1 Ştefan J. Fay ₪ Un mileniu în 51 de ani 2 Coperta: Ştefan J. Fay Pe coperta I: o veche Stemă a Transilvaniei, reprodusă din L. Hulsius, apud Maria Dogaru, Heraldica României Copyright © Ştefan J. Fay, 2006 © Casa Cărţii de Ştiinţă, pentru prezenta ediţ ie ISBN:973-686-902-4 978-973-686-902-0 Director: Mircea Trifu Fondator: dr. T.A. Codreanu Redactor şef: Irina Petraş Tehnoredactare computerizată: Anca Buja Tiparul executat la Casa Cărţii de Ştiinţă 400129 Cluj-Napoca; B-dul Eroilor nr. 6-8 Tel./fax: 0264-431920 www.casacartii.ro; e-mail: editura@casacartii.ro 3 Ştefan J. Fay Un mileniu în 51 de ani Casa Cărţii de Ştiinţă Cluj-Napoca, 2006 4 Din istoria Imperiului Habsburgic, a Regatului Ungar şi a Imperiului Oto man, am învăţat că Transilvania este româneas că. 5 Ai o singură Patrie, restul sunt doar Ţări. Eugenia Luca fiica de suflet a lui Octavian Goga România este vatra a ceea ce am numit VE CHEA EUROPĂ, o entitate culturală cuprinsă între 6.500 şi 500 î.e.n., axată pe societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo -europenizate patriarhale de luptători din epo ca bronzului şi fierului. Marija Gimbutas Profesoară la Universitatea din Los Angeles 6 Un mileniu în 51 de ani 7 ÎN CHIP DE PREFAŢĂ Scrisoarea de mai jos urma s ă apară în presa noastră, în ianuarie 1990. La 25 ianuarie 1990, în- să, Ambas a dorul Franţei la Bucureşti a explicat că Preşedintele Fran ç ois Mitterrand a făcut o gafă d i- plomatică neintenţi o nată, că nu pune chestiunea graniţelor stabilite ca urmare a tratatelor internaţi o- nale şi că – dânsul, Ambasadorul – , cunoscut pentru dragostea şi respectul său fa ţă de Româ nia, doreşte şi speră să fie crezut etc. Cu toată uşoara ambiguitate, vorbele ambas a- dorului au valoarea scuzei, ceea ce m-a f ă cut s ă sto- pez, în ultima clipă, p ublicarea scrisorii. Dar, iată, timpul trece şi for ţ e anacronice con- tinuă agitaţii de ră u augu r pentru liniştea contine n- tului. Fa ţă de ele, argume ntele adresate în 1990 unei mari personalităţi a le politicii europene vor fi şi azi valabile ca opoziţi e la atentatorii istoriei. Ştefan J. Fay 8 Domnului François Mitterrand Preşedintele Republicii Franceze 24 I 1990 Bucu reşti Domnule Preşedinte, V ă mărturisesc că am fost profund şocat de o b- servaţiile ce aţ i f ăcut la Budapesta privind situaţia minorit ăţilor maghiare, deci, mai cu seamă, a celor din Româ nia. Dumneavoastră ş ti ţi prea bine că opresi u- nea sub c are a trăit minoritatea de care vo r biţi a fost opresiunea sub care a trăit întregul popor român. Sensul revoluţiei de aici st ă tocmai în înlăt urarea opresiunilor de orice fel. Pe de alt ă parte, a ţ i vorbit despre problema „dureroasă” a Ungariei, căreia i s -au „tăiat” dou ă treimi (?) din fostele ei teritorii, aruncând, prin aceast ă afirmaţie, o privire că tre noi. Este de mi- rare c ă Domnia Voastră nu aţ i pus în cumpăn a jude- căţii faptul că ROMÂNIA s-a întregit, atât în 1918, cât şi în 1944, în graniţele ei FIREŞ TI. Acest fapt istoric a fost în ţeles de toţi marii politicieni ai lumii, inclusiv ai Franţei, şi a fost înţ eles atâ t după primul , cât şi după al doilea război mondial Mă î ntreb dacă, ră mânând consecvent cu afirmaţiile ce aţi făcut la Budapesta, aţ i fi ga ta să socotiţi, de exe m plu, că Aquitania şi Breta- nia au fost „tăiate” din tru pul Angliei numai fiindcă ea le-a st ă pânit cândva fe udal, sau că Alsacia -Lorena a fost „tăiată” din tru pul Germaniei, fiindcă a fost c ân- dva st ă pânit ă de Germania? Desigur că aţ i s usţine, Un mileniu în 51 de ani 9 dimpo trivă, şi pe bună dreptate, că aceste teritorii, i n- diferent de capriciile istoriei, au făcut şi fac parte fun- damen tal din trupul Franţei. În virtutea acestei logici, permite ţ i-ne şi nouă să afirmăm că Transilvania sau alte p ă mânturi româ neşti, chiar da că au fost sau mai sunt st ă pâ nite de alţii, nu au fost „tăiate” din trupul altor ţări, ci aparţin fundamental nu altora dec ât ro- mânilor şi ROMÂNIEI. Din păcate , nu putem înceta de a afirma unele adevăruri care de mult ar trebui să fie de notoriet ate generală asupra istoriei noastre , în cazul de fa ţă as u- pra Transilvaniei. Este un fapt că p ân ă în 1867 Tran- silvania nu a făcut parte n i ciodată din Ungaria, cu care a avut, de la Stat la Stat, relaţii de bună sau mai puţin bună v e cinătate. Voievozii şi Principii Transilva- niei, întot deauna, au fost aleşii pă mântului, prin Die- tele Ţării, av ându- ş i cancelaria proprie, sigiliul pro- priu, moneda proprie, armata proprie, legis laţia pr o- prie având la temelie ceea ce se numea „ obiceiul p ă- mântului ”, asupra căr uia nu dicta nimeni din afar ă , deci nici regii Ungariei. Aceştia sunt parametrii istoriei Transilvaniei în care, începând cu secolul XIII, cete de unguri s-au in- filtrat, s-au instalat, s-au rupt de destinul Ungariei şi au devenit ceea ce se cunoaşte sub numele de unguri a rdeleni, adică oameni de dincoace de munţii împ ă- duri ţ i. Dovada cea mai peremptorie o avem în îns ăş i ali anţa fă cut ă în 1437, cunoscută sub numele de Unio trium nationum , în care ungurii, saşii şi secuii din Transilvania au încheiat un tratat pentru a putea st ă pâ ni populaţia rom âneasc ă iob ă git ă prin for ţă . Dar această uniune îns ăş i a fost o treab ă in ternă a Tran- silvaniei, necondus ă nici din Ungaria, nici din vreun Ştefan J. Fay 10 stat germanic, o alia nţă de clasă dominantă pentru supunerea unei imense populaţii a u tohtone căreia i se răpeau drepturile politice a ncestrale. Se poate vorbi, totuşi , de o st ă pânire a Ungariei asupra Transilvaniei. Ea a durat exact 51 de ani. În 1867, falimentarul Împărat al Austriei, bătut la Sad o- va de Germania, a dat Transilvania – asu pra căreia avea mandat de guvernare, şi nu de stă pânire – Un- gariei, ocupaţie care a ţinut p ân ă în 1918 când marea provincie româneasc ă s-a dez lipit de Ungaria şi prin pro clamaţia de la 1 decembrie – recunoscut ă de Ţăr ile Aliate – s-a alipit la România. Deci, 51 de ani – odat ă În 1940, prin Dictatul de la Viena al altui conducător falit, Nordul Transilvaniei a fost iarăşi da t Ungariei, pentru a fi recucerit de români cu arma în mân ă , în 1944. Nu vreau să intru în istoria dureroas ă a Transil- vaniei din acest total de 55 de ani cât s-a aflat sub st ă pânire ungureasc ă (1867- 1918 şi 1940 -1944), în multe, foarte multe privinţe as e mănătoare cu anii trăiţi de Franţa sub ocupaţia hitleristă Domnule Preşedinte, S unt scriitor şi istoric rom ân. Familia mea se trage d in Franţa, unde are înc ă ram ificaţii. Ramura mea a l ă sat urme, de-a lungul câ torva secole, şi în is- toria şi cultura Ungariei. Descendenţa în România nu este un accident, ci o conse cinţă a istoriei Transilvan i- ei, iată un fel de a vă s pune că, prin ace ste trei tradi- ţii, sunt în măsură să judec faptul istoric cu obiectiv i- tatea ce o cere gândirea Europei mileniului trei. Iau istoria a ş a cum a fost, nu fac din ea ar mă de atac în nici o direcţie, dar , atacat, m ă sprijin pe ea pentru adevăr şi dreptate. Dacă Europa ce se clădeş te, al Un mileniu în 51 de ani 11 căr ei campion, pe drept, v ă socotiţi a fi, are nev oie de mari idealuri de armonie şi conlucrare pe toate planu- rile, ea nu mai poate suporta echivocul nici unei utopii. Altminteri, cu deosebit respect, al Dumneavoas- tră Ştefan J. Fay Ştefan J. Fay 12 I. Nu vreau s ă m ă cert cu istoricii de peste ap ă De ce vor ei s ă se certe cu noi de câte ori apare în ziare sau c ă r ţ i cuvântul România sau numai Tran- silvania? De ce, oare, ne oblig ă s ă lupt ă m pentru afirmarea unor adevăruri evidente, ca ş i cum n-am avea atâtea alte lucruri de f ă cut? S ă aperi eviden ţ a implic ă o doz ă de nebunie. Nu o poţi apă ra în fa ţ a celui care o contest ă . Pledoaria fa ţă de el este – din capul locului – inutil ă Ş i, totuşi, atacat, eşti n evoit s ă aperi eviden ţ a – nu fa ţă de contestatar, cât fa ţă de ascultătorii care stau cu urechile ciulite. Este soarta sortită spiritului paşnic să fie me- reu agresat. Sindrom oedipian intrat microb în creie- rii celor care socotesc c ă le este dat s ă îngenuncheze ş i s ă umilească stihia pe care ei în ş i şi o născ ocesc ş i ş i-o fac inamic. Când e vorba de un ins, el este liber s ă zică: Eşti slobod, domnule, s ă latri la mine dac ă te sup ă r ă c ă exist ş i eu pe p ă mânt. Când e îns ă vor- ba să -mi bârfe şti vecinul de ogradă, satul, legile ş i istoria prin care am trecut juli ţ i ş i r ă ni ţ i, sunt liber s ă răspund răspicat. Un mileniu în 51 de ani 13 Evident, vorbim de Transilvania. Transilvania a f ă cut parte din Statul Ungar exact 51 de ani – adic ă din 1867 ş i pân ă în 1918. I se mai poate adăuga partea de Nord a Ţă rii noastre, din 1940 pân ă în 1944, dat ă la târgul de la Viena de către politicieni care nu ştiau cum să fac ă s ă piardă războiul pe care -l urneau spre r ăsărit. E plin ă istoria de asemenea isteţi care dau ce nu au ş i se izbesc apoi cu capul de zidul reali tăţilor evidente ca s ă audă cum sună capul lor a clopot spart! Punând, deci, şi aceşti 4 ani la socoteală, „ mi- leniul ” unguresc asupra Ardealului s-ar putea l ăţ i pe hart ă de la 51 la 55 de ani. În rezumat putem spune deci: MILENIUL UNGARIEI – DA! MILENIUL UNGARO-TRANSILVANIEI – NU! Ştefan J. Fay 14 II. S ă urmărim schematic drumul triburilor f ino- ugrice (ungare) – parcurgând întreaga Europ ă înain- te de a se aşeza d efinitiv în acel celebru Campus romanorum , adic ă Panonia, st ă pânit ă înaintea lor de romani, huni, ostrogo ţ i, lombarzi, avari – pentru a deveni leagănul istoric al Ungariei de azi. Desigur c ă – î n afară, fireşte, de istorici – pu ţ ini cunosc etapele invaziilor pe care acest popor barbar ş i curajos, iluminat de utopia vastelor cuceriri l-a parcurs înc ă de la sosirea lui pe continentul nostru sub mitologia integrat ă a vestitului rege hunic Attila, învins pe Campus Mauriacus – Câmpiile Catalaunice – în 451, când tribul hunilor dispare din istorie l ă- sând în urma lui amintirea cumplitului Bici al lui Dumnezeu!, preluat de unguri ca steag mitic. În 862 sunt semnalate primele raiduri ale cete- lor ungare, le-am zice de recunoa ştere, în Germania; în 880 hoardele ungare, împingându-i pe pecinegi, ocolesc Carpa ţ ii ş i ajung la iarba bu nă de păş une din Panonia. În 895 invadează Bulgaria de azi, iar în 900 Bavaria, pe care o ard. Între 906 şi 910 jefuiesc Sudul Germaniei; între 912 şi 913 Suabia şi Un mileniu în 51 de ani 15 Franconia, unde sunt bătuţi de armata bavareză. În 913 fac un raid de cercetare în Lorena pentru ca în 917 s ă jefuiască Alsacia şi Lorena. În 918 distrug Bremenul; în 92 2 năvălesc în Italia, un an mai târziu îi afl ă m în Puillia, iar în 924 devastează valea Ronului. Dup ă câ ţiva ani de relativă liniştire, în 935 năvălesc în Italia de nord şi în Burgognia; în 937 p ă- trund pân ă în Berry şi mai arunc ă un raid spre Ita- lia. În 947 îi afl ă m dinaintea burgului Ostenda. În 954 pornesc o nouă invazie în Germania ş i Galia, dar, în 955, Otton le zdrobeşte pentru totdeauna avântul într-o cumplit ă bătălie pe c âmpul de la Lechfeld. Cetele năvălitoare, învinse şi rărite , se în- torc î n Panonia unde, în 985, regele Ştefan – viitor sfânt – este botezat şi recunoscut de papalitate Rege al Ungariei. (Jean Delorme: Chronologie des civilisations , Ed. PUF, 1969, Paris.) Învinşi î n Apus, privirile ungurilor s-au întors spre R ă s ă rit, c ă tre cnezatele şi voievodatele Transil- vaniei – denumit ă de ei Ardeal. Adic ă î nspre popula- ţia rom âneasc ă ortodox ă , deci – pentru papalitate – schismatic ă – f ă r ă a se ţ ine seama c ă aceşti schi s- matici erau creştini cu multe secole înainte de apari- ţia Sf ânt ului Ştefan. Într-aceasta, se poate ur mări misiunea Sfântului Apostol Andrei în jurul M ă rii Ne- gre, din relatarea istoricului Eusebiu (256-320). Îns ă mai era ceva în substratul gândirii Sfântului Scaun de la Roma! În conceptul catolic de religie „ universa- l ă” , Papa voia s ă deschidă – prin Transilvania ş i su- dul Poloniei – un grande corridore nell Asia , ş i înves- tirea sfâ ntului Ştefan al Ungariei era o piesă str ategi- că a misiunii universale. Ştefan J. Fay 16 C u unele căpetenii autohtone din Transilvania regii unguri se vor în ţ e lege paşnic, pe câţ iva îi vor „î nnobila ” recunoscându-le, de fapt, autoritatea cnezal ă , pe unii îi vor cuprinde în sis temul de alianţe feudale, de unele căpetenii locale se vor apropia prin căsătorii – respectându-se, în toate aceste cazuri, structura poli tică şi organizarea administrativă a Transilvaniei Avem un text al lui Dan Botta, care a pus pe curat câ teva realităţi pe care nu ar trebui să le ui- tăm. Zice d ânsul: „Afară de întâ iul său rege, Ştefan, zi s «cel sfânt» , toţi titularii scaunului de la P ojon, de vi ţă maghiar ă, sunt personalităţi istorice lipsite de orice relief. Odată cu ultimul dintre ei (1301) , istoria ma- ghiară e la discreţia unor regi de naţiune diversă , care exercită, prin Ungaria, misiunea apostolică a luptei împotriva Semilunei. Ni ci unul din aceştia nu e ungur. Sunt, în genere, mari personalităţi, creatorii „ Ungariei milenare ” : Carol I de Anjou, 1308-1342 (francez); Venceslav de Boemia, 1301-1305 (boem); Otto de Bavaria, 1305-1308 (german); Ludovic de Anjou, 1342-1382 şi Maria de Anjou, 1382-1395 (francezi); Carol cel Mic de Anjou, 1385-1386 (fran- cez); Sigismund de Luxemburg, 1387-1437 (ger- man); Albert de Habsburg 1438-1439 (german); Vla- dislav I Iagello, 1440-1444 (lituanian); Ladislav de Habsburg, 1444-1457 (german); Ioan Corvin,1446- 1453 (român); Matei Corvinul, 1458-1490 (român); Vladislav II Iagello, 1516-1526 (lituanian). Un mileniu în 51 de ani 17 În 1526, anul dezastrului de la Mohaci, Unga- ria dispare ca funcţie de stat şi devine pa ş alâc tur- cesc, pentru a trece, peste 140 de ani, în rândul pro- vinciilor de Habsburg. Ungaria nu se deşteaptă la viaţ a de stat autoh- ton decât printr-o conjunctură fericită – după înfr ânge- rea Austriei de (c ătre) Prusia, în 1867 , la Sadova. În tot acest timp, Transilvania a continuat s ă funcţioneze ca stat chiar şi după ce Ungaria, v e cină, dispăruse pentru o lung ă perioad ă ca stat autonom. Ştefan J. Fay 18 III S ă î ncerc a intra puţ in mai adânc în ceea ce înseamnă – ca istorie şi viziune – Transilvania. Un prieten de la Cluj mi-a trimis o carte pe ca- re – spre ruşinea mea – nu o cunoşteam: Vasile Bă n- cil ă : Semnificaţia Ardealului (Ed. Clusium – 1993). M-am bucurat s ă -l întâlnesc între copertele c ă r ţ ii pe Dl. Petru Poant ă , deschizând volumul cu un „ Argu- ment ” şi închizându-l cu un remarcabil de bine venit „Dicţionar de pe r sonalităţi transilvănene”. Mă leagă de Dl. Poantă un sentiment de caldă recuno ştinţă c ă m ă îng ăduise alături de d ânsul într-un volum pe ca- re – şi pe acela – tot dânsul îl scosese din uitare: Răzb oiul pentru întregirea neamului , al lui Mircea Vulc ă nescu. Textul despre Semnificaţia Ardealului este – cum spune Dl. Poant ă – un eseu. În puţine pagini o carte luminată de s telele unor frumoase argumente care-mi amintesc de Pârvan, Iorga, Mircea Eliade, de un su- perb articol despre Ardeal al lui Dan Botta, publicat de Dolores Botta în volumul Limite (Ed. Crater, 1996). Ce frumoas ă este observaţia lui Bă ncil ă : „ Ar- deal – aceast ă inim ă etnic ă ! ” Sau acest paragraf: „ Ideea de autohtonie e valoarea dominant ă a sufletu- Un mileniu în 51 de ani 19 lui românesc. Pân ă şi străinii au în ţeles, cel puţin în parte, acest lucru. De aceea, cea mai mare grij ă , de exemplu, a ungurilor a fost s ă zdruncine ideea acestei autohtonii române ş ti, insinuând c ă româ nii au părăsit Ardealul. Aveau sentimentul c ă aici lovesc în ceea ce formează îns ăşi tăria noastră. Autohtonia este el e- mentul cel mai însemnat de definire a sufletului ro- mânesc ” Am citit cartea lui Vasile B ă ncil ă dintr-o sufla- re, cum citesc tot ce întâlnesc despre Transilvania – de laudă ori de injurii. Cartea nu este – decâ t prin implicaţie – o ple- doarie, c ă ci românul nu are a pleda pentru Ţ ara sa în fa ţa nici unei instanţe – , ci un text de nostalgie şi iubire emoţionantă pentru p ă mântul, istoria, psiho- logia, cultura care iradiază din m area provincie pe care o numim Ardeal. Adic ă Transilvania. Descoperi cu bucurie pe istoric, pe filozof, pe profesorul din Energia româ nească , din aceast ă energie în care el însu ş i, Vasile B ă ncil ă , s-a implicat ca voluntar, la 19 ani, î n primul război mondial, de unde s-a întors grav rănit, erou decorat cu Ordinul „ Mihai Viteazul ” Îl simţi deplin pe g ânditor expunând filozofia şi etica autohtoniei. Îl simt plimbându- se prin Ardeal ca alţi pro feţi luminaţi de credinţă în destinul nostru naţi o- nal. Mircea Vulc ă nescu compara oamenii de aceast ă luminozitate cu nişte î ngeri care calcă pe pă mânt, alături de noi. Aş a-i v ă d şi eu ! Să -mi fie iertat c ă , în fa ţa unei personalităţi atât de luminoase, înc erc să umplu c âteva goluri pe care le aflu în expunerea sa. Ştefan J. Fay 20 A fi a rdelean înseamnă a fi româ n a toată Ţ ara A ş a-i preţuiesc pe toţi care, alături de cor ifeii Ardea- lului, încununeaz ă şi ei elanurile ţării întregi. Ro- mâni a toat ă Ţ ara. În Semnificaţia Arde alului este ar ă tat rolul ma- jor al unor scriitori ai Ardealului, precum Co ş buc ş i Rebreanu. Dar, spre surprinderea mea, nici un cu- vânt despre Octavian Goga, poetul care a urcat „ ca- lea sacr ă a Golgotei româ neşti” . În Dic ţionarul său, Petru Poantă scrie – şi pe drept – „Goga este esenţial un poet profetic şi un luptător pentru cauza naţion a- lă. A avut un rol determ inant în intrarea României în primul război mondial. Nici unul dintre scriitorii r o- mâni nu s-a implicat cu aceeaşi fervoare în realiza- rea unităţii n a ţionale” Cum să fie uitat Goga atunci c ând vorbim de sufletul Ardealului şi de unitatea ţării noastre? Vorbind despre scriitori, B ă ncil ă zice (p. 17) „ Cel dintâi roman românesc l-a dat tot Ardealul: Ion al lui Liviu Rebreanu ” Când vorbim de „ cel dintâi ” roman românesc, nu prea este corect s ă -l uitam pe Nicolae Filimon cu Ciocoii lui vechi şi noi , oricât va r ă mâne el cu vremea în urma literaturii care ia, la noi în ţ ar ă , un avânt extraordinar – datorită, desigur, printre alte persona- lităţi, şi lui Liviu Rebreanu. În filozofie, scrie: „Discuţii şi gânduri filosofice găsim mult mai spontane şi mai numeroase în via ţ a şi cultura Moldovei şi Munteniei şi , to tuşi, un sistem propriu de filos ofie integrală, care să fie organic r o- mânesc, nu ne-a dat decât Ardealul prin Lucian Bla- ga , şi Oltenia, prin R ă dulescu-Motru.