NAEÎONESCU FENOMENUL LEGIONAR Cu o introducere de CONSTANTIN PAPANACE ANTET Redactor: Alexandru Iliescu Tehnoredactare: Antonia Cristescu Coperta: Vladimir Teodor ISBN: 973-820346-5 Lucrarea reproduce textul ap ă rut la editura „Ârmatolii" sub îngrijirea domnului Constantin Papanace Tiparul a fost executat de tipografia ANTETXX PRESS Fîlipe ş tii de Târg, Prahova Str. Max Heberlin nr. 677 CUVÂNT INTRODUCTIV In acest volum se reproduc patru conferin ţ e ţ inute de profesorul Nae Ionescu în luna mai 1938, în fa ţ a legio- narilor, pe când se g ă sea internat în lag ă rul de la Mier- curea Ciuculuî. Aceste conferin ţ e au fost publicate în „Bu- letinul informativ" (nr. 2-34-5, august-septembrie 1940), ce ap ă rea s ă pt ă mânal la Berlin, pentru uzul intern al le- gionarilor refugia ţ i în Germania, în primul exil. într-o not ă preliminar ă , f ă cuta de redac ţ ia buletinului, se precizau urm ă toarele: „Sub acest titlu („Fenomenul legionar"), profesorul Nae Ionescu, pe când se afla în la- g ă r, a ţ inut în prim ă vara anului 1938 o serie de conferin ţ e legionarilor închi ş i. Vor fi reproduse succesiv, în acest buletin, dup ă notele luate de un auditor. Conferin ţ ele ne- fîind stenografiate, ele trebuie considerate mai mult ca ni ş te rezumate". Auditorul care a luat notele nu a fost men ţ ionat atunci. El era r ă posatul preot Ş tefan Palaghi ţă , care ne-a dat asi- gurarea c ă gândurile exprimate de ilustrul conferen ţ iar au fost notate fidel, aproape cuvânt cu cuvânt, ş i c ă , dup ă fiecare conferin ţă , î ş i confruntase însemn ă rile cu notele altor camarazi, spre a completa eventualele omisiuni. La sfâr ş itul volumului reproducem cuvintele comemo- rative ce le-am rostit în ziua de 24 martie 1940 în fa ţ a ca- marazilor strân ş i la casa de Amalienhof (Berlin) cu oca- zia mor ţ ii lui Nae Ionescu, subliniind semnifica ţ ia jertfei sale. 4 NAEIONESCU * Din citirea conferin ţ elor reproduse, se poate observa clar factura gândirii lui Nae lonescu cu dialectica ei ca racteristic ă . Totu ş i, uneori, parc ă se simte o contrac ţ ie brusc ă în cursivitatea gândirii, determinat ă , probabil, de vreo lacun ă în notarea cuvintelor rostite de conferen ţ iar. Pe de alt ă parte, trebuie ţ inut seama c ă , în timpul când conversa sau rostea o conferin ţă , pe lâng ă dialectica lui îndr ă cit ă , Nae lonescu degaja ş i o vraj ă specific ă , ce cap ta pe auditor. Spre deosebire de al ţ i conferen ţ iari, care obi ş nuiesc s ă citeasc ă sau s ă recite un text elaborat cu mult ă trud ă Nae lonescu gândea pe loc. Prin aceas- ta nu numai c ă antrena pe auditor în procesul de gândire, dar îl f ă cea s ă guste ş i deliciul ei, a ş a cum se simte aro- ma pâinii calde abia ie ş it ă din cuptor. De aceea, dac ă în rândurile redate, dialectica lui specific ă r ă mâne adânc impregnat ă , vraja conferen ţ iarului îns ă , lipse ş te. Ş i aceas- ta face ca textul s ă apar ă mai schematic. Trebuie s ă men ţ ion ă m c ă profesorul Nae lonescu a ţ inut mai^multe conferin ţ e în leg ă tur ă cu „Fenomenul le- gionar", în „Buletinul informativ", îns ă , nu s-au publicat decât acestea patru pe care le reproducem, întrucât, cu nr. 7 din 13 septembrie 1940, când a avut loc repatrierea legionarilor refugia ţ i, buletinul ş i-a încetat apari ţ ia. De aceea, în conferin ţ ele ce le reproducem, se tratea- z ă mai mult problemele generale, menite îns ă a servi ca baza la explicarea fenomenului legionar propriu-zis. No- tele de la conferin ţ ele succesive nu le-am avut la înde- mân ă Nu ş tim dac ă profesorul Nae lonescu ş i-a dezvoltat aceste idei ş i în alte conferin ţ e sau scrieri de-ale dânsu- lui. In situa ţ ia de acum n-am avut posibilitatea s ă verifi- Fenomenul legionar 5 cam, fiindc ă nu avem la dispozi ţ ie toate articolele, con- ferin ţ ele sau lucr ă rile lui. Problema ar putea fi l ă murit ă de c ă tre aceia care sunt mai la curent cu activitatea pro- fesional ă sau publicistic ă a ilustrului gânditor. Oricum, ideile expuse în paginile ce urmeaz ă ar putea servi, în mare parte, ca baz ă pentru o doctrin ă legionara, sistema- tizat ă . Trebuie s ă relev ă m, îns ă , c ă sunt ş i câteva idei care n-ar concorda cu linia C ă pitanului. Pe una dintre acestea am vrea s ă o relev ă m în mod deosebit, fiindc ă se exalta spiritul imperialist „Caracterul na ţ iunii - spune Nae lonescu - e ofensiv ş i imperialist prin excelen ţă , adic ă un organism care nu poate tr ă i decât în expansiune, via ţ a, dinamism. Sar pu- tea obiecta: care e pozi ţ ia fa ţă de alte neamuri? Ireduc- tibilitatea na ţ iei. a) Nu m ă intereseaz ă pe mine, na ţ iune vie, în ofen- siv ă , ci pe ele, S ă se aranjeze ele, cum pot, cu mine. b) Noi tr ă im în istorie, unde este p ă cat, ve ş nic ă lupt ă , unde trebuie s ă ne cucerim dreptul la existen ţ a, prin vred- nicia noastr ă . (Dac ă nu exist ă dreptul de existen ţ a, am fi în acest caz îngeri, ş i nu sub p ă cat ş i în istorie!) Aici este adev ă rata în ţ elegere a lumii în istorie. Apune altfel problema este o dobitocie, cei ce o sus ţ in sunt sau pro ş ti, sau imbecili. Prin urmare, cel care vrea s ă -1 reali- zeze pe Dumnezeu nu o va face decât cucerind în afar ă , strângând de gât pe altul, deci na ţ iunea e dinamic ă , este via ţă ofensiv ă ş i imperialist ă . Nu exist ă , altfel zis, cumin- ţ enie ş i defensiv ă în na ţ ionalism, c ă ci neamurile care se pun pe o astfel de tem ă , pozi ţ ie, cad în robie..." (Confe- rin ţ a a IV-a, pag. 31). Aceast ă idee a luptei necru ţă toare o g ă sim exprimat ă de C ă pitan în ni ş te rânduri trimise Congresului Studen- 6 NAEIONESCU ţ ese ţ inut la Berlin, în toamna anului 1930. Scria atunci C ă pitanul: „Respinge ţ i cu înd ă r ă tnicie toate falsele teorii ale fal ş i- lor apostoli umanitari ş ti ş i pacifi ş ti, care tind s ă v ă dezar- meze suflete ş te. Nu uita ţ i c ă dreptul este o proprietate care se sprijin ă pe for ţă . în lume oamenii se lupt ă . Din adâncul m ă rii ş i pân ă în în ă l ţ imile v ă zduhului, nu-i decât o lupt ă în care animalele se devoreaz ă unele pe altele. In lumea plantelor, în natur ă , în p ă duri ş i pe câmpii, acolo unde oamenii se duc s ă guste pacea, nu este în realitate decât o lupt ă surd ă ş i necru ţă toare pentru via ţă . Voiesc s ă spun c ă nu exist ă în natur ă „pacea" pe care o cânt ă to ţ i poe ţ ii ş i litera ţ ii, nu exist ă decât o singura realitate, mare, crud ă , superb ă : R Ă ZBOIUL Neamurile care în ţ eleg acest adev ă r tr ă iesc. Celelalte pier. Românii, înconjura ţ i pretu- tindeni de vr ă jma ş i cu pofte mari ş i invada ţ i în ă untru de du ş mani care îi sl ă besc ş i le macin ă sistematic puterile de rezisten ţă ş i de via ţă , nu vor putea rezista în viitor de- cât dac ă vor în ţ elege c ă pe p ă mântul lor trebuie s ă creas- c ă solda ţ ii ca brazii în p ă dure. De la acest adev ă r funda- mental ş i în aceast ă direc ţ ie spiritual ă trebuie s ă porneas- c ă întreaga noastr ă activitate. Via ţ a acestei Patrii mile- nare va fi asigurat ă ..." (Circ, pag. 14) In „Pentru legionari", ş ase ani mai târziu, C ă pitanul, f ă r ă a renun ţ a la principiul luptei na ţ ionale active, îi d ă , totu ş i, o mai mare viziune cre ş tin ă , care formeaz ă par- tea cea mai original ă ş i patetic ă a doctrinei legionare. „ Ţ elul final al Neamului - scrie el - este via ţ a? Dac ă este via ţ a, atunci nu intereseaz ă mijloacele pe care nea- murile le întrebuin ţ eaz ă spre a ş i-o asigura. Toate sunt bune, chiar ş i cele mai rele. Se pune deci problema: Dup ă ce se conduc na ţ iunile în raport cu alte na ţ iuni? Dup ă legea pe ş tilor din mare sau a fiarelor din p ă dure? Ţ elul final nu este via ţ a. Ci învierea. învierea neamurilor în Fenomenul legionar 7 numele Mântuitorului lisus Hristos. Crea ţ ia, cultura nu-s decât un mijloc, nu un scop, cum s-a crezut, pentru a ob- ţ ine aceast ă înviere. Este rodul pe care Dumnezeu 1-a s ă - dit în Neamul nostru, de care trebuie s ă r ă spundem. Va veni o vreme când toate neamurile p ă mântului vor învia, cu to ţ i mor ţ ii ş i cu to ţ i regii ş i împ ă ra ţ ii lor. Având fiecare neam locul s ă u înaintea tronului lui Dumnezeu. Acest mo- ment final, „învierea din mor ţ i", este ţ elul ceî mai înalt ş i mai sublim c ă tre care se poate în ă l ţ a un neam." în lumina citatului de mai sus, teoria imperialismului ş i a expansionismului, de esen ţă amoral ă , vine în v ă dit ă contradic ţ ie cu linia cre ş tin ă adoptat ă de C ă pitan pentru Mi ş carea Legionar ă F ă r ă îndoial ă , mai mult ca oricare, Nae lonescu tre- buie s ă fi observat aceast ă disonan ţă . Ar fi extrem de in- teresant de ş tiut ce anume explica ţ ii a g ă sit el pentru a r ă mâne nu numai ata ş at de Mi ş carea Legionar ă , dar ş i pentru a m ă rturisi o nestr ă mutat ă încredere în destinul legionar. înc ă din 1936, probabil dup ă apari ţ ia c ă r ţ ii „Pen- tru legionari", m ă rturisea unui discipol al s ă u: „A crede c ă o dat ă cu dispari ţ ia lui Corneliu Codreanu se va n ă rui ş i opera lui, ar însemna s ă ne facem o slab ă idee despre adâncimea acestei opere. Minunea pe care a f ă cut-o Cor- neliu Codreanu e a ş a de mare, c ă de-acum îl dep ăş e ş te ş i pe el". 1 Poate Nae lonescu s ă fi dat aceast ă explica ţ ie în con- ferin ţ ele despre „fenomenul legionar" ce au urmat ş i care, din cauza încet ă rii apari ţ iei „Buletinului informa- tiv", nu s-au mai publicat. De aceea, înainte de a recurge la alte scrieri ale lui, vom c ă uta chiar în con ţ inutul con- 1. Vezi „Legea", anul II, nr. 3 - 4, iunie-iulie 1957, G. Racoveanu: „Nae lonescu. Fapte ş i cuvinte. Inedit". Ş i „Orient ă ri", nr. 13, octombrie 1958. 8 NAEIONESCU ferin ţ elor reproduse elemente care ar putea schi ţ a pun- tea de apropiere a acestor dou ă concep ţ ii deosebite. „Na ţ ionalismul secolului al XX-lea - spune Nae Ionescu în a IV-a sa conferin ţă - pleac ă de la popor, trece la popor pentru a ajunge la Dumnezeu. Cuvântul lui Hristos este unul în cer, pe linia perfec ţ iunii, dar noi, oamenii care tr ă - im în istorie, îl în ţ elegem deosebit, deci relativ, dup ă ra- ţ iunea din care facem parte, altfel am fi îngeri. A ş adar, fiecare om tr ă ie ş te cuvântul lui Dumnezeu în felul s ă u, conform cu colectivitatea suprem ă absolut ă , în istorie, care este na ţ iunea. In lumea r ă s ă ritean ă exist ă un sim ţ mai dezvoltat al realit ăţ ii, fapt care ne deosebe ş te de Apus, unde domin ă sim ţ ul generalit ăţ ii, al abstrac ţ iunii. Deci aici, în R ă s ă rit, exist ă deja nuan ţ e în tr ă irea lui Dum- nezeu. Dac ă na ţ ia realizeaz ă pe Dumnezeu pe p ă mânt, pe mine nu m ă intereseaz ă decât Dumnezeul pe care-1 tr ă iesc eu ş i nu ungurii, francezii etc. în Napoli aproape fiecare strad ă are Madona ei, ceva al str ă zii; aceasta în- seamn ă necesitatea localiz ă rii, individualiz ă rii, na ţ iona- liz ă rii lui Dumnezeu. Deci, eu sunt dator Iui Dumnezeu numai în na ţ ia mea. Or, cum na ţ ia este cel mai impor- tant cerc colectiv în care tr ă ie ş te omul în istorie, eu n-am decât un singur tribut de pl ă tit în via ţă , fa ţă de Dumne- zeu: prin na ţ ie. Dac ă Dumnezeu nu este numai Dumne- zeul meu, dac ă nu este un Dumnezeu singular, ci este ş i al ungurilor, francezilor etc, atunci eu n-a ş mai fi român ş i n-a ş mai putea pl ă ti lui Dumnezeu tributul meu prin na- ţ ia mea." Ideea relativit ăţ ii în „veac", adic ă în istorie, la care se refer ă Nae Ionescu la începutul paragrafului citat mai sus, este subliniat ă ş i de C ă pitan. „Facem o mare deosebire - scrie el - între linia pe care mergem noi ş i linia Bisericii Cre ş tine" („Pentru legio- nari", pag. 393). „Linia istoric ă este una: aceea pe care o Fenomenul legionar 9 tr ă im noi. C ă ci noi tr ă im în veac. Linia Bisericii este cu mult deasupra noastr ă . C ă tre ea tindem, dar nu realiz ă m decât pu ţ in. Pentru c ă tr ă im sub condamnare ş i sub pia- tra de moar ă a p ă catelor noastre, a lumii ş i a mo ş i-str ă - mo ş ilor no ş tri. Recunoa ş tem c ă suntem p ă c ă to ş i: aceas- ta este atitudinea legionar ă fa ţă de Biseric ă " (pag. 109). Ş i totu ş i, acel „pu ţ in" care se realizeaz ă „în veac" din n ă zuin ţ a cre ş tin ă pentru „învierea neamului", este foarte mult dac ă se compar ă cu tendin ţ a general ă dominant ă în societatea contemporan ă de a se comporta, exaltând le- gea junglei, a „pe ş tilor din mare sau a fiarelor din p ă - dure". Specifica omenie româneasc ă arat ă c ă n ă zuin ţ a cre ş tin ă de a dep ăş i legea junglei este apanajul întregu- lui popor român. Poate ş i el a realizat „pu ţ in" în cursul zbuciumatei sale istorii, dar n-a p ă c ă tuit ca alte popoare, „strângând de gât pe altul". Desigur, pentru cei care au cultul p ă gân al for ţ ei ma- teriale cu sete de putere ş i tendin ţ e de domina ţ ie impe- rialist ă , aceast ă n ă zuin ţă cre ş tin ă ar p ă rea ca o mare de- ficien ţă . C ă pitanul îns ă o considera ca un titlu de noble ţ e istoric ă a poporului român. Pe aceast ă linie orienta el ş coala legionar ă , menit ă , dup ă vindecarea metehnelor impri- mate de domina ţ ia fanariot ă ş i poten ţ area virtu ţ ilor, „s ă dea ţă rii acesteia un mare tip de român. Poate s ă ias ă din ea ceva mare, cum n-a mai fost, care s ă frâng ă în dou ă întreaga noastr ă istorie ş i s ă pun ă temeliile începutului unei alte istorii române ş ti, la care acest popor are drep- tul, datorit ă suferin ţ elor ş i r ă bd ă rii îui milenare, precum ş i cur ăţ eniei ş i nohlepi sale suflete ş ti, c ă ci este, poate, sin- gurul popor din lume care, în toata istoria sa, n-a cunos- cut p ă catul înrobirii, înc ă lc ă rii sau nedrept ă tirii altor po- poare" („Pentru legionari", pag. 287). Desigur, ş i aceast ă n ă zuin ţă va p ă rea celor îmbiba ţ i de concep ţ ia amoralismului în politic ă drept ceva nerealist, 10 NAEIONESCU dac ă nu chiar utopic. Dar ş i ace ş tia trebuie s ă ţ in ă seam ă c ă marile avânturi sau salturi în istorie n-au pornit din teh- nica excesiv ă a calculelor dozate în specularea for ţ elor constituite sau a pasiunilor umane, ci din aspira ţ ia spre înalte idealuri, uneori adev ă rate utopii. în fiecare om exist ă aceast ă tendin ţă de evadare, între ţ inut ă de atavica nos- talgie a paradisului pierdut. Numai asemenea tendin ţ e pot desfunda marile z ă c ă minte de energie moral ă , care stagneaz ă în adâncul oamenilor sau al colectivit ăţ ilor umane. Poporul român, sufocat de o „p ă tur ă suprapus ă ", de- crepit ă , sediment al unei mixturi eterogene ş i nes ă n ă - toase, simte adânc nevoia erup ţ iei spre culmi tot mai înal- te ş i senine. Ş i aceste culmi i le-a indicat C ă pitanul prin Mi ş carea sa inspirat ă de cea mai autentic ă ş i s ă n ă toas ă tradi ţ ie româneasc ă . Oricum, atitudinea de toleran ţă re- zult ă în mod firesc ca o expresie a dimensiunii cre ş tine a Mi ş c ă rii, produs al unui popor care, cum arat ă întreaga lui istorie, totdeauna a fost cu „frica lui Dumnezeu". Românii, care s-au ap ă rat cu înver ş unare când au fost ataca ţ i, au repudiat organic cultul p ă gân al for ţ ei de „a strânge de gât alte popoare", spre a se afirma în istorie. De aceast ă atitudine constant ă a ţ inut seam ă C ă pitanul când a formulat principiile doctrinei sale: dac ă în „lupta necru ţă toare pentru via ţă ... spre a putea rezista în viitor, trebuie ca pe p ă mântul lor s ă creasc ă solda ţ ii ca brazii în p ă dure", pentru a valorifica „talentul pe care Dumnezeu 1-a s ă dit în neamul nostru", trebuie ca „telul final al nea- mului sa fie învierea. învierea neamurilor în numele Mântuitorului lisus Hristos". In aceast ă perspectiv ă integral ă se împac ă atât spiri- tul combativ eroic preconizat pentru ap ă rare, în „lupta necru ţă toare" din aceast ă via ţă , cât ş i lupta sfânt ă cu p ă - catul, pentru „înviere din mor ţ i", acest moment final, ţ e- lul cel mai înalt ş i mai sublim c ă tre care se poate în ă l ţ a Fenomenul legionar" 11 un neam". Prin ace ş ti doi poli, primul situat pe p ă mânt, în clocotul vie ţ ii acestei lumi ş i secundul transpus în cer, în lumea cealalt ă , trece axa vertical ă a doctrinei legio- nare fixat ă de C ă pitan. Dar, pe lâng- ă aceast ă explica ţ ie de ordin oarecum ide- alist-transcedentaî, mai exist ă ş i o justificare de ordin strict conjunctura!. Privind problema raporturilor între popoare printro prism ă româneasc ă strict politic ă , adic ă a „tr ă irii în veac", vedem c ă concep ţ ia C ă pitanului apare mult mai oportuna ş i mai realist ă decât acea etalata de reali ş tii care VOT s ă justifice cultul for ţ ei. Teoria amorali- t ăţ ii în politica na ţ ional ă ş i, mai ales, interna ţ ional ă ar avea interes s ă o propage popoare mari (în sens de numeroa- se) ca ru ş ii, germanii, americanii, chinezii etc. Dar ar fî o mare impruden ţă , ca s ă nu spunem neghiobie, daca ea ar fi etalat ă ş i justificat ă de popoare mijlocii sau mici. C ă ci s-ar oferi în mod stupid alibiul pentru hr ă p ă re ţ ii lor ve- cini! Popoarele mici nu pot concura într-un climat politic dominat de concep ţ ia luptei amorale. îns ăş i existen ţ a lor fizic ă este permanent amenin ţ at ă . De aceea, ele au interes s ă propov ă duiasc ă toleran ţ a între indivizi sau po- poare. Ş i s ă fie adepte [ale] acestei doctrine, dac ă la baza ei st ă o concep ţ ie cre ş tin ă sincer ă ş i nu calcule interesate „ale fal ş ilor apostoli umanitari ş ti ş i pacifi ş ti, care tind s ă dezarmeze suflete ş te", pentru a putea mai u ş or sâ- ş i întind ă st ă pânirea lor spoliatoare ş i asupritoare. Cât prive ş te a£rmarea în istorie, ea trebuie c ă utat ă pe alt teren, în afara for ţ ei materiale. Cum am ar ă tat ş i cu alt prilej 1 , toate fr ă mânt ă rile dis- tructive ale omenirii provin din faptul c ă este predomi- nant ă concep ţ ia demoniac ă , cu arzatoarea ei sete de st ă - 1. A se vedea în „Orient ă ri" notele: .Afirmarea în istorie", nr. 25, octombrie 1959 ş i „F ă uritorii de istorie", nr. 60, septembrie 1962. 12 NAEIONESCU pânire. Poporul român n-a fost turmentat de aceasta pasi- une ş i mul ţ i au considerat acest lucru ca o deficien ţă na- ţ ional ă . Dar afirmarea în istorie nu poate avea numai acest aspect, oarecum material, erupt din stratul primitiv al su- fletului uman. Elementul spiritual va trebui într-o zi s ă fie mai mult apreciat. în aceast ă perspectiv ă poate tocmai absen ţ a în manifest ă ri a elementului demoniac amintit care, cum am spus, dup ă concep ţ ia actual ă , este conside- rat ca o deficien ţă , s ă constituie mâine, într-o societate mai evoluat ă ş i cu adev ă rat civilizat ă în sens cre ş tin, un mare merit C ă pitanul a intuit acest adev ă r de baz ă când legitimea- z ă afirmarea masiv ă în istorie a Neamului românesc, in- vocând marea lui omenie. Aceast ă concep ţ ie afirmat ă într-o lume abrutizat ă de materialism ş i sete de dominare (prepoten ţă ), constituie un „mare moment de ilumina ţ ie" pe care îns ă mul ţ i nu-1 în ţ eleg. Ea îns ă , pe lâng ă în ă l ţ imea moral ă , este p ă truns ă ş i de un lucid realism politic: noi, românii, ca popor mic, avem interesul ca legile junglei, care domin ă ast ă zi raporturile între popoare, s ă fie înlo- cuite ş i în fapt, cu legea cre ş tin ă încercarea popoarelor mici sau mijlocii de a concura pe t ă râmul for ţ ei materiale le-ar pune în postura ridicol ă a broa ş tei umflate din fabul ă Prin concep ţ ia C ă pitanului se pot t ă m ă dui ş i acele com- plexe de inferioritate, cu nimic justificate, ce se observ ă la unii c ă rturari români, care cred c ă Neamul românesc a fost mai mult un obiect decât subiect de istorie. O do- vad ă s-a avut cu excentricul scriitor Emil Cioran, adânc chinuit de un asemenea complex de inferioritate. Când a reflectat mai adânc îns ă , s-a dezmeticit ş i a m ă rturisit „II reste que s'il fut un temp ou j'etais honteux de faire pârtie d'un peuple mineur, ii n'en va plus de meme maiîitenant Du moins ecartee l'Histoire, en tirera-t-il la Fenomenul legionar 13 fierte de n'avoir pas commis Ies forfaits qui y conduis- ent" 1 („Preuves", nr. 14, avril, 1952). Marea viziune a istoriei contemplat ă de C ă pitan apare ş i mai clar ă in „însemn ă ri de la Jilava". Scrie el în acele întunecate momente: „Caracteristica timpului nostru: Ne ocup ă m cu lupta dintre noi ş i al ţ i oameni, nu cu lupta dintre poruncile Sfân- tului Duh ş i poftele firii noastre p ă mânte ş ti. Ne preocu- p ă m ş i ne plac victoriile asupra oamenilor, nu victoriile împotriva Diavolului ş i p ă catului. To ţ i oamenii mari ai lumii de ieri ş i de azi: Napoleon, Mussolini, Hitler etc. sunt preocupa ţ i mai mult de aceste biruin ţ e. Mi ş carea Legionar ă face excep ţ ie, ocupându-se, dar insuficient, ş i de biruin ţ a cre ş tin ă în om, în vederea mântuirii lui. Insu- ficient! R ă spunderea unui conduc ă tor este foarte mare. El nu trebuie s ă delecteze ochii armatelor sale cu biru- in ţ e p ă mânte ş ti, nepreg ă tindu-le în acela ş i timp pentru lupta decisiv ă , din care sufletul fiec ă ruia se poate încu- nuna cu biruin ţ a ve ş niciei sau înfrângerea ve ş nic ă " (pag. 59). A ş adar, Neamul românesc se va afirma masiv în isto- rie nu pe c ă ile b ă t ă torite de la subsolul pasiunilor umane, ci croindu- ş i, prin omenia sa, drum propriu pe în ă l ţ imile spirituale pe care sufletul lui le contempl ă înc ă de pe tim- pul str ă mo ş ilor „traci nemuritori", aureolate apoi de cre- din ţ a cre ş tin ă . Pentru aceast ă afirmare masiv ă în istorie, pe drum nou, a vrut C ă pitanul s ă creeze „un mare tip de român", repudiind pe oamenii slabi, f ă r ă respira ţ ie lung ă sau „c ă z ă turile morale", care sunt gata s ă - ş i renege cre- 1. „Este adev ă rat c ă a fost un timp când ini-a fost ru ş ine c ă fac parte dintr-un popor neînsemnat; acum nu mai simt acela ş i lu- cru. Cel pu ţ in, Istoria dat ă la o parte, el î ş i va g ă si mândria de a nu fi comis cârd ăş iile care duc la ea." 14 NAEIONESCU din ţ a legionar ă pentru avantaje materiale sau arivisme de tot felul. Acesta este drumul luminos pentru un po- por care vrea s ă fie cu adev ă rat cre ş tin. Dac ă se cerceteaz ă chestiunea de aproape se poate vedea c ă , în fond, aceast ă concep ţ ie este împ ă rt ăş it ă ş i de Nae Ionescu. Referindu-se la „iertarea cre ş tin ă ", Nae lonescu scrie: „Cre ş tinismul este religia milei ş i a iert ă rii. Religia ce- lor slabi deci? A sclavilor? A, nu! Ci mai degrab ă a eroi- lor. A eroilor umili ş i anonimi; a celor care s-au înfrânt pe ei, a acelor care nu mai sunt ai lor, ci ai lui Dumnezeu. Cine nu mai cere nimic pentru el, e cre ş tin. Cine nu mai exist ă prin el, e cre ş tin. Cine s-a omorât în trupul lui, în ambi ţ iile ş i poftele lui, dar tr ă ie ş te în spiritul ş i în legea lui Dumnezeu, acela e cre ş tin. înseamn ă îns ă aceasta c ă un cre ş tin nu exist ă , nu cere nimic, nu vrea nimic, nu lupt ă pentru nimic? Deloc. El este, lupt ă ş i cere împlini- rea legii lui Dumnezeu." 1 Confruntând acest text cu citatele din conferin ţ a a IV-a reproduse mai înainte, privitor la caracterul ofensiv ş i imperialist al na ţ iunii, care pare c ă respira voin ţ a de pu- tere CWille zur Kraft") a lui Nietzsche, apare o evident ă disonan ţă Ş i cum Nae Ionescu se m ă rturise ş te un pro- fund cre ş tin ş i crede, ca ş i C ă pitanul, cu toat ă t ă ria în „învierea Mântuitorului", trebuie redimensionat sensul acelor citate. Aceasta cu atât mai vârtos, cu cât Nae Io- nescu - cum era ş i firesc - respinge teoria lui Nietzsche privitoare la cre ş tinism. Nietzsche - scrie el - a crezut c ă poate arunca su- prema insult ă cre ş tinismului, considerându-1 drept o mo- ral ă a sclavilor. E o eroare; chiar dac ă ea vine de la un om 1. Nae Ionescu: „îndreptar ortodox", pag. 62, Wiesbaden, 1957, edi ţ ie îngrijit ă de D.C. Amz ă r. Fenomenul legionar 15 de net ă g ă duit geniu... De sclavi nu putea fi vorba atunci când se cump ă ne ş te structura intim ă a Evangheliei; c ă ci recunoa ş terea drepturilor la existen ţă a durerii nu duce la lupt ă împotriva ei - e drept; dar nu duce nici la resem- nare... Cre ş tinismul prime ş te durerea ca o realitate, dar nu o neag ă , ci o VALORIFICA... Astfel, durerea îns ăş i poate deveni izvor de nesfâr ş it ă bucurie, dac ă ea îndepli- ne ş te un rost ş i î ş i cap ă t ă un sens în încordarea noastr ă spre mântuire". (Op. cit., pag. 47-48). Am reprodus, in extenso toate aceste pasaje, spre a se putea vedea mai bine c ă , în substan ţ a ei adânc ă , gân- direa lui Nae lonescu merge pe aceea ş i linie cre ş tin ă ca a C ă pitanului. Discordan ţ a ce se observ ă între teoria „im- perialist ă " ş i „iertarea cre ş tin ă " ar fi cam de aceea ş i na- tur ă ca aceea semnalat ă mai sus, când am comparat cir- culara C ă pitanului cu „lupta necru ţă toare pentru exis- ten ţ a" ş i „ ţ elul final al Neamului". Primul concept ne ţ ine ancora ţ i în miezul realit ăţ ii, unde trebuie s ă ne „ap ă r ă m s ă r ă cia, ş i nevoile, ş i nea- mul" pentru a subzista; al doilea ne indic ă un ţ el sublim, dumnezeiesc, atr ă gând expansiunea Cimperialismu! nos- tru") pe linia vertical ă ce duce spre nepieritoarele valori cre ş tine. C ă ci, dac ă popoarele mici r ă mân handicapate pe terenul plat (orizontal) al materialismului caracterizat prin cantitate, în schimb, se pot verifica cu mai mult suc- ces pe cel vertical, al spiritualit ăţ ii, unde se cere calita- tea. Numai prin aceste dou ă concepte juxtapuse se poate avea o viziune integral ă a întregii realit ăţ i, dând Mi ş c ă rii Legionare o complexitate fascinant ă Nu este exclus ca tocmai aceast ă complexitate s ă -1 fi atras pe Nae lonescu spre ,,militan ţ ii revolu ţ iei na ţ ionale", cum scrie el (vezi prefa ţ a la „Crez de genera ţ ie"), m ă rtu- risind încredere deplin ă în durabilitatea Mi ş c ă rii Legio- nare, asigurat ă prin „tr ă ire intens ă " si „moarte de mar- tiri". 16 NAEIONESCU Apropierea lui Nae lonescu de Mi ş carea Legionar ă a f ă cut sâ-i creasc ă simpatiile atât în opinia public ă româ- neasc ă , în general, cât ş i a studen ţ imii în special. Cât de mare a devenit, în scurt timp, aceast ă apropiere se poate vedea din faptul c ă , în ziua plec ă rii spre Spania, Ion Mo ţ a i-a l ă sat în p ă strare mai multe scrisori sigilate ş i adresate p ă rin ţ ilor, so ţ iei, copiilor, când vor fi mari, ş i C ă pitanului, cu rug ă mintea de a fi înmânate numai în cazul mor ţ ii sale. Poate aceast ă încredere ş i stim ă deosebit ă au f ă cut pe cei care au editat documentele diplomatice secrete ger- mane s ă noteze pe raportul ministrului, german la Bucu- re ş ti, Fabricius, din 17 mai 1938, unde se anun ţ a ş i ares- tarea lui Nae lonescu, c ă el este „loc ţ iitorul Conduc ă - torului G ă rzii de Fier, Codreanu" („Stellvertreter des Fiihrers der Eiserne Garde, Codreanu") 1 F ă râ îndoial ă , cei care au f ă cut aceast ă not ă au comis o eroare. Nae lonescu a fost un sincer ş i mare prieten „din vremuri grele" al Mi ş c ă rii Legionare. Dar niciodat ă n-a de ţ inut calitatea ce i se atribuie în nota amintit ă . Mai mult: el proiecta no ţ iunea de legionar într-o lumin ă atât de pur ă , încât nu se considera vrednic de a fi chiar un simplu legionar. Ca unul care trecuse prin „lumea veche", unde p ă stra înc ă multe leg ă turi, el se considera ca un om „p ă tat" ş i m ă rturisea, în gura mare, acest lucru, tocmai spre ap ă lmui, cu pilda lui, atâ ţ ia arivi ş ti care d ă deau din coate spre a- ş i face loc în primele rânduri, în loc s ă se ţ in ă „pe linia a doua", cum recomanda C ă pitanul. Reversul simpatiilor atrase de Nae lonescu pentru apropierea de Mi ş care era ura camarilo-politicianist ă ş i 1. Vezi: Document 1988/441055-056 reprodus în original în „Ori- ent ă ri pentru legionari", nr. 12 din septembrie 1958. Fenomenul legionar 17 pizma anumitor „prieteni ai legionarilor". Voi releva un caz din categoria „prietenilor", fiindc ă mi se pare mai semnificativ în leg ă tur ă cu pozi ţ ia lui Nae lonescu, rapor- tat ă si la situa ţ ia actual ă îmi amintesc cu triste ţ e de o r ă bufnire ranchiunoas ă a lui Nichifor Crainic împotriva lui Nae lonescu, pe când ne g ă seam închi ş i la Jilava (ianuarie 1934) dup ă cazul Duca. într-o noapte, fiind de planton amândoi în înc ă pe- rea subteran ă din reduitul central, denumit ă eufemistic „dormitorul doi", unde am fost îngr ă m ă di ţ i to ţ i cei care f ă ceam parte din primul lot de aresta ţ i, a venit vorba de Nae lonescu, despre care s-a aflat c ă fusese arestat Cum a auzit pomenindu-se de acest nume, fa ţ a buh ă it ă , de cu- loare p ă mântie, a lui Crainic parc ă a început s ă devin ă verzuie. A spus cu o acreal ă de pizm ă coclita: „Acest om este un impostor! Toate ideile în leg ă tur ă cu ortodoxia ş i problema na ţ ional ă cu care se împ ă uneaz ă , le-a luat de la mine. Acum, când îl v ă d c ă d ă târcoale legionarilor, îmi produce scârb ă . Este un tip periculos. Eu nu voi putea sta al ă turi de el. Voi spune aceasta ş i lui Corneliu". Am r ă mas uluit ş i îndurerat. Nu b ă nuiam atâta ran- chiun ă . M-am m ă rginit s ă spun: „Dac ă a fost închis pen- tru cauza legionar ă , închisoarea va constitui o încercare ş i p ă catele despre care se spune c ă le are se vor purifica prin suferin ţă ". Apoi am schimbat vorba. De „furarea ideilor lui Crainic" de c ă tre Nae lonescu nici nu putea fi vorba. Un om ca acesta, al c ă rui creier în permanent ă efervescen ţă scânteia risipind „idei origi- nale" în toate ocaziile, nu avea nevoie s ă recurg ă la li- mitatul bagaj de idei greoaie ale lui Crainic. Ş i apoi chestiunea „ideilor originale" este foarte dis- cutabil ă : extrem de pu ţ ine sunt, în istoria culturii, ideile cu adev ă rat original. In mod obi ş nuit, originalitatea con- 18 NAEIONESCU st ă mai mult în felul nou sau specific de prezentare a unor idei vechi. în cazul nostru, îns ă , problema se simplific ă ş i mai mult, dat fiind stilul de gândire ş i exprimare diametral opus al acestor doi rivali culturali. între ei» deosebirea nu era numai de metod ă , dar ş i de structur ă . Pentru Nae lonesou, Nichifor Crainic trebuie s ă fi avut ş i el „incapa- citatea de a se împ ă ca - fie ş i numai teoretic - cu me- toda sa de cercetare a întâmpl ă rilor" (Op. cit, pag. 9). Ş i viceversa. De altfel, aceast ă diferen ţă se putea observa u ş or atât în conferin ţ ele publice sau prelegerile universitare, cât ş i în scrisul lor cotidian de la „Calendarul" ş i „Cuvântul". „Articolele d-îui Crainic - scrie C ă pitanul - erau ade- v ă rate lovituri de tun care f ă ceau ravagii în lumea antiro- mâneasc ă " („Pentru legionari", pag. 411). Ele erau impe- cabile ca form ă , dar se sim ţ ea truda grea cu care erau elaborate, pe canavaua unui num ă r restrâns de idei, de- venite monotone prin repeti ţ ia lor. Erau gustate, dar ş i greu digerate. Dimpotriv ă : varietatea ş i efervescen ţă ideilor lui Nae lonescu valorificate printr-o dialectic ă îndr ă cit ă ş i unic ă în felul ei, confer ă acestor idei un farmec deosebit. Pros- pe ţ imea de gândire le f ă cea s ă fie c ă utate ca „pâinea cal- d ă ". Ş i acest fapt f ă cea s ă dospeasc ă nesecata pizm ă a lui Nichifor Crainic. Dar diferen ţ a nu se m ă rgine ş te numai la acest aspect. Apropierea lor de Mi ş care Legionar ă s-a f ă cut - cum s-a putut vedea cu trecerea timpului - din mobiluri deose- bite, în caracteristica lui înfumurare, Crainic manifesta preten ţ ia de a fi „doctrinarul", dac ă nu chiar „mentorul" Mi ş c ă rii Legionare. Era o dovad ă c ă el n-a în ţ eles nimic din fenomenul legionar. De pe o pozi ţ ie diametral opus ă porne ş te Nae lonescu. Cu luciditatea ş i onestitatea lui în gândire, el m ă rturi- Fenomenul legionar ] 9 se ş te, chiar cu umilin ţă , c ă s-a apropiat de Mi ş carea Le- gionar ă spre a cunoa ş te ş i a tr ă i acest fenomen spiritual ş i politic românesc, unic prin originalitatea lui. Felul p ă - trunz ă tor cum C ă pitanul intuia esen ţ a lucrurilor ş i re- zolva prolemeîe cele mai complicate, îi stârnea uimire ş i admira ţ ie. Cât prive ş te doctrina legionar ă , Nae lonescu a precizat, cu marea lui autoritate, c ă ea „se creeaz ă prin fapta de fiecare zi a Legiunii, a ş a cum se desprinde ea din hot ă rârea celui a ş ezat de Dumnezeu in locul în care se porunce ş te" 1. Gradul de sinceritate al acestor apropieri de Mi ş ca- rea Legionar ă s-a verificat urm ă rind traiectoria evolu- ţ iei lor ulterioare. Lipsit de credin ţă sincer ă ş i t ă rie de caracter, Crainic a alunecat repede în rândurile adver- sarilor Mi ş c ă rii. Scrie C ă pitanul aceste rânduri pline de am ă r ă ciune ş i dezgust: „Mul ţ umesc lui Dumnezeu c ă m ă pedepse ş te pentru p ă catul'meu punând, în aceste vremuri grele pentru noi, pe acest om, c ă ruia eu i-am acordat prietenia mea ş i pri- etenia vitejiei ş i gloriei voastre, ca s ă m ă insulte ast ă zi ş i s ă m ă loveasc ă în ceasul greu de acum, cu ciocanul în moalele capului, al ă turi de grupa iudeo-cuzisto-liberalo- mason ă , în care to ţ i vr ă jma ş ii na ţ iei române ş ti ş i-au pus ultima lor speran ţă " (Circ. pag. 47). Cu totul alta a fost traiectoria evolu ţ iei lui Nae lonescu: a stat în lag ă re, în închisori, nu cu aer de om deprimat sau intrat în panic ă , a ş a cum am avut prilejul s ă constat la Crainic, ci cu senin ă tatea pe care o poate da numai o mare credin ţ a. Tr ă ia intens fenomenul legionar ş i, prin exemplul lui, r ă spândea încredere, chiar când situa ţ ia ap ă rea disperata. Erau momente când, dup ă concep ţ ia lui profund cre ş tin ă , „durerea îns ăş i poate deveni izvor de nesfâr ş it ă bucurie, dac ă ea îndepline ş te un rost ş i î ş i cap ă t ă un sens în încordarea noastr ă înspre mântuire".