Radu Mihai CRI Ş AN doctor în economie – specializarea Istoria gândirii economice DE CE ? REFLEC Ţ II INFIDELE DESPRE HOLOCAUST Editura TIBO BUCURE Ş TI 2008 2 Descrierea CIP a Bibliotecii Na ţ ionale a României CRI Ş AN, RADU MIHAI De ce ? : reflec ţ ii infidele despre Holocaust / Radu Mihai Cri ş an. - Bucure ş ti : Tibo, 2008 Bibliogr. ISBN 978-973-88829-1-1 323.1(=411.16) Toate drepturile de multiplicare, traducere, adaptare ş i difuzare a acestei lucr ă ri sunt absolut libere (gratuite ş i neîngr ă dite), atât pentru România cât ş i pentru fiecare dintre celelalte ţă ri ale lumii. ISBN 978-973-88829-1-1 3 CUPRINS DE CE? Reflec ţ ii infidele despre Holocaust ....................5 DJUGA Ş VILI. Numele adev ă rat al lui Stalin .........19 Bibliografie ...............................................23 4 Cel care respect ă caracterul propriu ş i libertatea de manifestare a oric ă rui alt geniu na ţ ional, contracteaz ă prin aceasta el însu ş i dreptul de a fi respectat în toate ale sale. Mihai Eminescu, Ş edin ţ a Adun ă rii de vineri ..., Timpul , VII, nr. 19 din 26 ianuarie 1882, în Opere, vol. XIII, PUBLICISTIC Ă , 1882 – 1883, 1888 – 1889, Timpul , România Liber ă , Fântâna Blanduziei , cu 64 de reproduceri dup ă manuscrise ş i publica ţ ii, Edi ţ ie critic ă întemeiat ă de Perpessicius, Editura Academiei, Bucure ş ti, 1989, pag. 40, 41 5 DE CE? Reflec ţ ii infidele despre Holocaust Îmi place s ă cred c ă nu suf ă r nici de mania persecu ţ iei, ş i c ă nici nu v ă d pretutindeni doar comploti ş ti ş i comploturi. ,,Orice aluzie la «conspira ţ ie» treze ş te un cor de proteste din tab ă ra «javrelor cu ş taif» autohtone încadrându-se cu entuziasm în spectacolul mondial regizat de cinicii dirijori. Exemplul cel mai actual este acuza ţ ia de « holocaust » adus ă poporului român”. (Nicador Zelea Codreanu, România ca un hotel , în Cuvântul legionar , An III, nr. 39, noiembrie 2006, pag. 2) „L ă sând la o parte monstruozitatea vinei colective, dreptul pe care ş i-l arog ă diver ş i(;) de a fi ş i acuzatori ş i judec ă tori ; am vrea s ă ş tim dac ă acuza ţ iile ce ni se aduc vin din partea unor persoane private, a unor asocia ţ ii sau pur ş i simplu din partea statului Israel Dac ă vin din partea unor persoane private sau O.N.G., r ă mâne de neîn ţ eles[:] de ce statul român în frunte cu pre ş edintele trebuie s ă s ă rute mâna c ă l ă ului; s ă accepte orice acuza ţ ie la adresa statului român? Dac ă ar fi venit din partea statului Israel trebuia s ă vin ă pe c ă i oficiale, diplomatice ş i f ă cute publice prin pres ă Deci cine a stabilit vinov ăţ ia poporului român în cazul acuza ţ iei de holocaust ş i, mai grav, cine a acceptat aceast ă vinov ăţ ie? S-a f ă cut vreun referendum, s-a discutat în legislativ, s- a f ă cut m ă car vreun sondaj de opinie, s-a f ă cut public ă suma exorbitant ă cerut ă de...; ş i aici m ă opresc: cerut ă de cine? De o entitate «superioar ă » care trece peste orice conven ţ ie între na ţ iuni? De ce statul român nu d ă un comunicat în care s ă spun ă : cine ne acuz ă , pe baza c ă ror dovezi acceptate de un tribunal, care tribunal, când s-a judecat. Dac ă statul român accept ă sanc ţ iunea ş i statul Israel nu declar ă oficial nimic, trebuie s ă accept ă m existen ţ a unei supraputeri oculte ş i a unui complot împotriva românilor – evident, cel pu ţ in începând din secolul 19”. (Nicador Zelea Codreanu, România ca un hotel , în Cuvântul legionar , An III, nr. 39, noiembrie 2006, pag. 2) A compara argumentele, ş i a o face cu tonul lini ş tit al bunei-credin ţ e reciproce, constituie esen ţ a oric ă rei discu ţ ii serioase – nota Eminescu înc ă acum mai bine de o sut ă de ani. (Mihai Eminescu, «Românul» continu ă a se ocupa... , Timpul, VI, nr. 20 din 27 ianuarie 1881, în Mihai Eminescu, Opere , vol. XII, PUBLICISTIC Ă , 1 ianuarie 1881 – 31 decembrie 1881, Timpul , cu 28 de reproduceri dup ă manuscrise ş i publica ţ ii, Edi ţ ie critic ă întemeiat ă de Perpessicius, Editura Academiei, Bucure ş ti, 1985, pag. 46) 6 De-aceea, în ş tiin ţă , „totdeauna, indiferent de subiectul abordat, se obi ş nuie ş te un examen critic ş i senin al tuturor argumentelor, pro ş i contra. În privin ţ a holocaustului îns ă – capitol din istoria contemporan ă a umanit ăţ ii, indica ţ ia din programa ş colar ă este aceea de a nu se admite nici o discu ţ ie liber ă cu privire la aspectele controversate sau poate chiar controversabile. Cui folose ş te ca în aceast ă problem ă s ă fie ascuns ă complexitatea faptelor ş i, mai ales, complexitatea vinov ăţ iilor?” (Ion Coja, Not ă explicativ ă (2) , cuvânt introductiv la lucrarea: Situa ţ ia Evreilor în România, vol. I, 1939-1941, partea I , Coordonatori Locotenent-colonel Alesandru Du ţ u ş i Dr. Constantin Botoran, Editura Ţ ara Noastr ă , Uniunea Vatra Româneasc ă , Bucure ş ti, 2003, pag. 10) „Nu le dau dreptate celor ce neag ă holocaustul, iar dac ă prilejul se ive ş te, caut totu ş i s ă în ţ eleg acest fenomen, real , al «revizionismului», ş i asta nu m ă împiedic ă s ă citesc cu cel mai mare interes dezv ă luirile, mai vechi ş i mai noi, f ă cute de autori evrei [ca de exemplu Roger Garaudy în studii precum Procesul Sionismului Israelian - vezi edi ţ ia româneasc ă Editura Samizdat] privind complicitatea unor persoane ş i cercuri evreie ş ti la producerea holocaustului. Li se va preda oare elevilor o lec ţ ie ş i despre vinov ăţ ia care revine unor lideri evrei, unor institu ţ ii evreie ş ti, unor doctrine politice evreie ş ti, în ini ţ ierea ş i între ţ inerea holocaustului?” (Ion Coja, Not ă explicativ ă (2) , cuvânt introductiv la lucrarea: Situa ţ ia Evreilor în România, vol. I, 1939-1941, partea I , Coordonatori Locotenent-colonel Alesandru Du ţ u ş i Dr. Constantin Botoran, Editura Ţ ara Noastr ă , Uniunea Vatra Româneasc ă , Bucure ş ti, 2003, pag. 11) Sau despre „declara ţ ia dat ă în 1955 de WILHELM FILDERMAN, fost pre ş edinte al Federa ţ iei Comunit ăţ ilor Evreie ş ti în anii ’40: « Subsemnatul Wilhelm Filderman, Doctor în Drept la Facultatea din Paris, fost Pre ş edinte al Uniunii Comunit ăţ ilor Evreie ş ti din România ş i Pre ş edinte al Uniunii Evreilor Români, domiciliat actualmente în New York, USA, Hotel Alameda, Broadway at 71 St, declar urm ă toarele: (...) În timpul perioadei de domina ţ ie hitlerist ă în Europa, eu am fost în leg ă tur ă sus ţ inut ă cu Mare ş alul Antonescu. Acesta a f ă cut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expu ş i la persecu ţ ia germanilor-nazi ş ti (s.n.) Trebuie s ă subliniez c ă popula ţ ia român ă nu este antisemit ă (;). Am fost martor al unor mi ş c ă toare scene de solidaritate ş i de ajutor între români ş i evrei în momentele de grea încercare din timpul infernului nazist în Europa. Mare ş alul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea m ă suri dure împotriva evreilor. A ş aminti doar câteva exemple: Gra ţ ie interven ţ iei energice a Mare ş alului Antonescu, a fost oprit ă deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina; El a dat pa ş apoarte în alb, pentru a salva de teroarea nazist ă evreii din Ungaria, a c ă ror via ţă era în pericol; 7 Gra ţ ie politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub un regim de administrare tranzitorie, care, f ă cându-le s ă par ă pierdute, le-a asigurat conservarea în scopul restituirii la momentul oportun. Men ţ ionez aceasta pentru a sublinia faptul c ă Poporul Român, atât cât a avut, chiar în m ă sur ă limitat ă , controlul Ţă rii, ş i-a demonstrat sentimentele de umanitate ş i modera ţ ie politic ă »” (Uniunea Vatra Româneasc ă , Liga pentru Combaterea Anti-Românismului LICAR, Uniunea Veteranilor de R ă zboi ş i a Urma ş ilor Veteranilor, Asocia ţ ia Cultural ă Pro Basarabia ş i Bucovina, Federa ţ ia Român ă a Fo ş tilor De ţ inu ţ i ş i Lupt ă tori Anticomuni ş ti, Liga Na ţ ional ă a Lupt ă torilor din Decembrie ’89, Funda ţ ia George Manu, Comunicat, Bucure ş ti, 16 aprilie 2002 – Textul se reg ă se ş te în volumul: Ion Coja, Holocaust în România? Suit ă de documente ş i m ă rturii adunate ş i consemnate de ION COJA , în folosul parlamentarilor ş i al autorit ăţ ilor implicate în elaborarea, aprobarea ş i aplicarea Ordonan ţ ei de Urgen ţă nr. 31/2002 a Guvernului României , Editura Kogaion , Bucure ş ti, 2002, pag. 13, 14) Ş i oare la cuno ş tin ţ a câtor elevi va fi adus con ţ inutul articolului lui Nicolae Iorga, « De ce atâta ur ă ? » (6 iulie 1940 ): „ Se adun ă ş i cresc v ă zând cu ochii documentele ş i materialele, actele oficiale ş i declara ţ iile luate sub jur ă mânt. Înal ţ i magistra ţ i ş i bravi ofi ţ eri cari ş i-au riscat via ţ a ca s ă apere cu puterile lor retragerea ş i exodul românilor, au v ă zut cu ochii lor nenum ă rate acte de s ă lb ă ticie, uciderea nevinova ţ ilor, lovituri cu pietre ş i huiduieli. Toate aceste gesturi infame ş i criminale au fost comise de evreimea furioas ă , ale c ă rei valuri de ur ă s-au desl ă n ţ uit ca sub o comand ă nev ă zut ă De unde atâta ur ă ? A ş a ni se r ă spl ă te ş te bun ă voin ţ a ş i bun ă tatea noastr ă ? Am acceptat acapararea ş i st ă pânirea iudaic ă multe decenii ş i evreimea se r ă zbun ă în ceasurile grele pe care le tr ă im. Ş i de nic ă ieri o dezavuare, o rupere vehement ă ş i public ă de ispr ă vile bandelor uciga ş e de sectan ţ i sangvinari. Nebunia organizat ă împotriva noastr ă a cuprins târguri, ora ş e ş i sate. Fra ţ ii no ş tri î ş i p ă r ă seau copiii bolnavi, p ă rin ţ ii b ă trâni, averi agonisite cu trud ă . În nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, m ă car de o f ă râm ă de mil ă . Sprijin cald ş i un cuvânt în ţ eleg ă tor, fie ş i numai sentimental, ar fi fost primit cu recuno ş tin ţă Li s-au servit gloan ţ e, au fost sfârteca ţ i cu topoarele, destui dintre ei ş i-au dat sufletul. Li s-au smuls hainele ş i li s-a furat ce aveau cu dân ş ii, ca apoi s ă fie supu ş i tratamentului hain ş i vandalic. Românimea aceasta, de o bun ă tate prosteasc ă fa ţă de musafiri ş i jecm ă nitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii, care se l ă uda pân ă mai ieri c ă are sentimente calde ş i fr ăţ e ş ti fa ţă de neamul nostru în nenorocire ”. (Nicolae Iorga, De ce atâta ur ă ? , 6 iulie 1940, Neamul Românesc – Reg ă si ţ i textul în volumul: Ion Coja, Holocaust în România? Suit ă de documente ş i m ă rturii adunate ş i consemnate de ION COJA , în folosul parlamentarilor ş i al autorit ăţ ilor implicate în elaborarea, aprobarea ş i aplicarea Ordonan ţ ei de Urgen ţă nr. 31/2002 a Guvernului României , Editura Kogaion , Bucure ş ti, 2002, pag. 23) 8 „ Adev ă rul se dovede ş te cu argumente ş i contra- argumente, nu prin ordonan ţ e guvernamentale, armat ă , poli ţ ie, închisori, c ă l ă i ş i trântori, cu care trebuie dat de p ă mânt! Ce are de ascuns regimul de la Bucure ş ti? Guvernele care au ceva de ascuns, care încearc ă s ă ascund ă realitatea istoric ă în dosul uneia sau a mai multor ordonan ţ e de urgen ţă , sunt în afara legii ”. (Teodor Usca, Apel la ra ţ iune (II) , în Cuvântul legionar , An IV, nr. 60, iulie 2008, pag. 12) „Articolul 31 din Constitu ţ ia României: (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informa ţ ie de interes public nu poate fi îngr ă dit Or, tocmai acest drept este anulat de prevederile O.U.G. 31/2002, care oblig ă cet ăţ enii la dopaj ş i îndoctrinare cu versiunile fabricate de poli ţ ia politic ă a gândirii ş i de fo ş tii (;)academicieni plini ş i coresponden ţ i de la «Fane Babanu»”. (Teodor Usca, Apel la ra ţ iune (II) , în Cuvântul legionar , An IV, nr. 60, iulie 2008, pag. 12) „ Unde sunt gropile comune cu zeci sau sute de vagoane de schelete umane, unde sunt restul de dovezi care ne incrimineaz ă ? Dup ă ce se vor g ă si dovezile, ele vor trebui evaluate de ni ş te comisii de exper ţ i ş i transformate în probe ale procesului. Am zis proces! Care proces? Acela care judec ă ş i condamn ă ! Unde sunt executan ţ ii, criminalii, c ă nu se vede nici unul, c ă nu or fi omorât atâta puzderie de oameni Antonescu ş i Alexianu?! S ă -i aducem în fa ţ a unui tribunal, s ă m ă rturiseasc ă , nenoroci ţ ii! Cine ne acuz ă ? Tovar ăş ul Ellie Wiessel? P ă i ce-o fi el, acuzator, judec ă tor ş i pluton de execu ţ ie? ” (Nicador Zelea Codreanu, Despre Mi ş carea Legionar ă , în Cuvântul legionar , An IV, nr. 56, martie 2008, pag. 5) „ Dac ă ne acuz ă statul Israel, s ă o fac ă la nivel diplomatic, cum cere uzan ţ a interna ţ ional ă Vreau s ă v ă d în ziare(;) scris mare: « Statul Israel acuz ă România de Holocaust! » Copie dup ă actul oficial, ş i, ca tot românul, cu antet, ş tampil ă ş i semn ă tur ă !” (Nicador Zelea Codreanu, Despre Mi ş carea Legionar ă , în Cuvântul legionar , An IV, nr. 56, martie 2008, pag. 5) „De ce se ascund Poporului Român anumite adev ă ruri? Simplu: pentru a-l men ţ ine pe mai departe în sclavie. Sclavia iudeo- comunist ă de ieri a fost înlocuit ă de cea iudeo-american ă ş i occidental ă de azi”. (Teodor Usca, Apel la ra ţ iune (II) , în Cuvântul legionar , An IV, nr. 60, iulie 2008, pag. 12) Jewish Banker : „S-ar putea spune c ă Marxismul este cel mai înver ş unat du ş man al Capitalismului, care pentru noi e sfânt. Pentru simplul motiv c ă ei sunt poli opu ş i, ei ne dau nou ă cei doi poli ai P ă mântului ş i ne permit s ă -i fim noi axa. Ace ş ti doi oponen ţ i Bol ş evismul ş i noi în ş ine ne g ă sim identifica ţ i în Interna ţ ionala. Ace ş ti doi oponen ţ i, care constituie doctrina celor doi poli ai 9 societ ăţ ii, se întâlnesc în unitatea de scop, care este reînnoirea societ ăţ ii de sus prin controlul avu ţ iei ş i de jos prin revolu ţ ie”. (Citat din Jewish Banker , de Comte de Saint-Aulaire din Geneve contra la Paix, Librarie Plan , Paris, 1936, apud Obiectiv Legionar , An II, nr. 1(7), ianuarie 2004, pag. 10) Din perspectiva (;)Ordonan ţ e[i] guvernamentale 31/2002 ş tiin ţ a devine du ş manul poli ţ iei politice, care o combate pe toate c ă ile ipocriziei democrate de tip occidental, prin toate mijloacele teroriste de tip KGB”. (Teodor Usca, Apel la ra ţ iune (II) , în Cuvântul legionar , An IV, nr. 60, iulie 2008, pag. 12) Dup ă decembrie 1989 „Românii au devenit cet ăţ eni liberi, într-un stat ce se pretinde c ă ar fi de drept , NU de drep ţ i Drepturile lor fundamentale, garantate de numeroase tratate ş i conven ţ ii interna ţ ionale, ca ş i de art.37 din Constitu ţ ie, au fost golite de orice con ţ inut ş i anulate prin abuziva Ordonan ţă de Urgen ţă 31/2002 Art.1 din O.U.G. 31/2002 nu ne spune care autoritate de stat este îndrept ăţ it ă ş i împuternicit ă s ă constate «ura na ţ ional ă , rasial ă sau religioas ă », discriminarea sau infrac ţ iunile contra p ă cii ş i omenirii. Nu se ş tie cine constat ă acestea, dup ă cum nu se ş tie nici cine, cum, în ce fel ş i între ce limite trebuie s ă le combat ă ! Prea u ş or se ajunge la încheierea din art. 1 cu privire la promovarea cultului «persoanelor vinovate de s ă vâr ş irea unor infrac ţ iuni contra p ă cii ş i omenirii». Ce înseamn ă de fapt «promovarea» unui astfel de cult? Nu cumva legiuitorul alogen vrea s ă ne interzic ă pân ă ş i pronun ţ area numelui mare ş alului-erou Ion Antonescu?” (Teodor Usca, Apel la ra ţ iune (II) , în Cuvântul legionar , An IV, nr. 60, iulie 2008, pag. 12) Adic ă a omului care: - a fost ş eful Statului Major al armatei române ce, în 1919, desfiin ţ ând la Budapesta dictatura bol ş evic ă a lui Bela Kuhn (Cohen), reu ş ea s ă întârzie cu mai bine de dou ă zeci de ani instalarea comunismului în Europa de Est; - a denun ţ at (odat ă cu instalarea regimului s ă u de autoritate) Masoneria ca un pericol de Stat ş i a instituit Comisiunea de cercetarea materialului ş i activit ăţ ii societ ăţ ilor secrete Franc-Masonice din România (vezi pentru am ă nunte volumul: Toma Petrescu, Conspira ţ ia lojilor – Francmasonerie ş i Cre ş tinism – , Edi ţ ia a IV-a, Imprimeriile Fr ăţ ia Româneasc ă , Bucure ş ti, 1941) „Dac ă da, cu ce drept vorbesc de infrac ţ iuni contra p ă cii ş i omenirii tocmai guvernan ţ ii care, afla ţ i acum în solda Americii ş i a Pactului Nord-Atlantic (precum alt ă dat ă în solda Uniunii Sovietice ş i a Tratatului de la Var ş ovia) trimit armata 10 român ă s ă ucid ă patrio ţ ii afgani ş i irakieni ce î ş i ap ă r ă ţ ara ş i interesele lor na ţ ionale? ” (Teodor Usca, Apel la ra ţ iune (II) , în Cuvântul legionar , An IV, nr. 60, iulie 2008, pag. 12) Ş i, totodat ă , de ce „ dup ă apari ţ ia O.U.G. 31/2002, nimeni nu a fost cercetat ş i condamnat pentru promovarea cultului personalit ăţ ii criminalilor Stalin, Lenin sau Ceau ş escu, prezenta ţ i ş i l ă uda ţ i în diverse publica ţ ii, la televiziunea na ţ ional ă sau la alte televiziuni centrale ş i locale [?] Nu cumva se încalc ă astfel în mod flagrant prevederile (;)ordonan ţ e[i]? (Teodor Usca, Apel la ra ţ iune (II) , în Cuvântul legionar , An IV, nr. 60, iulie 2008, pag. 12) „Corectitudinea politic ă este în aceea ş i m ă sur ă inamica adev ă rului, care, pân ă ast ă zi, a fost obiectivul declarat al cunoa ş terii omene ş ti, ş i al îndoielii, care a fost fidelul instrument al acestei cunoa ş teri”. (Vladimir Volkoff, Manualul corectitudinii politice. Defectele democra ţ iei , Editura Antet , Bucure ş ti, f.a., pag. 102) În optica ei, „un individ sau un grup de indivizi care î ş i revendic ă dreptul la o informare impar ţ ial ă , obiectiv ă , independent ă , necontraf ă cut ă de ziari ş ti ş i nesupus ă cenzurii corecte politic trebuie considerat extrem de periculos ş i tratat ca atare, monopolul pe care corectitudinea politic ă îl de ţ ine asupra informa ţ iei fiind de o importan ţă crucial ă ”. (Vladimir Volkoff, Manualul corectitudinii politice. Defectele democra ţ iei , Editura Antet , Bucure ş ti, f.a., pag. 35) „ Printr-un program bine pus la punct, românul este ţ inut la limita supravie ţ uirii, pentru ca toat ă aten ţ ia ş i preocuparea sa s ă se îndrepte spre rezolvarea zilei de mâine , cu pre ţ uri mari, salarii ş i pensii mici; tineretului i se ofer ă fotbal, ca o supap ă de refulare a mizeriilor ş i neîmplinirilor, stadionul – ş i nu numai – devenind locul de desc ă rcare dirijat ă a furiei ş i a excesului de energie. Cine se mai gânde ş te în ziua de azi la viitorul apropiat sau mediu al României, cine pune cap la cap toate manevrele aparent f ă r ă leg ă tur ă din via ţ a politic ă a ţă rii? Românilor li s- a dat o coaj ă de pâine ş i circ cât cuprinde! Presa scris ă , dar mai cu seam ă televiziunea, î ţ i serve ş te zi ş i noapte diversiune ş i nu pentru audien ţă , cum se pretinde, ci în baza unei campanii de lung ă durat ă , dar de evident ă intensitate, pentru a te dirija pe un anumit drum(;)”... (Nicador Zelea Codreanu, Cui îi e fric ă de Legiune , în Cuvântul legionar , An IV, nr. 54, ianuarie 2008, pag. 2) „Întreprinderile înapoiate [ - nu din punct de vedere tehnic!... - ] sunt o redut ă a comportamentului autoritarian , a organiza ţ iilor masificate , a abandonului decizional ş i deci a nevoii de «führer». Disperarea, spaima de viitor, dezr ă d ă cinarea genereaz ă masificare ş i autoritarism. Aceste întreprinderi sunt «poli ţ iile» informale în era maselor. Ele reprim ă tot ceea ce se abate de la starea care le conserv ă ”. (Ilie B ă descu, Cu fa ţ a spre Bizan ţ . Jurnal , Editura Evex , Bucure ş ti, 1998, pag. 260) 11 „ Întreprinderea înapoiat ă genereaz ă a ş adar fatalmente putere totalitar ă Înl ă untrul ei puterea este de tip autoritarist, rela ţ iile sunt cele de dependen ţă fa ţă de ş ef care- ş i «promoveaz ă » ş i «recompenseaz ă » «clien ţ ii» dup ă loialitate fa ţă de el, dup ă lipsa discern ă mântului ş i a judec ăţ ii critice. Ş coala puterii totalitare începe în aceste întreprinderi unde un individ care are judecat ă critic ă , etc, este eliminat(;). Aceste întreprinderi sunt « ş coli» ale comportamentului totalitar, ale supunerii fa ţă de « ş ef», ale compromisului moral ş i politic în raport cu interesul cel mai m ă runt. Ş eful acord ă recompensele, de la acordarea «aprecierii» individuale la acordarea «primelor», a «recuper ă rilor», a «închiderilor» de ochi, etc, în func ţ ie de ascultarea oarb ă ş i de loialismul bine probat în timp. Cel ce încalc ă regulamentul nescris al acestei ş coli este livrat necazurilor care culmineaz ă – dup ă o lung ă ostracizare ş i expulzare sociometric ă – cu darea afar ă (cu prima ocazie care se ive ş te)”. (Ilie B ă descu, opera citat ă , aceea ş i pagin ă ) Totu ş i, chiar ş i în condi ţ iile acestea paralizante, mai apare câte o voce care nu se teme s ă vorbeasc ă public despre „dezm ăţ ul ş i setea de sânge ş i de r ă zbunare dezl ă n ţ uit ă de iudeo-comunism dup ă pierderea r ă zboiului de c ă tre români ş i câ ş tigarea puterii(;) de c ă tre evreii travesti ţ i în ru ş i, comuni ş ti, eliberatori, educatori, conduc ă tori politici, conduc ă tori militari, asigur ă tori ai siguran ţ ei na ţ ionale, asigur ă tori ai ordinii publice, travesti ţ i în scriitori, în arti ş ti, în justi ţ iari, în ş efi de orice, în conduc ă tori de orice, în speciali ş ti de orice , ş i mai presus de toate hot ă râ ţ i s ă acopere «cu vârf ş i îndesat» «datoriile» (de cele mai multe ori imaginare) fa ţă de oricine îndr ă znise pân ă atunci s ă îi supere(;) oricât de pu ţ in”. (Nicador Zelea Codreanu, Pe cine sperie Mi ş carea Legionar ă în Cuvântul legionar , An III, nr. 46, iunie 2007, pag. 2) Câte o voce care nu preget ă s ă dezv ă luie faptul c ă „ dup ă aprecierea istoricului ş i cercet ă torului de specialitate Gh. Boldur-L ăţ escu, num ă rul victimelor asasinate în închisori, ş antiere ale mor ţ ii, la interogatorii etc., se ridic ă la 500.000: tot ce a avut ţ ara mai bun în acei ani, elitele intelectuale, politice, militare, ş i, în plus, 4.000 de preo ţ i ş i ierarhi – cei mai mul ţ i sub acuza ţ ia de «legionari». Din aceast ă cifr ă uria şă , 300.000 au fost legionari, simpatizan ţ i legionari sau pur ş i simplu cei care îi d ă duser ă nu- ş tiu- când un ş ut în spate vecinului la o ceart ă ca între vecini, dar vecinul nu era numai vecin, era evreu! ” (Nicador Zelea Codreanu, Pe cine sperie Mi ş carea Legionar ă în Cuvântul legionar , An III, nr. 46, iunie 2007, pag. 2) „A trece genocidul ca act politic antiromânesc din sarcina celor care l-au conceput, dirijat ş i impus pe seama unor temniceri, de la simplul gardian, la directorul de închisoare, executan ţ i încorseta ţ i în rigori militare, a ş a cum încearc ă s ă o fac ă o echip ă de simbria ş i din pres ă , este egal cu operarea de diversiuni ş i intoxic ă ri spre a ascunde adev ă rul istoric ş i a exonera de r ă spunderi bestiile 12 criminale care au îndoliat un popor, h ă r ă zindu-i o epoc ă de mucenicie prin teroare ş i dictatur ă poli ţ ieneasc ă Consider diversiune manevra de a impune prin mass media ş i orice fel de referire scris ă , numele române ş ti adoptate de membrii comandourilor alogene încuibate pe toat ă ierarhia puterii. Este o metod ă abil ă de a trece pe seama autohtonilor atât impunerea bol ş evismului, cât ş i crimele în mas ă s ă vâr ş ite de alogeni”. (Radu Theodoru, Contra-Raport Tismine ţ ky-B ă sescu (IV) în Santinela , nr. 17, iunie 2007, pag. 3) „Poporul Român aspir ă la cercetare ş tiin ţ ific ă ş i exprimare liber ă a concluziilor acesteia în orice domeniu, indiferent c ă ele plac sau nu plac unora , indiferent de adev ă rul sau eroarea pe care aceste concluzii le-ar con ţ ine, adev ă r ş i eroare ce vor ie ş i la lumin ă cu timpul, dup ă cum s-au petrecut lucrurile totdeauna, f ă r ă interven ţ ia nici unui fel de poli ţ ie sau justi ţ ie represiv ă în materie de gândire ş i de cunoa ş tere. Nimeni nu are dreptul s ă ne interzic ă cercetarea ş tiin ţ ific ă a oric ă ror popoare, evenimente, fapte, întâmpl ă ri, obiceiuri, religii, supersti ţ ii ş i orice altceva ”. (Teodor Usca, Apel la ra ţ iune (II) , în Cuvântul legionar , An IV, nr. 60, iulie 2008, pag. 12) „Desigur, e excelent s ă se lupte «contra rasismului, antisemitismului ş i a resurgen ţ elor nazismului»(;) dar este tipic faptul c ă guvernul ar prefera s-o fac ă reducând la t ă cere sursele de informa ţ ii contradictorii, ceea ce echivaleaz ă cu a viola spiritul în care au fost concepute libertatea gândirii, a cuvântului ş i a presei, singurele care fundamenteaz ă libertatea de opinie. C ă ci, în fine e dificil s ă se fac ă deosebirea între «adev ă ra ţ ii» ş i «pretin ş ii» istorici, dac ă nu li se d ă voie tuturor s ă se exprime, ş i pare curios c ă un guvern republican î ş i propune s ă impun ă publicului o anumit ă viziune asupra istoriei ş i s ă -i întemni ţ eze pe oamenii care propun alta. Exist ă aici o confuzie(;) periculoas ă între libertatea de a afirma sau nega ş i libertatea de a l ă uda sau de a condamna. Se în ţ elege clar c ă un guvern î ş i exercit ă legitim func ţ iile atunci când interzice s ă se fac ă apologia unei crime, a unui viciu, a unui drog. E mai greu de în ţ eles de ce interzice s ă se discute despre existen ţ a acelei crime, a acelui viciu sau a acelui drog: cu cât e mai absurd ă o tez ă care le neag ă , cu atât va fi mai u ş or recunoscut ă ca atare ş i se va descalifica de la sine. Interzicerea unei informa ţ ii, fie ş i mincinoase, înseamn ă a da impresia c ă se dore ş te s ă se ascund ă ceva, f ă r ă a mai pune la socoteal ă faptul c ă o asemenea m ă sur ă nu pare deloc conform ă cu Declara ţ ia Drepturilor Omului ş i ale Cet ăţ eanului pe care se bazeaz ă Constitu ţ ia. În mod vizibil, manipularea informa ţ iei a devenit o procedur ă fireasc ă (o procedur ă curent ă – n.n.) în spiritul puterilor publice. S-ar zice c ă am revenit la vremurile când Inchizi ţ ia d ă dea foc c ă r ţ ilor c ă rora nu le aproba con ţ inutul”. (Vladimir Volkoff, Tratat de 13 dezinformare. De la Calul Troian la Internet, Traducerea Mihnea Columbeanu, Editura Antet , Bucure ş ti, f.a., pag. 222, 223) Dezirabilitatea, în atari împrejur ă ri, a omului care totu ş i se înc ă p ăţ âneaz ă s ă gândeasc ă ?... Cea care-o ş tim. Dar..., merit ă ? Ce-a ţ i zice s ă nu ne pripim de-a r ă spunde? Sugestia mea. Accepta ţ i provocarea? Întâi trei întreb ă ri: I. De ce Hitler, de ş i Germania era o mare putere tehnic ă , trimite armata german ă ( etnic german ă !) pe frontul sovietic NE echipat ă cu carburan ţ i ş i motoare care s ă reziste la gerurile iernii ruse ş ti? Ş i aceasta în condi ţ iile în care, tot el, Hitler: a) Precum însu ş i m ă rturise ş te în Mein Kampf , fusese combatant în primul R ă zboi Mondial, în calitate de militar ; adic ă e imposibil s ă nu fi ş tiut adev ă rul elementar c ă orice r ă zboi, indiferent cât de roz ş i de fulger s-ar profila la început, nu-i deloc exclus s ă se transforme – urmare ivirii pe nea ş teptate a unor circumstan ţ e independente de voin ţ a celui care îl proiecteaz ă – s ă se transforme într-o confruntare de uzur ă , care s ă dureze ani ş i ani. b) Iar ăş i conform propriilor lui m ă rturisiri: o Avea deplin ă cuno ş tin ţă c ă pe Napoleon gerul îl înfrânsese sub zidurile Moscovei. („Nu am avut de luat o decizie mai grav ă , pe tot parcursul acestui r ă zboi, decât aceea de a ataca Rusia. Spusesem dintotdeauna c ă trebuia s ă evit ă m cu orice pre ţ r ă zboiul pe dou ă fronturi ş i, de altfel, nimeni nu se îndoie ş te c ă am meditat mai mult decât oricine asupra experien ţ ei lui Napoleon”. (Adolf Hitler, Însemnarea intim ă din 15 februarie 1945 , în Adolf Hitler, Testament politic , Traducere de Nicolae Buhmeanu, Editura Samizdat , Bucure ş ti, 1999, pag. 39) ) o Dificult ăţ ile pe care i le provocase nereu ş ita campaniei militare a Italiei în Grecia l-au for ţ at 14 s ă întârzie cu aproape o lun ă ş i jum ă tate declan ş area atacului asupra Uniunii Sovietice. („De ce anul 1941? Pentru c ă trebuia s ă întârziem cât mai pu ţ in posibil, ş i s ă întârziem cu atât mai pu ţ in cu cât, în vest, adversarii no ş tri nu încetau s ă - ş i sporeasc ă puterile. De altfel, nici Stalin însu ş i nu st ă tea cu mâinile-n sân. Pe ambele fronturi, timpul ac ţ iona împotriva noastr ă Prin urmare, nu se pune întrebarea: «De ce deja din 22 iunie 1941?», ci «De ce nu mai devreme?». F ă r ă dificult ăţ ile create de italieni, cu campania lor idioat ă din Grecia, i-a ş fi atacat pe ru ş i cu câteva s ă pt ă mâni înainte”. (Adolf Hitler, Însemnarea intim ă din 15 februarie 1945 , în Adolf Hitler, Testament politic , Traducere de Nicolae Buhmeanu, Editura Samizdat , Bucure ş ti, 1999, pag. 41) „Dac ă r ă zboiul ar fi r ă mas un r ă zboi condus de Germania, nu de Ax ă , am fi putut ataca Rusia înc ă din data de 15 mai 1941. Având la activ numai victorii totale ş i indiscutabile, am fi putut termina campania înainte de sosirea iernii”. (Adolf Hitler, Însemnarea intim ă din 17 februarie 1945 , în Adolf Hitler, Testament politic , Traducere de Nicolae Buhmeanu, Editura Samizdat , Bucure ş ti, 1999, pag. 51) ) o Urmare acelora ş i dificult ăţ i, era nevoit s ă înceap ă cu for ţ e militare diminuate atacarea colosului de la R ă s ă rit. („De ş i incapabili deja s ă reziste în Abisinia ş i în Cyrenaica, italienii au avut tupeul, f ă r ă a ne cere p ă rerea ş i f ă r ă m ă car a ne anun ţ a, de a se lansa într-o campanie absolut inutil ă contra Greciei. Dezonorantele lor e ş ecuri au stârnit contra noastr ă ranchiuna anumitor balcanici. De altfel, acolo trebuie s ă se caute cauzele rigidiz ă rii ş i ale schimb ă rii de atitudine a iugoslavilor, în prim ă vara anului 1941. Acest lucru ne-a determinat, contrar tuturor planurilor noastre, s ă intervenim în Balcani, ceea ce a provocat o întârziere catastrofal ă în declan ş area r ă zboiului contra Rusiei. Ne-am consumat acolo unele dintre cele mai bune divizii. 15 În sfâr ş it, aceasta ne-a obligat s ă ocup ă m teritorii imense unde, în alte condi ţ ii, trupele noastre nu ar fi fost necesare. Ţă rile balcanice se cantonaser ă voluntar într-o neutralitate binevoitoare în privin ţ a noastr ă În ceea ce-i prive ş te pe para ş uti ş tii no ş tri, a ş fi preferat s ă -i lansez asupra Gibraltarului, decât asupra Corintului ş i a Cretei”. (Adolf Hitler, Însemnarea intim ă din 17 februarie 1945 , în Adolf Hitler, Testament politic , Traducere de Nicolae Buhmeanu, Editura Samizdat , Bucure ş ti, 1999, pag. 50) ) II. De ce Stalin ( Djuga ş vili pe numele s ă u adev ă rat – adic ă în traducere, « fiul evreului ») timp de nu mai pu ţ in de un an ş i jum ă tate – adic ă pân ă la contraofensiva sovietic ă de la Stalingrad –, opune experimentatei ş i, totodat ă , bineînzestratei cu muni ţ ie armate germane trupe sovietice alc ă tuite din etnici ru ş i neinstrui ţ i, neînarma ţ i ş i fl ă mânzi, îns ă constrân ş i, prin mitralierele politrucilor care-i mânau permanent din spate, s ă lupte mereu în linia I-a? Asta în condi ţ iile în care odat ă cu Stalingradul – ş i cu tancurile lui sovietice de fabrica ţ ie S.U.A . –, Stalin a scos, ca din p ă mânt , valuri-valuri de trupe de o calitate cu totul opus ă celor decimate sub tirul germanilor, de-acum aproape înghe ţ a ţ i ş i afla ţ i în retragere dezordonat ă III. De ce marea finan ţă interna ţ ional ă îl aduce pe Hitler la putere în Germania, îi sus ţ ine efortul de înarmare ş i, mai cu seam ă , nici pân ă la finele r ă zboiului (adic ă f ă r ă întrerupere – ceea ce înseamn ă inclusiv pe toat ă vremea Holocaustului ) nu înceteaz ă s ă sprijine ma ş ina de r ă zboi german ă ? („În realitate, industria ş ii ş i afaceri ş tii boga ţ i din cercurile financiar-bancare interna ţ ionale au fost cei care i-au garantat succesul lui Hitler. Dup ă ce Hitler a pierdut votul popular în cadrul alegerilor organizate în 1932, în favoarea b ă trânului erou de r ă zboi, feldmare ş alul Paul von Hindenburg, treizeci ş i nou ă de lideri din lumea afacerilor, cu nume cunoscute precum Krupp, Siemens, Thyssen, Bosch au semnat o peti ţ ie adresat ă lui Paul von Hindenburg în care 16 se cerea ca Hitler s ă fie numit Cancelar al Germaniei. Acest târg, care l-a adus pe Hitler la conducerea guvernului, a fost f ă cut în casa bancherului baron Kurt von Schroeder, la 4 ianuarie 1933. Potrivit spuselor lui Eustace Mullins, la aceast ă întâlnire au luat parte de asemenea ş i John Foster ş i Allen Dulles de la firma de avoca ţ i Sullivan&Cromwell din New York, care reprezentau Banca Schroeder. Anul urm ă tor, atunci când Rosenberg l-a reprezentat pe Hitler în Anglia, el s-a întâlnit cu directorul sucursalei de la Londra a b ă ncii lui Schroeder, T.C. Tiarks, care era ş i director în cadrul B ă ncii Angliei. Pe toat ă durata celui de-al Doilea R ă zboi Mondial, banca Schroeder a ac ţ ionat ca agent financiar pentru Germania, atât în Anglia, cât ş i în S.U.A.”. (Jim Marrs, Guvernarea secret ă a Lumii. Istoria secret ă ce leag ă între ele Comisia Trilateral ă , Francmasoneria ş i Marile Piramide , Traducerea Nicolo Della Pupa, Editura Antet , Bucure ş ti, f.a., pag. 123) „Îns ă sursa principal ă de putere a lui Hitler venea de la un cartel de chimicale numit I.G. Farben (numele este prescurtarea de la Interssen Gemeinschaft Farben). Importan ţ a sprijinului acordat de I.G. Farben mi ş c ă rii socialiste a fost relevat ă într-o carte despre cartel, care afirma: «f ă r ă imensele facilit ăţ i de produc ţ ie ale I.G. Farben, departamentul s ă u dezvoltat de cercet ă ri, variata experien ţă tehnic ă ş i concentrarea sa monopolist ă de putere economic ă , Germania nu ş i-ar fi putut permite s ă înceap ă r ă zboiul de agresiune din septembrie 1939.» Exista îns ă o surs ă mai pu ţ in cunoscut ă a enormei puteri economice de care se bucura I.G. Farben: Wall Street, SUA. «F ă r ă capitalul oferit de Wall Street, în primul rând nu ar fi existat nici un I.G. Farben ş i, aproape sigur, nici un Adolf Hitler ş i nici un al doilea r ă zboi mondial.» I.G. Farben s-a înfiin ţ at în 1924, când bancherul [cet ăţ ean] american Charles Dawes a contractat o serie de împrumuturi externe totalizând 800 de milioane de dolari pentru a 17 organiza marile companii de o ţ el ş i chimicale în carteluri, printre care ş i I.G. Farben. Profesorul Carrol Quigley define ş te Planul Dawes: «în mare, un proiect al lui J.P. Morgan.» Trei companii participante la Wall Street, Dillon, Read&Co, Harris, Ford&Co, împreun ă cu National City, s-au ocupat de trei sferturi din împrumuturile folosite pentru crearea acestor carteluri”. (Wilhelm von Angelsdorf, Imperialismul Noii Ordini Mondiale , Traducerea Johann Dumitrescu, Editura Antet , Bucure ş ti, f.a., pag. 15) „(;)Adev ă rata importan ţă a I.G. Farben în eforturile de r ă zboi ale lui Adolf Hitler consta în utilizarea procesului cunoscut ca hidrogenare, producerea de benzin ă din c ă rbune, creat ă de cartelul de chimicale I.G. Farben. Germania nu dispunea de resurse naturale pentru produc ţ ia de benzin ă , ş i acesta a fost unul dintre motivele pentru care a fost înfrânt ă în primul r ă zboi mondial. Un om de ş tiin ţă german a descoperit în 1909 procesul de transformare a c ă rbunelui în benzin ă (Germania dispunea de mari rezerve de c ă rbune), dar procesul tehnologic nu fusese definitivat în timpul r ă zboiului. În august 1927, Standard Oil a acceptat s ă participe la un program de cooperare în domeniul cercet ă rii ş i dezvolt ă rii procesului de hidrogenare, pentru a rafina petrolul necesar Germaniei pentru a preg ă ti cel de-al doilea r ă zboi mondial. Ş i, în cele din urm ă , la 9 noiembrie 1929, cele dou ă companii gigantice au semnat un contract de cartel”. (Wilhelm von Angelsdorf, Imperialismul Noii Ordini Mondiale , Traducerea Johann Dumitrescu, Editura Antet , Bucure ş ti, f.a., pag. 16) „Dup ă cum s-a exprimat un purt ă tor de cuvânt al companiei Standard Oil: «I.G. Farben nu va intra pe pia ţ a ţ i ţ eiului – ş i noi nu vom intra pe pia ţ a chimicalelor». Acest contract de cartel a fost extrem de important pentru r ă zboi, c ă ci, pân ă la sfâr ş itul r ă zboiului, Germania a ajuns s ă asigure prin eforturi proprii 75% din necesarul de combustibil prin sintetizare. Mai important a fost faptul c ă aceste uzine n-au fost bombardate de Alia ţ i, a ş a c ă , pân ă la sfâr ş itul r ă zboiului, cam 25-30 de rafin ă rii germane erau înc ă func ţ ionale, fiind afectate în 18 propor ţ ie de numai 15%”. (Wilhelm von Angelsdorf, Imperialismul Noii Ordini Mondiale , Traducerea Johann Dumitrescu, Editura Antet , Bucure ş ti, f.a., pag. 16) „William Bramley remarca existen ţ a urm ă toarelor conexiuni financiar-bancare interna ţ ionale: Max Warburg, un important bancher [cet ăţ ean] german, ş i fratele s ă u, Paul Warburg, care jucase un rol crucial în înfiin ţ area Sistemului Rezervelor Federale din SUA, erau totodat ă directori la Interessen Gemeinschaft Farben sau I.G. Farben(;). La rândul s ă u, H.A. Metz de la I.G. Farben era director al B ă ncii Warburg din Manhattan, care mai târziu a devenit o parte component ă a lui Chase Manhattan Bank, ce apar ţ inea familiei Rockefeller”. (Jim Marrs, Guvernarea secret ă a Lumii. Istoria secret ă ce leag ă între ele Comisia Trilateral ă , Francmasoneria ş i Marile Piramide , Traducerea Nicolo Della Pupa, Editura Antet , Bucure ş ti, f.a., pag. 124, 125) „Unul dintre directorii americani de la I.G. Farben era C.E. Mitchell, care era ş i unul dintre directorii B ă ncii Rezervelor Federale din New York ş i ai lui National City Bank, apar ţ inând familiei Warburg. Pre ş edintele concernului I.G. Farben din Germania, Herman Schmitz, era de asemenea ş i membru al consiliilor de administra ţ ie de la Deutsche Bank ş i Banca de Reglement ă ri Interna ţ ionale. În 1929, Schmitz a fost ales pre ş edinte al consiliului de Administra ţ ie al National City Bank, devenit ă acum Citibank”. (Jim Marrs, Guvernarea secret ă a Lumii. Istoria secret ă ce leag ă între ele Comisia Trilateral ă , Francmasoneria ş i Marile Piramide , Traducerea Nicolo Della Pupa, Editura Antet , Bucure ş ti, f.a., pag. 125) ) A ş adar?... CU DUMNEZEU ÎNAINTE! -------------- * * -------------- 19 DJUGA Ş VILI. NUMELE ADEV Ă RAT AL LUI STALIN „Numele «Djuga ş vili» înseamn ă în georgian ă «fiu de evreu». În aceast ă limb ă , pentru evreu se spune literar «uria», dar exist ă de asemenea ş i cuvântul «djuga», sinonim cu «uria», care indic ă originea evreilor caucazieni, veni ţ i aici dintr-o colonie portughez ă Cealalt ă parte a numelui lui Stalin, « ş vili», înseamn ă în georgian ă «fiu»”. (Traian Romanescu, Marea Conspira ţ ie Evreiasc ă , Editura Logos , Bucure ş ti, 1997, pag. 72) („Cine a fost Iosif Vissarionovici Stalin? Se spune c ă era cre ş tin ortodox de «sânge pur» georgian, n ă scut la Gori, în Caucazia, ş i c ă pentru un timp a frecventat un seminar. De ş i exist ă diverse «documente» cum ar fi fotografiile ş i fotocopiile, care pot fi adev ă rate sau false, fiindc ă au ap ă rut dup ă revolu ţ ia comunist ă , ofi ţ erii Serviciului Secret Român au cules propriile lor informa ţ ii chiar în Caucazia, în timpul celui de al doilea r ă zboi mondial, informa ţ ii care scot la lumin ă ş i dezv ă luie, cel pu ţ in pentru noi, misterul vie ţ ii ş i carierei lui Stalin. Ca religie, familia lui se pare c ă a fost într-adev ă r cre ş tin ortodox ă , dar ca «ras ă » Stalin nu era un georgian pur. De multe ori evreii care tr ă iesc izola ţ i într-o societate cre ş tin ă prefer ă , din comoditate, s ă adopte în mod formal religia comunit ăţ ii, ca s ă nu fie privi ţ i de cre ş tini ca indivizi periculo ş i. Dar asta nu schimb ă cu nimic caracterul acestor oameni ş i, ori de câte ori se ive ş te ocazia, ei se ridic ă împotriva religiei adoptive, de a c ă rei protec ţ ie nu mai au nevoie ş i, ca buni evrei ce sunt de fapt, încearc ă s ă o distrug ă . Stalin, dictatorul ro ş u, a fost evreu de origine ş i în acest sens exist ă multe probe. Adev ă ratul nume al lui Stalin era David Visarion Djuga ş vili, c ă ruia i se mai spunea ş i Ko ş ba. Numele de Iosif ş i Visarion, pe care le purtau Stalin ş i tat ă l s ă u, nu erau folosite de cre ş tinii ortodoc ş i. Cre ş tinii nu primeau nume de origine evreiasc ă precum Iosif, Benjamin, Solomon, Miriam etc., ci nume de origine greceasc ă , slav ă ş i latin ă , pe lâng ă cele locale. De aici, o prim ă concluzie: prenumele lui Stalin indic ă de la început c ă este evreu d