1 Să NE FIE DE MAI BINE. GHID EXPERIENșIAL PENTRU HRANA DE MÂINE GHID EXPERIENȚIAL PENTRU HRANA DE MÂINE Iași, 2023 Autoare și autori: Alexandra Corbu Alexandru Ciprian Bodnar Ana-Maria Pălăduș Anca Elena Chirilă-Gheorghică Bogdan Gioară Camelia Gui Diana Ioana Călin Evelina Ciobotaru Emil Zorilă Sergiu Florean Editoare: Oana Năvodaru Editare grafică: Metaforma Ilustratoare: Elena Daniela Tanasă Iași, 2023 Acest material face parte din proiectul Our Food. Our Future , care este implementat în România de Asociația Mai bine și care este finanțat de Uniunea Europeană. Dacă vrei să afli mai multe detalii despre proiectul Our Food. Our Future , intră pe www.ofof.eu (în engleză) sau pe www.maibine.eu, urmărește @mai.bine pe Facebook și pe Instagram sau trimite un mesaj pe contact@maibine.eu. Conținutul acestui material intră în responsabilitatea Asociației Mai bine și nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Uniunii Europene. Proiect finanțat de Uniunea Europeană CUPRINS Cuvânt înainte - O altă hrană este posibilă, Ana-Maria Pălăduș și Bogdan Gioară (REPER21) I. Săptămâna 1 cu Alexandra Corbu - HRANĂ VEGETARIANĂ ȘI VEGANĂ 1.1 Câte ceva despre veganism, vegetarianism, dar și despre mișcarea pentru drepturile animalelor 1.2 Diferența dintre vegetarian, pescetarian, vegan, raw-vegan și flexitarian 1.3 OK, și ce mâncăm dacă nu mai mâncăm animale? 1.4 Chiar e o alimentație bazată pe plante mai bună pentru mediu? II. Săptămâna 2 cu Emil Zorilă - HRANĂ REZILIENTĂ 2.1 Grădina permanentă 2.1.1 Cum ne obținem hrană rezilientă? 2.1.2 Permacultura - o soluție rezilientă 2.1.3 Solul - sursa fertilității 2.1.4 Biodiversitatea 2.1.5 Semințele vii 2.2 Unde grădinărim 2.3 Plantele sălbatice comestibile III. Săptămâna 3 cu Evelina Ciubotariu & Camelia Gui - HRANĂ FĂRĂ RISIPĂ 3.1 Cum definim risipa alimentară? 3.2 Cum poluează alegerile de hrană? 3.3 Principalele cauze ale risipei alimentare 3.4 Să înțelegem termenul de valabilitate 3.5 Cum reducem risipa alimentară? IV. Săptămâna 4 cu Anca Elena Chirilă Gheorghică - HRANĂ ECHITABILĂ 4.1 Ce este comerțul echitabil? 4.2 Scurt istoric al mișcării pentru comerțul echitabil 4.3 Certificarea produselor echitabile 07 14 00 17 18 21 26 30 33 33 34 35 38 39 40 41 44 47 47 49 50 53 56 60 60 62 4.4 Principiile comerțului echitabil 4.5 Ingredientele ascunse din hrana noastră. Un studiu de caz cu privire la banane V. Săptămâna 5 cu Alexandru Ciprian Bodnar - HRANĂ #AproapeZeroDeșeuri 5.1 A fi sau a nu fi deșeu 5.2 Ambalaje, ambalaje, ambalaje 5.3 False soluții 5.3.1 Reciclarea. Studiu de caz: plasticul 5.3.2 Bioplasticul și alți trepăduși ai culturii de unică folosință 5.3.3 Coșul de cumpărături 5.4 O altă lume este posibilă 5.4.1 Fii bine cu tine 5.4.2 Stai pe capul decidenților politici 5.4.3 Elimină profitul din ambalajele corporațiilor și supermarketurilor VI. Săptămâna 6 cu Diana Ioana Călin - MOZAIC DE POVEȘTI DESPRE HRANĂ ȘI VIAȚĂ 6.1 Hrana ca oglindă a relației cu sinele, cu comunitatea și cu Planeta 6.2 Greșeală, creativitate și joacă în bucătărie 6.3 Cu ce emoții onorezi prepararea hranei? 6.4 Hrana ca experiență extrasenzorială 6.5 Hrana ca oglindă a relației cu sinele, comunitatea și planeta VII. Săptămâna 7 cu Sergiu Florean - ASAT: PARTENERIATE DE SOLIDARITATE URBAN-RURAL 7.1 Introducere 7.2 Evoluția Agriculturii Susținute de Comunitate: peste 50 de ani de practică în favoarea unui model de agricultură rezilientă 7.3 Dezvoltarea parteneriatelor ASAT în România 7.4 Carta ASAT și principiile de funcționare 7.5 Contribuția parteneriatelor ASAT la dezvoltarea durabilă 7.6 Concluzii 63 64 74 77 78 80 80 81 83 83 84 86 87 92 94 95 96 99 102 106 110 114 115 116 117 118 5 Să NE FIE DE MAI BINE. GHID EXPERIENșIAL PENTRU HRANA DE MÂINE CUVÂNT ÎNAINTE 6 7 Să NE FIE DE MAI BINE. GHID EXPERIENșIAL PENTRU HRANA DE MÂINE Cuvânt înainte Sunt Ana, fiică, prietenă, iubită, mamă, cetățean preocupat și activistă de mediu de când mă știu, cam de când am terminat studiile și printr-o întâlnire fericită am avut ocazia să contribui la dezvoltarea REPER21, unul dintre cele mai vechi ONG-uri activiste din țară. Mă preocupă multiple tematici, dar hrana - adică ceea ce punem pe masă, de unde vine și ce face cu corpurile și societatea noastră - ocupă un loc central, întărit și de venirea pe lume a lui Vladimir, acum 4 ani, care m-a făcut să reconsider multe lucruri legate de ceea ce mâncăm. 8 CUVÂNT ÎNAINTE O altă hrană este posibilă V ouă, cititorilor acestui Ghid, nouă, colectivului de autori și autoare, precum și celor aproape 8 miliarde de persoane de pe Glob, ne-a fost dat să trăim o perioadă absolut inedită în istoria umanității: Antropocenul . Așa cum denotă și numele (în greaca veche, antropos – „ființă umană”, kainos – „nou”, sufix pentru epocile geologice), în Antropocen, Omul, și nu alte forțe telurice, este cel care determină dinamica terestră. În ciuda intensității sale, forța geologică a umanității este foarte nouă raportată la istoria noastră pe pământ; datează de la Revoluția industrială care a făcut posibilă utilizarea pe scară largă a combustibililor fosili (cărbune, petrol, gaz). Combustibilii fosili au dat un impuls fără precedent lumii noastre: un singur baril de petrol extras este echivalentul a sute de ore de muncă fizică umană. Am transferat astfel efortul către mașini, ceea ce a permis multor grupuri umane să trăiască o viață de abundență materială fără precedent. Energia colosală a combustibililor fosili a permis exploatarea masivă a numeroase alte resurse naturale (soluri, lemn, apă, minereuri), deseori acaparate în diverse regiuni ale lumii prin violență colonială. S-a dezvoltat astfel, la scară globală, un model de societate caracterizat de hybris , adică de exces, lipsă de măsură și dezinhibare în privința consumurilor. Prin urmare, în doar câteva generații au fost depășite o serie de „limite planetare” critice 1 , ceea ce înseamnă pierderea echilibrelor ecologice care ofereau umanității o viață sigură pe Pământ. (R)evoluțiile ultimelor două secole au modificat toate sferele și sectoarele societății umane, inclusiv hrana. Astăzi, farfuriile noastre conțin alimente semnificativ diferite față de cele consumate de strămoșii noștri, obținute prin practici agricole la scară mare gestionate de coloși economici. Această organizare vastă și complexă – sistemul alimentar – a generat o abundență de hrană la nivel global, care cu siguranță ar fi trezit invidia generațiilor din trecut. Nu fără costuri, însă. Alimentația noastră contribuie semnificativ la depășirea limitelor planetare, este vulnerabilă față de evoluțiile acestora și comportă mari provocări pentru sănătate și echitate. A fi parte din problemă se traduce însă prin șansa de a oferi soluții. Este ceea ce acest Ghid încearcă să realizeze. Înainte de a ne apleca asupra lor, în capitolele următoare, să începem prin a înțelege puțin mai bine impactul și vulnerabilitățile hranei noastre. Hrana, un impact societal complex A stăzi trăim un paradox aparent privind sistemul alimentar: deși prețurile hranei au atins niveluri istoric de scăzute, niciodată aceasta nu ne-a costat atât de scump. Plătim costuri ridicate dar „ascunse” pentru ceea ce consumăm, care se repercutează asupra realităților ecologice și sociale, începând cu sănătatea noastră. 1 Dezvoltate în 2009 de către Stockholm Resilience Institute (www.stockholmresilience.org), limitele planetare privesc: schimbările climatice, eroziunea biodiversității, perturbarea ciclurilor biogeochimice ale azotului și fosforului, modificări în utilizarea solurilor, introducerea de noi entități chimice, acidificarea oceanelor, utilizarea apei potabile, epuizarea stratului de ozon stratosferic, creșterea concentrației de aerosoli în atmosferă. Șapte din aceste nouă limite sunt deja cuantificate de către cercetători, iar cinci dintre ele au depășit deja spațiul în care umanitatea poate trăi și se poate dezvolta în siguranță (safe operating space for humanity) 9 Să NE FIE DE MAI BINE. GHID EXPERIENșIAL PENTRU HRANA DE MÂINE O alimentație sănătoasă și în cantitățile potrivite este o condiție de bază pentru sănătatea umană . Invers, un regim neadaptat joacă un rol important în apariția diverselor patologii și în degradarea calității vieții. În ultimele decenii, numărul și gravitatea bolilor generate de modul în care ne hrănim, precum diabetul, obezitatea și bolile cardiovasculare, a crescut exponențial. Fabricarea alimentelor noastre se bazează pe produse ultrarafinate, obținute din produse alimentare intermediare (precum lapte praf, praf de ouă, zahăr, uleiuri rafinate) și pe aditivi diverși (conservanți, coloranți, arome, potențiatori de gust, agenți de afânare); adictive prin gust, ieftine de produs la scară industrială, aceste alimente sunt bogate în zaharuri, grăsimi nesănătoase și săruri care au un impact nociv asupra sănătății. Sistemul agroindustrial care ne hrănește societatea contemporană ar trebui să aibă ca finalitate sănătatea fizică și bunăstarea beneficiarilor finali, dar se concentrează în schimb pe creșterea profiturilor industriei. În timp ce în țările dezvoltate aruncăm între o treime și o jumătate din hrana produsă, conform Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite 2 circa 2,4 miliarde de persoane în lume sufereau în 2020 de insecuritate alimentară moderată sau gravă. Aceste cifre sunt în creștere față de 2015 și subliniază provocarea în atingerea obiectivelor Națiunilor Unite de dezvoltare durabilă, în special ODD 2 – “zero foame”, la orizontul 2030 3 , deși producția agricolă mondială este în teorie suficientă pentru a hrăni întreaga populație a globului. În realitate însă, această producție rămâne inaccesibilă populațiilor cele mai sărace, inclusiv micilor producători înșiși; de exemplu, conform FAO, India este cel mai mare exportator de orez dar și țara unde cei mai mulți oameni mor de foame. În multe regiuni ale lumii, oamenii depind de agricultură pentru a supraviețui; ori, în ultimele decenii, micii producători agricoli, în special din țările în dezvoltare, se află într-o situație de inegalitate comparativ cu marii actori agro-industriali. Inegalitatea se datorează accesului limitat la mijloacele de producție (în special mecanizate) și prețurilor foarte scăzute al multor alimente generat de subvențiile oferite de statele occidentale marilor producători agricoli naționali. Aceste discrepanțe afectează productivitatea și competitivitatea pe piață a micilor producători, cauzând pauperizarea acestora și, în anumite cazuri, drame umane precum suicidul. Hrana noastră are profunde implicații etice nu doar față de cei și cele ce o produc, ci și față de celelalte ființe vii din sistem. Acum 100.000 ani, oamenii erau o parte neglijabilă a biomasei terestre; astăzi cântărim cca. 300 milioane tone iar animalele noastre domestice 700 milioane, în timp ce animalele mari de peste 20 kg cântăresc între 60 și 80 milioane tone 4 . Creșterea exponențială a masei și numărului animalelor domestice din perioada industrială este generată de creșterea cantității de carne consumată în toate părțile lumii; în ultima jumătate de secol de exemplu, consumul total de carne la nivel global a crescut de peste 3 ori 5 . Ori, carnea pe care o regăsim din ce în ce mai mult în farfuriile noastre provine de la animale crescute în regim intensiv, cu multă durere în scurtele vieți pe care le au și cu un impact de mediu semnificativ. De altfel, dezvoltarea la scară largă a sistemului agroindustrial din ultimele decenii s-a realizat cu multiple costuri de mediu . Unele dintre acestea sunt vizibile și violente, așa cum sunt cele legate de peisaj . 40% din suprafața terestră aparține agriculturii, comparativ cu 3% cea a orașelor. Pentru a face loc terenurilor agricole și pășunilor, s-au deforestat și distrus masiv zone naturale valoroase. Agricultura este responsabilă pentru trei sferturi din deforestările de la nivel mondial; o mare parte au loc în America Latină pentru creșterea vitelor și culturile de soia, în Asia de Sud-Est pentru cultura uleiului de palmier 6 . Dincolo de impactul asupra peisajelor, interacțiunea intensă a hranei noastre cu teritoriul generează și probleme de sănătate, așa cum ne-a arătat recenta criză COVID. Zoonozele (din greaca zoon - animal, nosos - boală) sunt boli infecțioase transmise de la animale la om și invers; conform Organizației Mondiale a Sănătății, un procent larg din bolile infecțioase noi sau existente în ultimele decenii sunt zoonoze 7 2 FAO - The State of Food Security and Nutrition in the World 2021 (Situația Securității și Alimentației în lume 2021) 3 https://sdgs.un.org/goals 4 Cataclysmes: Une histoire environnementale de l’humanité, PAYOT, 2017 5 Pentru informații detaliate, accesați: https://ourworldindata.org/meat-production#global-meat-production 6 https://ourworldindata.org/what-are-drivers-deforestation 7 https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/zoonoses 10 CUVÂNT ÎNAINTE Agricultura industrială care hrănește sistemul alimentar actual nu consumă doar terenuri și sol, ci și cantități enorme de apă . La nivel mondial și în România, sistemul alimentar este primul consumator de apă dulce extrasă fie din apele de suprafață (lacuri și râuri), fie din pânza freatică; conform OECD 8 , irigațiile folosite în agricultură sunt responsabile pentru 70% din consumul global de apă. În cazul apelor de suprafață, presiunea utilizării amenință echilibrul ecologic al cursurilor de apă sau chiar le epuizează în totalitate, în timp ce apele subterane sunt de multe ori folosite la un ritm superior capacității de refacere. Probabil că mulți și multe dintre voi ați văzut în mass media în această vară știri și imagini dramatice cu râuri și lacuri din Germania, Franța, Italia, Ungaria, Romania, Moldova secate parțial sau complet din cauza secetei, coroborată cu utilizarea intensivă pentru agricultură. Sistemul alimentar este de asemenea un contributor important la schimbările climatice pe care generația noastră începe să le trăiască intens , prin întreg lanțul său de valoare adăugată. Emisiile de gaze cu efect de seră (GES) ale agriculturii se compun în principal din metan (CH 4 ) emis prin procesele de fermentație enterică a rumegătoarelor și din gestiunea excrementelor animale și din protoxidul de azot (N 2 0) generat de utilizarea îngrășămintelor chimice. Metanul și protoxidul de azot sunt gaze care au un potențial de încălzire globală înzecit, chiar însutit (în cazul N 2 0) comparativ cu dioxidul de carbon. Majoritatea studiilor plasează sistemul alimentar global ca prim contributor la schimbările climatice, emisiile reprezentând între un sfert și o treime din totalul emisiilor antropice de GES 9 Biodiversitatea și schimbările climatice nu sunt, însă, singurele limite planetare la a căror depășire contribuie sistemul agroindustrial. Ciclurile naturale ale fosforului și azotului au fost accelerate de folosirea intensivă a îngrășămintelor chimice agricole și, în cazul fosforului, au produs poluări importante și „zone moarte” cauzate de proliferarea algelor care se hrănesc cu acest element chimic. Un sistem profund vulnerabil Sistemul agroindustrial este astăzi vulnerabil din cel puțin două puncte de vedere. Pe de o parte, este direct afectat de depășirea unor limite planetare și a epuizării unor resurse naturale la care el însuși contribuie. Pe de altă parte, modul de organizare economic și politic care i-a asigurat succesul în ultimele decenii îl expun în fața unor evoluții societale imprevizibile. „Anul agricol 2020 a fost cel mai provocator an pentru majoritatea fermierilor din sud-estul ţării şi zona Moldovei, acolo unde se află şi unii dintre cei mai mari producători de cereale” 10 . În ultimii ani, astfel de știri au devenit din ce în ce mai frecvente, chiar și în mass media conservatoare în ceea ce privește schimbările climatice. Agricultura (și, implicit, hrana noastră) este sectorul uman cel mai vulnerabil din punct de vedere climatic , fiind expus atât unor perturbări graduale, cât și brutale. Temperaturile medii globale și secetele asociate cresc anual în amploare, afectează randamentele diverselor culturi, în special cele cerealiere și atrag noi maladii și microbi; în paralel, dependența de irigații se amplifică, ceea ce va crea tensiuni din ce în ce mai mari privind utilizarea apei. Agricultura este direct expusă și perturbărilor climatice brutale care includ valurile extreme de căldură, furtunile, ploile torențiale; acestea putând distruge complet culturile sau provoca moartea animalelor din ferme. Biodiversitatea a fost puternic afectată de evoluțiile modelului agricol din ultimele decenii: distrugerea a numeroase habitate bogate în biodiversitate (precum zonele umede), monoculturile, utilizarea masivă de pesticide și insecticide sunt printre cauzele care ne fac să ne îndreptăm spre ceea ce experții consideră a șasea extincție în masă a biodiversității. Sistemul agroalimentar va fi printre cele mai afectate din punct de vedere economic de aceasta degradare deoarece este dependent de serviciile gratuite pe care le oferă ecosistemele. Unul dintre ele, polenizarea realizată de albine și alte insecte și păsări, reprezintă unul dintre pericolele cele mai vizibile și iminente. 8 https://www.oecd.org/agriculture/topics/water-and-agriculture 9 Tubiello FN. et al. (2021) Greenhouse gas emissions from food systems: building the evidence base. Environmental Research Letters; https:// ourworldindata.org/environmental-impacts-of-food#food-production-is-responsible-for-one-quarter-of-the-world-s-greenhouse-gas-emissions 10 https://www.zf.ro/supliment-zf-green-economy/agricultura-in-era-schimbarilor-climatice-cum-poate-fi-combatuta-20042659 11 Să NE FIE DE MAI BINE. GHID EXPERIENșIAL PENTRU HRANA DE MÂINE Agricultura și întreg sistemul nostru alimentar sunt dependente de combustibilii fosili: îngrășămintele, care sunt derivate ale petrolului, energia consumată de utilajele de recoltare, procesare și stocare, de transport și distribuție. De altfel, indicele FAO de hrană evoluează de ani buni în simetrie cu prețul barilului, ceea ce arată dependența masivă a sectorului față de petrol. Practic, sistemul alimentar transformă petrolul în hrană; mâncăm petrol . Această resursă se îndreaptă cu pași repezi spre epuizare, însă. Epuizarea resurselor vulnerabilizează sectorul agroindustrial într-un mod mai amplu. Trăim într-o lume a „peak”-urilor (vârfurilor) de exploatare a diverselor resurse utilizate în varii domenii 11 . Dintre acestea, fosforul, element critic pentru îngrășămintele chimice, deși este încă disponibil în rezerve suficiente pe glob, ridică importante semne de întrebare în ceea ce privește capacitatea de a-l exploata rentabil din cauza dependenței extragerii sale de disponibilitatea petrolului. Sulful, alt nutrient esențial pentru culturi, este un subprodus al rafinării hidrocarburilor, fiind astfel dependent de declinul acestora. Dincolo de dependențele climatice sau de evoluția diverselor resurse naturale, modul în care sectorul agroindustrial s-a construit în perioada modernă îl fac deosebit de vulnerabil în fața diverselor riscuri. Sistemul care ne produce hrana astăzi este un regim oligopolist, caracterizat prin dominația unei mâini de actori puternici în fiecare parte a lanțului de valoare adăugată, cu practici omogenizate de producție bazate pe exploatări specializate în defavoarea rotației și diversității culturilor, dependent de tehnologia mașinilor agricole, a automatizării lanțurilor de producție, de biotehnologii și de software-urile de gestiune de stocuri pentru a-și optimiza randamentele și productivitatea. Cu alte cuvinte, este un sistem omogen, inert, masiv, competitiv, caracteristici ce îi afectează profund capacitatea de reziliență 12 , esențială pentru a face față diverselor riscuri cu potențial disruptiv pentru societatea complexă în care trăim: catastrofe naturale sau industriale, pane electrice, crize sanitare sau politice. De exemplu, financiarizarea sectorului hranei prin cotația la bursă a produselor agroalimentare face ca prețurile să fie instabile și imprevizibile, capabile să provoace proteste și instabilitate politică, așa cum a fost cazul în cazul crizei din 2008 când sute de mii de oameni au ieșit în stradă în întreaga lume. Mai recent, criza sanitară COVID a arătat interdependența sistemelor alimentare globale și importanța strategică a securității alimentare la nivel teritorial. Avem o viziune! Hrana noastră în 2030 C ondițiile istorice care au permis dezvoltarea modelului agroindustrial actual sunt astăzi chestionate puternic de vulnerabilitățile complexe cu impact sistemic: schimbările climatice, extincția biodiversității, epuizarea resurselor naturale, creșterea inegalităților socio-economice. Avem nevoie de o adevărată metamorfoză a hranei pentru a reduce aceste vulnerabilități, dar și pentru a-i permite acestui sector să joace un rol proactiv în construcția unei societăți reziliente, bazată pe Buen Vivir 13 Am conștientizat acest potențial al hranei de a construi o altă lume relativ recent, acum 3-4 ani, de când am devenit mamă. Până atunci, perspectiva mea asupra hranei și sistemului agroindustrial care o produce era una eminamente activistă, orientată către problemele structurale generate de sector. Era și normal, de peste 10 ani lucram în REPER21, asociație militantă în care ne ocupăm de modul în care economia poate contribui la o dezvoltare durabilă și rezilientă a societății. Intuiam faptul că hrana poate juca un rol și mai important în construcția unui imaginar alternativ pentru societatea noastră, bazat pe sensibilitate, blândețe, curiozitate și convivialitate; de altfel, unele dintre cele mai frumoase momente ale vieții mele de până atunci se întâmplau în jurul mesei, cu familia, cu prietenii sau cu ecosistemul activist. Contactul copilului meu cu hrana, pe la cele 6 luni ale sale, când am început diversificarea alimentară 14 , mi-a permis însă să înțeleg mai bine rolul ei. 11 Peak-ul exploatării unei resurse este momentul de la care exploatarea viabilă economic a resursei începe să scadă treptat, până spre epuizare. 12 Reziliența sistemului alimentar reprezintă capacitatea acestuia și a elementelor sale constitutive de a garanta securitatea alimentară de-a lungul timpului, în ciuda perturbațiilor variate și imprevizibile. Aceasta se realizează atunci când toți locuitorii unui teritoriu au în orice moment posibilitatea fizică, socială și economică de a-și procura hrană suficientă, sănătoasă și nutritivă ce le permite să își satisfacă nevoile și preferințele alimentare pentru a duce o viață sănătoasă și activă (Les Greniers d’Abondance (2020) - Vers la résilience alimentaire. Faire face aux menaces globales a l’échelle des territoires) 13 Filozofie de viață inspirată din America Latină, Buen Vivir-ul propune “trai bun”, adică un mod de viață eliberat de extractivism, productivism și consumism, consacrat armoniei din comunitate și dintre comunitate și natura care îi oferă acesteia șansa să existe și spațiul vieții. 14 Etapă în dezvoltarea bebelușilor care are loc în jurul vârstei de 6 luni, atunci când copilul începe să se obişnuiască cu hrana solidă şi cu noi alimente în afară de laptele matern sau praf, care constituie hrana exclusivă până la acea vârstă. CUVÂNT ÎNAINTE 12 Hrana este unul dintre canalele primordiale, intime și intense prin care bebelușul cunoaște savoarea lumii , în sens propriu și figurat. Această comunicare om – lume este cu atât mai potențată cu cât modul de diversificare al copilului se orientează spre autodiversificare care îi permite acestuia să experimenteze direct hrana solidă, fără a mai trece prin etapa intermediară de piureuri. Prin laptele matern, bebelușii pot simți puțin gusturile și ingredientele lumii noastre. Hrana solidă oferă apoi complexitate simțului gustativ și trezește restul simțurilor: olfactiv (prin diversele mirosuri ale mâncării servite), vizual (prin estetica farfuriei), tactil și auditiv (prin diversele texturi ale alimentelor). Sunt destul de mulți copii care nu mănâncă dacă unul dintre simțuri nu este stimulat cum trebuie; copilul meu, de exemplu, nu se atinge de texturile moi, de piureuri, sau de cele care miros foarte intens. Hrana ne stimulează complex senzorial și poate reprezenta o experiență plenară. Modul în care un copil se hrănește îi dezvoltă multiple atitudini și abilități : încrederea în sine și autonomia - mai ales dacă este lăsat să se hrănească singur cât mai mult, curiozitatea și creativitatea prin combinarea diverselor alimente, texturi, mirosuri și gusturi, dialogul și ascultarea propriului corp pentru a ști când este sătul sau când îi este foame, ce alimente sunt respinse de corp căci au un potențial alergen etc. H rana poate dezvolta copilului și părinților gândirea critică, căci oferă contexte de interogare în ceea ce privește impactul asupra sănătății al diverselor produse și proveniența lor – cu ocazia diversificării, multe familii se apropie de exemplu de producătorii mici, de proximitate, pentru a avea certitudinea prospețimii și sezonalității acestora 15 Hrănirea unui copil mic ne poate stimula și gândirea etică, în special în ceea ce privește consumul de carne. Băiețelul meu nu avea nici doi ani când m-a întrebat dacă provine de la un animal mort carnea din supa pe care o servea; atunci când i-am răspuns afirmativ, m-a întrebat de la care animal, căci avea așteptarea să îl fi cunoscut înainte; în alte contexte, pur și simplu suspina. Un raport critic și etic vis-à-vis de hrana noastră ne poate ajuta să depășim ceea ce filozoful francez Baptise Morizot numește „criza de sensibilitate” contemporană legată de ceea ce simțim, percepem, înțelegem în raport cu alte ființe vii, generată de distrugerea și devalorizarea altor moduri și practici mai blânde de a trăi lumea, de a avea grijă de noi și de ce e în jurul nostru. Pentru a oferi copilului hrană, multe familii se reunesc, gătesc și mănâncă împreună. Este ceea ce am făcut și noi și continuăm să facem de obicei măcar o dată pe zi, deși au trecut trei ani de când piciul nostru a început diversificarea alimentară. De-a lungul istoriei noastre, pregătirea și servirea hranei au avut menirea de a aduce oamenii împreună fizic și emoțional, oferind pretexte și contexte minunate de interacțiune, schimburi umane și convivialitate . Ivan Ilich de altfel considera convivialitatea ca fiind cheie în rețeserea unor legături sociale destrămate de “oroarea economică” a societăților noastre, reînnodând în felul acesta legătura cu “philia” (“prietenia”) aristotelică. Bucuria de a trăi („joie de vivre”) și spiritul de Buen Vivir pe care ni le procură pregătirea și servirea hranei compensează, pentru mulți activiști ca noi, impasul și tristețea modelului extractivist, productivist și consumist pe care îl trăim azi și ne permite să credem că o alte lume este posibilă. Prin ghidul acesta vă propunem să fiți din nou bebeluși, la începutul diversificării, pentru a vă (re)interpreta lumea prin intermediul hranei și a-i descoperi potențialitățile. Vă propunem însă să fiți și părinți, cu gândire critică, etică, sistemică pentru a înțelege toate mizele alimentației noastre și a identifica pistele de acțiune cele mai potrivite. În activitatea noastră de activiști lucrăm mult cu prospectiva , acea competență individuală și colectivă care 15 Există de asemenea și abordări nutriționiste care încurajează oferirea exclusiv de produse locale copiilor și evitarea celor exotice, cel puțin în primii ani de viață, deoarece corpurile noastre nu sunt obișnuite sa le digere. 13 Să NE FIE DE MAI BINE. GHID EXPERIENșIAL PENTRU HRANA DE MÂINE ne permite să imaginăm diverse scenarii de evoluție a societăților și comunităților noastre într-un mod complex, ținând cont de diverși parametri. În domeniul hranei (și cel asociat, al agriculturii), miile de cadre didactice, activiști și cetățeni cu care am lucrat în ultimii ani propuneau invariabil un scenariu optimist la orizontul 2030 bazat pe alimentație sănătoasă, rezilientă, reteritorializată și locală, variată, fără deșeuri, preponderent vegetariană, provenită din practici de permacultură și agroecologie, lentă, care oferă contexte culturale de convivialitate și de reconectare cu propriile simțuri. Pentru a face fezabil acest scenariu optimist, este nevoie de intervenții complexe, la nivel de instituții și politici publice europene, naționale și locale și în organizarea lanțului de valoare adăugată. În scenariile pe care le-am construit de-a lungul timpului, însă, un element important de ruptură, capabil să schimbe traiectoriile as usual sau pesimiste, este legat de educație și activism . Ghidul de față își propune să contribuie la materializarea scenariului optimist privind hrana în următorul deceniu. Nu ne invită să visăm naiv, ci ne oferă informații cheie de sensibilizare privind cele mai importante mize ale hranei și piste de acțiune pentru pentru a schimba impactul și potențialitățile acestui sector în familie și în colectivitate. În final, într-o societate în care totul e politică și totul e economic, Ghidul ne invită să facem loc grației și convivialității oferite de hrană. Ana-Maria Pălăduș și Bogdan Gioară (REPER21) Săptămâna 1 cu Alexandra Corbu Alexandra Corbu este realizatoarea rubricii Starea Planetei , o producție video difuzată pe canalul YouTube Starea Nației Este interesată de cum putem familiariza publicul larg cu argumentele științifice privind schimbările climatice dar și de alimentație sustenabilă și de cum putem folosi cât mai eficient și mai responsabil resursele actuale pentru a asigura o tranziție justă către un sistem alimentar global sustenabil, mai bun atât pentru oameni, cât și pentru animale. Pentru a promova o alimentație bazată pe alimente de origine vegetală, Alexandra a organizat, începând cu 2019, primele ediții VegFest din România (două în București și una în Iași) – un proiect al Asociației Veganilor din România , ONG cu care a colaborat până în 2021. Alături de echipa Agent Green a coordonat în 2021 campania „Alimentație sustenabilă” dedicată conștientizării beneficiilor alimentației vegetale dar și a rolului pe care îl joacă instituțiile publice și mediul privat în promovarea și accesibilizarea alternativelor vegetale. 14 SĂPTĂMÂNA 1 CU ALEXANDRA CORBU H r a n a v e g e t a r i a n A s i v e g a n a 15 SĂ NE FIE DE MAI BINE. GHID EXPERIENȚIAL PENTRU HRANA DE MÂINE CAPITOLUL 1 16 Obiceiurile noastre alimentare, după cum vom vedea împreună în acest capitol, spun ceva important atât despre lumea în care trăim, cât și despre raportarea noastră la aceasta. În spatele deciziei de a nu ne mai raporta la animale ca la „produse” se află atât un protest față de nedreptatea cu care sunt tratate aceste ființe cu care împărțim planeta, cât și o propunere: ce ar fi dacă am alege un stil de viață mai blând atât cu animalele, cât și cu propria sănătate și cu planeta? Săptămâna aceasta o vom dedica tocmai acestui exercițiu mental, acestui „ce ar fi dacă”, iar ceea ce vei afla din rândurile care urmează sper să te ajute să ajungi la propriul răspuns. 17 Să NE FIE DE MAI BINE. GHID EXPERIENșIAL PENTRU HRANA DE MÂINE Î n urmă cu 5 ani, nu știam nimic nici despre vegetarianism, nici despre veganism. Mai mult decât atât, nu cunoșteam nici un vegan sau vegetarian în carne și oase. Nu știam nici măcar că unii dintre scriitorii mei preferați au renunțat la un moment dat în viața lor la a consuma carne sau produse de origine animală. Franz Kafka, Lev Tolstoy, George Bernard Shaw sunt doar câțiva dintre scriitorii care nu doar că au luat decizia de a nu mai consuma animale, dar au și scris despre motivațiile etice din spatele acestei decizii nepopulare încă și în zilele noastre. Ajunsese pe la urechea mea, încă de prin școală, faptul că mulți dintre adepții budismului, hinduismului sau ai jainismului erau vegetarieni. Nu am simțit nevoia, însă, de a afla mai multe despre motivațiile din spatele comportamentului lor alimentar, nici despre istoria vegetarianismului sau a veganismului. Nici măcar atunci când, ca studentă la Facultatea de Filosofie a Universității din București, am aflat că Pythagoras din Samos nu a scris doar despre triunghiuri dreptunghice, ci și despre vegetarianism și despre importanța compasiunii față de animale, nu am aprofundat subiectul. Nu mi-a stârnit interesul nici Peter Singer și celebra sa carte, Animal Liberation 1 , despre care am aflat tot în facultate, în cadrul cursului de etică aplicată. Am avut, așadar, nenumărate ocazii să aprofundez aceste subiecte până la 25 de ani, însă nu am făcut-o. De ce nu am făcut-o și, mai ales, de ce am ales să încep acest capitol despre istoria vegetarianismului și a veganismului cu o poveste despre propria ignoranță? În primul rând, pentru că mi-aș dori ca acest prim capitol să le ofere tuturor celor care iau în calcul adoptarea unui stil de viață vegan (sau vegetarian) un sprijin real în confruntarea cu stările de rușine sau de vină. Adesea, când conștientizăm că viața fără carne, ouă sau lapte este nu doar posibilă, ci și agreabilă și plină de sens și satisfacție, tindem să ne judecăm aspru: „De ce nu am luat decizia aceasta mai devreme?”, „De ce mi-a luat atât de mult timp?” - acestea sunt doar două dintre întrebările care ne fac să trecem ușor de la frustrare la auto-învinovățire și remușcare. Nu suntem singurii, însă, care trec prin aceste stări și nici atât de „vinovați” precum am putea crede. În al doilea rând, pentru că povestea mea personală mă ajută să introduc două concepte care ne pot ajuta să înțelegem cât de importante sunt rolurile pe care educația primită și cultura în care ne naștem le joacă în adoptarea anumitor comportamente (alimentare și nu numai). Cele două concepte la care fac referire sunt ignoranța pasivă și ignoranța activă . Cea pasivă, după cum sugerează și denumirea, nu solicită nimic din partea noastră: nu știm și atât. Nu știm că o anumită plantă este otrăvitoare, așadar o mâncăm. Ignoranța activă, pe de altă parte, nu este o stare de necunoaștere în care ne aflăm pur și simplu, ci o stare de necunoaștere în care depunem efort să ne aflăm. Ignoranța activă poate fi ușor confundată cu o formă de cunoaștere, uneori chiar cu o formă de rafinament intelectual, pentru că ne ajută să ne păstrăm anumite credințe intacte, să apărăm o viziune sau o ideologie în care credem și după care ne ghidăm în viață. Să recunoaștem influența pe care o exercită anumite ideologii asupra propriilor credințe și acțiuni și să ne raportăm critic la ea reprezintă două dintre cele mai dificile lucruri pe care le avem de făcut. Vestea bună, însă, este că putem face aceste lucruri. Nu suntem captivi pe viață în poveștile scrise deja de alții pentru noi și pentru societate. Scriitoarea și psiholoaga Melanie Joy denumește sistemul de credințe care susține consumul de carne (și de produse de origine animală, în general) „carnism”. În cartea Why We Love Dogs, Eat Pigs, and Wear Cows , 1 Singer, Peter, Animal Liberation , Random House Publishing, 1975 1.1 Câte ceva despre veganism, vegetarianism, dar și despre mișcarea pentru drepturile animalelor scriitoarea analizează elementele care fac această paradigmă invizibilă, precum și mecanismele psihologice prin intermediul cărora ajungem să nu ne mai raportăm la animalele pe care le consumăm ca la niște ființe vii, dotate cu sensibilitate, ci mai degrabă ca la niște simple „produse (alimentare)” sau „obiecte” de pe raft. A stfel, aflăm din această carte că nu este deloc ușor să ne rupem de paradigma în care trăim. Din păcate, consumul de animale nu este privit în societățile în care trăim ca o alegere, ci mai degrabă ca singurul obicei alimentar „normal, natural și necesar” („cei trei N”, cum îi denumește autoarea). Nu este nici imposibil să ne raportăm critic la această paradigmă, iar dovada o fac milioanele de vegani și vegetarieni din întreaga lume, alături de faptul că interesul pentru produsele de origine vegetală se află în continuă creștere. În prezent, se estimează că 14% din întreaga populație a lumii se identifică drept vegană sau vegetariană. Anul 2019, de pildă, a fost numit de The Economist 2 The Year of the Vegan , ca urmare a unui puternic trend ascendent de tranziție dinspre vegetarianism spre veganism. Inclusiv în România se înregistrează, mai ales din 2018 încoace, o creștere semnificativă a interesului pentru alternative vegetale, după cum arată și raportul publicat la începutul acestui an (2021) - Plant-based foods in Europe: How big is the market? 3 , finanțat prin programul cadru de cercetare și inovare al UE Horizon 2020. Din ce în ce mai mulți oameni din jurul nostru aleg să renunțe la produsele de origine animală, iar acest lucru ne poate inspira sau determina să ne punem măcar câteva întrebări cu privire la propriile obiceiuri de consum. Unde mai punem că aceste persoane se află adeseori în cercul nostru de prieteni, în familie sau la serviciu? Nu ne-ar strica, deci, să încercăm să-i înțelegem mai bine și să învățăm cum facem diferența dintre veganism, vegetarianism și raw-veganism. Tocmai asta vă propun să facem în continuare. 1.2 Diferența dintre vegetarian, pescetarian, vegan, raw-vegan și flexitarian Dacă ne uităm astăzi la ce spun cele mai mari organizații vegetariene din lume putem concluziona rapid că vegetarienii sunt acele persoane care au adoptat un stil de viață care presupune un comportament alimentar ce exclude consumul de carne. Când spunem carne, ne referim la orice tip de carne, inclusiv pește. Pescetarianii sau pesco-vegetarienii (termen cu care te-ai întâlnit mai des, probabil) sunt cei care fac o excepție în privința consumului de carne, incluzând în dieta lor și carnea de pește. Veganii merg mai departe, excluzând nu doar consumul de carne, ci și de lactate, ouă, miere, precum și de orice alte materiale sau substanțe de origine animală (lână, piele, mohair - sunt doar câteva exemple). Mai mult decât atât, aceștia nu folosesc nici produse care au fost testate pe animale, nici nu participă la activități care presupun exploatarea animalelor, opunându-se ferm circului, grădinilor zoologice, delfinariilor, călăritului, curselor de cai, precum și altor activități în care animalele sunt folosite în scop economic sau de divertisment. Poziția veganilor este ilustrată foarte bine de o definiție 4 oferită de cea mai veche organizație vegană din lume - The Vegan Society (din UK). Potrivit acestei organizații înființate în 1944, „veganismul este o filosofie și un stil de viață care caută să excludă - pe cât de mult posibil și practicabil - toate formele de exploatare a animalelor și de cruzime față de acestea, pentru mâncare, îmbrăcăminte sau în orice alt scop; prin extensie, veganismul promovează dezvoltarea și utilizarea unor alternative care să aducă beneficii atât animalelor, cât și oamenilor și mediului.” Acum să vedem și cum stă treaba cu raw-veganii . Acesta termen face referire doar la stilul alimentar, alimentația raw-vegană incluzând numai alimente de origine vegetală crude, neprelucrate termic sau 2 https://www.economist.com/graphic-detail/2020/01/29/interest-in-veganism-is-surging 3 https://smartproteinproject.eu/market-research/ 4 https://www.vegansociety.com/go-vegan/definition-veganism SĂPTĂMÂNA 1 CU ALEXANDRA CORBU 18 19 Să NE FIE DE MAI BINE. GHID EXPERIENșIAL PENTRU HRANA DE MÂINE prelucrate sub temperaturi de 45 grade. Acest lucru nu înseamnă că persoanele care au o dietă raw-vegană nu au și motivații etice sau ecologice pe lângă cele nutriționale, ci doar că acest termen e folosit cu precădere pentru a indica modul în care sunt consumate alimentele de origine vegetală („raw” însemnând „crud”). Flexitarienii sunt cei care adoptă o dietă bazată pe alimente integrale de origine vegetală dar care se mai bucură ocazional și de produse de origine animală (carne, ouă, lapte, pește). Termenul reprezintă o combinație între „flexibil” și „vegetarian”, sugerând tocmai faptul că vorbim de o alimentație predominant vegetală mai flexibilă - care permite așadar produse de origine animală consumate în moderație. E limpede, sper, în aces