarabiei), iar cele mai îndep ă rtate... în Revolu ț ia Bol ș evic ă de la 1917” ; Ș i dac ă din 1878 ?; 12 Nu cumva de la promulgar ea Constitu ț iei din 1866 ?; Ș i dac ă de la 1830 (Regulamentul Organic) ? NOTE 1. In ebraic ă goi este sin gularul, pluralul : goim Motiv pentru care în române ș te singularul ( goi ) sun ă ca un plural. Este bine s ă se evite folosirea pluralului în române ș te – recomandare pe care autorul rândurilor de fa ță nu a reu ș i t s ă o respecte... 2. Abatorul de la Bucure ș ti : l n timpul rebeliunii legionare (21 - 23 ianuarie 1941) au murit militari, legionari, civili – printre care un num ă r de evrei din Bucure ș ti.”In cele trei z ile de rebeliune au fost uci ș i 120 evrei” (M. Carp, Cartea Neagr ă , vol 1, pag. 188). Odios întru toate apare “episodul de la Abator”, unde (aten ț ie, vorbe ș te tovar ăș ul nostru Ilia Ehrenburg, la Bucure ș ti, în 1945. In acela ș i an, spusele îi vor fi tiparite la editura – care alta ? – Cartea rus ă ): “... zilele de groaz ă când legionarii rupeau oamenii în buc ăț i ș i - i spânzurau la abator (printre care ș i fete tinere atârnau de cârligele abatorului”. Timpul nu a restabilit adev ă rul, din contra, a umflat cifrele: “ ... 200 evrei erau du ș i la abator”, “evrei omorî ț i de legionari ș i ag ăț a ț i în cârlige” (Sandu David, pre ș ed inte al Scriitorilor de limb ă român ă din Israel, în Express Magazin nr. 29/1991). [Dar câ ț i pre ș edin ț i vor fi având scriitorii israelieni de limb ă rom ân ă ? Eu îl ș tiu pe Sebastian Costin, fostul meu coleg de “Eminescu” – care ș i semneaz ă : “Sebastian Costin”; din alt ă surs ă , în aceea ș i perioad ă , era indicat ca pre ș edinte Ș lomo Leibovici, nativ din Boto ș ani, spion activ, ș ef de contrainforma ț ii, contro lor al Ambasadei israeliene de la Bucure ș ti]. Legionarii acuza ț i nu au avut drept la ap ă rare. Dup ă “rebeliune” Antonescu le - a închis gura (unora ș i cu p ă mânt). Pan ă în 1989 existau numai m ă rturii orale, numai în închisoare. Martorii oculari nu au fost lua ț i în seam ă de “justi ț ia poporului”, în 1946: Directorul Abatorului, Dr. Aurel Naghel, nu a “recunoscut” nici “masacrul de la Abator”, nici macabra punere în scen ă a... cârligelor, în care ar fi fost atârnate fete - tinere, vorba lui Ehrenburg. Nici un alt sa lariat al Abatorului nu a confirmat alega ț iile procuraturii. Nici tinichigiul evreu Segal, aflat acolo în timpul evenimentelor, nu a confirmat teza “masacrului”. A. Naghel a fost declarat nevinovat, dosarul închis - din punct de vedere penal, dar nu ș i pen tru presa PCR. care a sus ț inut – ș i sus ț ine ș i azi, la Tel - Aviv – varianta mincinoas ă a “Pogromului de la Abator”. Exist ă îns ă o sum ă de m ă rturii – orale vreme de o jumatate de secol, a ș ternute pe hârtie începând din 1990. Potrivit acestora: – legionarii ( “fa ș i ș tii, rosteau procurorii) nu au ucis evrei în timpul rebeliunii, de altfel fictive ! – indivizii car e – în uniforme legionare – au terorizat popula ț ia civil ă , mai cu seam ă pe evrei, autori ai asasinatelor (victime: mai ales evreii) nu erau legionari c i, dup ă m ă rturisirile în închisoare ale unor “responsabili din poli ț ie” – îns ă antiantonescieni – ar fi fost recruta ț i dintre “ lumpenproletarii ” de serviciu, îmbr ă ca ț i în uniforme - legionare aduse, pe Marea Neagr ă , din... Rusia. Scopul: compromiterea lui Anto nescu, pentru a desp ă r ț i România de Germania. Cine era interesat: desigur, URSS – dar ș i Anglia (se pare c ă exist ă “urme scrise” britanice. Comunicatul publicat de Universul din 6 februarie 1941 : “Num ă rul mor ț ilor ș i r ă ni ț ilor c ă zu ț i, dintre rebeli ș i pop ula ț ia civil ă , în Bucure ș ti, în zilele de 21 - 23 ianuarie 1941, dup ă datele culese pân ă în prezent de la autorit ăț i, se ridic ă la 490 ș i anume : R ă ni ț i : 254 Mor ț i : 236 Din totalul de 490 de r ă ni ț i ș i de mor ț i, 346 sunt români iar 144 evrei. To ț i evreii mo r ț i 13 (118) au fost asasina ț i de rebeli (subl. mea, P.G.) ”. Pân ă aici nimic de semnalat, cifra oficial ă a mor ț ilor dintre evrei (118) nu este departe de 120 – dat ă de M. Carp – îns ă foarte departe de cea furnizat ă de la Tel - Aviv de Sandu David (200). Ciudat ă se arat ă partea final ă a Comunicatului : “Majoritatea mor ț ilor ș i a r ă ni ț ilor au c ă zut în atacurile date de rebeli asupra Pre ș edin ț iei Consiliului de Mini ș tri ș i Palatului Telefoanelor. Prezen ț a femeilor ș i a copiilor printre cei c ă zu ț i se datore ș te fap tului c ă rebelii (adic ă legionarii ? – n.m., P.G.) i - au a ș ezat în primul rând în speran ț a c ă sub scutul lor vor putea înainta f ă r ă a primi focuri. Mai mult de jum ă tate din num ă rul celor c ă zu ț i îl formeaz ă comuni ș tii recruta ț i dintre muncitori, meseria ș i , func ț ionari comerciali, ș oferi, ucenici etc” (subl. mea, P.G.). Care este adev ă rul – fie el ș i doar sta ț istic : adev ă rul lui Antonescu ș i al guvernului de atunci ?, adev ă rul legionarilor ?, adev ă rul evreilor ? Care este adev ă rul despre pactul dintre Sigur an ță , prin Eugen Cristescu ș i PCR prin Constantin David, evreu com