Cristian Neam ț u Ești ca o carte deschisă Ești plăcerea mea interzisă Dar suferința nu se va atenua Deci asta nu poate continua Candoarea ta e insuportabilă Inocența ta e detestabilă Cum poți fi atât de pură În lumea asta plină de ură? Te urăsc că mă iubești Când ar trebui să mă zdrobești! Oh, aveai speranțe? Sincere condoleanțe! ISBN 978-606-675-259-6 Cristian Neamțu Editura Gutenberg Univers Arad, 2020 Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României NEAMȚU, CRISTIAN Occulta / Cristian Neamțu. – Arad : Gutenberg Univers, 2020 ISBN 978-606-675-259-6 821.135.1 3 I În abisul speranței Speranța e cea mai rea dintre toate relele pentru că ea prelungește agonia omului Friedrich Nietzsche 4 Ars poetica (prolog) Dacă ești fericit în a ta simplitate Ș i n-ai nici o urmă de vanitate Dacă ești un număr statistic Ambalat frumos în plastic Nu meriți a citi aste rânduri N-ai dreptul la ale mele versuri Arde astă carte Ș i ale ei întunecate arte! Ce zici, destul de emfatic? „Da, pari suficient de... fanatic” Ș tiu, știu, sunt orgolios Dar mulțumesc frumos Pentru voi, cei puțini Pentru puținii libertini Pe Teo v-o prezint Muza verde din absint 5 Tocmai a schițat o reverență E adorabilă prin excelență Noi suntem cei lirici Uneori macabri, alteori onirici Noi suntem cei fără de regrete Cei însetați de secrete Totul începe și se termină cu noi Și cu VOI, glorioși eroi! Voi sunteți cei fără de rușine Voi, noua dezordine Voi care din imoralitate Ați făcut o voluptate Fiți văpăi, fiți biruință Fiți a lumii ăsteia sentință Căci doar în frenezie E poezie 6 Mecanica iluziilor Nu te cunoști Dar nu recunoști Insiști în aceeași greșeală Ca într- o buclă temporală Știi că n - ai nici o șansă Dar parcă ești în transă Insiști în continuare Până la epuizare O carcasă care - și caută conținutul O stafie care caută absolutul Obedient hidoaselor speranțe O victimă a propriilor gloanțe 7 Geometria vidului O multitudine de puncte Evocând universuri disjuncte Fiecare cu propriile forme Variate, dar totuși uniforme Ș i reguli imuabile, Dar cu valori variabile Forme nedefinite Cu probabilități infinite Deci care e algoritmul potrivit Din ce unghi trebuie privit? Ce să facem din tot ce n - am făcut Ce să știm din tot ce n - am știut? 8 Solipsistul Vă simt, vă văd și vă aud În realitate vă includ Dar de fapt nu existați De mine ați fost inventați Totul e a mea creație Dar fără destinație Eternitatea e un blestem Și am născocit acest sistem Eu sunt lumină și întuneric Eu sunt specific și generic Gândesc, deci exist Sunt propriul meu iluzionist 9 Amurg albastru Ceea ce era de așteptat Într-un final s-a întâmplat Eram o maladie incurabilă Concluzia era inevitabilă Mașinile sunt mai umane decât noi Noi suntem un gunoi Arta ne-a sedus Creativitatea ne-a distrus Ultimul cu mai multe înfățișări Ultimul preocupat de întrebări Eu sunt ultimul cromozom Eu sunt ultimul Om 10 Ura Falsă e iubirea multora Căci se iubesc pe sine prin intermediul altora Niște animale joviale Niște bestii superficiale Și nici măcar nu realizați Cât sunteți de depravați Vă trăiți viețile insignifiante Urmărind scopuri irelevante Oh, cât vă urăsc Cât aș vrea prin noroi să vă târăsc Prin noroiul sufletului meu Prin disprețul meu demn de un zeu 11 Fenris Cu vorbe meșteșugite m - ați amăgit În capcană m - ați ademenit Cu lanțuri m - ați legat Ș i-n întuneric m- ați alungat Dar îmi veți simți furia Când vă voi distruge seminția Înțeleptul Tată va fi distrus De colții mei răpus Flăcări vor cuprinde ăst meleag Ș i totul va fi dat în vileag Căci mi - e dat cu legământ Să fiu al vost’ deznodământ 12 Euforia durerii Totul era tern Un infern etern Îmi disprețuiam indolența Îmi blestemam existența Apoi ai apărut din neant Ș i totul a devenit interesant Nu credeam în absolut Până la primul nost’ sărut Nu eram obișnuit Să fiu atât de fericit Așa că am distrus totul M-au speriat culorile și ... zgomotul 13 Atac Atac, atac, mereu atac Atac ca un maniac Sânge, sânge, mereu sânge Pictez lumea cu sânge Când tot ce ai iubit Va fi de mult zdrobit Când tot ce ai visat Va fi de mult anihilat Atunci îți vei cunoaște sentința Atunci vei cunoaște umilința Hai, zdrelește - ți mâinile Ș i spune-Mi numele 14 Profetul Nu-i asculta, sunt idioți Niște cretini toți Tu știi mai bine Mai bine decât oricine! Tu infinitul l- ai înțeles Tu ești cel ales Căci tu ești atins de geniu Și moștenirea ta e un imperiu Toate celelalte doctrine Sunt niște latrine Doar a ta e cea adevărată Pură și predestinată 15 Groparul Isterici impecabili Și visători incurabili Ambițioși adorabili Și artiști mizerabili Niște viermi împuțiți Niște zei putreziți Cu idei și planuri Cu soluții și idealuri Toți cu un scop Pe toți eu îi îngrop Căci doar sfârșitul e cert Ca și cadavrul tău inert 16 Să înceapă jocurile Alaiul e deschis de menade Ș i de harpii nomade Cântă, se hârjonesc Și fățarnic se hlizesc Apoi vin satirii Bețivi notorii Ș i nobili centauri Purtători de lauri Ș i peste tot driade și naiade Care- ți aruncă ocheade Hai, fii eroul nostru Fii văpaie, fii ilustru! 17 Întuneric, lacrimi și suspine Din arte de mult uitate Din ritualuri exaltate Din tenebre și suferință Cele trei Mame au luat ființă Întuneric, moartea omniprezentă Lacrimi, tristețea vehementă Suspine, speranțe iluzorii Ucise de realități contradictorii Ele sunt începutul și sfârșitul Ele sunt răsăritul și asfințitul Ezoterice prin definiție Cognoscibile prin erudiție 18 Moartea neagră Pe străzile murdare Moartea e învingătoare O simt cum mă zdrobește Parcă o văd cum rânjește A venit un doctor cu cioc Arăta ca un bufon de iarmaroc Un cioclu lugubru Într-un costum macabru Știu că nu mai am mult Plângând, divinitatea o insult Am doar 15 ani și mi - e teamă De ce trebuie să mor, mamă?