P Ă RINTELE TEOFIL P Ă R Ă IAN Gânduri bune pentru gânduri bune (Editura Mitropoliei Banatului, Timi ş oara, 1997). Volumul este publicat aici cu ajutorul lui Gabriel Alexe Precuv â ntare Totdeauna la noi rom â nii, ş i, evident, nu numai la noi, credincio ş ii au sim ţ it nevoia, î n efortul lor spre des ă v â r ş ire, de a avea un duhovnic care s ă - i î ndrume spiritual. Nu e vorba doar de duhovnicul care s ă spovedeasc ă ş i s ă î mp ă rt ăş easc ă , ci de „ maestrul spiritual”, „ directorul de con ş tiin ţă ” cum ar spune apusenii, î n stare s ă conduc ă con ş tiin ţ a fiec ă ruia, ne î nc ă lc â ndu - i libertatea, ci oferindu - i sfaturi, d â ndu - i exemple ş i rug â ndu - se lui Dumnezeu pentru el ş i cu el (Costion Nicolescu, S ă ne protej ă m duhovnicii , î n „ Alfa ş i Omega”, supliment al ziarului „ Cotidianul” de vineri, 16 august, 1996, p. 1). Nevoia aceasta s - a manifestat mai cu putere dup ă ie ş irea noastr ă din lunga perioad ă de dictatur ă a celor f ă r ă Dumnezeu, c â nd lumea, ş i mai ales tinerii, n - au putut, dec â t cu greu ş i î n tain ă , s ă apeleze la duhovnici. Iat ă de ce î n condi ţ ii de libertate, setea duhovniceasc ă se manifest ă acum cu putere, impresion â nd ş i î nm ă rmurind chiar pe to ţ i cei care urm ă resc fenomenul religios. Unul din duhovnicii no ş tri – ş i nu sunt mul ţ i aceia care, pe bun merit, pot fi numi ţ i astfel – s - a pus la dispozi ţ ia credincio ş ilor doritori de î ndrumare spiritual ă . Acest duhovnic este, f ă r ă î ndoial ă , p ă rintele Teofil P ă r ă ian de la m ă n ă stirea „ Br â ncoveanu” – S â mb ă ta de Sus. Cu mult s â rg ş i d ă ruire de sine, la a ş ez ă m â ntul c ă lug ă resc de care ş i - a legat via ţ a, dar ş i pretutindeni î n ţ ar ă unde este solicitat, el î mp ă rt ăş e ş te din cuno ş tin ţ ele adunate, din î n ţ elepciunea î mprumutat ă de la al ţ i duhovnici, din experien ţ a dob â ndit ă pe parcursul anilor, din darul primit de la î nsu ş i Dumnezeu, tuturor celor care i se adreseaz ă Unii din cei care l - au solicitat cu mult s â rg ş i c ă rora el le - a r ă spuns cu deosebit ă dragoste sunt studen ţ ii timi ş oreni constitui ţ i î n asocia ţ ia purt â nd numele prescurtat de ASCOR . Pe parcursul anilor din urm ă , ace ş ti zelo ş i studen ţ i pe care p ă rintele Teofil i - a vizitat des ş i c ă rora le - a vorbit precum nimeni altul, i - au adunat cuv â nt ă rile rostite, transcriindu - le de pe casetele audio, ş i acum le - au î ncredin ţ at editurii Mitropoliei Banatului spre imprimare. Imprim ă m deci, î n volumul de fa ţă , cuv â nt ă rile adresate de p ă rintele Teofil studen ţ ilor care au participat la taberele de munc ă ş i rug ă ciune organizate la Schitul Po ş aga, cu n ă dejdea c ă r ă spundem unor reale nevoi duhovnice ş ti. Î n felul acesta, cei care l - au ascultat direct pot s ă remarce ceea ce au auzit pe viu, al ţ ii, care nu s - au bucurat de acest privilegiu, vor putea s ă afle ş i ei lucruri care s ă le î mbog ăţ easc ă sufletul. Ca unul care î l cunosc pe p ă rintele Teofil de mul ţ i ani, mul ţ umesc lui Dumnezeu c ă m - a ajutat s ă contribui cu c â t de pu ţ in la publicarea acestei c ă r ţ i menit ă s ă r ă spund ă unei nevoi profunde a tinerilor no ş tri, î n aceea ş i m ă sur ă tuturor credincio ş ilor at â t de doritori s ă urce treptele sc ă rii ce duce spre cer. Nicolae Mitropolitul Banatului P ă rintele Teofil Duhovnicul Î n î ntreaga ţ ar ă , î n r â ndurile credincio ş ilor ş i nu numai ale lor, este cunoscut ă m â n ă stirea „ Br â ncoveanu” de la S â mb ă ta de Sus. Majoritatea oamenilor o ş tiu sub numele de m â n ă stirea „ S â mb ă ta”. Numele de m â n ă stirea „ Br â ncoveanu” i - a fost dat de al doilea ctitor al ei, mitropolitul Nicolae B ă lan, î ntru amintirea celui ce a ridicat aceast ă m â n ă stire î n jurul anului 1700, voievodul martir Constantin Br â ncoveanu, domnitorul de atunci al Ţă rii Rom â ne ş ti, „ boier vechi ş i domn cre ş tin” cum î l nume ş te balada ş i cum a r ă mas î n con ş tiin ţ a popular ă p â n ă ast ă zi. M â n ă stirea e cunoscut ă ca loca ş de rug ă ciune, loc binecuv â ntat de Dumnezeu, oaz ă de lini ş te – „ picior de plai ş i gur ă de rai”, dar ş i ca loc de alinare a suferin ţ elor, de t ă m ă duire trupeasc ă ş i sufleteasc ă , de î nt ă rire a credin ţ ei, sporire a n ă dejdii ş i izvor de dragoste, ş i aceasta prin c ă lug ă rii ş i mai ales prin duhovnicii ei. Ş i e normal s ă fie a ş a deoarece m â n ă stirile sunt loca ş uri î n care îş i duc via ţ a c ă lug ă rii, oameni ce î n c ă utarea ş i apropierea de Dumnezeu î ncearc ă ş i trebuie s ă fie mereu cu un pas î naintea celorlal ţ i credincio ş i. A r â nduit Dumnezeu ca m â n ă stirea de la S â mb ă ta s ă fie cunoscut ă ş i prin p ă rintele Teofil, cunoscutul ei duhovnic, unul din marii duhovnici ai neamului nostru. C â nd spui „ M â n ă stirea S â mb ă ta” te g â nde ş ti la p ă rintele Teofil, iar c â nd spui „ p ă rintele Teofil” sigur nu - l po ţ i desp ă r ţ i de m â n ă stirea de la S â mb ă ta, al c ă rei vie ţ uitor este. P ă rintele Teofil s - a n ă scut î ntr - un sat î n apropiere de Sibiu, numit Top â rcea, din p ă rin ţ i plugari, fiind cel mai mare dintre patru fra ţ i. Ş i - a î nceput via ţ a con ş tient ă ca nev ă z ă tor, ceea ce î nseamn ă c ă s - a n ă scut nev ă z ă tor; î ntre 1935 - 1940 a urmat o ş coal ă special ă la Cluj pe care a fost nevoit s - o î ntrerup ă doi ani din cauza r ă zboiului, apoi a f ă cut o clas ă la o ş coal ă special ă la Timi ş oara dup ă care, î ntre anii 1943 - 1948 a urmat liceul, pe atunci Colegiul „ Diaconovici” din Timi ş oara, liceu pentru v ă z ă tori. Î ntre 1948 - 1952 a urmat Institutul Teologic din Sibiu lu â ndu - ş i licen ţ a î n teologie. La m â n ă stirea S â mb ă ta a venit la 1 aprilie 1953 ş i î n acela ş i an a fost tuns î n monahism de mitropolitul Nicolae B ă lan. Î n 1960 a fost hirotonit diacon î n mod excep ţ ional de mitropolitul Nicolae Colan iar î n 1983 a fost hirotonit preot de Î nalt Prea Sfin ţ itul Antonie Mitropolitul Ardealului. Î n 8 septembrie 1988 a primit treapta de Arhimandrit. Acum p ă rintele e î n m â n ă stire de 43 de ani ş i st ă , cum spune, î ntr - un loc unde „î i place”, tot el numind m â n ă stirea: „ Poarta cerului”, „ Tinda Raiului”, „ Casa lui Dumnezeu” ş i „ Locul î mplinirilor”, bucur â ndu - se c ă Dumnezeu l - a ales ş i l - a primit s ă stea î ntr - un astfel de loc. Duhovnic pentru monahi ş i mireni Se ş tie c ă marii no ş tri duhovnici se g ă sesc î n general î n m â n ă stiri, aceste „ Case ale lui Dumnezeu” fiind locuri de o mai mare prezen ţă a Duhului lui Dumnezeu, locuri deasupra c ă rora ş i î n care mai mult ca î n alte p ă r ţ i plute ş te Duhul lui Dumnezeu. La m â n ă stiri vin de cele mai multe ori oameni mai mult sau mai pu ţ in î mpov ă ra ţ i de p ă cate pentru a se despov ă ra de ele ş i a se umple de Duhul lui Dumnezeu. Î n aceast ă lucrare credincio ş ii sunt condu ş i, ajuta ţ i de duhovnici, mai ales î n Sf â nta Tain ă a Spovedaniei, duhovnicii fiind a ş a cum le spune ş i numele, oameni care - l poart ă ş i - l î mp ă rt ăş esc pe Duhul Sf â nt tuturor celor dornici de desp ă timire ş i î ndumnezeire. Cei ce vin î n acest scop la m â n ă stirea Br â ncoveanu î ntreab ă de obicei de p ă rintele Teofil. El, de ş i lipsit de vedere, este luminat, este luminat de Dumnezeu cu lumina cuno ş tin ţ ei pe care el este gata s - o î mp ă rt ăş easc ă tuturor celor ce o caut ă . P ă rintele este c ă utat deci pentru a î mp ă rt ăş i lumina, pentru c ă este un om al bucuriei, un om gata s ă - i fac ă ş i pe al ţ ii s ă se bucure. P ă rintele Teofil e c ă utat ş i pentru felul î n care î l î n ţ elege ş i î l prezint ă pe Dumnezeu. Ş i acest Dumnezeu e „ milostiv ş i iubitor de oameni”, are „ mil ă ş i î ndur ă ri”, î l a ş teapt ă mereu pe fiecare fiind gata s ă - l „ miluiasc ă ş i s ă - l m â ntuiasc ă ”. Dumnezeu, a ş a cum î l î n ţ elege p ă rintele Teofil, este de fapt Dumnezeu cel propov ă duit de Biseric ă , cel prezentat de sfintele slujbe, care a ş teapt ă pe fiecare pentru c ă „ dragostea Lui fa ţă de cel mai mare p ă c ă tos e mai mare dec â t dragostea celui mai mare sf â nt fa ţă de El”. A. Duhovnic pentru c ă lug ă ri Î nainte de a ar ă ta ce î nseamn ă p ă rintele Teofil pentru majoritatea credincio ş ilor, trebuie s ă ne oprim la rela ţ ia lui de duhovnic cu fiii suflete ş ti din m ă n ă stirea al c ă rei membru este. P ă rintele Teofil este duhovnicul ob ş tei m â n ă stirii. Fiind acum la v â rsta unei depline maturit ăţ i duhovnice ş ti el are deja format ă o vast ă privire de ansamblu asupra î nsemn ă t ăţ ii monahismului, asupra modului î n care trebuie s ă se comporte cineva care vrea s ă mearg ă pe aceast ă cale, are o metod ă de lucru, ni ş te principii pe care le cere respectate de to ţ i cei ce vor s ă vie ţ uiasc ă î n m ă n ă stire ş i care î n fond nu sunt doar ale lui ci sunt ale Bisericii. Am afirmat deja c ă p ă rintele are mare î ncredere î n bun ă tatea lui Dumnezeu, î n iubirea Lui fa ţă de noi dar p ă rintele insist ă pe faptul c ă Dumnezeu iart ă pe cel care se poc ă ie ş te, poc ă in ţ a î nsemn â nd p ă r ă sirea p ă catului, afirm ă cu t ă rie c ă Dumnezeu e dispus ş i se bucur ă s ă primeasc ă pe oricine cu condi ţ ia, î ns ă , ca acesta s ă rup ă cu via ţ a de p ă cat de mai î nainte ş i „ s ă duc ă o via ţă pe care s ă o poat ă binecuv â nta Dumnezeu ş i pe care o binecuv â nteaz ă de fapt” Ca duhovnic al m â n ă stirii, p ă rintele î i prime ş te pe to ţ i monahii ce î n lupta duhovniceasc ă vor s ă fie pov ăţ ui ţ i de d â nsul. Din p ă cate, î n condi ţ iile destul de libertine ce se constat ă ast ă zi chiar ş i î n m â n ă stiri, neexist â nd o constr â ngere, mul ţ i î l evit ă pentru a vie ţ ui dup ă bunul lor plac, lucru ce duce la sc ă derea nivelului duhovnicesc - moral din m â n ă stire, la sc ă derea prestigiului monahismului. Cei care vor s ă fie î ndruma ţ i de p ă rintele Teofil trebuie s ă ş tie c ă ei urmeaz ă s ă î mplineasc ă ceea ce le cere duhovnicul, c ă el trebuie ascultat, c ă un c ă lug ă r trebuie s ă asculte nu s ă negocieze î n problema ascult ă rii. Cei î ndruma ţ i de p ă rintele Teofil trebuie s ă fie nelipsi ţ i de la sfintele slujbe, trebuie s ă - ş i î mplineasc ă datoriile la locurile unde sunt pu ş i, s ă nu fac ă nimic f ă r ă binecuv â ntare, s ă lucreze oriunde sunt pu ş i ca pentru Dumnezeu, „ s ă fac ă fiecare lucru ca ultimul din via ţă ş i singurul prin care se m â ntuiesc” . Astfel, to ţ i cei care sunt sinceri î n rela ţ ia lor cu duhovnicul, to ţ i care î i urmeaz ă sfaturile nu se poate s ă nu ajung ă la bine. Se ş i constat ă c ă , î n m â n ă stire, cei ce sunt iubitori ai rug ă ciunii, cei care - ş i î mplinesc corect datoriile sunt î n general tocmai aceia care se spovedesc la p ă rintele Teofil. Ceilal ţ i, de obicei, î l evit ă sau, î n cazul î n care d â nsul le atrage aten ţ ia pentru ceva, sunt gata a spune nu c ă le vrea binele ci c ă are ceva cu ei. P ă rintele chiar afirm ă c ă dac ă cineva e prieten cu el, acela e „ om cumsecade”. Spune mai î nt â i despre sine c ă e „ om cumsecade” ş i o spune ş i despre prietenii lui – monahi sau mireni. Am ţ inut s ă men ţ ionez acest lucru care unora le - ar p ă rea o lips ă de smerenie. P ă rintele Teofil î ns ă vrea s ă fie realist, iar smerenia lui ş i a altora consider ă c ă nu trebuie s ă fie afirmarea unor lucruri de cele mai multe ori necrezute chiar de cel care le spune, ci smerenia trebuie s ă izvorasc ă din adev ă r. Spre exemplu: nu trebuie s ă ne afirm ă m ca fiind smeri ţ i, ci s ă fim f ă r ă a ne afirma sau, mai corect, spre exemplu, c â nd ne spunem numele nu s ă ad ă ug ă m ş i „ p ă c ă tosul” pentru a ar ă ta smerenie, ci s ă - l spunem doar corect, ne î nso ţ it de alte cuvinte ce nu fac parte din el ş i dac ă avem p ă cate s ă le m ă rturisim ş i s ă ne poc ă im pentru ele î n fa ţ a lui Dumnezeu, nu a oamenilor (precum odinioar ă fariseii – aspru mustra ţ i pentru aceasta de c ă tre M â ntuitorul). Î nc ă un lucru ce î i mir ă pe mul ţ i: P ă rintelui Teofil nu - i este team ă c ă nu o s ă ajung ă î n rai. Ş i nu - i este team ă nu pentru c ă ar face ni ş te lucruri excep ţ ionale care l - ar î ndrept ăţ i s ă mearg ă î n rai, nu, ci pentru c ă duce o via ţă corect ă , se raporteaz ă la Dumnezeu ca la Dumnezeu, face ce depinde de El ş i este con ş tient c ă neputin ţ ele, lipsurile noastre le completeaz ă marea iubire a lui Dumnezeu, care ne iube ş te mai mult dec â t putem noi î n ţ elege. E o concep ţ ie d ă t ă toare de n ă dejde pentru noi to ţ i, o concep ţ ie izvor â nd din intimitatea cu Dumnezeu î nc ă din via ţ a aceasta. P ă rintele Teofil mai este ş i un om al unui mare echilibru. Nu urm ă re ş te nici pentru el nici pentru al ţ ii performan ţ e, lucru care de multe ori urm ă rit duce la m â ndrie, ci dore ş te tr ă irea unei vie ţ i pe care s ă o poat ă binecuv â nta Dumnezeu. Nu e î mpotriva performan ţ elor, dar ş tie c ă ele sunt pentru oameni de performan ţă iar ace ş tia nu sunt cei mai mul ţ i, ci sunt dintre cei pu ţ ini. Cu toat ă aceast ă deschidere, rezultatele p ă rintelui nu sunt excep ţ ionale. Sigur, rolul lui e mare î n cazul î n care cineva se las ă î ndrumat, sf ă tuit de d â nsul, dar e foarte mic, chiar inexistent î n cazul c â nd cineva î l ocole ş te. Iat ă a ş adar valoarea duhovnicului redus ă la putin ţ a de pre ţ uire a ei de c ă tre ceilal ţ i, iat ă c ă pe om nu - l po ţ i ajuta dec â t dac ă el vrea s ă se lase ajutat. Cu toate neajunsurile î ns ă , p ă rintele Teofil av â nd o personalitate puternic ă se impune nu numai î n con ş tiin ţ ele celor ce - l ascult ă , ci de multe ori ş i, desigur, mult mai î ncet, ş i î n ale celorlal ţ i, influen ţ a sa sim ţ indu - se î n via ţ a î ntregii m â n ă stiri. B. Duhovnic pentru mireni Cum deja am afirmat, c â nd cineva din afar ă vine la m â n ă stire pentru folos duhovnicesc, pentru spovedanie, î ntreab ă de obicei de p ă rintele Teofil. El singur prime ş te cu bucurie pe to ţ i cei care vin ş i se bucur ă s ă - i ajute pe to ţ i cei care - l solicit ă Dac ă p ă rintele are o mare deschidere î n vederea monahismului î n ce prive ş te via ţ a c ă lug ă rilor, aceea ş i deschidere se constat ă din partea sfin ţ iei sale ş i î n ce prive ş te pe laici. P ă rintele se str ă duie ş te s ă - i î n ţ eleag ă pe mireni î n situa ţ ia lor de oameni care tr ă iesc î n familie ş i societate av â nd r ă spunderi fa ţă de acestea. El ş tie c ă mirenii au o altfel de via ţă dec â t monahii ş i trebuie trata ţ i ca atare. Nu li se pot cere laicilor lucrurile pe care le fac c ă lug ă rii, cum de fapt nici invers nu se î nt â mpl ă Celor ce vor s ă fie î ndruma ţ i de el î n cele ale credin ţ ei, p ă rintele le pretinde totu ş i o via ţă cre ş tin ă adev ă rat ă , o real ă rela ţ ie cu Dumnezeu, le pretinde un program din cinci puncte pe care cineva respect â ndu - l este angajat î n rela ţ ia cu Dumnezeu. Primul punct de program e prezen ţ a la biseric ă , la Sf â nta Liturghie î n dumineci ş i s ă rb ă tori, pentru c ă acolo ne afl ă m î n cuprinsul î mp ă r ăţ iei lui Dumnezeu, ne î mp ă rt ăş im de binecuv â nt ă rile Lui, date nou ă prin mijlocire preo ţ easc ă , slujim î mpreun ă cu slujitorii sfin ţ i ţ i, aduc â nd lui Dumnezeu c â ntare ş i î nchipuindu - i pe heruvimi, fiind de fapt ş i î mpreun ă cu ei, pentru c ă î n biseric ă fiind î mpreun ă cu ceilal ţ i cre ş tini ne putem ruga î mpreun ă , î nt ă rim comuniunea noastr ă î ntreolalt ă ş i cu Dumnezeu constituindu - ne ca Trupul cel viu al lui Hristos, pentru c ă î n biseric ă , î n timpul sfintelor slujbe, suntem î n „ Cerul cel de pe p ă m â nt” , ne preg ă tim pentru atmosfera din ve ş nicie, pregust ă m bun ă t ăţ ile viitoare. Cineva care nu merge la biseric ă nici nu e considerat de p ă rintele la „ credincio ş i”, iar dac ă cineva vrea s ă fie credincios, trebuie neap ă rat ca î n „ Ziua Domnului” s ă fie acolo unde vrea Dumnezeu s ă fie. Se î n ţ elege c ă cei bolnavi care nu pot î mplini aceast ă obliga ţ ie sunt scuti ţ i de ea. „ S ă î ncepi ziua cu Dumnezeu ş i s - o sf â r ş e ş ti cu Dumnezeu” este al doilea punct al programului care concret î nseamn ă rug ă ciuni de diminea ţă ş i rug ă ciuni de sear ă , aici incluz â nd ş i rug ă ciunile î nainte ş i dup ă mese. Aceasta pentru c ă î n momentele principale ale zilei credinciosul s ă se pun ă î n fa ţ a lui Dumnezeu ş i sub protec ţ ia Lui, s ă ş tie c ă tot ce face este cu ajutorul lui Dumnezeu, c ă tot ce are vine din darul lui Dumnezeu. C â nd nu se poate mai mult, cel pu ţ in un minim de cinci minute acordate lui Dumnezeu, oric â t de „ gr ă bit” sau „ ostenit” ar fi omul, nu - i prea mult. Dac ă cineva crede î n Dumnezeu nu se poate s ă nu aib ă ş i un timp anume pentru Dumnezeu. Al treilea punct este „ citirea a doua capitole din Noul Testament î n fiecare zi ”, pentru c ă nu are cineva putin ţ a de a se raporta la Dumnezeu f ă r ă a ş ti ceva despre El, despre modul î n care poate intra î n leg ă tur ă cu El. „ Rug ă ciunea de toat ă vremea” e al patrulea punct al programului. Aceasta pentru c ă omul e o fiin ţă g â nditoare ş i toate ale omului pornesc de la g â ndul omului. Pentru c ă nu noi ne m â ntuim ci Hristos ne m â ntuie ş te, cerem aceasta printr - o rug ă ciune scurt ă : „ Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluie ş te - m ă pe mine p ă c ă tosul (p ă c ă toasa)”, rug ă ciune pe care o repet ă m mereu î n minte î ncerc â nd s ă o unim cu respira ţ ia pentru ritmizare. Al cincilea punct este „ Postul” dup ă r â nduiala Bisericii Ortodoxe , care se face î n vederea disciplin ă rii noastre interioare, disciplin ă ce o urm ă rim ş i prin rug ă ciunea de toat ă vremea. Cu acest program p ă rintele mai conjug ă ş i un î ndreptar de via ţă pe care î l d ă dea p ă rintele Arsenie Boca ş i care e format din cinci puncte: 1. „ Oxigen” adic ă via ţă dus ă î ntr - un aer c â t mai curat, 2. „ Glicogen” – se refer ă la o hran ă ra ţ ional ă . 3. „ Somn” – p ă rintele Arsenie, av â nd ş i cuno ş tin ţ e medicale, spunea c ă avem nevoie de cel pu ţ in ş ase ore de somn continuu î n 24 de ore pentru a putea lucra la capacitatea noastr ă real ă . 4. „ S ă - ţ i p ă strezi hormonii” – adic ă s ă duci o via ţă sexual ă corect ă nef ă c â nd risip ă de energie sexual ă ş i 5. „ S ă ai concep ţ ie de via ţă cre ş tin ă ” – adic ă , via ţ a s ă ţ i - o pui î n slujba lui Dumnezeu dup ă r â nduiala Bisericii Ortodoxe. O dat ă cu acestea ş i pe l â ng ă ele p ă rintele Teofil cere credincio ş ilor s ă se î mbun ă t ăţ easc ă prin Sf â nta Spovedanie , s ă ocoleasc ă toate pricinile de p ă c ă tuire ş i mai ales s ă p ă r ă seasc ă p ă catele î n orice chip ar fi ele. Î n leg ă tur ă cu spovedania, le cere credincio ş ilor s ă se spovedeasc ă de cel pu ţ in patru ori pe an, afirm â nd mereu c ă „ nu are î ncredere î n spovedania f ă cut ă doar o dat ă pe an” , de multe ori poate doar ca obicei religios. Celor r â vnitori p ă rintele le recomand ă spovedanie ş i, dac ă duc o via ţă superioar ă , î mp ă rt ăş anie c â t mai deas ă . El nu insist ă prea mult pentru o î mp ă rt ăş anie deas ă ci a ş teapt ă o dorin ţă a oamenilor de a duce o via ţă superioar ă , de a se cur ăţ ii de patimi, el vrea ca oamenii s ă se spovedeasc ă ş i î mp ă rt ăş easc ă nu dintr - o mod ă religioas ă ci dintr - o dorin ţă fierbinte de a fi mai buni ş i de a se uni cu Hristos. Celor ce vin cu p ă cate grele, cu patimi, p ă rintele nu le d ă canoane aspre sau ani mul ţ i de canonisire, ci cere î n primul r â nd p ă r ă sirea p ă catelor ş i o via ţă dup ă voia lui Dumnezeu. Dup ă ce omul s - a schimbat î n bine, p ă rintele î l dezleag ă ş tiind c ă ş i Dumnezeu î l iart ă ş i nu cere o poc ă in ţă pentru toat ă via ţ a ci o bucurie din credin ţă , din î ncrederea î n bun ă tatea lui Dumnezeu. Chiar î n ce prive ş te poc ă in ţ a, p ă rintele este pentru o poc ă in ţă cu bucurie, cu î ncredere î n bun ă tatea lui Dumnezeu care „ se bucur ă de un p ă c ă tos care se poc ă ie ş te mai mult dec â t de 99 de drep ţ i care n - au nevoie de poc ă in ţă ”. P ă rintele Teofil ş i tinerii Î ntre monahi ş i mireni p ă rintele acord ă o mare importan ţă tinerilor, iube ş te tinerii ş i e iubit de ei. Se spune c ă prietenii sunt cam la fel de buni sau de r ă i, asta î nseamn ă c ă p ă rintele e cam la fel de t â n ă r ca tinerii pe care - i iube ş te ş i, dac ă asta nu se poate î n ce prive ş te vasul de lut ce se î nveche ş te, se poate ş i este o realitate î n ce prive ş te sufletul. P ă rintele Teofil se bucur ă mult de tineri, se bucur ă pentru c ă tinerii sunt modelabili. Un b ă tr â n deja a devenit ceea ce este, pe c â nd un t â n ă r urmeaz ă s ă devin ă , are un suflet t â n ă r, are capacitatea de a se dep ăş i ş i de a se d ă rui ş i poate fi modelat. Î n condi ţ iile create de revolu ţ ia din 1989 p ă rintele Teofil e c ă utat de un num ă r de tineri mereu î n cre ş tere, tineri doritori s ă vie ţ uiasc ă orient â ndu - se dup ă Evanghelia lui Hristos, doritori s ă - ş i pun ă via ţ a î n slujba lui Hristos. La cererea tinerilor, î ndeosebi a studen ţ ilor, p ă rintele cutreier ă asemenea unui apostol toate marile ora ş e ale ţă rii, ţ in â nd conferin ţ e î n care le prezint ă diferite teme din punct de vedere cre ş tin, le prezint ă via ţ a cre ş tin ă , bucuria, î mplinirea dintr - o via ţă dus ă î n comuniune cu Dumnezeu, le r ă spunde la toate î ntreb ă rile ş i fr ă m â nt ă rile lor, le d ă sfaturi î n ce prive ş te via ţ a religioas ă pe care ei trebuie s ă o duc ă î ntr - o lume care se orienteaz ă dup ă principii necre ş tine. P ă rintele nu crede c ă cei care ascult ă conferin ţ ele reu ş esc s ă re ţ in ă ş i apoi s ă pun ă î n practic ă mult din ce li se spune, dar se bucur ă c â nd vede entuziasmul celor care î l a ş teapt ă , merge peste tot cu bucurie î n speran ţ a c ă ş i pu ţ inul ce va r ă m â ne din ce el seam ă n ă poate va da rod ş i î n aceea a î nt ă ririi î n credin ţă a ascult ă torilor. Mul ţ i din ace ş ti ascult ă tori î l caut ă apoi pe p ă rintele la m â n ă stire, vin pentru a se spovedi, pentru a - ş i orienta via ţ a dup ă Hristos. Duhovnicul c ă tre duhovnici E frumos a vorbi despre anumi ţ i oameni despre care po ţ i spune multe lucruri frumoase. Am v ă zut multe recomand ă ri ale p ă rintelui Teofil c ă tre oameni. Dar oare ce ar avea de spus el c ă tre fra ţ ii lui, chivernisitori de suflete, c ă tre duhovnici. Mai î nt â i le - ar spune c ă trebuie s ă fie ceea ce se cheam ă , adic ă duhovnici, asta î nsemn â nd oameni purt ă tori ş i î mp ă rt ăş itori de Duhul Sf â nt, nu simpli func ţ ionari biserice ş ti ş i pentru a fii duhovnici reali s ă - ş i pun ă î ntreaga via ţă î n slujba lui Dumnezeu ş i a oamenilor, s ă se debaraseze de orice L - ar î mpiedica pe Duhul Sf â nt s ă sufle î n ş i din el. Le - ar mai spune c ă pentru a spovedi ş i î ndruma pe al ţ ii corect trebuie ca mai î nt â i s ă se spovedeasc ă ei î n ş i ş i, s ă - ş i aib ă ei î n ş i ş i duhovnici de care s ă asculte. Pentru a reu ş i s ă fac ă o spovedanie care s ă duc ă la î mpu ţ inarea p ă catelor, s ă urm ă reasc ă a da credincio ş ilor î ncredere î n bun ă tatea lui Dumnezeu, î n faptul c ă El vrea s ă - i ridice din c ă dere, s ă nu dea canoanele doar ca pedepse, ci pentru a - l ajuta pe penitent s ă se cure ţ e de rele, s ă dea canoanele ca ş i atunci c â nd ş i le - ar da lor sau celor apropia ţ i lor, s ă fie buni ş i s ă - L prezinte pe Dumnezeu ca Tat ă iubitor, dar s ă nu dezlege acolo unde nu se î mplinesc condi ţ iile dezleg ă rii, unde nu se p ă r ă se ş te p ă catul, unde Dumnezeu sigur nu dezleag ă pentru c ă atunci nu vor î mpu ţ ina ci vor î nmul ţ i p ă catele. Duhovnicii s ă duc ă ei î n ş i ş i ş i s ă pretind ă ş i credincio ş ilor lor s ă duc ă o via ţă cre ş tin ă , s ă aib ă un comportament orientat dup ă Dumnezeu, s ă se poarte î n toat ă vremea ş i î n tot locul a ş a cum s - ar purta Hristos dac ă ar fi î n situa ţ ia lor. Î n cazul î n care duhovnicii vor ş ti cu adev ă rat ş i se vor str ă dui s ă - i ajute pe credincio ş i s ă se desp ă timeasc ă , dac ă î ntre p ă rin ţ ii duhovnice ş ti ş i fiii suflete ş ti va exista o comuniune, sigur c ă vor fi cre ş tinii mai buni. Concluzii P ă rintele Teofil este un om al bucuriei. Se bucur ă mult de darurile aduse de credin ţ a î n Dumnezeu. Totu ş i, mul ţ umirea lui, î n ce prive ş te roadele aduse de activitatea lui de duhovnic, nu este prea mare. Are con ş tiin ţ a c ă seam ă n ă î n p ă m â nt pietros. E drept, sunt oameni care ajung â nd la el reu ş esc s ă îş i schimbe via ţ a, s ă tr ă iasc ă cre ş tine ş te, dar ace ş tia sunt, totu ş i, pu ţ ini. Cei mai mul ţ i ajung la m â n ă stire î mpin ş i de necazurile de care ar dori s ă scape, dar nu vor s ă se schimbe, se pl â ng, cer alinare, dar nu pot elimina pricinile greut ăţ ilor ce de multe ori se g ă sesc î n via ţ a lor supus ă p ă catelor. Concluzia p ă rintelui Teofil este c ă nu po ţ i ajuta pe cineva dac ă nu se las ă el ajutat. Nu po ţ i schimba pe nimeni, schimbarea o poate face Dumnezeu dac ă ş i omul e deschis, î ns ă nici Dumnezeu nu schimb ă pe cineva cu for ţ a, cu at â t mai pu ţ in un om. Sfatul ar fi ca oamenii s ă se lase î ndruma ţ i, ajuta ţ i, s ă doreasc ă s ă se „ dep ăş easc ă ş i s ă se d ă ruiasc ă ” , s ă se î ncadreze î n r â nduiala Bisericii, s ă fie sinceri cu Dumnezeu, cu ei î n ş i ş i ş i cu duhovnicii lor. Tuturor, p ă rintele Teofil, le spune c ă din rela ţ ia cu Dumnezeu izvor ăş te fericirea, c ă din credin ţ a adev ă rat ă izvor ăş te bucurie, c ă Dumnezeu st ă ş i ne a ş teapt ă pe fiecare s ă intr ă m ş i s ă ne veselim la osp ăţ ul credin ţ ei. Ieromonah SERAFIM GHEORGHE P Ă TRUNJEL P ă rintele Teofil – icoan ă a intervalului Orice miracol î l î n ţ elegi dup ă ce se stinge irevocabil. Î nr ă d ă cina ţ i î n huma melancoliei, nu mai ş tim s ă tr ă im cu intensitate dec â t amintirea. Pare c ă judec ă m î ntotdeauna î n ă l ţ imea dragostei prin como ţ ia desp ă r ţ irii. E deconcertant modul î n care rat ă m marile î nt â lniri cu prezentul, sub un spectru paseist continuu, î neca ţ i î n retorica crizei ş i revendicarea disolu ţ iei actualit ăţ ii. Sub umbra Tradi ţ iei, parc ă , nu mai e chip s ă scrut ă m prezentul: printr - o î nn ă scut ă aplecare defetist ă , glis ă m pe certitudini vagi, recuz â nd cu un aer decrepit - sapien ţ ial existen ţ a, hic et nunc, a excep ţ ionalului. Ca rom â ni am ş tiut î ntotdeauna s ă prosl ă vim, cu asupra de m ă sur ă , posteritatea: î n perimetrul nostru, moartea converte ş te orice existen ţă î n valoare. Aici, discursul este mereu encomiastic iar empatia, naiv disimulat ă . Poarta admira ţ iei noastre este deschis ă , aproape grotesc, numai spre cimitir. La noi orice demers etic pare a fi restaurativ, orice cuv â nt evocator – un gen al necrologului, orice î nving ă tor – un adormit î ntru Domnul. Con ş tien ţ i de aceast ă ru ş inat ă demisiune, e timpul, credem, s ă ne desfacem inima spre modelele vii. Iar viul trebuie privit nu ca fapt biologic, ci ca prezen ţă personal ă , fereastr ă al rostirii ş i actan ţă a rostuirii, cum ar fi spus Noica. Aceast ă prezen ţă , î ntr - o debordant ă efervescen ţă , î naripat ă ar ă tare ş i c ă utat ă trecere, se reg ă se ş te inconfundabil î ntr - un b ă rbat religios: p ă rintele Teofil. B ă tr â nul acesta, cu chipul rumen ş i pletele dalbe, robust, sur â z ă tor, agil ş i h â tru, ascunde ne î ndoios o tain ă . Nefirescul s ă u e dincolo de handicapul congenital (nevederea) sau de condi ţ ia sa activ ă : ieromonah. Numit „ duhovnic al ASCOR - ului”, ori „ avv ă cobor â t din Pateric” (pr. Galeriu), p ă rintele Teofil vie ţ uie ş te î ntr - o preacunoscut ă m ă n ă stire de la poalele F ă g ă ra ş ilor. Atunci c â nd vine printre noi aduce cu sine ascu ţ imea crestelor, fragran ţ a coniferelor ş i t ă ria apei de munte, î ntr - un cuv â nt, boarea prospe ţ imii. Î ntemeiat de rug ă ciune, lu â nd ca scut pravila, monahul de la S â mb ă ta arde ve ş nic î n cuv â nt. Nu poate fi nicio î nt â mplare î n faptul de - a fi fost botezat cu numele ucenicului cel iubit, Ioan, lu â nd apoi, î n chip minunat, numele iubitorului de Dumnezeu: Teofil. Vedet ă a serilor duhovnice ş ti, produc ă tor de adev ă rate spectacole, mereu oportun, p ă rintele a refuzat debu ş eul publicistic crispat, r ă m â n â nd aproape necunoscut î n spa ţ iul cultural extra - eclesial. Î n aceasta nu citim, î ns ă , nicio invalidare: l ă s â ndu - se mai degrab ă „ cules”, p ă rintele Teofil a ie ş it ca un î nving ă tor, parc ă f ă r ă s ă vrea. Trebuie spus din capul locului c ă p ă rintele Teofil este, î nainte de orice, o stare de spirit. Inalienabilitatea logosului scris, livrescul î n general, pare s ă nu - l pun ă î n valoare; ş i totu ş i, noi o ş tim: parafraz â ndu - l pe Heidegger, am spune c ă doctrina adev ă rat ă î i este „ nerostitul” din rostirea sa. Omiletica erudit ă pe arie bisericeasc ă , competen ţ a exegetic ă , experien ţ a monastic ă , nu acestea î i aduc mai î nt â i pe credincio ş i î n s ă lile de conferin ţ e. Senin, spontan, ironic ( î n sens mai mult socratic dec â t patristic), p ă rintele Teofil e un „ zoon gelastikon” aservit pe deplin aproapelui. Sur â sul î i este de copil, nostalgiile – nevinovate, naivitatea – candid ă Omnipoten ţ a sa conjunctural ă , aceast ă dominare pe orizontal ă , care - l î mbucur ă trist ( „ cuv â ntul meu e s ă m â n ţă pe p ă m â nt pietros”) se datoreaz ă numai parfumului risipit cu gratuitate neselectiv ă Î ns ă dincolo de euforia n ă scut ă epidermic, pu ţ ini o ş tiu, p ă rintele este abandonat cu condescenden ţă : „ Cere ţ i de la mine blagoslovenie at â t c â t sunt aici”. S ă rb ă toarea sa l ă untric ă , ş i, prin ea, jubileul proximit ăţ ii sale, concre ş te pe un program paideic lipsit de relax ă ri ş i comodit ăţ i. Tot ceea ce primim î n predica sa, dar mai ales î n conferin ţ ele sus ţ inute decontractat ş i afabil, e fructul unei ortopraxii nev ă zute: ascez ă continu ă , f ă r ă crispare ş i asperit ăţ i, dar sinuoas ă ş i tensionat ă P ă rintele este convingere, î n primul r â nd, pentru c ă este tr ă ire; de aceea ş i atunci c â nd roste ş te truisme sau banalit ăţ i, r ă m â ne spumos ş i pregnant. Cuv â ntul este investit cu t ă rie numai prin articulare fiin ţ ial ă Totul pare î ntemeiat: sfaturile sunt î nso ţ ite de o mimic ă deferent ă , sanc ţ iunile – de o intona ţ ie adecvat ă , glumele – de un z â mbet complice. Fiin ţ a sa este mereu î ntr - o necuprins ă î mbr ăţ i ş are; aceasta aduce cu sine, inefabil ş i î ntru preaplin, infinitul dragostei. Monahul care recit ă poezii nup ţ iale este î nconjurat ocrotitor, pretutindeni, de tineri. Afla ţ i î ntr - o nealterat ă osmoz ă , p ă rintele – ş i tocmai el – le arat ă calea spre lumin ă . Nu este î nt â mpl ă toare aceast ă apropiere, ş i nici neutr ă semnificant. Î nv ăţă tura - i s ă dit ă printre semeni vine spre ilustrarea unei subiacente î nrudiri: printre altele, p ă rintele Teofil, unei tradi ţ ionale filosofii sepulcrale a P ă rin ţ ilor, (pr) opune reflec ţ ia asupra vie ţ ii. Departe de amenin ţă rile tanatologice, str ă in de spaima paralizant ă , p ă rintele Teofil devine el î nsu ş i, pentru tineri, un model ontologic. Deta ş at de cli ş eele scor ţ oase ş i pr ă fuite ale coreligionarilor s ă i ( ş i, implicit, ai no ş tri), reticent la unele reflexe c ă lug ă re ş ti, p ă rintele Teofil este absolvent al Facult ăţ ii echilibrului. E ne î ndoielnic pentru cei care - l cunosc, î n sensul tare al cuv â ntului, c ă s - a n ă scut pentru a l ă rgi relieful uman al cre ş tinismului dreptm ă ritor. Infinitului pneumatic al Ortodoxiei i - a corespuns mereu o plenar ă diversitate sub raport caracterial: de la Avva Antonie cel Mare p â n ă la Cuviosul Siluan Athonitul, sau de la p ă rintele Cleopa la Andr é Scrima str ă ba ţ i, î ntr - un fel, aceea ş i albie inepuizabil ă : alteritatea e o bucurie, diferen ţ a un privilegiu. Î n aceast ă minunat ă felurime se cuvin citite ş i cele mai insolite afirma ţ ii ale p ă rintelui, care, la o adic ă , se v ă de ş te un des ă v â r ş it m ă rturisitor ş i apologet al î nv ăţă turii M â ntuitorului. Credem cu t ă rie c ă p ă rintele Teofil va r ă m â ne un ipochimen atemporal plasat mereu î n interval: î ntre itineran ţă ş i sedentarism, î ntre rigoarea patristic ă ş i elasticitatea bunului sim ţ ţă r ă nesc, î ntre î n ţ elepciunea popular ă ş i rodajul intelectual, î ntre ingenuitatea scenic ă ş i un diafan histrionism asumat, î ntre discursul perifrazat ş i sentin ţ a ireductibil ă , î ntre licen ţă ş i inova ţ ie, î ntre certitudine ş i neprih ă nit ă ş ov ă ial ă , la toate aceste intersti ţ ii se î ntrupeaz ă chipul pacificat al unui b ă tr â n care se î nc ă p ăţâ neaz ă s ă r ă m â n ă ve ş nic t â n ă r. MIHAI NEAM Ţ U Not ă asupra c ă r ţ ii de fa ţă Cartea de fa ţă cuprinde cuv â nt ă ri pe care le - am ţ inut la Schitul Po ş aga, din Eparhia Alba Iulia, cu prilejul a dou ă tabere studen ţ e ş ti, de rug ă ciune ş i de munc ă , organizate de Asocia ţ ia Studen ţ ilor Cre ş tini Ortodoc ş i din Rom â nia „ A.S.C.O.R.”, din Timi ş oara, î n a doua jum ă tate a lui august 1995 ş i î n a doua jum ă tate a lui iulie 1996. Temele pentru cuv â nt ă ri le - am ales eu î nsumi, iar cuv â nt ă rile le - am ţ inut liber. Ele au fost imprimate pe casete ş i apoi copiate î n scris, de c ă tre studen ţ ii Sorin Mari ş ş i Ovidiu H â rceag ă , care s - au g â ndit ca aceste cuv â nt ă ri s ă fie publicate î ntr - o carte. Î n acest sens, s - au adresat Î nalt Prea Sfin ţ itului Nicolae, Mitropolitul Banatului, la care au g ă sit bun ă voin ţă , a ş a c ă s - a putut ajunge la tip ă rirea cuv â nt ă rilor mele de la Po ş aga. Dat fiind faptul c ă temele alese de mine au fost prezentate î n cuv â nt ă ri libere, î n expunerile mele apar multe digresiuni ş i repet ă ri. Am considerat c ă e bine ca acestea s ă fie cuprinse ş i î n carte, – at â t pentru motivul c ă nu to ţ i cititorii citesc î ntreaga carte, c â t ş i pentru faptul c ă pe cititori, î n cazul de fa ţă , î i consider mai mult ascult ă tori dec â t cititori: ascult ă tori asemenea celor de la Po ş aga. Notez aici ş i faptul c ă , la verificarea textelor copiate de pe casete m - am considerat unul dintre cititori ş i dintre ascult ă tori ş i am avut mare bucurie din multe din afirma ţ iile ce se fac î n cuv â nt ă ri. Sper ca bucurie ş i folos s ă aib ă , din cuv â nt ă rile mele, adresate studen ţ ilor, to ţ i cititorii, f ă r ă deosebire, de aceea trimit aceast ă carte la propov ă duire, nu î nainte de a - l mul ţ umi lui Dumnezeu pentru aceast ă realizare, ş i nu î nainte de a mul ţ umi tuturor celor ce au contribuit ca aceast ă carte s ă existe ş i s ă poat ă fi trimis ă la propov ă duire. M ă cuprind pe mine î nsumi î n „ g â ndurile bune”, destinate „ pentru g â nduri bune”, pe care le ofer M â ntuitorului nostru, cu rug ă mintea s ă le î nmul ţ easc ă ş i s ă le fac ă lucr ă toare î n sufletele cititorilor ş i î n via ţ a lor de zi cu zi. Arhimandritul Teofil P ă r ă ian, din M ă n ă stirea Br â ncoveanu de la S â mb ă ta de Sus, jude ţ ul Bra ş ov Ortodoxie ş i Liturghie Cuvioase p ă rinte, iubi ţ i fra ţ i ş i iubi ţ i credincio ş i, cu cuv â ntarea aceasta intitulat ă „ Ortodoxie ş i Liturghie” î ncep un ş ir de cuv â nt ă ri pe care le voi ţ ine î n zilele urm ă toare p â n ă vineri inclusiv. M â ine va fi o cuv â ntare intitulat ă „ Liturghia, s ă rb ă torire cuprinz ă toare”, miercuri va fi o cuv â ntare, tot diminea ţ a: „ Prea Sf â nta Treime ş i Sf â nta Liturghie”, joi diminea ţ a va fi o cuv â ntare intitulat ă : „ Binecuv â nt ă rile Sfintei Liturghii”, iar vineri diminea ţ a va fi ultima cuv â ntare î n leg ă tur ă cu Sf â nta Liturghie ţ inut ă de mine aici ş i anume intitulat ă „Î ndemnuri de la Sf â nta Liturghie”. A ş adar î ncepem cu „ Liturghie ş i Ortodoxie” sau cu „ Ortodoxie ş i Liturghie”, e de fapt acela ş i lucru. Pentru a putea vorbi despre Ortodoxie ş i Liturghie trebuie mai î nt â i s ă preciz ă m no ţ iunile de Ortodoxie ş i de Liturghie, ce î nseamn ă Ortodoxie ş i ce î nseamn ă Liturghie ş i ce leg ă tur ă este î ntre Ortodoxie ş i Liturghie. Cuv â ntul „ ortodoxie” î nseamn ă dreapt ă m ă rire. Este un cuv â nt grecesc, un termen grecesc, care nu s - a tradus î n limba noastr ă ci a r ă mas a ş a cum este î n limba greac ă , dar î nsemn ă tatea lui pentru noi, ca s ă î n ţ elegem ş i noi ce î n ţ eleg grecii care au creat acest termen, este „ dreapt ă m ă rire”. Noi ne numim pe noi î n ş ine ortodoc ş i ca s ă ne deosebim de ceilal ţ i cre ş tini care nu sunt ortodoc ş i, ci sunt, zicem noi, eterodoc ş i. Ce î nseamn ă eterodox? Str ă in de Ortodoxie, str ă in de dreapta m ă rire. Ortodoxia ca dreapt ă m ă rire se revars ă î n aducerea de m ă rire lui Dumnezeu, deci noi suntem ortodoc ş i pentru c ă aducem dreapt ă m ă rire lui Dumnezeu ş i dac ă nu aducem dreapt ă m ă rire nu suntem ortodoc ş i. Ş i ceilal ţ i cre ş tini aduc m ă rire lui Dumnezeu, dar nu m ă rirea cea dreapt ă , pentru c ă nu au credin ţ a cea dreapt ă . Cei care, de pild ă , nu cinstesc pe Maica Domnului, nu pot avea dreapt ă m ă rire pentru c ă nu au dreapt ă credin ţă . Ori noi ca cinstitori ai Maicii Domnului avem dreapt ă m ă rire pentru c ă facem leg ă tura î ntre Domnul Hristos ş i Maica Domnului, mama Domnului nostru Iisus Hristos. Ş i a ş a mai departe, nu st ă rui acum î n am ă nunte. Sigur c ă se pot aduce multe lucruri care m ă rturisesc dreapta m ă rire pe care o avem noi. Cuv â ntul „ ortodox” a avut circula ţ ie î n R ă s ă rit î n special dup ă desp ă r ţ irea Bisericii la 1054, î ntre catolici ş i ortodoc ş i. P â n ă la 1054 Biserica s - a numit catolic ă ş i grecii se numesc pe sine ş i ast ă zi catolici î n î n ţ elesul c ă credin ţ a aceasta e o credin ţă care e peste tot. Ş i cuv â ntul catolic este de fapt tot de origine greac ă î ns ă pentru c ă cei din Apus s - au numit pe sine catolici, a ş a cum sunt ei ast ă zi, adic ă desp ă r ţ i ţ i de credin ţ a ortodox ă , ca s ă nu se fac ă confuzii î ntre catolicii din Apus ş i catolicii din R ă s ă rit, cei din R ă s ă rit nu s - au mai numit catolici ci s - au numit ortodoc ş i, cu dreapt ă m ă rire. Cine zice „ ortodox” ş tie ce zice, adic ă zice cre ş tinii care nu sunt de credin ţ e str ă ine de Ortodoxie ci sunt a ş a cum suntem noi, cu credin ţ a ortodox ă , cu dreapt ă m ă rire. Sigur c ă pentru a avea dreapt ă m ă rire trebuie s ă ai dreapt ă credin ţă . Nu po ţ i s ă ai dreapt ă m ă rire dac ă nu ai dreapt ă credin ţă . Deci, ori zicem drept m ă ritori cre ş tini, ori zicem drept credincio ş i cre ş tini, î n realitate e acela ş i lucru î n dou ă î nf ăţ i şă ri. La slujb ă , de pild ă la Sf â nta Liturghie, se spune: „ Pe voi pe to ţ i, dreptm ă ritorilor cre ş tini, s ă v ă pomeneasc ă Domnul Dumnezeu î ntru î mp ă r ăţ ia Sa, totdeauna, acum ş i pururea ş i î n vecii vecilor”. S - ar putea spune foarte bine: „ Pe voi pe to ţ i, ortodoc ş ilor cre ş tini, s ă v ă pomeneasc ă Domnul Dumnezeu î ntru î mp ă r ăţ ia Sa, totdeauna, acum ş i pururea ş i î n vecii vecilor”. Prin urmare noi ne definim ca ortodoc ş i, ne numim ortodoc ş i, drept m ă ritori, ş i ne manifest ă m ca ortodoc ş i prin ceea ce are Ortodoxia ca specific, adic ă prin ceea ce e reprezentat ă Ortodoxia. Cea mai de c ă petenie etichet ă a Ortodoxiei este Sf â nta Liturghie. Cuv â ntul „ liturghie” este tot de origine greac ă ş i î nseamn ă „ lucrare public ă ” a ş a c ă liturghie dup ă cuv â ntul acesta, – dup ă cuv â ntul grecesc considerat ca „ lucrare public ă ”, pentru c ă asta î nseamn ă „ liturghie” – se socote ş te c ă fac to ţ i aceia care fac lucr ă ri de folos, lucr ă ri spre binele oamenilor, lucr ă ri de conducere de exemplu. Liturghie, dup ă cuv â ntul acesta de lucrare public ă , face ş i un conduc ă tor de corabie, tot liturghie face, dar nu liturghia î n î n ţ elesul î n care o avem noi î n vedere. Î n rom â