Revistă editată de Fundația Națională pentru Știință și Artă Director: Eugen SIMION nr. 1–2 (399-400) • ianuarie - Februarie 2021 EMIL CONSTANTINESCU: UNITATEA EUROPEANĂ ÎNTRE SPERANȚE ȘI ANXIETĂȚI. EUROPA VIITORULUI: UNIUNE POLITICĂ, ECONOMICĂ SAU SPIRITUALĂ? VIRGIL TĂNASE: PANDEMIE ȘI PUCIOASĂ SERGE FAUCHEREAU: PERAHIM, UN ARTISTE DANS L’HISTOIRE VIOREL BARBU: O DESCOPERIRE APROAPE UITATĂ: TEORIA MATEMATICĂ A MIȘCĂRII BROWNIENE SIMONA MODREANU: FLAUBERT, EMINESCU, RITMURI TERNARE… Proza lui Alecsandri (I) Fragmente critice de Eugen SIMION Numărul 1–2 (399-400) / 2021 ISSN: 1220-6350 / ISSN (on-line): 2285-5041 Revistă indexată CNCS (B), Scipio, Erihplus REDACȚIA: Eugen SIMION director Valeriu IOAN-FRANC redactor-șef Lucian CHIȘU coordonare editorială Mihaela BURUGĂ secretar de redacție Bianca BURȚA-CERNAT Oana SOARE Paul CERNAT DTP: Mihăiță STROE Revistă editată de COLEGIUL ȘTIINȚIFIC: Fundația Națională pentru Știință și Artă, Mihai CIMPOI Grupul interdisciplinar Serge FAUCHEREAU (Franța) de reflecție și Editura Expert, sub egida Academiei Române Valeriu IOAN-FRANC Jaime GIL ALUJA (Spania) Radivoje KONSTANTINOVIĆ (Serbia) Michael METZELTIN (Austria) Thierry DE MONTBRIAL (Franța) Evanghelos MOUTSOPOULOS (Grecia) Basarab NICOLESCU Eugen SIMION site: caietecritice.fnsa.ro Virgil TĂNASE e-mail: office@fnsa.ro Dumitru ȚEPENEAG CUPRINS 1-2 / 2021 3 FRAGMENTE CRITICE Eugen SIMION Proza lui Alecsandri (I) Alecsandri's Prose (I) 17 Viorel BARBU CULTURĂ ȘI ȘTIINȚĂ O descoperire aproape uitată: teoria matematică a mișcării browniene An Almost Forgotten Discovery: The Mathematical Theory of Brownian Motion 20 Thierry DE MONTBRIAL A GÂNDI EUROPA Perspectives RAMSES 2021 (II) Perspective RAMSES 2021 (II) 31 Unitatea Europeană între speranțe și anxietăți. Europa viitorului: Emil CONSTANTINESCU uniune politică, economică sau spirituală? European Unity between Hopes and Anxieties. Europe of the Future: Political, Economic or Spiritual Union? 52 Virgil TĂNASE SCRISORI DIN PARIS Pandemie și pucioasă Pandemic and Brimstone 57 Scara lumii. Parabole regăsite George BANU The world’ Stage. Rediscovered Parables 60 Perahim, un artiste dans l’histoire Serge FAUCHEREAU Perahim, un artist din istorie 78 Bogdan CREȚU COMENTARII C. Stere – erorile estetice ale unui polemist temperamental C. Stere – the Aesthetic Errors of a Temperamental Polemicist 86 Ziua lui Eminescu, ziua culturii naționale Eugen SIMION Mihai Eminescu's Birthday, The National Culture Day 89 Flaubert, Eminescu, ritmuri ternare… Simona MODREANU Flaubert, Eminescu, Ternary Rhythms... 99 În țara lui Bacovia Paul CERNAT In Bacovia's Country 105 Napoleon POP, Valeriu IOAN-FRANC CULTURĂ ȘI ECONOMIE Lecțiile crizei pandemice (II). Între liniștea socială și provocările deficitelor bugetare Lessons from the Pandemic Crisis (II). Between Social Peace and the Challenges of Budget Deficits Fragmente critice EUGEN SIMION Academia Română, președintele Secției de Filologie și Literatură, directorul Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” Romanian Academy, President of the Philology and Literature Section, Director of the “G. Călinescu” Institute for Literary History and Theory e-mail: eugen.simion@fnsa.ro Proza lui Alecsandri (I) Din proza de idei sau proza politică a lui Alecsandri putem deduce că el nu-i un ideolog radical, ci un organicist reformist, un autentic intelectual occidentalizat, un artist în adevăratul sens al cuvân- tului, interesat de soarta țării sale. Asemeni altor tineri ai generației sale, Alecsandri face o analiză sociologic-morală a societății din timpul său, cu o vizibilă plăcere a contrastelor și o sensibilitate ironică față de pitorescul amestecurilor inestetice pe care le regăsește în Valahia natală. Literatura sa de călătorie precede stilul livresc al lui Calistrat Hogaș, deși nu se transformă un adorator mistic al naturii, ci rămâne un turist intelectual care observă și reflectă continuu. Abstr ac t Cuvinte-cheie: Alecsandri, proza, contraste, pitoresc, literatură de călătorie, natură From Alecsandri's ideological and political prose we can deduce that he is not a radical ideologue, but a reformist organicist, a true Westernized intellectual, an artist in the true sense of the word, interested in the fate of his country. Like other young people of his generation, Alecsandri also makes a moral and sociological analysis of the society of his time, with a visible pleasure of pointing out the contrasts, an ironic sensitivity to the picturesque of unaestethic juxtapositions that he finds in his native Walla- chia. His travel literature predates the bookish style of Calistrat Hogaș, although he is not a mystical worshiper of nature, but an intellectual tourist who constantly observes the world and reflects on it. Keywords: Alecsandri, prose, contrasts, picturesque, travel literature, nature Ideea lui G. Călinescu că proza lui Alecsandri totalitatea ei. De aceea Alecsandri reprezintă este, poate, „partea cea mai deosebită” a ope- un moment de închidere și, totodată, prin re- rei sale trebuie primită – cum îndeamnă de cuperarea fondului liric popular și sincroni- altfel și criticul – cu precauție. Partea cea mai zarea cu mișcarea de idei din Occident, de deosebită este, în realitate, opera (opera ca deschidere spre modernitate. O operă vastă, sinteză a literaturii anterioare și opera cu des- exponențială pentru cultura română din faza chidere spre mai toate genurile literare) în 1840-1860. Estetic judecând, partea cea mai Numărul 1-2 (399-400) / 2021 ■ 3 EUGEN SIMION deosebită în această uriașă întreprindere cul- indivizi care reprezintă, fiecare, un punct de turală mi se par a fi baladele din Poezii popu- vedere asupra relației Orient-Occident. Așa lare (1852) și, fragmentar, versuri din volu- procedează Kogălniceanu în Tainele inimei, mele sale și, desigur, Pastelurile sale... acolo unde dvoreaninul Stiheanu, reprezen- Proza lui (proză de ficțiune, fizionomii, tant al tradiției sănătoase se confruntă cu articole critice, studii despre societatea ro- ușuraticul său văr, Colonelul Leșeanu, ex- mânească în anii ’40 etc.) merită a fi luată în ponent al snobismului bonjurist, adversar seamă din cel puțin două puncte de vedere: al tradițiilor pământene. Prilej pentru autor pentru calitatea ideilor (în raport cu men- de a ficționa prin asemenea digresiuni dez- talitățile moldovalahe ale timpului) și cali- baterea ideologică și de a face portrete tatea stilului. Cum s-a observat de către toți, reușite. Alecsandri este un om instruit și, ca amicii Alecsandri folosește și el, din când în săi, Kogălniceanu și Ion Ghica, un spirit când, această metodă, dar cu parcinomie. prooccidental, potrivnic întunericului local. Naratorul lui preferă să-și expună fără ocol Vrea reforme, dar nu reforme grăbite și nici ideile despre propășire și să discute critic re- radicale. Este și el, ca și alții din generația sa, lațiile dintre cei care vor să înnoiască socie- un organicist cu idei liberale, vrea desprin- tatea Moldovei și cei care vor să nu se clin- derea de structurile feudale, dar nu lepăda- tească nimic. Confruntarea începe, cum rea de tradițiile sănătoase. Ce are în plus față aflăm în notele din Iașii în 1844, între cei de Kogălniceanu, de pildă, este ușurința de care nu vor să dea jos „șlicul” și cei care vor a scrie, fluiditatea expresiei, un grad ceva să-l înlocuiască rapid cu „pălăria”. Prozato- mai mare de informație literară (i-a citit pe rul tratează eseistic acest conflict sociomo- poeții francezi din timpul său) și un procent ral (și, inerent, un conflict între civilizații), sporit de ceea ce am putea numi umor inte- așa cum se manifestă el într-o lume ce pare lectual. Mai este ceva în epica lui: modul de uitată, aici, la Gurile Dunării, cu părțile ei a pune ideile în pagină, fondul epic al scrii- tragic-grotești (cocioabele și ulițele târgu- turii, capacitatea de a introduce mici istorii lui), cu mentalitățile unei populații ameste- de viață sau mici narațiuni scoase din cărți cate, primitive, haotice, apărute, aici, la mar- în expunerea critică. Acestea înveselesc pa- ginea unui imperiu bolnav (Imperiul Oto- gina și dau crezare comentariilor și portre- man). Știința prozatorului (poate, chiar, telor (fizionomiilor) sale. Genul este, de plăcerea lui epică) este să înfățișeze „cu de-a altminteri, răspândit în epocă. De la măruntul” un tablou social. La fel face și Costache Negruzzi la Kogălniceanu și când este vorba de interiorul unui salon ie- Alecu Russo toți fac clasificări sociocultu- șean sau al unei case boierești ce nu este stră- rale, studiază psihologia provincialului că- ină de ideea progresului, începând cu stilul zut în babilonia urbană, în fine, fotografiază de viață. Iată cum arată în descrierea sa ta- comportamentele damelor și reproduc, în bloul oriental al Iașilor, în raport cu partea tonuri umoristice, dramele sentimentale evropenească, în târgul hibrid de pe malul din saloanele ieșene. Unii, ca Mihail Bahluiului: Kogălniceanu, de pildă, spirit mesianic, ide- „Alăturarea acestor două caractere deo- olog incoruptibil, practician chibzuit (vrea sebite, care dovedește atât de mult înrâuri- reforme „fără pripeală”) personalizează ati- rea Evropei asupra unei părți dintre români, tudinile morale și ideologice ale timpului, partea bogată și privilegiată, și lupta necon- aducând pe scena prozei memorialistice tenită între ideile vechi și nouă nu era 4 ■ Numărul 1-2 (399-400) / 2021 Proza lui Alecsandri (I) nicidecum tipărită pe fața capitalei noastre buruiene sălbatice și cu ziduri groase prim- cu vro câțiva ani mai în urmă. Atunci ea pur- pregiur. Cuiburi de buhne, locuinți de stahii ta o fizionomie mai mult orientală; însă de ce te înfiorează și unde ți se pare că vezi ză- când spiritele au început a să dezvălui la ra- când câte un matuf gârbov, cu ghigilic pe zele civilizației, o mare prefacere s-au ivit în frunte, cu mătănii în mână și care hârcâiește, toate, o schimbare răpide s-au săvârșit atât ocărând necontenit câteva țigance strem- în gusturile cât și în obiceiurile acelei mici țeroase ce stau dinaintea lui.” părți a societății românești de care am po- Așa arată – în viziunea lui Alecsandri, tâ- menit. Hainele lungi și largi au dat rând năr intelectual școlit la Paris – Iașii la mijlo- straielor mai strâmte a Evropei; șlicul s-au cul secolului al XIX-lea: un conglomerat de închinat dinaintea pălăriei; ciubotele roșii nații și de porturi, ca un mannequin – zice și galbine au dat pasul încălțămintelor de el – îmbrăcat „cu halat jidovesc de pelea dra- vax; divanurile late s-au cioplit în forme de cului, cu poturi grecești, cu pălărie lipo- canapele elegante, și în urmarea tuturor venească, cu mânuși de Paris, și cu opinci acestor noutăți și a mai multor alte ce s-au românești. În aceste condiții, naționalitatea introdus cu moda, casele au trebuit negreșit se calcă în picioare”. O viziune grotesc-vode- să priimească o formă vilescă a capitalei mol- străină și potrivită cu dave în care intră și o natura ideilor de astăzi. Alecsandri este un om instruit și, discretă plăcere a con- Ele au început a să supu- trastelor, o sensibilitate ne regulelor proporției, ca amicii săi Kogălniceanu și Ion ironică față de pitores- a să împodobi cu coloa- Ghica, un spirit prooccidental, cul acestor amestecuri ne, cu ferestre largi și lu- potrivnic întunericului local. inestetice. Este limpede minoase, cu balcoane Vrea reforme, dar nu reforme că lui Alecsandri îi place desfățate; au început a să compună asemenea ieși în fața uliților, pără- grăbite și nici radicale. Ce are priveliști și tot limpede sind fundul ogrăzilor în plus față de Kogălniceanu, de este faptul că are mijloa- unde se ascundea mai pildă, este ușurința de a scrie, cele artistice să le dea ex- înainte, a să îngrădi cu fluiditatea expresiei, un grad ceva presivitate. Fizionomia ostrețe de lemn sau fer, mai mare de informație literară alcătuită de el păstrează dărâmând gios zaplazu- totdeauna o notă eseis- rile și zidurile acele tari și un procent sporit de ceea ce am tică în care „grotescul și care le da un aer de ce- putea numi umor intelectual pestrițul” (observă just tăți; au început, într-un Călinescu) se întâlnesc cuvânt, a să râdica pe și se condiționează. planuri elegante și plăcute ochilor. Aceste Lipsește din tablou accentul jalalnic senti- zidiri nouă formează partea evropienească mental pe care îl aflăm în alte fizionomii din a orașului. Cât pentru cea orientală, ea este epocă, după cum este estompată nota catas- reprezentată prin o mulțime de hardughii trofală indignat-polemică. Călinescu crede vechi, nalte, strâmbe, mucede, cu păreții că la mijloc este o „metodă quasi-dramatică” afumați și crăpați, cu ferestrele mici și chi- de a prezenta cruzimile realului, sigur este oare, cu streșinele putrede și ascuțite, cu scă- că Alecsandri vede și notează ca un artist rile întunecate, cu odăile ofticoase, cu ogră- atent la efectele pe care le poate provoca de- zile mari și pustii, cu grădinile pline de cizia lui de a studia și nota cu „de-a Numărul 1-2 (399-400) / 2021 ■ 5 EUGEN SIMION ș.c.l., în mijlocul cărora șede un grec uns de untdelemn, ce privește cu plăce- re la fumul ciubucului său, râdicîndu-se pintre căpăținele de zahăr, pintre păpu- șele de smochine și pintre măturile spânzurate de bolta dughenii. După dânsa se arată ochilor un șopron de câ- teva scânduri pârlite, în care strălucește la para focului figura neagră a unui ți- gan ferar. Mii de scânteie zboară împre- giurul lui, în vreme ce el bate neconte- nit cu ciocanul peste ilău și formează un tablou cât se poate de pitoresc. Mai departe se râdică o cafinea grecească plină de fesuri mari, de fustanele, de fi- guri serioase cu barbe lungi, de capete de cealmale, carele stau împrăștiete pe laițile de la păreți. Felegenele de cafe, ciubucurile și narghilelele gioacă roluri însămnate în acea sală și fumul de tiuti- un domnește în toată nourimea sa. Iată acum o spițerie nemțască lipită de o ti- utiungirie arminească. Aceasta poartă măruntul” un peisaj urban. Iată, acum, o o fizionomie cu adevărat originală și se poate panoramă a orașului văzut cu toate părțile numi magazia cea mai dischisă decât toate, lui orientale și occidentale și cu toți (sau fiindcă păretele ei despre uliță lipsește mai aproape toți) ipochimenii săi: întreg. Ea este împodobită în față-i cu buca- „Ulițile lui nu sunt altă decât niște lungi luri mari pline de liulele, de imamele, de ti- galerii de contrasturi. Lângă o casă mică și utun; pin lăuntru este ticsită de dulapuri, în ticăloasă, unde zărești pintre geamurile spar- care sunt întinse fel de fel de chisele cusute te vro duzină de jidovi grămădiți unii peste cu fir, tot soiul de mătănii de mărgean sau alții și lucrând într-o atmosferă puturoasă, de chihlimbar și pin colțuri stau grămezi de vezi o magazie mare și frumoasă cu ferestrile ciubuce de cireși și de iasomie. Marfa orien- largi și luminoase, în care strălucesc materii tală ce se vinde într-însa, așezarea-i curioasă scumpe, bronzuri, cristaluri săpate, juvaeruri și mai ales figura caracteristică a armanului de aur, într-un cuvânt, tot feliul de lucruri ce trage necontenit ciubuc pe pragul ușii îi de lux. Aproape de aceasta întâlnești o crâș- dau un aer străin din care un zugrav ar putea mă scârnavă ce pare că vroiește a fărmăca tre- face un tablou foarte original...” cătorii prin butelcile mari, pline de rachiu În peisaj intră, după cum se vede, de toate, stricat, carele stau înșirate pe laițile de la fe- de la cârciumile scârnave la cafinelele grecești reastră; locaș mârșav ce-ți însuflă dezgust și și felegenele de café în care se îngrămădesc în care un jidov stremțuros speculează pati- ciubucuri și narghilele, instrumente ale viciu- mile răle. Vine pe urmă o băcălie înghesuită lui oriental... Iașii la 1844 este o piesă capi- de panere cu roșcove, cu măsline, cu piperi tală în literatura fizionomică a lui Alecsandri. 6 ■ Numărul 1-2 (399-400) / 2021 Proza lui Alecsandri (I) Nu sunt, în proza lui, singurele pagini cu va- fantasmagorie cu atât mai curioasă că îmi loare literară. Balta-Albă (1847) dă o suges- înfățoșa tot soiul de contrasturi, precum: tie despre pitorescul valah – bazat pe o for- baloane de Viena cu înhămături necunos- midabilă îmbulzeală inestetică a contrastelor cute pe la noi; pălării de Franța cu șlice ori- apocaliptice dintre Occident și Orient. entale; frace cu anterie; toalete pariziene cu Valahia pare unui călător străin o civilizație costumuri străine și originale. Mai adăugiți (o pseudo-civilizație) fantasmagorică, o con- la aceste pocnitele și răcnitele poștașilor, strucție comică în care primitivul localnic se mișcarea a triizeci de trăsuri ce se întrecea unește cu bălțatul împrumutat recent din pe câmp, mulțimea cailor înhămați la dân- cealaltă jumătate a Europei. Alecsandri aglo- sele, clopoțeii ce suna la gâtul lor și, în sfâr- merează în aceste descripții notele satirice, șit, efectul noutății acestor lucruri în ochii sugerând o civilizație precară, o civilizație în- unui străin, ș-așa vă veți putea lesne închipui cropită într-un stil de un grotesc ce bate spre espresia comică a figurei mele în fața unui absurd. Un peisaj, literar vorbind, reușit, pic- spectacul atât de neașteptat.” tat în culori grele, sufocante, distribuite în- urmat de un altul, nu mai puțin exotic (un tr-un mozaic haotic: exotism, i-am putea zice, ținând cont de pri- „Intru în Valahia ca într-o țară pustie, și mitivitatea lui, sălbatic): deodată aud vorbind de o societate de zece „Pe marginea unei bălți late zării deodată mii de suflete adunate la niște băi, aproape un soi de târg ce nu era târg, un soi de bâlci de Brăila. Această aflare mă sâlește să-mi ce nu era bâlci; o adunătură estraordinară, schimb ideea și să cred o înșirare neregulată că Valahia ar putea fi o de corturi, de căsuți de țară mai civilizată de Alecsandri dă o sugestie despre scânduri, de vizunii, vreme ce are băi carele făcute în rogojini, de pitorescul valah – bazat pe o trag atâta lume la dân- brașovence, de cai, de sele. Însă căruța poștii formidabilă îmbulzeală inestetică boi, de oamini, care și întâmplările neplă- a contrastelor apocaliptice dintre înforma de departe cute ce întâmpin pe Occident și Orient. Valahia pare una din priveliștile drum și în satul de la unui călător străin o civilizație cele mai originale de Balta-Albă mă fac a pe fața pământului. mă întoarce iarăși la fantasmagorică, o construcție comică Lângă o cutie de scân- ideea mea cea dintâi în care primitivul localnic se unește duri, unde bogatul și, în urmare, mă culc cu bălțatul împrumutat recent din trăgea ciubuc, se clăti- cu încredințare că mă cealaltă jumătate a Europei. Un na de vânt o șatră de găsesc într-o țară săl- țoluri rupte, în care să- batică. Închipuiți-vă peisaj, literar vorbind, reușit, pictat racul se pârlea la soare. dar ce revoluție s-au în culori grele, sufocante, distribuite Aproape de aceasta, se făcut în crierii mei într-un mozaic haotic râdica o cușcă de rogo- când a doua zi dimi- jini lipită de o brașo- neața am văzut o mul- vancă ce slujea de ca- țime de călește evropienești pline de figuri meră de culcat. Mai încolo, un car mare, co- evropienești și de toalete evropienești! Nu perit de un lăicer, figura ca un palat cu două puteam crede că eram treaz și mă socoteam rânduri, căci la rândul de sus, adică în car, a fi față la vreo fantasmagorie nepricepută; sta grămădiți o femeie cu trii copii, iar la Numărul 1-2 (399-400) / 2021 ■ 7 EUGEN SIMION rândul de gios, adică sub car, găzduia bărba- – adaugă eseistul cuprins de admirație. tul împreună cu un câne ș.c.l.” După aceste caracterizări înălțătoare, eseul își schimbă tema și stilul, prezentând într-o * manieră didactică rangurile (clasele) sociale, de la protipendadă la cei fără niciun rang, Ca toți tinerii acestei generații, deprinși adică „șerbii boierescului” (clăcașii) și, de cu studiile de psihologie socială (Balzac le aici, la „țiganii numărați pe suflete”. este, cu caracterologia lui, un model!), Nu era prima oară când se face o aseme- Alecsandri face și el o analiză sociologic-mo- nea cartografie a straturilor sociale. O vor rală a societății din timpul său. Notabil, în face, între alții, Ghica și Kogălniceanu și, acest sens, este studiul publicat în 1872 în înaintea lor, Bălcescu. Ghica prezintă în mai „Convorbiri literare”. Ideile de aici sunt însă multe rânduri ierarhiile sociale din Țările mai vechi. Le găsim în comentariile sale des- Române într-o notă accentuat polemică și pre fiziologia Moldovei în faza de tranziție, vorbește de o nouă aristocrație (apărută deja în portrete, în fragmentul Un salon din Iași în Occident) bazată pe merit, nu pe privile- (1853) și chiar în eseul despre care am vor- gii. Alecsandri remarcă trei clase, fiecare cu bit mai înainte (Iașii din 1844). În câte cinci ranguri (cinuri) înalte. Cea dintâi Introducerea la scrierile lui Negruzzi, el își este, am menționat deja, protipenda formată sistematizează ideile și de oligarhia câtorva fa- le adaugă altele noi în- milii greco-române tr-o „răpide ochire”, Nu-i un revoluționar mistic, ca (mari logofeți, vornici, studiind țara – cum prietenul său Bălcescu, nici spiritul hatmani, postelnici și zice – „în privirea mo- lui cumpănit și liniștit, ușor boem agi) „cu o tulpină ev- rală, socială și intelec- nu trece prin crize profetice, este ghenistă”, singurii care tuală”. Cu alte cuvinte, aveau dreptul de a pur- vrea să alcătuiască, por- un artist în adevăratul sens al ta barbă. Tinerii ev- nind de la opera lui cuvântului, interesat de soarta gheniți din această fal- Negruzzi, pionier al li- țării sale. Un boier luminat, la să aristocrație (boieri- teraturii române, un origine, care aspiră să transforme mea de vârf ) au ocupat tablou fidel al claselor posturile de frunte. sociale și al mentalită- o societate construită pe principiul Clasa a doua (spătari, ților promovate de ele. despotismului într-o societate de bani, paharnici), îm- Tabloul începe cu un tip occidental, adaptând regulile părțită și ea pe ranguri, encomion dedicat sănătoase ale tradiției este mai numeroasă și acestui deschizător de are ambiții mari de as- drum în literatură, ob- censiune. Din rânduri- servator prob al complexității lumii româ- le ei ies „diecii de visterie”, cei cu „bun con- nești, „cultivator harnic și priceput” și, prin dei”. De rang secund, aceștia – scrie toate acestea, un model de conduită pentru Alecsandri în stil relaxat – „fac zâmbre, pri- generația „propășirii”. Cel puțin așa îl pre- vind cu jale la jilțurile ministeriale”. Și clasa zintă Alecsandri pe traducătorul Baladelor a treia este „miluită” cu cinuri (mult mai lui Hugo și autor al narațiunii Păcate ale ti- modeste), cum ar fi acelea ale slugerilor, șă- nereților. „O inimă fierbinte și un spirit lu- trarilor, medelnicerilor, dublați de cinovnici minat de razele soarelui occidental” (micii funcționari). Aceștia visează la 8 ■ Numărul 1-2 (399-400) / 2021 Proza lui Alecsandri (I) condiția boierilor de rang secund din clasa rânduieli ale tradiției, cu spiritul subțiat de a doua. Urmează, pe scară socială, breslele cultura occidentală – este pur și simplu in- negustorilor și ale meseriașilor și, după cum dignat (vehement indignat) de ceea ce vede. am arătat deja, după ei vine „poporul șerbit Nu-i plac, în mod evident, nici lui, privile- boierescului [...] supus la beilicuri”, biruri, giile din naștere, detestă robia neagră sau „expus la toate capriciile crude ale soartei”, albă și, când se statornicește în țară, convoa- hărțuit de haita de vătafi, arendași, sameși... că într-o zi pe robii țigani de pe moșia sa și-i La urmă de tot, intră în acest tablou de epo- anunță că sunt liberi. Împrejurarea este po- că cei numărați „pe suflete” (țiganii), „vân- vestită în Vasile Porojan. Văzând toate aces- duți la mezat ca pe vite”. Aceștia alcătuiesc tea, să tragem o primă concluzie despre mo- „sclavia neagră”, iar țăranii români – „sclavia rala și gândirea lui socială. El este, în limitele albă”... Între aceste ultime clase dezmoșteni- epocii, un democrat, un spirit liberal însu- te și cele trei trepte ale protipendei (cu nu- flețit de ideile Revoluției franceze. Nu-i, se meroasele cinuri mari și mici) se află un cler observă ușor, un revoluționar mistic, ca pri- ignorant și lacom de bunuri lumești. etenul său Bălcescu, nici spiritul lui cumpă- Alecsandri, de regulă calm, ridică vocea și nit și liniștit, ușor boem nu trece prin crize scrie un mic pamflet împotriva lui: profetice, este un artist în adevăratul sens al „Un cler ignorant, superstițios, îngrășat cuvântului, interesat de soarta țării sale. Un cu mana averilor monastirești, aplecat mai boier luminat, la origine, care aspiră să trans- mult la plăcerile lumești decât la smerenia forme o societate construită pe principiul apostolească; un cler care, în loc de a căuta despotismului într-o societate de tip occi- să apropie turmele între ele prin cuvinte de dental, adaptând regulile sănătoase ale tra- frăție, în loc de a exercita un sacerdoțiu sa- diției. În comentariile lui se arată a fi un be- cru și mângâitor, conform moralei lui letrist și un moralist liber de tipul Negruzzi. Cristos, prefăcuse sfântul potir în cupă de Un „meliorist”, așadar, care respinge bolile plăcere, și talgerul de anaforă în disc de pa- (mentalitățile, imoralitățile) care sunt încă rale. Așadar, în vârful scării sociale un domn în vigoare pe la 1828-1840. Cum ar fi: mi- cu topuzul în mână și cu legea sub picioare; tuirea – un obicei împământenit în secolul pe treptele acelei scări o boierime ghiftuită fanariot (în administrație și chiar în biseri- de privilegiuri, bucurându-se de toate drep- că) –, dreptul proprietarilor de a schingiui turile, pănă și de ilegalități, și scutită de orice țăranii și, în genere, orice formă de manifes- îndatorire cătră țară; alăture cu acea boieri- tare barbară în relațiile dintre clasele sociale, me un cler a cărui șefi, veniți de la Fanar și deschiderea cu plată a frontierelor, despropri- din bizuniile muntelui Athos, se desfătau etărirea răzeșilor, obiceiul lesnirii fructuoase într-o viață de lux trîndavă și scandaloasă; prin care Biserica dezleagă, contra cost, de iar jos, în pulbere, o gloată cu cerbicea ple- păcate, în fine, căsătoriile silite și, în genere, cată sub toate sarcinele! sus, puterea egoistă, atitudinea discriminatorie față de femeie – jos, șerbirea și mizeria fără protecție, și totul o jucărie în mâinile părinților autoritari și a mișcându-se într-o atmosferă neguroasă de bărbatului despotic. Alecsandri este foarte ignoranță, de superstiții, de pretenții, de lă- sensibil la acest punct și aduce un elogiu sin- comie și de frică.” cer femeii românce, care, crede el, a jucat un Nu-i deloc idilică această „răpide ochire” rol important la începutul civilizației noas- asupra societății moldave. „Veselul tre. Devenită mamă, femeia româncă are o Alecsandri” – boier crescut în legile bunei fire conciliantă și un caracter rectiliniu care, Numărul 1-2 (399-400) / 2021 ■ 9 EUGEN SIMION atunci când este cazul, împacă pe soțul an- asupra cărui Orientul și, mai bine zicând, timodern, conservator, cu fiul bonjurist, fanariotismul suflase o ceață bizară. Precât partizan al înnoirii. Poetul vorbește de acest ele, cu spiritul dizvoltat, cu inima plină de fenomen ca fiind răspândit în familiile în- aspirări frumoase, străluceau de luciul civi- stărite din Moldova. Opinia sa este că sexul lizației, pe atât ei rămăseseră acoperiți de ve- frumos a fost, la 1830, un factor de progres chea rugină. Crescuți în idei de mândrie bo- și a rămas ca atare și atunci când problema ierească, victime acelui sistem fanariot de co- reformelor a devenit acută. În genere, el la- rumpere, care avea drept țel și efect degene- udă familia și recomandă respect față de rarea românilor, nimicirea demnității perso- sfânta taină a căsătoriei... Curioasă deose- nale și strângerea sâmțului de patriotism în birea pe care o vede psihosociologul sânul lor, ei nu puteau înțelege progresul Alecsandri între mentalitatea ruginită (fa- omenirii, decât ca o pășire pe calea averii și nariotă) a bărbaților iubitori de privilegii a onoarelor. Trist rezultat a influenței unui orientale și mentalitatea mai liberală, la în- șir de guverne bastarde, care de un secul se ceputul anilor ’30, a damelor moldovence abătuseră ca niște corbi hrăpitori, ca niște – pioni, încă o dată, ai occidentalizării în omizi otrăvitoare asupra țărilor noastre. spațiul aceleiași familii. Femeia este mai re- Orientul ne trimitea ciuma, Fanarul ne adu- ceptivă la nou, bărbatul – înfumurat – nu sese cangrena morală, mai fatală decât toate vrea să renunțe la veșmintele și onorurile asi- epidemiile ucigătoare, și din acea cangrenă atice. Sociologul beletrist Alecsandri scrie o se născu Ciocoismul, se născu umilirea servi- admirabilă pagină de proză de observație lă, se născu ambiția egoistă și toate celelalte morală despre conflictul Orient-Occident stafii funeste, care și pană astăzi există pintre în sânul conjugalității moldave: români, deși însă acum tupilate și ascunse.” „Mărimea șlicelor, care de-abia se țineau Acestea și încă multe altele constituie în echilibru pe creștetul boierilor, arăta înăl- ceea ce am putea socoti proza de idei sau pro- țimea rangurilor; așa unii purtau calpace za politică a lui Alecsandri. Din ele putem mici și rotunde de pelcică de miel, alții ju- deduce că el nu-i un ideolog radical, ca C.A. mătăți de șlicuri cu fund verde de postav; iar Rosetti, ci un organicist reformist ca priete- protipendiștii se coronau cu oboroace atât nii și comilitonii săi, Kogălniceanu, Ion de colosale, încât nu se găsea în Iași rădvan Ghica și Alecu Russo. Ce-l particularizează, destul de încăpător ca să conție doi logofeți în această ipostază, este nota intelectuală, mari în costumul lor de paradă. Când o pă- eseistică a reflecțiilor și calitatea literară a reche de postelnici se urca în aceeași caleaș- scriiturii, fluiditatea și bogăția limbajului că, șlicele lor erau expuse a să turti sub desele deloc dogmatic. Se observă numaidecât, caramboluri ce făceau între ele pe stradele când îi citim azi însemnările, că el are ima- podite cu grinzi de lemn, și pentru a le feri ginația ideilor și știe să-și prezinte temele de deformare inevitabilă, bieții boieri se în- într-un stil din care nu lipsește, mai spun o demnau a rămânea numai în fesuri, așezând dată, un fond epic. Nu-i un spirit doctrinar baloanele lor pe banca de dinainte a trăsurei. înțepenit în opiniile sale, este – cum spre că Nimic nu putea fi mai comic decât acea sin- am putut dovedi până acum – un boier de trofie de capete fără șlice și de șlice fără cape- țară (el însuși se consideră ca atare când vor- te. Precât dar damele societății prezentau as- bește de viața lui la Mircești) căruia îi place pectul unui buchet grațios, elegant, seducă- să călătorească, când vremea este bună, și să tor, pe atât consorții lor formau un grup, stea închis în cabinetul său, iarna, la gura 10 ■ Numărul 1-2 (399-400) / 2021 Proza lui Alecsandri (I) sobei, și să-și noteze fantasmele ce-l frecven- tează. Deși e cunoscut bine, în timpul stu- diilor în străinătate, nu-i nici un bonjurist snob, un pantalonar impertinent, cum sunt mulți din epoca sa, este, repet, un autentic intelectual occidentalizat, serios, cu acces la marile mituri ale veacului, convins că trebu- ie implantat principiul naționalității pe pă- mântul răzeșilor și, musai, trebuie reformată gradual lumea românească. Ca om politic a jucat un rol important, dar nu esențial în generația sa. În schimb, ca om de cultură – în înțelesul larg al termenului – rolul lui este, fără îndoială, esențial. Îi datorăm recu- perarea, în literatură, a mitologiei românești și consolidarea, în fapt, a mitului specifici- tății noastre ca nație. * Alecsandri, iarăși, ca mai toți din gene- rația de la 1848 este un călător pasionat – cum îl are – pe linie cărturărească –, repet, vom vedea de îndată în ce chip – și îi place Hogaș și, în sens mitic, Sadoveanu. să noteze, întors în cabinetul său de lucru Alecsandri percepe natura cu ochi de inte- de la Mircești, ceea ce a văzut în peregrină- lectual și o folosește ca un cadru veridic pen- rile sale. Proza lui cuprinde, în consecință, tru reflecțiile sale de ordin moral sau socio- un capitol consistent dedicat literaturii de logic. Nu trăiește – cum s-ar spune – natura călătorie (O plimbare în munți, Borsec, și se ferește s-o cuprindă, atunci când o în- Balta-Albă, Călătorie în Africa, Însemnări tâlnește, cu brațele sensibilității sale. El este, de călătorie, Jurnal de călătorie în Italia etc.). de altfel, un călător special. Când îi citești Nu se arată a fi un adorator mistic al naturii, la rând însemnările pe această temă, observi cum este Alecu Russo, nici – iarăși – un vi- că în preumblările sale se simte nostalgia zionar ca Bălcescu. Stilul său reflexiv și ima- pentru spațiul intim, ocrotitor pe care l-a ginativ precede mai degrabă stilul livresc al părăsit la Mircești. Vocația de a migra este lui Hogaș, fără însă latura lui mitologizantă. limitată de natura sa funciar-sedentară. De Mai mult decât atât, natura (priveliștea) adă- aceea lasă impresia că umblă prin lume în- postește un număr mare de mici istorii în tr-o caleașcă și că în expedițiile lui este ur- care este vorba de fapte de viață, portrete de mat totdeauna de un pat moale și un scaun localnici, anecdote giudecătorești sau, cum le odihnitor. Este un om care iubește confor- zice el într-un rând, fantasmagorii cumplite. tul, are tabieturi și nu pleacă în lume, ca Fantasmagoriile nu sunt, totuși, cumplite, Chateaubriand, cu intenția de a descoperi sunt, în fapt, rare și modeste. Este limpede starea de suflet a naturii primitive. Migrează că spiritul voiajor al poetului nu are aptitu- ca să cunoască și ca să-și desfete spiritul in- dine pentru fantasticul naturii primitive, teresat de exotic. Numărul 1-2 (399-400) / 2021 ■ 11 EUGEN SIMION Îi place, de altfel, să călătorească în grup. pentru a o ține în echilibru... Toate acestea Se pornește, de pildă, într-o zi, pe la amiază, (care se repetă) sunt notate, în fapt, fără re- de la Piatra, însoțit de doi tineri poeți și de ală panică, nu cu alt scop decât acela de a da un tânăr judecător, spre Mânăstirea o notă de spectacol expediției în natură. Pângărați ca să vadă portretul lui Alexandru Trecuți de primejdie, Alecsandri găsește o Lăpușneanu, îngrămădiți claie peste grăma- justificare filosofică, notând că „omul se de- dă într-o brișcă de Brașov. Brișca îi scutură prinde cu toate lucrurile în lume” și chiar ca pe niște saci de nuci. Naratorul se plânge, marii eroi simt „un ce care seamănă cu frica evident, de acest inconfort compensat, to- la cele dintâi bătălii”. Comparația sugerează tuși, zice el, de o priveliște „veselă și mărea- stilul cvasiironic al narațiunii, stil – să mai ță” și, în genere, de „firea [care] ne zâmbea spunem o dată – de turist intelectual. atât de dulce”. „Mulțămiți”, dar, se vede trea- Autorul amintește de entuziasmul poetic pe ba, cam plictisiți de atâta măreție, călătorii care îl are când observă lanțul de munți, dar îngână acorduri din muzica lui Mozart, entuziasmul, repet, nu folosește – în scrii- note dintr-un vals șvăbesc sau din cântecul tura propriu-zisă – cuvintele mari și abstrac- voinicesc al lui Bujor... Ajunși la apa Bistriței, te. Ca, de exemplu: trec prin momente de primejdie pentru că „Priveliștea era vrednică de a incinta su- brișca se clatină și turiștii fac grele eforturi fletele cele mai adormite și vrăjmașii cei mai aprigi ai naturii. În dreapta noastră un lanț de munți pintre cari Scăricica se înălța cu mândrie: în stânga alt lanț de dealuri îmbră- cați cu tufari sălbatici; în urmă-ne, ca o stra- jă depărtată, Petricica, ce pare că păzește târ- gul Petrei culcat la picioarele ei; în fața noas- tră, un amfiteatru de alți munți acoperiți cu brazi înalți, care se zugrăvea ca o armie în- treagă pe ceriul înflăcărat de razele cele de pe urmă ale soarelui. Din toate părțile tot înălțimi, și înălțimi adevărate, care te fac și mai mic decât ești și la care trebuie să te uiți cu capul gol pentru că-ți cade căciula de la sineși. Cum să nu se mire cineva! Cum să nu i se aprindă închipuirea! Noi, în ciuda celor ce se fac că nimic în lume nu poate fi destul de frumos pentru ei, noi, zic, am gă- sit o mare mulțămire la privirea acelor locuri mărețe și negreșit am fi strigat: mari sunt minunele tale, Doamne! dacă nu ne-am fi adus aminte tocmai atunci de un străin care, văzând șlicul unui logofăt mare, au zis tot acele cuvinte.” Când vizitatorii ajung, după atâtea pri- mejdii și priveliști miraculoase la mânăsti- re, Alecsandri – naratorul – răsuflă ușurat. 12 ■ Numărul 1-2 (399-400) / 2021 Proza lui Alecsandri (I) Află aici o parte din comoditățile sale: dul- cețuri, cafea în felegene și ciubucul turcesc. Impresia pe care o lasă însemnările „O triime nedespărțită care în toate întâm- plările vieții aduce mulțămire trupului și poetului care a rafistolat asprimile mângâiere sufletului” – notează el, satisfă- și dezacordurile poeziei populare cut de a-și regăsi plăcerile traiului bun... este că el contemplă de departe Satisfacțiile trupului sunt completate de priveliștile naturii și caută în ele istoria (povestea) pe care o află de la egu- menul mânăstirii, pornind de la un pistol mărețiile, sublimul, spectaculosul vechi agățat de peretele chiliei sale. O po- și sărbătorescul, fără a găsi veste în manieră de foileton romantic, cu cuvintele pentru a le dovedi epic. răpitori turci sălbatici, cu o Elenuță, victi- Este mulțumit să le constate și, ma sălbăticiilor păgâne – soața călugărului de azi – și confruntări dramatice. Pistolul pentru a le arăta verosimilitatea, ruginit este semnul acelor întâmplări nă- se mulțumește a reclama prasnice care l-au dus pe egumen în singu- imposibilitatea de a exprima prin rătățile recluziunii monastice. Un scenariu cuvinte sublimitatea lor epic pe care îl regăsim, dezvoltat, însoțit de acea aură de tragedie mitică, în scrierile de mai târziu ale lui Sadoveanu. Un personaj constate și, pentru a le arăta verosimilitatea, care circulă în proza românească. se mulțumește a reclama imposibilitatea de Alecsandri îl aduce, printre primii, pe a exprima prin cuvinte sublimitatea lor. scenă... Iată, de pildă, cum comentează el priveliș- După ce ascultă această istorie tragică, tea pe care o oferă vârful Grohotișului: călătorii „ospătează frumos” și, neavând „Acolo era tocmai vârful Grohotișului. somn, urmăresc alte istorii și anecdote, ca Ne-am pus gios să ne odihnim, și în vreme în Decameronul sau, mai aproape de noi, în de giumătate de ceas am stat față la una din Hanul Ancuței. Istorii cu intrigi de salon cele mai frumoase priveliști. Razele soarelui orășenesc sau cu drame erotice din lumea începea a răzbate pintre copacii de pe creș- rurală. Narațiunea erotică are o desfășurare tetul munților și da negurei ce-i cuprindea previzibilă și, la drept vorbind, fără interes o văpsală roșietică; iar în fundul văilor, unde epic. Intriga de salon pune în evidență iste- pâcla era încă deasă, abie se zărea, ca prin- țimea și pedagogia fină a femeii moldave și tr-un vis, apa Bistriții, ce părea ca o dungă îndărătnicia greoaie a bărbatului într-un albă. Acea dungă se făcea din minut în mi- conflict-pariu conjugal. Nota ironic-amu- nut mai lată și mai limpide; și, deodată, zantă este și aici prezentă fără să aibă com- când soarele s-au ivit pe cer, umplând toată plexitatea și aciditatea ironiei din D’ale car- întinderea de lumină, deodată frumoasa navalului... Impresia pe care o lasă însem- vale a Bistriții au steclit ca o panoramă, cu nările poetului care a rafistolat asprimile și râul său răpide pe care se coborea vreo câte- dezacordurile poeziei populare este că el va plute, cu munții nalți și tufoși ce o împre- contemplă de departe priveliștile naturii și giură cu șalele sale sămănate pe costișe ca caută în ele mărețiile, sublimul, spectaculo- niște giucăriiși, într-un cuvânt, cu tot far- sul și sărbătorescul, fără a găsi cuvintele pen- mecul care împodobește natura sa mândră tru a le dovedi epic. Este mulțumit să le și sălbatică. Nu voi uita niciodată impresia Numărul 1-2 (399-400) / 2021 ■ 13 EUGEN SIMION ce am priimit la acea minunată priveliște. Admirarea noastră negăsind cuvinte ca să se Văzând carnetele sale de turist tălmăcească, s-au răsuflat prin vro două du- zini de a! și de o!, carele s-au ridicat spre ce- cultural, ne dăm seama că riuri ca niște imne de laudă.” Alecsandri simte mereu nevoia să sau aceea, inevitabilă în literatura de călăto- evadeze din peisajul de la Mircești, rie moldavă, a Ceahlăului văzut de la Durău sub presiunea spiritului romantic. (scenariu clasic, simbolistică frecventă, mă- reție indispensabilă): Caută plenitudinea (prozatorul îi „În vreme de giumătate de ceas voiajul au spune, să ne amintim, mulțămirea) fost destul de vesel, mai ales că Ceahlăul ni și în alte locuri decât valea Siretului se arăta în toată mărimea lui, ca un urieș ce sau zona alpină și, ca să le găsească, și-ar fi întins capul pe deasupra munților ca să privească apusul soarelui. Umbrele se su- pleacă în călătorie, care este mai iseră treptat, ascunzând în întuneric stâncile mult decât o preumblare, prin mari și codrii sălbatici de pe coastele lui, și Europa și Africa pe urmele (în cazul numai Panaghia, stânca cea piramidală de dintâi) lui Dinicu Golescu pe creștetul său, era încă luminată de razele aurite ale soarelui. Unul din noi, privind Ceahlăul în minutul acela, îl asămănă cu un într-un rând, noaptea, în codru, autorul lui urs negru, purtând pe cap un coif de aur; al- Grui Sânger dă semne de mare neliniște, tul iar, țântindu-și ochii asupra Panaghiei, imaginarul său este contrariat de „fantasme- ne ținu un cuvânt foarte tainic în înțălesul le tupilate”, de „văi de oarbă ceață”, care con- lui, vroind a găsi oarecare asămănare între trazic geometriile universului, așa cum le ea și între legea creștinească, care au ieșit din gândește poetul, un spirit predominant întunecimea păgânismului plină de lumina diurn, solar... Spiritul occidental al lui adevărului... Stânca se perdu în umbră foar- Alecsandri – bucuros, de regulă, de binefa- te apropo pentru orator. Noi însă începeam cerile civilizației – rămâne aici resemnat în a ne căi că ne porniserăm de la Hangu, fi- fața frumuseții și plenitudinii naturii primi- indcă noaptea se îndesa la tot pasul și că de- tive. O temă ce va deveni esențială în filoso- abie mai puteam cunoaște drumul și bolo- fia naturistică a lui Sadoveanu. Alecsandri vanii ce slujea de punți firești pentru trece- nu face decât s-o anunțe aici: rea pârăielor.” „Multe soiuri de peisajuri am văzut prin Se poate constata și din aceste observații, deosebite țări, dar rareori am întâlnit acea notate cursiv, că peisagistul Alecsandri cau- frumuseță măreață și sălbatică, prin care se tă în natură măreția sălbăticiei și, într-o pa- deosebesc munții Moldovei. Acole pămân- gină confesivă, laudă grijile omului de mun- tul, codrii, stâncele, pâraiele sunt încă în te de a nu tulbura liniștea și armonia naturii stare primitivă a naturii și nicăiri nu se vă- primordiale prin intervențiile lui „urăcioase dește mâna omului cu prefacerile ei uri- și prozaice”. G. Călinescu îi spune, referin- cioase și prozaice La munte omul este mai du-se la poezie, simțul monumentalului. simplu, viața lui este mai în liniște, năra- Ceea ce înseamnă o sensibilitate față de tot vurile sunt mai nevinovate. Munteanu-i ceea ce este armonios, sublim, fundamental curat la suflet, liber la gând și la vorbă și și organic în natură. Când se rătăcește verde de trup ca brazii subt care trăiește. 14 ■ Numărul 1-2 (399-400) / 2021 Proza lui Alecsandri (I) Munteanca-i naltă de boi, albă, veselă, al contrastelor lumii arăbești. Jurnalul său sprintenă, isteață și frumoasă. Cum să nu- (la propriu și la figurat!) începe la Biaritz, ți bată inima de bucurie și de mulțămire în unde autorul își petrecuse zilele, o vreme, sânul unor locuri atât de mărețe și de po- „într-o necurmată plăcere”. Contemplă etice, locuite de un neam de oamini a căror marea, se plimbă „fără sațiu”, înoată pe spi- înfățișare îți umple ochii și sufletul! locuri nare, cu ochii la cer, se izbește, într-o zi, de pline de aducere-aminte a strămoșilor noș- capul altui înotător și, amețit, cade la fund. tri, de povești fantastice și mai ales de doi- Este începutul unei prietenii cu un englez, ne armonioase!” care-l va întovărăși în periplul mai întâi spaniol, apoi african. Englezul, pe nume * Angel, este un personaj pitoresc, știe să cânte din corn și, mai ales, știe fel de fel de Nota eseistică, dezinvoltă, uneori chiar povești, având și darul de a umfla (ficționa) exuberantă a literaturii sale de voiaj, se întâmplările vieții sale. Alecsandri, fire mai vede mai bine în călătoriile în Africa, Italia, melancolică (nu va fi totdeauna așa), le as- Spania, Austria... Mitologia geografică a cultă și, mai târziu, când redactează textul lui Alecsandri este destul de întinsă, ca și final, le transcrie meticulos, căutând efecte aceea (dintre contemporani) a lui literare. Atenția, de pildă, la pitorescul lo- Bolintineanu. Omul din secolul al XIX-lea cului și la surpriza situațiilor. La Tuzla dă românesc este, în genere, un spirit voiajor, peste o piață gălăgioasă și pestriță (o piață chiar dacă mentalitățile lui sunt, în esență, cu sute de panouri pline cu verdețuri și gră- sedentare. Idiotopul lui, cum îi spun teore- mezi de ouă, dar mai ales o piață în care se ticienii geocriticii de azi, adică locul perso- agită o populație imensă de mici negus- nal, spațiul său de securitate preferențial tori!). Când ajunge pe mare, este cuprins este peisajul de la Mircești, unde dominan- deodată de o jale adâncă, descurajat de ide- tă este lunca (variantă a văii romantice de ea că nu va mai putea revedea țărmurile pa- care vorbește tematistul Jean-Pierre triei. Descurajarea nu ține totuși mult, căci Richard), dar, văzând carnetele sale de tu- legănarea molatică a corăbiei și întinderea rist cultural, ne dăm seama că Alecsandri nesfârșită a oceanului îi insuflă „o mulță- simte mereu nevoia să evadeze din el, sub mire nespusă”. Condeiul lui romantic intră presiunea spiritului romantic. Caută ple- în funcțiune: nitudinea (prozatorul îi spune, să ne amin- „Nemărginirile ceriului și a mărei între tim, mulțămirea) și în alte locuri decât va- care mă găsesc dau aripi închipuirei mele și lea Siretului sau zona alpină și, ca să le gă- o îndeamnă să rătăcească în spațiurile lor. sească, pleacă în călătorie, care este mai Atunci, ca o pasăre voioasă, ce se înalță în mult decât o preumblare, prin Europa și seninul ceriului, zboară peste hotarele ori- Africa, pe urmele (în cazul dintâi) lui zonului, se cufundă în noianul mărilor și Dinicu Golescu. Dar cu altă stare de suflet cearcă a descoperi în depărtare plaiurile ne- și alte repere culturale. Călătorie în Africa cunoscute și a pătrunde tainele ascunse în este, la 1853, oarecum o prioritate în epo- sânul valurilor. Rari mulțămiri în lume pot că. Puțini români se încumetă să depășeas- fi de măsura acelei neprețuite mulțămiri ce că granițele Europei. Alecsandri le trece și gust la începutul călătoriilor pe mare, când notează în carnetele sale ceea ce descoperă mă simt aruncat afară din calea obicinuită a în continentul nisipurilor veșnic încinse și vieții!” Numărul 1-2 (399-400) / 2021 ■ 15 EUGEN SIMION Un moment liric, un topos romantic în limbajul lui Alecsandri, voind să marcheze narațiunea lui Alecsandri, pregătit, acum, o stare de spirit) se apucă să țină un jurnal. să întâmpine o lume necunoscută, înce- Prima înregistrare este din 24 septembrie pând cu legendele ei. Căpitanul vasului, 1853, ultima din 27 septembrie același an. Campbel, îl invită să bea punci și-i poves- Diaristul nu dă dovezi de râvnă în această tește chipul în care a ajuns marinar. O po- privință. Preferă, probabil, să noteze în veste de iubire romantică în mediul medi- carnetele sale și, ajuns acasă (în cabinetul teranean, cu gelozii cumplite și răzbunări prietenos), să le rescrie tacticos, cum îi este sângeroase. După cum știm, lui Alecsandri obiceiul. De aceea însemnările sale de că- îi plac asemenea istorii și le introduce frec- lătorie par niște eseuri atent elaborate, cu vent în confesiunile sale. Marea (un spațiu observații de ordin plastic și moral. imaginar nou pentru boierul cărturar de la Alecsandri este un vizual, negreșit, caută Mircești) este, acum, cadrul acestor aven- culoarea locală, descrie veșmintele, casele, turi romantice care vin în întâmpinarea no- mișcarea străzii, face portretele femeilor ilor reverii marine trăite de poetul voiajor. autohtone, înfățișează modul în care sunt Oricum, îl vedem evocându-le îndată ce pă- împodobite camerele de hotel cu „criva- răsește aria imaginarului său fundamental turi de fier ascunse sub muchitare de gază”, terestru: dușumelele placate cu faianță etc.. Nu-i „În călătoriile pe mare, unde pasurile scapă ochiului atent cele două fiice ale pro- omului sunt mărginite în lungimea podului prietăresei, care locuiesc cu mare tristețe, corăbiei, unde ochii lui nu întâlnesc de giur „într-un sanctuar de durere virginală” (au împregiur decât întinderea pustie a valuri- rămas, adică, nemăritate), iar când iese în lor; unde viața e concentrată pe niște scân- piața târgului, prozatorul se grăbește să în- duri plutitoare și numai prin ele este despăr- fățișeze rogojinile pe care zac grămezi de țită de prăpastia îngrozitoare a mărei... acolo curmale putrede și alte „ticăloase merinde cea mai mice întâmplare este interesantă și ce zac într-un roi de muște”. Are predilec- atrage luare-aminte. Răsăritul voios al soa- ție și pentru asemenea peisaje dezolante. relui, corăbiile ce se zăresc trecând în depăr- Doar o masă bogată îl mai înveselește pe tare cu pânzele lor albind în lumină, lucrul omul care, ajuns la Talger, „se coace în marinerilor acățați pe funiile catargurilor, pele” și vânează pitorescul și senzaționalul. giocul peștilor în fața apei, sosirea unei pă- Gustă, deocamdată, după o obositoare săruici rătăcite ce se oprește puțin pe vârful preumblare, cuscusul tradițional și-l găseș- catargului, cântă drăgălaș și apoi se face ne- te acceptabil. Un servitor, Ali, încearcă să văzută în văzduh... toate aceste incidenturi prindă un șarpe, dar ratează, așa că turiștii dobândesc o mare importanță în ochii călă- europeni se mulțumesc cu doi pui de găină torului, căci ele rup monotonia zilelor. Pe rumeni, cașcaval de Holanda și două bu- marea omul devine copil, căruia lucrul cei telci de Xeres, după care amicul Angel pro- mai neînsămnat produce mirare și prilejește pune să dea putere somnului. Ceea ce co- o nevinovată petrecere. Din această cauză modul moldovean acceptă numaidecât. mai toate jurnalurile călătorilor pe mare cu- După alte întâmplări, deloc miraculoase, prind aceleași însemnări.” mărețe, cei doi călători se întorc în Spania Ca să nu scape formele și cronologia și, când pun piciorul pe pământ, strigă acestei noi și „nevinovate petreceri” (să se „Hosanna”, salutând astfel întoarcerea lor remarce că termenul petrecere revine în în civilizația europeană. ■ 16 ■ Numărul 1-2 (399-400) / 2021 Cultură și știință VIOREL BARBU Academia Română, președintele Secției de Științe Matematice Romanian Academy, President of the Mathematical Sciences Section e-mail: vb41@uaic.ro O descoperire aproape uitată: teoria matematică a mișcării browniene În 1905, Albert Einstein publica în Annalen der Physik o lucrare fundamentală în care se explica mișcarea browniană și oferea suportul teoretic pentru existența atomilor, fiind unul din cazurile rare în istoria științei când o descoperire fundamentală a unui savant intră în conul de umbra al altor descoperiri ale aceluiași autor. Abstr ac t Cuvinte-cheie: mișcare browniană, proces gaussian, fizica statistică In 1905, Albert Einstein published with Annalen der Physik a fundamental work which explained the Brownian motion and gave a theoretical support for existence of atoms, being one of the rare cases in the history of science when a fundamental discovery of a scientist enters the shadow cone of other discoveries of the same author. Keywords: Brownian motion, Gaussian process, statistical physics Desigur, pare curios astăzi, dar până la înce- contradicție cu teoriile atomiste de până putul secolului al XX-lea existența atomu- atunci care invocau mecanica clasică new- lui nu era o certitudine științifică. Până toniană care accepta reversibilitatea. În mai atunci atomismul era folosit ca ipoteză de 1905, un tânăr fizician necunoscut pe lucru în fizică și chimie, iar ca idee filosofică atunci, care lucra la oficiul de patente din data chiar din antichitate, dar nu exista ni- Zürich, pe nume Albert Einstein, trimite cio dovadă științifică că atomii există cu ade- spre publicare la faimoasa revistă științifică vărat. Fizicieni de renume, precum Wilhelm Annalen der Physik o lucrare în care propu- Ostwald, Ernst Mach și chiar creatorul fizi- ne o teorie matematică pentru mișcarea agi- cii statistice, Stefan Boltzman, negau exis- tată a particulelor suspendate în lichid și din tența fizică a atomilor, invocând legea a care rezulta în mod clar, ca singură cauză doua a termodinamicii care implică irever- posibilă pentru acest fenomen, existența și sibilitatea proceselor fizice și venea în mișcarea dezordonată a atomilor. Mai Numărul 1-2 (399-400) / 2021 ■ 17 VIOREL BARBU precis, dacă în lichid sunt suspendate parti- aleatoare Bt pentru care la două momente cule infinitezimale de materie, atunci atomii diferite, 0 < s < t, variabila Bt – Bs are o dis- din lichid vor ,,bombarda” în mod neregulat tribuție guassiană. Dinamica unui asemenea dar permanent aceste particule și vor pro- proces – și, în particular, al celui studiat de voca mișcarea dezordonată descrisă mai sus. Einstein – este riguros descrisă de densitatea Fenomenul fizic exista deja descris în știință, de probabilitate ƍ = ƍ(t,x) a legii de distri- deși Einstein nu îl menționează în lucrarea buție a procesului și un calcul elementar l-a sa: este vorba despre mișcarea dezordonată condus pe autor la concluzia că ƍ este solu- a particulelor de polen suspendate în apă, ția unei ecuații cu derivate parțiale deja exis- descrisă de botanistul englez Richard Brown tente la acea dată în fizică: ecuația lui Fourier în 1827, fenomen cunoscut la acea data sub a propagării căldurii propusă apoi de Adolf numele de mișcare browniană. Ulterior, Fick pentru a descrie procesul de difuzie în acest comportament bizar și fără o explica- gaze și lichide. În mod surprinzător, soluția ție riguroasă a fost observat și pentru alte acestei ecuații era chiar distribuția normală fenomene din natură și viața socială (de gaussiană, cunoscută la acea dată în mate- exemplu, fluctuația prețurilor acțiunilor la matică. Aceasta i-a permis lui Einstein cal- bursă, sau volatilitatea lor în termenii de cularea deplasării medii a unei particule în astăzi). unitatea de timp și de aici a numărului lui Albert Einstein, care va deveni celebru Avogadro evaluat la N = 7 x 1012 și în mod peste câțiva ani pentru teoriile restrânse și implicit a dimensiunii atomice. Era elaborat generalizate ale relativității, este cel care dă astfel suportul teoretic pentru existența ato- o explicație teoretică riguroasă a fenomenu- milor, iar teoria nu contrazice principiul al lui de mai sus, fiind creatorul uneia dintre doilea al termodinamicii. De altfel, calculul cele mai influente teorii din știința secolului dezvoltat de Einstein a fost confirmat expe- al XX-lea: fizica proceselor stochastice și rimental în 1909 de către J. Perrin, care a și termodinamica modernă. Albert Einstein a primit pentru aceasta premiul Nobel în inventat conceptul matematic de mișcare 1926. browniană care în termeni moderni este de- Teoria lui Einstein a fost completată ul- scris ca un proces stochastic gaussian, adică terior de către fizicianul polonez din un șir continuu sau discret de variabile Cracovia, Marian Smoluchowski, victimă 18 ■ Numărul 1-2 (399-400) / 2021 O descoperire aproape uitată: teoria matematică a mișcării browniene în 1917 a pandemiei de gripă spaniolă și care a dat numele unei faimoase ecuații diferențiale stochastice care extinde ecu- ația lui Einstein. Mai târziu, aceste ecu- ații vor fi înglobate în clasa generală a ecuațiilor Fokker-Planck-Kolmo-gorov care joacă un rol central în teoria moder- nă a proceselor stochastice și reprezintă instrumentul teoretic de bază pentru fi- zica statistică. Revenind la descoperirea lui Einstein, aceasta reprezintă unul din pilonii de bază ai fizicii secolului al XX-lea nu nu- mai prin rezolvarea într-o cheie nouă a unei probleme fundamentale, ci mai ales prin perspectiva pe care o deschide în fi- zică prin promovarea modelului sto- chastic în teoria cinetică și termodina- mică. Se deschide astfel calea care avea să conducă la mecanica și fizica cuantică a secolului al XX-lea, în care dinamica particulelor este descrisă probabilistic Albert Einstein, portret de Havill, B. F. iar procesul stochastic înlocuiește clasica di- namică newtoniană. Din punct de vedere efectului fotoelectric, pentru care a și luat matematic, este descoperită o legătură in- premiul Nobel în 1922, și puțini își mai trinsecă între dinamica proceselor probabi- amintesc de Einstein ca și creatorul concep- listice și ecuația de difuzie, ceea ce va con- tului matematic de mișcare browniană. De duce în câțiva ani la teoria modern a proce- fapt, sub povara celebrității căpătate ca pă- selor stochastice și la concepte matematice rinte al teoriei relativității, Einstein nu a mai de mare profunzime care vor avea un impact revenit la prima sa descoperire fundamen- covârșitor în fizica teoretică, econometrie și tală, iar ulterior chiar s-a distanțat de mo- în numeroase alte domenii științifice. În delele probabilistice. Este unul din cazurile fapt, teoriile științifice ale secolului al XX- rare în istoria științei când o descoperire lea stau în zodia nedeterminismului sto- fundamentală a unui savant intră în conul chastic, iar începutul acestei noi viziuni este de umbra al altor descoperiri ale aceluiași marcat de lucrarea lui Einstein. autor. S-a întâmplat acest lucru și cu Isaac Această lucrare de tinerețe a lui Einstein Newton, a cărui lege a gravitației a făcut să este astăzi în bună parte ignorată de publi- pălească alte descoperiri fundamentale ale cul larg și chiar de către fizicieni cu excepția sale din fizică și matematică. Alături de ecu- poate a specialiștilor în fizica statistică și te- ația E = mc2 care însoțește biografia științi- oria cuantică a câmpului. Figură de primă fică a lui Albert Einstein ar trebui însă adă- mărime a științei secolului al XX-lea, Albert ugată și ecuația stochastică dX = σdB care Einstein este identificat cu creatorul teorii- sintetizează teoria sa a mișcării stochastice lor relativității sau cu explicarea teoretică a browniene. ■ Numărul 1-2 (399-400) / 2021 ■ 19 A gândi Europa THIERRY DE MONTBRIAL French Institute of International Relations; Academy of Moral and Political Sciences, France; honorary member of the Romanian Academy Institutul Francez de Relații Internaționale; Academia de Științe Morale și Politice, Franța; membru de onoare al Academiei Române e‑mail: tdm@ifri.org Perspectives RAMSES 2021 (II) Pandemia de COVID-19 aduce numeroase schimbări în funcționarea societăților, accelerând ten- dințe preexistente sau deschizând noi modalități de operare. Restructurarea lanțurilor de distribu- ție și relocarea unor servicii, alături de mutarea în mediul online a întâlnirilor de lucru sunt doar primii pași ai procesului. Teme importante rămân în continuare libertățile civile, rivalitatea dintre America și China și poziția Uniunii Europene pe tabla de șah a geopoliticii. Abstr ac t Cuvinte-cheie: pandemie, schimbări, geopolitică, strategie, economie The COVID-19 pandemic brings many changes in the way companies operate, accelerating pre-existing trends or opening up new ways of operating. The restructuring of the distribution cha- ins and the relocation of services, along with the shift of the work meetings to the online environ- ment are just the first steps of the process. Civil liberties, the rivalry between America and China and the position of the European Union on the chessboard of geopolitics remain important issues. Keywords: pandemic, changes, geopolitics, strategy, economy COVID-19 : catalyse et plus rapidement. Partout, nationalisme ai- effets de long terme dant, les chaînes de valeur seront à la fois La plupart des commentateurs s’ac- raccourcies et diversifiées pour réduire les cordent pour dire que, dans tous les do- risques de ruptures d’approvisionnement, maines, la pandémie agit comme un cataly- politiques ou autres. Beaucoup d’activités seur, voire comme un révélateur de ten- seront relocalisées (ce pourrait être une dances préexistantes. chance pour certains pays de l’Est et du Sud Ainsi, dans l’économie, certaines entre- de l’Europe). Dans le même ordre d’idées, prises déjà menacées, par exemple dans la les échanges se feront moins à flux tendus. grande distribution, vont-elles disparaître On peut également prévoir, au-delà des 20 ■ Numărul 1-2 (399-400) / 2021 Perspectives RAMSES 2021 (II) précautions sanitaires, un ralentissement anesthésie comme le fameux curare, et pas durable du trafic aérien international, ou seulement. On a vu des chefs d’État de pays même national, au profit des échanges par alliés s’étriper pour attirer chez eux des lots visioconférences que d’innombrables entre- destinés à d’autres. Ce type de situation prises ont appris à pratiquer à l’occasion du n’est jamais envisagé par les penseurs éco- confinement. nomiques libéraux, autrement qu’en termes D’un autre point de vue, on doit s’at- de stockage de précaution. tendre au renforcement de la politisation – déjà très engagée – de l’économie interna- Économie et gouvernance tionale, c’est-à-dire à une accentuation de la des sociétés corrélation entre géopolitique, géostratégie et géoéconomie. Le tout formant une sorte La crise a mis au jour bien d’autres di- de géo à la puissance trois. Les États s’atta- mensions qu’on ne peut passer sous silence. cheront de plus en plus ouvertement à pro- Certains gouvernements ont décidé de dé- téger celles de leurs entreprises qu’ils consi- penser sans compter et sans prendre le déreront comme « stratégiques », ou tout temps de réfléchir aux coûts d’opportunités au moins les points jugés critiques de leurs des mesures prises dans la précipitation. activités. Le droit à la concurrence s’en trou- C’est le « quoi qu’il en coûte » d’Em- vera affecté. Je pense par exemple à la pro- manuel Macron. On a aussi observé que, bable course aux subventions entre Boeing statistiquement, les malades les plus grave- et Airbus, avec en arrière-plan la montée ment atteints souffraient d’autres patholo- d’un avionneur chinois. Ce cas est extrême- gies, parfois liées à une mauvaise hygiène de ment sensible, car dans des activités aussi vie dont, finalement, la société supporte les complexes que l’aéronautique, un oligopole conséquences. On ne se privera pas de sou- à trois n’est probablement pas viable. On se lever un tabou qui obsède le monde de l’as- retrouverait alors avec un duopole. Or, on surance au sens le plus large du terme : imagine difficilement l’immense Chine re- jusqu’à quel point une société quelconque noncer à ses ambitions industrielles, ou peut-elle prendre en charge de manière illi- Boeing – déjà très affaibli avant même le co- mitée la santé de ses membres, sans exercer ronavirus par le désastre du B737 Max – se sur eux un contrôle continu, à l’instar des faire racheter par Airbus… En tout cas, les pratiques de traçage déjà initiées en Asie et investissements directs et les mouvements de manière particulièrement coercitive en de population seront de plus en plus Chine ? La simple évocation de ce genre de encadrés. questions – qui s’apparente au problème du Pour compléter ces observations, je re- hasard moral – soulève des passions chez viens sur un aspect proprement sanitaire des ceux qui feignent d’ignorer que si la vie n’a premiers mois de la crise. Les pays les moins pas de prix, elle a un coût. En d’autres bien préparés ont découvert avec stupéfac- termes, il est probable que la pandémie du tion le haut degré de dépendance dans le- COVID-19 va susciter partout dans le quel ils s’étaient laissés enfermer, pas seule- monde des débats majeurs sur l’économie ment pour les masques ou pour les équipe- de la santé, dans lesquels l’éthique et la po- ments médicaux, mais pour les médica- litique occuperont une place toujours im- ments les plus courants comme le Doliprane, portante, mais moins exclusive que dans le ou encore les molécules utilisées en passé. Ces quelques remarques ne Numărul 1-2 (399-400) / 2021 ■ 21 THIERRY DE MONTBRIAL prétendent pas à l’exhaustivité. Elles sug- développés, en conséquence de l’ouverture gèrent un retour partiel vers la forme pré- de l’immense réservoir de maind’œuvre des moderne de l’économie internationale, se- pays émergents. Avec une démondialisation lon laquelle on échange essentiellement les même partielle, une vraie inflation ou une biens, alors que les facteurs de production stagflation – phénomènes dont les (le capital et le travail dans la typologie clas- Européens au moins de l’Ouest (ou plutôt sique) sont peu mobiles. Ainsi l’OMC – du SudOuest) ont oublié les conséquences qui a succédé en 1995 au GATT (General indésirables – pourraient revenir dans les Agreement on Tariff s and Trade) – est-elle pays occidentaux. En même temps, dans le l’Organisation mondiale du commerce, et reste du monde, privé en partie de ses dé- non pas des échanges économiques en géné- bouchés, les difficultés sociales et politiques ral. Toutes les évolutions en cours se tradui- augmenteraient également. Du point de vue ront dans bien des pays par une augmenta- européen, une attention particulière doit tion du chômage de transition, plus forte et être portée à l’Afrique, qui semble remar- plus longue que ce à quoi l’on pouvait s’at- quablement résister au virus mais en subit tendre avant la pandémie. les conséquences économiques. Rien n’est Certes, l’ouverture sans précédent des plus facile que de construire sur le papier un vannes de la monnaie, d’autant plus grande modèle mathématique produisant l’illusion que les politiques « non conventionnelles » de la viabilité d’une dette perpétuelle, et les développées par les banques centrales de- macroéconomistes néo-keynésiens ne s’en puis 2007-2008 n’ont pas manifesté de privent pas. conséquences visiblement néfastes (comme Il suffit de faire l’hypothèse que les poli- l’inflation), a permis d’éviter le pire, c’est- tiques économiques structurelles des États à-dire les faillites en chaîne d’entreprises inspirent suffisamment confiance pour leur structurellement viables, et à la limite le cau- permettre de se refinancer indéfiniment, chemar de l’effondrement, comme château soit par des transferts interétatiques plus ou de cartes, de toute l’économie mondiale. Un moins inconditionnels justifiés par des rai- peu comme ce qu’a vécu la Russie dans les sons politiques, soit par des emprunts sur années 1990 – je l’ai déjà dit –, mais à les marchés financiers. Dans tous les cas, l’échelle planétaire. On n’ose penser à ce qui quand la confiance a disparu, il n’est jamais s’en serait suivi. Une fois de plus, la commu- facile de la rétablir. Pour affiner les analyses, nauté des banques centrales a remarquable- il convient par ailleurs de distinguer entre ment réagi. dettes intérieures et dettes extérieures. Il Mais les meilleures actions ont leur face n’est pas nécessaire de pousser plus loin le négative : en l’occurrence, l’explosion des raisonnement pour juger que la bonne ges- dettes publiques. Ce qui est véritablement tion de l’après-COVID-19 imposera un inédit dans cette affaire est la simultanéité surcroît de coopération économique inter- du phénomène, partout dans le monde, nationale innovante. Encore faudra-t-il que mais aussi et peut-être surtout le fait que le tous les grands États y participent, ce qui est nouveau choc se soit produit après une pé- loin d’aller de soi. riode de stabilité des prix d’une durée ex- Cela me conduit à revenir sur la question ceptionnelle. Cette stabilité est liée à l’ac- de la gouvernance mondiale. Celle-ci était croissement de la pression concurrentielle déjà mise à mal bien avant la pandémie, en – notamment sur les salaires – dans les pays raison d’une perte de confiance généralisée, 22 ■ Numărul 1-2 (399-400) / 2021 Perspectives RAMSES 2021 (II) exacerbée par le laisser-aller du comporte- l’extension du terrorisme islamiste. La ques- ment de nombre de dirigeants politiques. À tion lancinante de l’arbitrage entre liberté commencer, il faut malheureusement le ré- et sécurité est soulevée quasi quotidienne- péter, par le chef de l’État le plus puissant ment dans les pays démocratiques, au fil de du monde, dont on attendrait au contraire l’actualité. Chacun la pose à sa façon. Ainsi, qu’il donne l’exemple. Sans doute le recours pour les Américains, le port d’arme est-il un systématique à l’insulte et à la vulgarité, ou droit fondamental, ce qui est incompréhen- à la désignation de boucs émissaires, fait-il sible pour la plupart des Français par partie de l’arsenal des leaders populistes. Il exemple. Au fil du temps, avec la révolution est également incontestable que l’émer- numérique permanente, l’Intelligence arti- gence des réseaux sociaux a banalisé les in- ficielle et l’empire des big data, les personnes vectives, les fake news et le retour à la loi de les plus attachées aux libertés se résignent à la jungle, où le bon sauvage cher à Rousseau devenir les victimes finalement consen- n’a guère sa place. Mais si le champ interna- tantes d’un espionnage généralisé, et de facto tional devenait une foire d’empoigne où sans limite. Quand il s’agit de lutter contre l’émotion (ou bien la « volonté », au sens la fraude fiscale, un bon citoyen ne peut dé- pascalien ou augustinien) écraserait la rai- cemment que manifester son approbation. son, alors qu’objectivement la coopération Mais si le sujet est de surveiller tous les mou- internationale paraît plus nécessaire que ja- vements des personnes en cas de crise sani- mais, le risque d’une sorte de troisième taire ou leur mode de vie, afin de les sanc- conflit mondial deviendrait sérieux. tionner pour moduler leur accès aux soins le jour où ils tomberont malades, les résis- tances se durcissent. Jusqu’où les États, au- Liberté, sécurité : toritaires mais aussi démocratiques, pour- comment arbitrer ? ront-ils contrôler leur population ? Je conclurai cette partie des « Ce n’est pas principalement à cause du Perspectives » en ajoutant, comme annon- 11 septembre ou de la pandémie du cé, quelques mots sur la question des liber- COVID-19 qu’une question aussi brutale tés publiques. Sans remonter aux calendes se pose, qu’on le veuille ou non. Elle se pose grecques – je veux dire ici au XXe siècle –, parce que le « progrès » des technologies un premier coup sévère leur a été porté avec et la compétition entre ceux qui les do- le 11 septembre et plus profondément avec minent y conduisent nécessairement. La Numărul 1-2 (399-400) / 2021 ■ 23 THIERRY DE MONTBRIAL complexification d’un monde en mal de deux superpuissances du nouveau monde, gouvernance engendrera bien d’autres la maîtrise des technologies de l’informa- cygnes faussement noirs. Souvent, j’évoque tion et de la communication – à commencer le risque d’une pandémie numérique. En par la 5G – sera le facteur décisif. tout cas, à l’échelle de l’Histoire, des événe- C’est pourquoi, dans la bataille des ments comme les crises financières, le 11 mots dont on ne doit jamais sous-estimer Septembre ou le COVID-19, ne sont pas l’importance dans l’histoire du genre hu- nécessairement des causes, mais des effets main, on parle de plus en plus de géoécono- des changements du monde. mie, en même temps que de géopolitique. Les deux approches sont de plus en plus intriquées à mesure qu’on se rapproche du Penser ensemble géopolitique noyau dur de la puissance. La puissance nu- et géoéconomie mérique suppose la maîtrise des technolo- Du point de vue du moyen et du long gies proprement dites, sous les deux as- terme, on l’a déjà dit, la pandémie apparaît pects du software et du hardware, ou tout comme un révélateur ou un catalyseur de au moins des points critiques qu’on peut tendances préexistantes. Dans de nombreux définir prosaïquement comme ceux des domaines. C’est en particulier le cas pour maillons d’un réseau systémique qu’une l’évolution du système international dans unité politique doit sécuriser pour ne pas son ensemble. Dans mes « Perspectives » tomber dans la dépendance extérieure. de l’an dernier (juillet 2019), j’ai développé Concrètement, pour un État, cela implique l’idée selon laquelle la compétition si- un haut degré de connivence, et de cohé- no-américaine serait le phénomène structu- rence dans la durée, entre l’appareil gou- rant des prochaines décennies, phénomène vernemental et le secteur industriel. Dans qu’on peut analyser comme un affronte- les années 1960, on parlait de complexe ment entre deux empires. L’Ifri avait d’ail- militaro-industriel. De nos jours, cette lo- leurs choisi ce thème pour la conférence or- cution paraît trop restrictive, à moins ganisée dans le Grand Amphithéâtre de la d’élargir la sphère du militaire pour y in- Sorbonne le 10 avril 2019, à l’occasion de clure toutes les arcanes du pouvoir numé- son 40e anniversaire1. À ce moment-là – qui rique au sens large, puisque, à la limite, qui nous paraît aujourd’hui à la fois si proche la dominerait dominerait le monde. Il fau- et si lointain –, cette façon de voir le monde drait donc désormais parler de complexe n’était pas encore répandue. L’intensification militaro-numéricoindustriel, comme d’un des guerres commerciales de Donald nexus incluant nombre de liens plus ou Trump, les joutes verbales et les théories du moins opaques entre les grands deman- complot autour du « virus chinois », mais deurs et offreurs publics et privés, d’instru- aussi la forte dégradation de la situation à ments technologiques de pouvoir. Qu’un Hong Kong et la hausse du ton des diri- tel complexe existe en Chine, et qu’il soit geants de Pékin, font maintenant ressortir presque aussi impénétrable aux regards ex- notre jugement de l’époque comme une térieurs que la mythique Cité interdite, est quasi-évidence. Et l’on comprend de mieux une évidence. Qu’il existe également aux en mieux que, dans la compétition entre les ÉtatsUnis, caché derrière une façade 1 Les interventions de cette conférence sont publiées dans un numéro spécial de Politique étrangère, septembre 2020. 24 ■ Numărul 1-2 (399-400) / 2021 Perspectives RAMSES 2021 (II) faussement transparente, est presque aussi La seconde réalité me ramène à la face manifeste. D’autres États ont su augmenter classique de la géopolitique, à propos de leur pouvoir, ou leur puissance2, en bâtis- Hong Kong. Depuis un an, les troubles sant, à des niveaux différents, des com- n’ont pas cessé dans l’ancienne colonie bri- plexes militaro-numériques efficaces : la tannique. On peut les rapprocher d’autres Russie ou Israël, par exemple. Du point de mouvements « antisystème », comme celui vue de la hiérarchie des puissances dans le des Gilets jaunes en France, du Hirak en système international, on voit bien que, Algérie, des protestations en Irak, ou encore plus fragile est une unité politique, moins de la mobilisation qui continue au Liban. probable est l’émergence en son sein d’un Avec des desseins différents, bien sûr, mais complexe militaro-numérique ou a fortiori derrière eux il y a toujours, si j’ose dire, du militaro-numérico-industriel3. numérique (réseaux sociaux d’un côté, Ainsi se présente le défi que l’UE devra contrôles policiers de l’autre). En tout état surmonter pour exister politiquement face de cause, les Gilets jaunes ne font plus vrai- aux ÉtatsUnis et à la Chine, et ne pas se ré- ment parler d’eux (provisoirement ?) depuis duire à un champ de confrontations entre l’agitation autour de la réforme des retraites, les deux empires. Avant de conclure sur et surtout depuis l’épidémie. En Algérie, le cette question, je voudrais illustrer en quoi Hirak est lui aussi affaibli par le virus, et s’il le COVID-19 a agi comme accélérateur, à a obtenu la tête de Bouteflika et de quelques travers deux réalités entremêlées. L’une est autres, le nouveau système ressemble fort à le renforcement du contrôle de la popula- l’ancien, du moins pour l’heure. Le Liban tion exercé par le gouvernement chinois est ruiné, le système est vermoulu, mais il pour vaincre l’épidémie. On peut parler de n’a pas encore craqué. Et le Hezbollah se renforcement, car Pékin – c’est la seconde tient en embuscade. Rien de comparable à réalité – pratiquait déjà une surveillance gé- Hong Kong : la République populaire de néralisée, consistant à noter les gens en Chine ne baissera pas les bras, pour diffé- fonction de leur comportement civique, les rentes raisons. L’échéance de 2047 pour la notes ayant bien sûr des conséquences. Les restitution complète de l’ancienne colonie États démocratiques sont contraints de se nous paraît lointaine, mais elle est inéluc- poser deux questions, déjà évoquées : table, et personne ne fera la guerre à la jusqu’à quel point une société peut-elle to- Chine pour avoir violé le traité de 1997. Il lérer qu’on la contrôle, en fonction de l’idée y a belle lurette que les élites économiques qu’elle se fait de la liberté ? Et, pour un ni- locales ont prêté allégeance à Pékin, et la veau de contrôle jugé acceptable, jusqu’à puissance relative de Hong Kong n’a cessé quel point peut-on dépendre de l’extérieur de diminuer à mesure que Shenzhen ou pour sa mise en œuvre ? Shanghai montaient. De plus, le pouvoir a 2 Dans ma terminologie, le pouvoir se définit par des capacités potentielles, la puissance par la capacité de passage à l’acte. Voir L’Action et le système du monde, Paris, PUF, 2002 [4e édition, collection « Quadrige », PUF, 2011]. 3 Voir T. Gomart, « Le COVID-19 et la fin de l’innocence technologique », Politique étrangère, vol. 85, n° 2, Ifri, juin 2020, p. 25-38. Dans cet article, l’auteur utilise l’expression « complexe militaro-numérique ». Je suggère ici de parler de complexe militaro-numérico-industriel pour les grandes puissances comme les États-Unis, la Chine, ou dans une certaine mesure la Russie et même encore la France ; de complexe militaro- numérique pour les puissances militaires qui se sont dotées d’un véritable pouvoir numérique sans nécessairement disposer de grandes ressources industrielles, comme la Grande-Bretagne ; et des puissances numériques pour des unités politiques dont la puissance ne repose pas sur des ressorts militaires et industriels, mais essentiellement sur des capacités numériques. Numărul 1-2 (399-400) / 2021 ■ 25 THIERRY DE MONTBRIAL la capacité technologique de placer la tota- chargée du numérique, le Haut représentant lité de la population de la région adminis- pour la politique extérieure et la défense trative spéciale sous un contrôle aussi rigou- Josep Borrell, ou encore le responsable du reux que jugé nécessaire. Cette mise en marché intérieur Thierry Breton. Cette coupe réglée aura évidemment un coût, nouvelle Commission, qu’Ursula von der peut-être très élevé. Pékin n’est pas insen- Leyen veut « géopolitique », semble sible à la dégradation de son image à l’exté- consciente que le monde change vite et pro- rieur, ou encore à des mesures probables fondément, et que l’Europe ne peut plus se comme l’octroi de la nationalité britan- croire sous la protection américaine. Josep nique à un grand nombre de Hongkongais. Borrell plaide pour l’autonomie stratégique. Sans parler des sanctions économiques. Tous reconnaissent maintenant l’impor- Mais le régime sait que le coût serait infini- tance de grands projets industriels com- ment plus élevé s’il cédait, puisqu’alors il muns (d’abord dans le numérique) et la né- perdrait Taïwan. cessité de protéger les secteurs « straté- En définitive, nous devons nous préparer giques », notamment des prédateurs à un durcissement de la compétition si- chinois. Mais il n’a pas fallu trois mois après noaméricaine qui contribuera à une démon- son installation pour que surgisse le choc du dialisation partielle et, au sein de l’Organi- COVID-19, s’ajoutant à ceux qui n’avaient sation du traité de l’Atlantique nord cessé d’éprouver l’Union depuis une bonne (OTAN), à des pressions croissantes de dizaine d’années : la crise de la zone euro, Washington pour que les Européens choi- celle des réfugiés, ou encore le Brexit. sissent leur camp, alors que certains d’entre Comme à chaque fois, on s’est aperçu que eux voudraient bien établir une sorte d’équi- le roi était nu ; en la circonstance, que la libre en penchant, comme aurait pu dire Commission n’avait aucune compétence sé- Deng Xiaoping, à 70 % du côté américain rieuse en matière de santé (qui a entendu la mais tout de même à 30 % du côté chinois. voix de la commissaire théoriquement en Il ne s’agit là bien entendu que d’une ex- charge du secteur, la Grecque Stella pression symbolique. Kyriakides ?). Ainsi l’Italie se sentit-elle lâchée. Mais dans l’histoire de l’Union, les L’Union européenne épreuves débouchent souvent (mais lente- devient-elle géopolitique ? ment !) sur un progrès. Angela Merkel Nous voici tout naturellement conduits contourna habilement un arrêt de la Cour vers l’Union européenne. L’année écoulée constitutionnelle de Karlsruhe dirigé contre depuis la rédaction de mes dernières la politique de la BCE, qui aurait pu être « Perspectives » n’a pas connu que de mau- mortel, et s’entendit avec Emmanuel vaises nouvelles. Après des élections parle- Macron pour promouvoir un ensemble de mentaires, fin mai 2019, moins désastreuses mesures (qui restent à concrétiser) portant qu’imaginé, puis de laborieuses tractations, sur un montant considérable de 750 mil- la nouvelle Commission a pu enfin prendre liards d’euros, destiné à favoriser le redres- ses fonctions le 1er décembre. Elle com- sement économique des pays les plus affec- prend plusieurs personnalités d’envergure, tés par la crise – lesquels, comme toujours, comme la présidente Ursula von der Leyen, sont du Sud. Avec son pragmatisme habi- la vice-présidente Margrethe Vestager tuel, la chancelière – dont l’aura est à son 26 ■ Numărul 1-2 (399-400) / 2021 Perspectives RAMSES 2021 (II) comble à la fin de son quatrième mandat – a contre la Russie, même si la Hongrie, avec déclaré qu’il n’était pas dans l’intérêt de Viktor Orban, est tentée de maintenir un l’Allemagne que l’Europe « s’effondre ». certain équilibre avec Moscou. Quoi qu’il Aussi longtemps que les pays membres pen- en soit, le profond mal-être de l’Europe de seront qu’il est de leur intérêt qu’elle ne s’ef- l’Est est l’une des pathologies de l’UE. Pour fondre pas, l’Europe ne tombera pas. Ce qui l’Allemagne, relevée de ses cendres après suppose que la GrandeBretagne ne fasse pas 1945 par les États-Unis, l’OTAN est tou- trop d’émules sur le continent… jours un totem. Pour la GrandeBretagne On ne peut pas parler d’« autonomie post-Brexit, l’espérance d’un avenir dans la stratégique » sans parler de l’OTAN. Le 7 special relationship survit. Pour la France, novembre 2019, Emmanuel Macron décla- qui balance entre l’atlantisme et le gaullisme rait à The Economist : « Ce qu’on est en depuis trois quarts de siècle, l’OTAN est au train de vivre, c’est la mort cérébrale de mieux un arrimage nécessaire en l’absence l’OTAN. » Pour ma part, je suis convaincu d’une « Europe-puissance », au pire un depuis la chute de l’Union soviétique que moindre mal auquel il est prudent de se ré- l’Alliance atlantique est en voie de perdre signer. Dans tous les cas, l’idéologie joue un son sens. Les États-Unis l’utilisent pour grand rôle chez les Européens : la conviction structurer leur domination sur l’Europe, où encore prévalente est que les États-Unis les perceptions sont nuancées. Les pays de sont le protecteur, naturel et consentant, de l’Europe de l’Est devenus membres de l’UE la démocratie. restent traumatisés par le souvenir de l’en- En réalité, toutes les certitudes dans ce tredeux-guerres et par l’ordre soviétique. domaine sont en train de s’évanouir, grâce Depuis la fin de la guerre froide, ils souffrent ou à cause de Donald Trump. Les empoi- d’un véritable exode de leur population. gnades autour du coronavirus ont rappelé Certains sont tentés par le populisme. Tous cruellement les limites des alliances. Le voient dans l’OTAN une police d’assurance problème fondamental est qu’en dehors Comisia Europeană Numărul 1-2 (399-400) / 2021 ■ 27 THIERRY DE MONTBRIAL d’un vague discours sur les « valeurs occi- sont l’économie en général et le numérique dentales », ni les membres de l’Alliance at- en particulier. En ce qui concerne l’OTAN, lantique, ni même ceux de l’Union euro- un récent incident maritime à propos de la péenne, n’ont de vision réellement partagée Libye entre la France et la Turquie, membre des intérêts à défendre. Après la chute de puissant de l’Alliance, de surcroît doté de l’Union soviétique, les Européens n’ont pas capacités militaires de premier plan, montre été capables de définir un projet commun l’absurdité de l’OTAN telle qu’elle est de- vis-àvis de la Russie, pas plus qu’ils n’ont venue. Dans un monde qui se durcit, avec aujourd’hui de véritable projet vis-à-vis de une Amérique qui s’éloigne du Vieux la Chine (d’où le groupe 16+1). Sans inté- Continent sauf pour défendre ses intérêts rêts communs à défendre, sans identité eu- étroitement conçus, l’UE ne peut se per- ropéenne marquée, la notion d’alliance est mettre de ratiociner indéfiniment, car le ci- vide de sens, ou se réduit à une relation de ment qui la tient debout est encore frais et dominant à dominé. Après le Brexit, nul ne inégalement réparti. À court et moyen sait quelle sera la politique anglaise vis-à-vis termes, les vieux réflexes issus de la guerre du continent. L’Allemagne continue à froide fonctionneront encore. À long terme, maintenir un profil bas vis-à-vis des États- le jeu peut se rouvrir. Unis, ce qui ne l’empêche pas, au contraire, et comme elle le faisait même du temps de Briser les lunettes idéologiques la guerre froide, de promouvoir son avan- tage comparatif vis-à-vis de la Russie et de Plusieurs fois j’ai mentionné l’omnipré- l’Europe de l’Est. La chancelière Merkel sence des affrontements idéologiques dans vient encore de manifester son attachement le monde contemporain. On a tort de vou- à la construction européenne. Mais sur le loir les réduire à des oppositions binaires, long terme, si la suprématie économique de où l’on mettrait en vrac d’un côté les « dé- l’Allemagne continuait à se renforcer, celle- mocraties occidentales » et de l’autre aussi ci accroîtrait en même temps son espace de bien « le régime de Poutine », les « dicta- liberté sur le plan géopolitique. tures » de Xi Jinping, de Kim Jong-un ou L’autonomie stratégique deviendrait alors de Maduro, le « populisme de Bolsonaro », celle de l’Allemagne, et non celle de etc. L’esprit tend spontanément à abolir la l’Union. complexité et à faire entrer de force la réa- Alors que les Allemands agissent beau- lité dans des catégories sommaires – coup et parlent peu, les Français parlent comme le bien et le mal, le vrai et le faux, beaucoup et agissent peu. À terme, notre le beau et le laid, dont je serais par ailleurs marge de manœuvre se rétrécit d’autant le dernier à rejeter la pertinence pour le rai- plus que notre influence sur le flanc sud de sonnement philosophique. Mais la réalité l’Europe s’amenuise. Notre siège de membre et la philosophie ne se situent pas sur le permanent du Conseil de sécurité de même plan. Prenons l’exemple de l’Inde, l’ONU et la possession de l’arme nucléaire que l’on présente par un réflexe pavlovien ne feront pas indéfiniment illusion4. Au comme « la plus grande démocratie du XXIe siècle, les deux clés de la puissance monde ». Christophe Jaffrelot a publié un 4 Voir T. de Montbrial et T. Gomart (dir.), Notre intérêt national. Quelle politique étrangère pour la France ?, Paris, Odile Jacob, 2017. 28 ■ Numărul 1-2 (399-400) / 2021 Perspectives RAMSES 2021 (II) livre intitulé L’Inde de Modi, national po- J’ajouterai que, si l’actuel régime politique pulisme et démocratie ethnique5. Le fort in- de la Russie est manifestement autoritaire, téressant concept de démocratie ethnique quiconque fréquente un peu ce pays sait a été forgé par des politologues à propos qu’il est ridicule de le présenter comme dic- d’Israël. L’auteur démontre qu’à partir de tatorial, en comparaison avec tant d’autres. sa « rampe de lancement » – l’État du Incidemment, tout indique qu’il ne s’en Gujarat où, avec l’aide d’un organisateur tire pas plus mal que les pays occidentaux hors pair, son bras droit Amit Shah, il a dans l’épreuve du coronavirus. Il s’en tire pratiqué un nationalisme hindou violent même plutôt bien sur le plan économique, tout en s’appuyant sur le monde des af- en partie grâce à un accord laborieusement faires (comme le groupe Reliance de trouvé avec les États-Unis et l’Organisation Mukesh Ambani) –, Narendra Modi a en- des pays exportateurs de pétrole (OPEP) trepris de transformer l’Inde plurielle en sur le prix du pétrole. Celui-ci s’était effon- nation hindoue (Hindou Rashtra : l’hin- dré début mars faute d’entente entre la douisme représente environ 80 % de la po- Russie et l’Arabie Saoudite sur les volumes pulation), en s’attaquant méthodiquement de production à réduire. Si l’on veut éviter à l’islam (environ 13 %), puis aux petites que le système international ne dégénère en minorités comme les chrétiens (un peu foire d’empoigne, chacun doit s’efforcer de plus de 2 %). Pour arriver à ses fins, le sys- porter sur les autres des regards empa- tème mis en place par l’actuel Premier mi- thiques et nuancés. S’agissant par exemple nistre de « la plus grande démocratie du de l’aspect du vote constitutionnel russe monde » pratique une politique de la peur, qui rend possible le maintien au Kremlin fondée sur la dénonciation de l’Autre (le de Poutine jusqu’en 2036, on peut l’inter- musulman). Il se présente aussi comme le préter comme une volonté non pas néces- champion de la croissance économique, ce sairement de s’accrocher au pouvoir jusqu’à qui reste à démontrer – et d’ailleurs, sur ce 84 ans, mais plutôt de préserver une liberté plan-là aussi, le coronavirus a frappé le de manœuvre pour se protéger et organiser souscontinent de plein fouet. Beaucoup de sa succession au moment propice. Je suis personnalités indiennes diront que l’édre- persuadé que la même préoccupation a ins- don indien absorbe toutes les velléités de piré la dernière réforme constitutionnelle transformer la nature profonde du chinoise. sous-continent, et je ne me prononcerai Du point de vue occidental et surtout pas sur ce point. Je veux seulement attirer européen (car les Américains sont avant l’attention du lecteur sur la nécessité de tout pragmatiques), on en revient toujours nuancer les jugements. au même point : si nous continuons à fon- Autre exemple récurrent : la Russie. der nos politiques étrangères sur le prosély- Vladimir Poutine a finalement remporté tisme idéologique, nous irons au-devant de son vote sur la réforme constitutionnelle, grands déboires. Déjà, faute d’une vision différé à cause du COVID-19. S’il est cer- suffisamment réaliste et lucide au lende- tain que sa popularité a beaucoup chuté de- main de la chute de l’URSS, nous avons puis l’annexion de la Crimée en 2014, nul réussi cet exploit de pousser la Russie et ne conteste qu’elle soit encore élevée. l’Iran dans les bras de la Chine, dont la 5 Paris, Fayard, 2019. Numărul 1-2 (399-400) / 2021 ■ 29 THIERRY DE MONTBRIAL première risque de devenir, comme on dit encouragé par Donald Trump, d’annexer en anglais, un junior partner. Comme je l’ai les territoires palestiniens occupés, projet déjà dit, l’Europe ne sait pas identifier, et a contraire au droit international et à tous fortiori défendre, ses intérêts sur ses propres leurs engagements antérieurs. Mais ils flancs (le concept de flanc est à la fois géo- restent silencieux, ou du moins inaudibles, politique, géostratégique et géoécono- sur le sujet. Face au chaos libyen, qu’ils ont mique), non seulement à l’Est, mais aussi au contribué à provoquer – il est plus facile de Sud, vers l’Afrique et le Moyen-Orient. Et détruire que de construire –, leur jeu est ce n’est pas tout. Il se trouve en effet que d’autant plus ambigu qu’ils ne maîtrisent nous vivons à nouveau une époque où cer- plus aucune carte. Erdogan en profite pour tains régimes non démocratiques, au sens jeter l’ancre sur la Tripolitaine, au grand occidental, se montrent plus visionnaires et dam des Émirats qui sont un élément ma- efficaces que la plupart des démocraties oc- jeur de l’alliance de fait construite pour cidentales. Si nous continuons à les regarder contrer le régime de Téhéran, mais aussi et comme des répliques de l’Allemagne nazie, peut-être surtout pour contenir l’islamisme du Japon impérialiste ou de l’Union sovié- politique. La Russie, de son côté, fait ce tique du début du XXe siècle, nous courrons qu’elle veut, ou plutôt ce qu’elle peut. Sur à notre propre perte. Pour enfoncer le clou ce point en rivalité avec la Turquie, elle sur la question des intérêts européens, je ter- cherche à prendre pied en Libye. Elle a déjà minerai avec quelques mots (trop brefs vu réussi un coup de maître en Syrie, en profi- l’importance du sujet) sur le Moyen-Orient tant des incohérences occidentales, comme – « compliqué », comme le disait de d’ailleurs la Turquie avec qui ou contre qui Gaulle. Les principaux systèmes de forces elle est suivant les cas. Même les meilleurs dans la région – comme l’Arabie Saoudite, spécialistes peinent à s’y retrouver dans cet les Émirats arabes unis, l’Égypte et Israël écheveau. Je veux simplement souligner d’un côté, la Turquie et le Qatar de l’autre que la désunion diplomatique européenne, – ne doivent rien à l’ingénierie politique quand il s’agit de l’essentiel comme à pro- européenne. pos de la Russie ou du Moyen-Orient, est Le premier est bâti autour des États- aujourd’hui à son comble. Unis et de l’Arabie Saoudite contre l’Iran, C’est dire combien est noble l’ambition et le second – que les États-Unis ne ré- d’Ursula von der Leyen de présider une prouvent pas clairement – vise à soutenir commission « géopolitique ». Puisse-t-elle l’ambition néo-ottomane d’Erdogan, en avec le président du Conseil Charles Michel s’appuyant sur les Frères musulmans. Les et le Haut représentant Josep Borrell, sou- Européens balancent entre le premier, tout tenue par les chefs d’État et de gouverne- en réprouvant la politique unilatérale de ment des pays membres, parvenir à ranimer Trump vis-à-vis de l’Iran, et le second. Ils la flamme de l’espérance européenne. Mais ont besoin à la fois de la Turquie – qui fait d’abord, il faudra revivifier une économie du chantage sur les réfugiés et maintenant globalement sinistrée, tout cela à cause d’un de la provocation en rendant Sainte-Sophie virus qui a suffi à faire flamber une de ces au culte musulman –, et du Qatar en raison peurs millénaristes dont je parlais dans les de sa richesse. Ils sont en désaccord avec le dernières lignes de mes « Perspectives » de transfert de la capitale d’Israël à Jérusalem l’an dernier. Le Troisième millénaire n’en et le projet de Benyamin Netanyahou, finit pas de mal commencer. ■ 30 ■ Numărul 1-2 (399-400) / 2021 EMIL CONSTANTINESCU Președinte al României (1996-2000), Preşedintele Institutului de Studii Avansate pentru Cultura şi Civilizaţia Levantului President of Romania (1996-2000), President of The Institute for Advanced Studies in Levantine Culture and Civilization e-mail: emil@constantinescu.ro Unitatea Europeană între speranțe și anxietăți. Europa viitorului: uniune politică, economică sau spirituală? Un răspuns coerent la întrebarea Care va fi viitorul Uniunii Europene? se înscrie în marile provocări intelectuale ale secolului XXI, pentru că dezvoltarea proiectului politic, economic și militar actual nu va mai putea continua mult timp fără un model cultural solid, coerent și, mai ales, cât mai larg acceptat. Ultimele crize economice globale și, mai nou, Pandemia Covid-19 au lăsat să se vadă, în afara dificultăților economice și sociale, și ceva mai profund: ruptura dintre actualul sistem politic și economic globalizat și modelele culturale care au definit începuturile Uniunii Europene. Abstr ac t Cuvinte-cheie: Uniunea Europeană, viitor, unitate, provocare, multiculturalism A coherent answer to the question ’’What will be the future of the European Union?’’ it is part of the great intellectual challenges of the 21st century, because the development of the current poli- tical, economic and military project will not be able to continue for a long time without a solid, coherent and, above all, widely accepted cultural model. The latest global economic crises and, more recently, the Covid-19 Pandemic have shown, in addition to economic and social difficulties, something deeper: the gap between the current globalized political and economic system and the cultural models that defined the beginnings of the European Union. Keywords: The European Union, future, unity, challenge, multiculturalism poate înfrunta mileniul 3 înseamnă, în pri- Europa viitorului: uniune politică, mul rând, o provocare intelectuală. Pretenția economică sau spirituală? de a aduce o perspectivă cu adevărat nouă Se pare că provocările prezentului sunt poate părea îndrăzneață. Într-o lume globa- atât de presante și importante, încât, de lizată, care pretindea că va construi o socie- multe ori, suntem obligați să formulăm un tate a cunoașterii, nu putem, însă, concepe răspuns înainte de a ne confrunta cu sem- prezentul decât subordonat viitorului. nele unui viitor care stă mai ales sub semnul Chiar într-o Europă al cărei trecut de două incertitudinii. Între timp, însă, lumea se milenii este deopotrivă înălțător și dureros, schimbă rapid în jurul nostru. A vorbi des- prezentul însuși ni se dezvăluie ca o aminti- pre un mod în care Uniunea Europeană re despre viitor. * Acest articol a fost prezentat parțial în discursul de deschidere a panelului „Proiectul și realizările Uniunii Europene”, din cadrul celei de-a IV-a ediții a “Dezbaterilor de la Sinaia”, cu tema “Uniunea Europeană și perspectivele ei”. Numărul 1-2 (399-400) / 2021 ■ 31 EMIL CONSTANTINESCU Pregătindu-mă pentru această dezbatere contractului încheiat cu acesta, va reveni în care mă bucur să reîntâlnesc personalități diavolului. Dar, în ciuda tuturor relelor pe pentru care Uniunea Europeană a fost deo- care le făcuse în împletire cu Mefisto, el este potrivă ideal, obiectiv academic și misiune salvat de Dumnezeu, care îi urmărise ultima politică am profitat de izolarea impusă de Faptă dedicată nu unui interes personal, ci Pandemie pentru a revizita o serie de cărți unui viitor mai bun pentru oameni. Mesajul care mi-au marcat devenirea intelectuală. pe care Goethe ni-l transmite sugerează că Recitind Faust, am înțeles că această car- își merită posteritatea cel care și-a dedicat te, dincolo de drama savantului care la se- viața unui scop măreț. Decisivă este, totuși, nectute își vinde sufletul diavolului în intervenția Margaretei, nefericita victimă a schimbul tinereții, adăpostește în paginile pasiunii sale vinovate, care a implorat-o pe ei și o uluitoare previziune asupra Europei Maria, Maica Domnului, să-i salveze sufle- contemporane. Într-un moment în care zo- tul. Este bine să construiești, este foarte bine rii revoluției industriale abia se întrezăreau, să-ți folosești energiile creatoare, ne trans- Goethe a anticipat provocările care stau mite Goethe, dar nu trebuie să uiți nicioda- acum în fața Europei. Ultimul capitol al tra- tă că, până la urmă, numai o iubire adevărată gediei căreia Goethe i-a dedicat șase decenii îți poate salva sufletul. din viața sa, ni-l prezintă pe Faust pregătit De ce am evocat o operă scrisă cu 247 ani să construiască un oraș măreț și un canal. în urmă? Pentru că eu cred că, în aceste mo- Pentru a putea construi, trebuie să și demo- mente de criză, Europa are nevoie de o vizi- leze. Îl împiedică căsuța unor bătrâni și îl une care să ne permită, într-o lume în schim- trimite pe Mefisto să îi convingă să se mute, bare rapidă, să ne imaginăm chiar și ceea ce pentru a nu sta în calea uriașului său pro- astăzi pare de negândit. Numai pe baza unei gram urbanistic. Mefisto profită și îi omoară astfel de viziuni putem elabora strategii de pe bătrâni. Vestea îl deranjează pe Faust, dar dezvoltare și apoi politicile publice pe durata nu foarte mult, deoarece acceptă că trebuie unui ciclu electoral. Cred, de asemenea, că să existe și sacrificii. În timp ce era absorbit Europa are nevoie, în afara aquis-ului comu- de proiectul său, se ivesc patru umbre cerni- nitar și proiectelor economice, administrati- te: Lipsa, Datoria, Nevoia, și Grija. ve, sociale, militare, să redescopere ethos-ul Avansând spre casa lui Faust, Lipsa, Datoria, European, pe care se pare că l-a pierdut. și Nevoia se opresc: „Noi nu putem intra în Un răspuns coerent la întrebarea Care va casa unui om bogat”, dar Grija care „poate fi viitorul Uniunii Europene? se înscrie în intra oriunde” îl întreabă pe Faust dacă a cu- marile provocări intelectuale ale secolului noscut acest sentiment. Faust, cu aroganța XXI, pentru că dezvoltarea proiectului po- celui concentrat asupra acțiunilor sale, răs- litic, economic și militar actual nu va mai punde că nu a avut niciodată griji. Grija îl putea continua mult timp fără un model va orbi, pentru că numai cei care sunt orbi cultural solid, coerent și, mai ales, cât mai nu au griji pentru ceea ce se poate întâmpla larg acceptat. în viitor. Faust orb se grăbește să-și finalize- Odată cu dezvoltarea rapidă a Uniunii ze opera. Este fericit pentru că aude zgomo- Europene ca un proiect predominant poli- tul târnăcoapelor care construiau canalul, tic și economic, împărțirea între numai că muncitorii nu săpau la canal, ci la Euroentuziaști și Eurosceptici este adesea propria lui groapă. Declarându-i lui Mefisto formală și generată de considerente politice, că este fericit, sufletul lui, conform economice, sociale sau emoționale. 32 ■ Numărul 1-2 (399-400) / 2021 Unitatea Europeană între speranțe și anxietăți. Europa viitorului: uniune politică, economică sau spirituală? Uniunea Europeană se confruntă astăzi într-un efort de a proteja și de a acorda asis- cu o serie de probleme, care nu amenință tență celor care se supun unor riscuri con- doar structura administrativă actuală, ci se siderabile pentru a se pune la adăpost în erijează în provocări pentru viitorul său, a fața războiului, persecuțiilor și sărăciei. căror dezbatere nu poate fi nici evitată, nici Pentru ei, Europa poate fi văzută ca un tă- amânată. Câteva dintre ele mi se par prio- râm sigur, în care pot fi apărați și ajutați să ritare. Cea mai recentă, Brexitul, a creat un înceapă o nouă viață, dar integrarea lor s-a precedent pentru părăsirea Uniunii dovedit a nu fi o problemă ușor de depășit Europene de către Eurosceptici și ar trebui în lipsa identificării unor afinități culturale să genereze o reformă a cadrului politic și cu noul mediu în care au ales să trăiască, în administrativ privind cel puțin diminuarea contextul unui respect reciproc. birocratizării excesive. Este necesară fina- Să nu uităm că Uniunea Europeană a fost lizarea rapidă a integrării tuturor statelor și rămâne un proiect excepțional, care s-a din Balcanii de Vest, care au făcut sacrificii rafinat continuu prin tratate, instituții și ex- pentru rezolvarea conflictelor interne și ex- periențe. Este o operă unică, creată prin uni- terne, pentru a consolida relațiile de coo- rea benevolă a unor state în jurul unor valori perare dintre ele. Este momentul stabilirii în continuă dezvoltare și adaptare la realita- unor limite ale extinderii Uniunii Europene tea în schimbare. Uniunea Europeană este spre Est, atât cât permite actualul cadru le- astfel un proces constant de învățare a de- gislativ, modificarea acestuia sau găsirea mocrației, a drepturilor și libertăților, a so- unor forme credibile de asociere pentru a lidarității, care s-au construit în spațiul eu- elimina starea de ambiguitate actuală. ropean, dar se regăsesc și în zone îndepărta- Migrația din spațiul Orientului Mijlociu te ale globului, unde a fost adoptată civili- și Africii de Nord a pus la încercare capa- zația europeană. citatea Uniunii Europene de a accepta și Ultimele crize economice globale și, mai integra o populație mare, diversă, cu cre- nou, Pandemia Covid-19 au lăsat să se vadă, dințe și opțiuni de viață diferite. Este un în afara dificultăților economice și sociale, test încă în desfășurare, cu încercări de și ceva mai profund: ruptura dintre actualul adaptare la condițiile de timp și spațiu, sistem politic și economic globalizat și Parlamentul European Numărul 1-2 (399-400) / 2021 ■ 33 EMIL CONSTANTINESCU modelele culturale care au definit începutu- și să creeze o viziune dătătoare de speranță rile Uniunii Europene. într-un viitor marcat de dezvoltări haotice În lipsa unei cunoașteri a bazelor cultu- și incertitudine. Există acum o șansă istorică rale ale proiectului Uniunii Europene, ana- de a propune un astfel de proiect. Pentru lizele de civilizație suferă o fracționare de început, este necesară o analiză critică a ce- nedorit. Crizele economice, politice și, mai lor două proiecte politice care au reprezen- nou, sanitare ne reamintesc avertismentul tat motorul progresului mondial prin de- lui Robert Schuman din 1963: „Înainte de mocrație și economie de piață, pentru a ve- a deveni o alianță militară sau economică, dea cum pot face față unei lumi care, între Europa trebuie să fie o identitate culturală timp, s-a schimbat considerabil: Statele în cel mai complet sens al termenului”. Unite și Uniunea Europeană. Cele două Timpul trece din ce în ce mai repede în construcții politice, deși împărtășesc valori noul secol. Asta nu înseamnă că trebuie să și principii comune, au și o identitate dis- ne grăbim, înainte să ne gândim. Trecutul tinctă la originea căreia se află condițiile is- nostru ne modelează viitorul, chiar dacă ac- torice diferite în care s-au constituit. ceptăm sau nu. Pentru a sesiza și un aspect Proiectul politic american a funcționat pozitiv al lockdown-ului impus de ca un „melting pot” în care emigranții care Pandemia Covid-19, am putea să ne imagi- părăsiseră imperiile absolutiste europene au năm sentimentul unui conducător auto adoptat o singură limbă (engleza), o nouă care, grăbit să ajungă la țintă, este oprit de doctrină religioasă (neoprotestantismul), o culoarea roșie a semaforului. Prima senzație doctrină economică (economia de piață ca- este de supărare. Apoi realizează că, în tra- pitalistă), și un alt sistem politic (democra- ficul infernal, această oprire este binevenită. ția reprezentativă), unite toate sub mândria I-a dat timp suficient să privească în oglinda unui model unic valabil pentru lumea în- retrovizoare mașinile din spatele său, să le treagă: modelul american. Această coeziune privească pe cele de lângă el și, după ce și-a a generat forță și atracția pentru restul lu- șters bine parbrizul, a putut vedea cum ara- mii, dar, dacă această unitate și solidaritate tă bulevardul din fața lui, intersecțiile, sen- slăbesc, așa cum se poate observa acum, surile giratorii și chiar unele denivelări ale Statele Unite, chiar dacă rămân puternice asfaltului. A avut timp să asculte trepidați- pe plan mondial, devin vulnerabile la ele ile motorului și să-și regleze consumul de acasă. benzină. Pentru că vocea sistemului GPS Proiectul politic al Uniunii Europene s-a s-a oprit, a putut chiar să examineze monu- conturat la sfârșitul unei mari tragedii isto- mentele istorice și culturale din jur și să-și rice care a însângerat lumea, Al Doilea amintească cum a ajuns pe arterele acelui Război Mondial, oferind o șansă nouă de oraș. Ce vreau să spun prin această alegorie asigurare a păcii în Europa și pe plan este că, pe lângă proiectele de politici pu- mondial. blice pe care fiecare țară trebuie să le înain- La mai puțin de un an de la capitularea teze Comisiei Europene, pe lângă strategiile Germaniei naziste, Konrad Adenauer, după pentru 2030 și 2050, e nevoie de ceva mai alegerea sa ca președinte al Uniunii Creștin mult. Democrate, face o profesiune de credință în Secolul XXI are nevoie de un nou model discursul susținut în martie 1946, la cultural care să răspundă nu numai șocuri- Universitatea din Köln, aflată în zona de lor economice și sociale ale globalizării, dar ocupație militară britanică: „Sunt și rămân 34 ■ Numărul 1-2 (399-400) / 2021 Unitatea Europeană între speranțe și anxietăți. Europa viitorului: uniune politică, economică sau spirituală? german, dar, deopotrivă, am fost dintotdea- European și al Uniunii Europene Creștin- una european și am simțit ca atare” 1. Democrate, m-a invitat la lansarea cărții „O Cuvântul cheie din acest discurs este „am Europă și cealaltă”, care aduna discursurile simțit”. Într-o Europă care pierduse zeci de sale politice. În prefața ei, Helmut Köhl, ar- milioane de vieți omenești, nu era vorba de hitectul reunificării Germaniei, sublinia: bani, era vorba de sentimente profunde de „este de la sine înțeles că Uniunea Europeană vinovăție și speranță. În conștiința colectivă, nu este toată Europa”.3 Pacea însemna Viață. Într-o zonă de „ocu- Regăsim acum în Uniunea Europeană pație britanică”, era vorba despre „libertate”. popoare care, în urmă cu un secol și jumă- Într-o Germanie ieșită de sub dictatură, era tate, prin Revoluția din 1848, au luptat pen- vorba despre „democrație”. În Declarația tru a se elibera de sub dominația imperiilor din 9 mai 1950, la cinci ani de la încheierea Habsburgic, Otoman și Ţarist și pentru a celui de Al Doilea Război Mondial, Robert construi state naționale, capabile să realize- Schuman preciza că „integrarea Europei ze modernizarea lor și alăturarea la statele este o operă imensă și anevoioasă”, „care cere prospere din Occidentul european. Uniunea o schimbare diametrală a relațiilor dintre Europeană a reușit, după căderea comunis- statele europene”, pe care „o întreprindem mului, să genereze o atracție puternică spre în comun, pe o bază de absolută paritate, în Europa a statelor din fosta zonă de influență stimă și încredere reciprocă, după ce gene- a URSS, care, altfel, ar fi căzut pradă con- rația noastră a cunoscut până la punctul cel flictelor regionale și interne, înghețate sub mai înalt suferința și ura”.2 Când din gândi- dictaturile comuniste. Popoarele din rea lui Jean Monnet s-au născut, în 1951, Europa Centrală și Sud-Estică au dovedit „Uniunea Cărbunelui” și, în 1957, „Uniunea o capacitate de înțelegere și sacrificiu de ne- Oțelului”, într-o Europă distrusă economic, bănuit, precum și o solidaritate de invidiat. a fost vorba de salvarea de la foamete și de Suntem capabili să învățăm ceva din lecțiile supraviețuire. Proiectul European s-a născut trecutului? Dacă da, experiența Sud-Estului atunci dintr-o „pedagogie a suferinței”, nu european trebuie valorificată în tot ceea ce din calcule de maximizare a profitului. a avut mai bun și mai favorabil pentru con- Lărgirea spre Est a proiectului Uniunii stituirea identității europene a continentu- Europene până la dimensiunea actuală s-a lui nostru. produs la sfârșitul unei alte mari traume is- Uniunea Europeană, către care energiile torice, Războiul Rece și prăbușirea dictatu- acestor popoare s-au orientat cu atâta forță, rilor comuniste, ca o șansă pentru țările și nu poate fi redusă la suma statelor și națiu- popoarele din Europa Centrală și Estică, de nilor care o compun. Uniunea Europeană a se integra într-un spațiu al libertății și de- nu este o națiune mai cuprinzătoare, este o mocrației, depășind conflicte istorice con- vastă experiență în curs de desfășurare, ex- gelate și nerezolvate în perioada dictaturii periența diferențelor solidare și a egalității comuniste. în diversitate. Ea rămâne un proiect politic În 1995, Wilfried Martens, președintele cu o identitate distinctă care, plecând de la din 1990 până în 2013 al Partidului Popular diversitatea creatoare de conflicte din 1 Hans Peter Schwarz (ed), „Konrad Adenauer, Rede 1917-1967 Eine Auswahl.” Stuttgart, Deutsche Verlags- Anstalt, 1975 2 Robert Schuman, „Pour l’Europe”, Editura Nagel, Paris, 1963, p 106. 3 Wilfried Martens, „O Europă și cealaltă”, Editura Metropol, București, 1995 Numărul 1-2 (399-400) / 2021 ■ 35 EMIL CONSTANTINESCU perioada statelor naționale, nu numai că a Cred că trebuie mers mai departe decât acceptat, dar a și promovat dezvoltarea tranziția de la „ciocnirea civilizațiilor” la identităților naționale, lingvistice, religioa- „dialogul civilizațiilor”. Este necesară o „cul- se, culturale. tură a recunoașterii”, care înseamnă mai Din experiența mea de geolog în cerce- mult decât un dialog între culturi, și anume tarea marilor arii petrografice naturale, am un dialog interior și o terapie spirituală prin învățat că un sistem supus unei presiuni ori- recunoașterea valorii celuilalt și a limitelor entate puternice (stres) rezistă mai bine proprii. dacă este elastic și nu rigid. În același timp, Cees Nooteboom mărturisea în 1993: nu putem uita că reușita oricărui proiect „Dacă eu sunt European – și sper că după este legată de existența resurselor. Gândit ca aproape șaizeci de ani de muncă grea, am o unitate în diversitate, proiectul Uniunii ajuns în cele din urmă să fiu – aceasta în- Europene a fost și este un proiect scump. seamnă, fără îndoială, că identitatea multi- Realizarea lui nu ar fi fost posibilă fără spri- culturală europeană influențează profund jinul financiar și militar al Statelor Unite. În identitatea mea olandeză”5. Este o idee la actuala criză mondială, un astfel de sistem care ader pentru că identitatea românească, armonic poate fi adoptat și de un partene- căreia îi aparțin, nu este mai puțin marcată riat extins UE-SUA. Europa poate oferi po- de diversitatea și de identitatea europeană.6 sibilități de transfer al presiunilor, ca în ca- Dar, dacă identitatea olandeză nu a fost ni- zul binomului dolar-euro, sau posibilitatea ciodată pusă la îndoială ca identitate euro- unor abordări alternative în momentul unor peană, identitatea românească a fost. Din crize politice regionale sau globale. cel puțin trei considerente, care țin de isto- Astfel de construcții pot fi suficiente rie. Este vorba, în primul rând, de aparte- pentru tratarea crizei pe termen scurt, dar nența românilor la spațiul estic al Europei, ele vor fi ineficiente pe termen lung, dacă în general, și la cel al ortodoxismului, în spe- Europa și SUA nu găsesc resursele inte- cial. În al doilea rând, este vorba de subor- lectuale necesare elaborării unui nou mo- donarea politică a țărilor române față de del cultural pentru lumea viitorului. Imperiul Otoman, la care se face referire, ca Construirea strategiilor plecând de la po- la o supunere totală față de puterea Marii liticile curente și, mai departe, a viziunii Turcii, ceea ce este fals, pentru că se ignoră viitorului plecând de la aceste strategii pe independența culturală și religioasă a româ- termen lung, oricât de durabile ar fi, nu nilor față de Înalta Poartă. În al treilea rând, înseamnă decât a avansa spre viitor cu subordonarea României, după Al Doilea spatele.4 Dimpotrivă, dacă vom pleca de Război Mondial, față de Imperiul sovietic a la o viziune inspirată asupra viitorului că- întărit și mai mult îndepărtarea imaginară tre prezent, putem avansa cu fața spre vi- față de Europa, devenită „Paradisul Pierdut” itor observând din timp și obstacolele și al tuturor națiunilor subjugate. Sunt moti- pericolele. vele pentru care mă simt angajat să 4 O critică severă asupra dificultăților cu care se confruntă societatea românească actuală în sincronizarea cu politicile europene și față de provocările globalismului, în lipsa unei viziuni proprii, poate fi găsită în Andrei Marga, „România în Europa actuală”, Editura Creator, Brașov, 2019 5 Cees Nooteboom, „De ontvoering van Europa”/„Răpirea Europei”, Editura Atlas, Amsterdam, 1993 6 Pentru o sinteză a influențelor Occidentului latin și a Orientului bizantin asupra identității românești, vezi Ioan Aurel Pop, Romanians and Romania: A Brief History, New York, 1999 36 ■ Numărul 1-2 (399-400) / 2021 Unitatea Europeană între speranțe și anxietăți. Europa viitorului: uniune politică, economică sau spirituală? contribui la clarificarea identității europene Lupasco, Enescu. Nu pentru că ei ar fi pro- a românilor. movat în mod particular în Vest specificul Identitatea europeană, construită cu mi- românesc, pe care, de altfel, îl integraseră gală, se bazează pe memoria trecutului pe profund în personalitatea lor, ci pentru că care s-a construit Europa. Mă simt european au contribuit la apariția modernismului în și pentru că sunt format, după o moderni- literatura, filosofia, arta și muzica europeană tate sculptată de către cehul Kafka, irlande- și mondială, într-un moment în care cultura zul Joyce și francezul Proust, dar și de româ- europeană părea osificată. Lecția pe care ne- nii Brâncuși, Ionesco și Tristan Tzara. Dacă, au lăsat-o este aceea că numai fiind profund așa cum ne propunea Ortega y Gasset, am european și universal poți promova identi- face astăzi bilanțul conținutului nostru tatea națională. mental – opinii, standarde, dorințe, ipoteze Într-un moment de criză economică și –, am remarca faptul că cea mai mare parte politică, în care masele de cetățeni, care și- a acestuia „nu le vine francezilor din Franța, au demonstrat în mod repetat maturitatea germanilor din Germania, englezilor din și deschiderea democratică, regăsesc în tre- Anglia, nici spaniolilor din Spania, ci din cutul lor teama față de o altă Parte, pe care fondul nostru european comun”.7 o proiectează asupra prezentului, ar fi mo- În ceea ce ne privește pe noi, românii, mentul să aprofundăm dialectica identității putem spune că am marcat puternic identi- și a diferenței, dacă vrem să protejăm și să tatea culturală europeană la jumătatea seco- dezvoltăm însuși conceptul de Europa. lului XX, atât prin Brâncuși, Ionesco, Integrarea europeană nu va mai evolua, Tristan Tzara, cât și prin Eliade, Cioran, dacă nu va ține seama de tensiunea 7 Ortega y Gasset, „Revolta maselor”, București, Editura Humanitas, 1994, 2002, 2007 Numărul 1-2 (399-400) / 2021 ■ 37 EMIL CONSTANTINESCU inevitabilă dintre identitățile care o com- trecutul fără să îl uităm, să ne lărgim orizon- pun, nu pentru a le dilua, ci pentru a învăța tul lingvistic și cel cultural fără să ne aban- din trecut cum să le protejeze și să le direc- donăm propria limbă, să trecem peste spa- ționeze energiile spre viitor. țiile geopolitice, fără a ne pierde nici curio- Dacă ne referim la membrii Uniunii zitatea, nici mândria legitimă. Europene care s-au integrat după 2000, ne putem întreba care este „valoarea adăugată” Viitorul politicii externe pe care au adus-o aceștia și care este „valoa- a Uniunii Europene rea adăugată” pe care o primesc de la UE. Dacă ar fi să folosim termenii consacrați ai Politica externă este un domeniu sofisti- dezbaterii contemporane, putem să ne în- cat, conectat la marea politică și la interesele trebăm și cum se modifică „brand-ul de mărunte ale statelor-membre ale Uniunii țară” pentru fiecare membru al Uniunii Europene deopotrivă. Europene și care ar putea fi „brand-ul În ciuda tuturor ambiguităților din ulti- Europei” într-o lume globalizată. De multe mele două decenii, sunt pe cale să apară noi ori intrăm în „limbajul conform” al birocra- concepte, noi instituții, noi oportunități, ției europene, un limbaj tehnicist și „politi- conturând o adevărată identitate europeană. cally correct”, care machiază realitățile supă- O nouă viziune asupra securității, europeană rătoare, fără să rezolve problemele reale. și internațională, poate deschide calea spre o Această abordare nu ne poate ajuta să gesti- politică externă europeană comună. Dar, onăm gravele provocări ale lumii de mâine, poate ar trebui ca mai întâi să discutăm des- cu societăți traumatizate de obsesia riscuri- pre însuși conceptul unei politici externe eu- lor pe care integrarea europeană și globali- ropene comune. Este necesară? Este bună? zarea le presupun. Vor fi traumatizate soci- Este posibil să ne imaginăm că secole de po- etățile în care liderii nu sunt capabili să ex- ziții diferite, chiar opinii divergente în pri- plice nici misiunea proiectelor istorice, nici vința mizelor externe ale, să zicem, Germaniei raportul dintre câștiguri și costuri. și Franței, sau ale Italiei și Suediei, ca să nu Capacitatea cetățenilor de a susține pro- mai vorbim de Polonia și Austria, sau Ungaria iecte importante nu trebuie să fie subesti- și România, pot și ar trebui înlocuite de o mată. Deși Uniunea Europeană este cel mai singură voce și un set unic de decizii? important proiect istoric al secolului XX și Răspunsul meu este în principal afirma- unic în istoria omenirii, ea nu a știut întot- tiv. Uniunea Europeană este un organism deauna să dea cetățenilor locul pe care spe- politic unic, care poate oferi un răspuns po- rau să îl dețină. Mulți, mai ales tineri, se în- litic unic la faptul inevitabil al unei securi- doiesc de Europa, nu cunosc modul în care tăți europene indivizibile. Nu a fost nicio- a fost creată și ritmul ei de dezvoltare. dată o simplă coaliție a statelor națiune, dar Dorința de a concilia aspirațiile, chiar și pre- nici nu va fi, cel puțin într-un viitor previzi- judecățile, cu acest imens proiect european bil, un super stat de sine stătător. ar trebui să aibă în vedere confruntarea cu Sfârșitul Războiului Rece a adus cu sine aspecte concrete, deopotrivă intelectuale și iluzia că securitatea vest-europeană nu se mai practice, deoarece, adesea, în spatele ideilor confruntă cu nicio amenințare. Chiar dacă nu preconcepute se află întrebări și probleme a fost niciodată exprimată, sau poate cu atât reale, care așteaptă răspuns de la decidenții mai mult, pentru că nu a fost exprimată, aceas- prezenți și viitori. Putem spera să depășim tă idee liniștitoare și falsă a stat la baza multor 38 ■ Numărul 1-2 (399-400) / 2021
Enter the password to open this PDF file:
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-