Menirea na ţ ionalismului 1 HORIA SIMA MENIREA NA Ţ IONALISMULUI Horia Sima 2 Menirea na ţ ionalismului 3 HORIA SIMA MENIREA NA Ţ IONALISMULUI EX PONTO CONSTAN Ţ A, 2003 Horia Sima 4 Tip ă rit ă sub auspiciile Funda ţ iei Culturale “Profesor George Manu” Menirea na ţ ionalismului 5 HORIA SIMA (1906 – 1993). Profesor de filosofie ş i limba ş i literatura român ă Între 1938 - 1940, face parte din comandamentul legionar, luptând împotriva dictaturii carliste. Dup ă alungarea lui Carol II devine, în septembrie 1940, Comandantul Mi ş c ă rii Legionare ş i vicepre ş edinte în guvernul condus de generalul Antonescu. Considerabile deosebiri de vederi greveaz ă colaborarea. O ac ţ iune armat ă , pornit ă în ianuarie 1941 de general, arunc ă Legiunea într-o nou ă prigoan ă , iar Horia Sima e nevoit s ă ia calea exilului. Refugiat în Germania, este ţ inut în lag ă r ş i apoi în închisoare pân ă în august 1944, când, eliberat, continu ă lupta anticomunist ă ca pre ş edinte al Guvernului român în exil, de la Viena. De atunci militeaz ă în Occident, pentru a antrena opinia public ă de acolo în sprijinul cauzei române ş ti. Autor al peste 20 lucr ă ri de doctrin ă ş i istorie politic ă publicate în diferite limbi. Una din acestea este lucrarea de fa ţă ap ă rut ă în limba francez ă ( Destinée du Nationalisme) la Paris, în anul 1951. Mircea Nicolau Horia Sima 6 Menirea na ţ ionalismului 7 INTRODUCERE Cartea de fa ţă nu este un compendiu doctrinar abstract. Ea trateaz ă probleme politice, a ş a cum au ap ă rut ele unor oameni angaja ţ i în ac ţ iune. Autorul a înjghebat cuprinsul ei din fapte ş i evenimente ce au zguduit adânc sufletul unei genera ţ ii de români. Este Mi ş carea Legionar ă care trece la bara istoriei ş i- ş i face depozi ţ ia. Punctele de vedere pe care le exprim ă , concluziile la care ajunge, sunt rezultatul experien ţ ei câ ş tigate de conduc ă torii ei în aproape treizeci de ani de lupte. Singura înrudire cu c ă r ţ ile de specula ţ ie pur ă este c ă am ă nuntul istoric dispare, f ă când loc expresiei sale inteligibile. Dar, ni se va spune, în afar ă de istoria poporului român, ce valoare ar avea experien ţ a politic ă a Mi ş c ă rii Legionare ş i ce interes ar putea stârni ? Cum vom încerca s ă preciz ă m ş i în cursul lucr ă rii, mi ş c ă rile na ţ ionaliste din Italia, Spania, Germania, Polonia, Jugoslavia, Ungaria, Bulgaria, România, Letonia, Norvegia, Anglia, Fran ţ a ş i Belgia apar ţ in unei stari de spirit generale, unui fenomen proiectat pe aria întregii Europe. Nici una din aceste mi ş c ă ri n-a imitat pe cealalt ă - în m ă sura în care una din ele s-a l ă sat sedus ă de formule str ă ine, ş i-a sl ă bit poten ţ ialul creator - ci fiecare a r ă spuns unui apel pe care istoria îl adresa tuturor na ţ iunilor. Mussolini avea dreptate s ă afirme c ă fascismul, adic ă na ţ ionalismul italian, " nu este marf ă de export ". Nici un popor nu se poate l ă uda de a fi pl ă smuit na ţ ionalismul ş i de a-l fi r ă spândit apoi în lume. Fiecare na ţ iune ascunde în profunzimile fiin ţ ei sale propriul s ă u na ţ ionalism ş i nu trebuie decât s ă -l toarne în tiparele actualit ăţ ii. Dac ă na ţ ionalismul s-a manifestat Horia Sima 8 mai viguros dup ă primul r ă zboi mondial, creând o epoc ă , un stil de via ţă care tinde s ă ia succesiunea epocii burgheze, aceasta se explic ă prin faptul c ă de abia acum s-au întrunit condi ţ iile necesare înfloririi sale. Nici Mi ş carea Legionar ă n-a ap ă rut în urma unui impuls de peste hotare, cum s-a afirmat de atâtea ori cu u ş urin ţă sau cu rea credin ţă , ci este o expresie a necesit ăţ ilor de via ţă ale poporului român. Anumite concomiten ţ e în manifest ă rile ei cu alte mi ş c ă ri ş i chiar anumite asem ă n ă ri ideologice se explic ă prin fondul comun care st ă la baza tuturor grup ă rilor na ţ ionaliste. Expunerea noastr ă nu transcrie viziunea par ţ ial ă a Mi ş c ă rii Legionare, nu urm ă re ş te s ă spicuiasc ă din trecutul s ă u doctrina ei, ci încearc ă s ă îmbr ăţ i ş eze panorama general ă a fenomenului na ţ ionalist, cu ajutorul cuno ş tin ţ elor directe ce le de ţ inem. Mi ş carea Legionar ă , participând la marea dezbatere a secolului nostru, noi ne-am str ă duit s ă redobândim din istoria ş i fr ă mânt ă rile ei tr ă s ă turile comune tuturor mi ş c ă rilor na ţ ionaliste, elementele susceptibile s ă l ă mureasc ă fenomenul în totalitatea lui. Aceasta nu înseamn ă c ă scopul nostru s-ar limita la explicarea fundamentelor na ţ ionalismului ş i a peripe ţ iilor lui istorice. Apari ţ ia acestei c ă r ţ i dep ăş e ş te interesul unei contribu ţ ii la istoria recent ă a Europei. Mai degrab ă putem spune c ă grija de viitor ne-a împins s ă o scriem. E o carte de atitudine, de lupt ă . Ea e destinat ă s ă sus ţ in ă cauza na ţ ionalismului ş i - dac ă e posibil - s ă -i g ă seasc ă o ie ş ire din ruinele r ă zboiului. Dar cum s-ar putea descoperi aceast ă nou ă cale, f ă r ă a-i recunoa ş te în prealabil înf ăţ i ş area lui adev ă rat ă , f ă r ă a ş ti precis ceea ce el reprezint ă în mod real ? Amici ş i inamici 1-au judecat gre ş it. Na ţ ionalismul, a ş a cum lumea îl cunoa ş te ş i-l apreciaz ă din manifest ă rile principalelor puteri na ţ ionaliste, nu corespunde imaginii sale autentice. Aspira ţ iile popoarelor au fost denaturate. Se vorbea de na ţ ionalism, se îndeplineau acte în numele lui, dar, în realitate, erau alte concep ţ ii care agitau sufletul popoarelor ş i otr ă veau atmosfera interna ţ ional ă : imperialismul ş i ş ovinismul Menirea na ţ ionalismului 9 – supravie ţ uiri ale erei burghezo-capitaliste. Înfrângerea ce-au suferit-o na ţ ionali ş tii se datoreaz ă , în primul rând, acestei false evalu ă ri a fenomenului. Na ţ ionalismul se afl ă din nou la o r ă scruce. Înfrânt pe plan politic, prin victoria militar ă a alia ţ ilor, mitul s ă u continu ă s ă tresalte în sufletul popoarelor. Au disp ă rut de pe scena lumii statele na ţ ionaliste, cu armatele lor formidabile, dar nu s-a stins energia spiritual ă din care ele s-au pl ă m ă dit. Difuz, decapitat ş i pândit de du ş mani din toate p ă r ţ ile, dar nu mai pu ţ in prezent, viu ş i indestructibil, na ţ ionalismul n-ar putea disp ă rea decât odat ă cu na ţ iunile. Ce drum vor lua acum supravie ţ uitorii catastrofei na ţ ionaliste de la 1945 ? Experien ţ a tragic ă a r ă zboiului le va servi la ceva ? Le va înlesni s ă discearn ă ce-a fost bun de ce-a fost gre ş it în trecutul lor politic ? Sau nostalgia idealurilor înfrânte se va dovedi mai tare decât lec ţ iile vie ţ ii, împiedicând înfiriparea unei noi orient ă ri în via ţ a popoarelor, mai conform ă cu sensul profund al na ţ ionalismului ? Lumea na ţ ionalist ă , cu diferitele ei apartenen ţ e etnice, e solicitat ă ast ă zi de tendin ţ e divergente. Sunt unii care continu ă s ă confunde na ţ ionalismul cu nefericitele sale peregrin ă ri istorice, f ă r ă a se mai întoarce la principiilc lui, f ă r ă a mai c ă uta semnifica ţ ia real ă a fenomenului. Pentru ace ş ti na ţ ionali ş ti, r ă spunderea înfrângerii se deplaseaz ă spre exterior, revenind în primul rând absurdei coali ţ ii dintre democra ţ iile occidentale ş i bol ş evism. Ei se simt cu atât mai mult înt ă ri ţ i în convingerile lor cu cât dispari ţ ia marilor puteri na ţ ionaliste a deschis poarta invaziei sovietice în Europa ş i nici unul dintre statele victorioase ale apusului nu este în stare s ă înlocuiasc ă poten ţ ialul lor politic ş i mililar. Dreptatea lor o v ă d confirmat ă de penibila situa ţ ie în care au ajuns înving ă torii de ieri. Exist ă ş i un alt curent, care, f ă r ă a sacrifica nimic din tezaurul spiritual al na ţ ionalismului, încearc ă s ă -l desprind ă de manifest ă rile care nu corespund esen ţ ei ş i aspira ţ iei lui ş i, sub forma lui pur ă , s ă -l redea circula ţ iei mondiale. Sub Horia Sima 10 acest aspect, na ţ ionalismul pierde reflexele sale agresive ş i devine un factor de armonie între popoare. Cea dintâi atitudine e lipsit ă total de perspective. Traseul istoric al na ţ ionalismului s-a risipit într-o sumedenie de meandre, de angajamente dezordonate, încât a continua aceea ş i linie politic ă , înseamn ă a repeta gre ş elile de ieri, mâine. Na ţ ionalismul, strâns în ş urubat în trecut ş i alimentat de impulsul spre revan şă , n-ar putea risipi niciodat ă neîncrederea opiniei publice a statelor democratice. Pentru ca ideea na ţ ionalist ă s ă redevin ă o valoare politic ă activ ă ş i constructiv ă , trebuie s ă se prezinte a ş a cum este, degajat ă de acte ş i atitudini care nu-i apar ţ in prin natur ă Aceast ă împ ă care e cu atât mai necesar s ă se produc ă cu cât energiile na ţ ionaliste au devenit indispensabile pentru crearea unui front anticomunist compact, puternic ş i curajos. Democra ţ iile trec printr-o grav ă criz ă ideologic ă . Liberalismul a intrat în faza declinului ş i nu mai are influen ţă asupra maselor. Cu o ideologie în descompunere nu se poate p ăş i la lupt ă împotriva comunismului, c ă ruia i se pot t ă g ă dui toate virtu ţ ile, dar în nici un caz elanul ş i for ţ a combativ ă . Pentru a compensa vidul spiritual ce s-a produs în rândurile lor, democra ţ iile au nevoie de concursul mi ş c ă rilor na ţ ionaliste. De la 1945, cu sau f ă r ă voia unora sau altora, destinul na ţ ionalismului se confund ă cu destinul democra ţ iilor. Dac ă mai exist ă democra ţ i orbi ţ i de patim ă , care nici în ceasul din urm ă nu v ă d de unde le poate veni pieirea, na ţ ionali ş tii nu trebuie s ă cad ă în aceast ă gre ş eala mortal ă Ei sunt datori s ă vegheze cu st ă ruin ţă , ca s ă nu compromit ă , prin ac ţ iuni ner ă bd ă toare sau exigen ţ e nem ă surate, în ţ elegerea lor cu democra ţ iile. Dac ă na ţ ionali ş tii s-ar fixa pe pozi ţ ii extremiste ş i rigide, care nici m ă car nu se pot prevala de sprijinul necondi ţ ionat al adev ă rului, ar putea stânjeni procesul de unificare al for ţ elor europene ş i ar m ă ri ş ansele de victorie ale bol ş evismului. S ă presupunem c ă democra ţ iile s-ar sim ţ i destul de tari ca s ă r ă pun ă singure bol ş evismul. Am fi îndrept ăţ i ţ i s ă tragem Menirea na ţ ionalismului 11 de aici concluzia c ă na ţ ionalismul, odat ă cu acest moment, ş i-a pierdut îns ăş i ra ţ iunea de a fi ş i c ă nu va mai juca nici un rol în via ţ a popoarelor ? Eroarea ar fi mare. Bol ş evismul reprezint ă o primejdie acut ă ş i imediat ă pentru na ţ iuni, dar, chiar f ă r ă apari ţ ia acestui flagel apocaliptic, ele sunt amenin ţ ate s ă - ş i piard ă echilibrul lor vital ş i s ă sufere aceea ş i soarta : moartea, nimicirea. Omul epocii noastre e prea s ă r ă cit de via ţ a interioar ă ş i prea expus curentelor v ă t ă m ă toare de idei, ca s ă se poat ă lipsi de experien ţ a na ţ ionalismului. F ă r ă prezen ţ a vie a acestui principiu în con ş tiin ţ a individului, masele populare ar nimici cadrul natural al istoriei, alc ă tuit din categorii etnice, ş i s-ar nivela într-un amestec degradant de rase, popoare ş i culturi. Na ţ ionalismul nu este numai o ideologie necesar ă actualului moment interna ţ ional, el este elementul creator al istoriei ş i pav ă z ă permanent ă a na ţ iunilor, de a c ă rui ocrotire neamurile vor avea ş i mai mult nevoie în timpurile ce vor veni. Ideile ce le expunem aici nu sunt rezultatul unor medita ţ ii sugerate de finalul r ă zboiului. Ele apar ţ in "primelor principii" ale Mi ş c ă rii Legionare ş i evenimentele n-au f ă cut decât s ă le confirme într-un mod pe care noi nu 1-am dorit niciodat ă . Destinul aparte al Mi ş c ă rii Legionare, persecu ţ iile pe care le-a îndurat chiar în epoca ce politice ş te i-a fost mai favorabil ă , se explic ă prin fidelitatea sa constant ă pentru adev ă rurile fundamentale ale doctrinei na ţ ionaliste. În Occident, Mi ş carea Legionar ă nu num ă r ă decât rare prietenii. În afar ă de calomniile ş i minciunile larg r ă spândite de adversari, nu se cunoa ş te aproape nimic din trecutul, din suferin ţ ele ş i scopurile ei. Cartea aceasta nu este destinat ă s ă restabileasc ă adev ă rul în ceea ce ne prive ş te. Ea trateaz ă o chestiune de ordin general. Relev ă m cititorilor un singur fapt care ni se pare destul de elocvent, chiar neînso ţ it de comentarii : începând de la 1938, universul concentra ţ ionar a devenit pentru legionari o constant ă a vie ţ ii lor. Ie ş eau dintr-un lag ă r de concentrare, pentru a fi condu ş i între sârmele ghimpate ale Horia Sima 12 celuilalt. Lag ă re române ş ti, lag ă re germane, lag ă re aliate, lag ă re sovietice ! Ş i calvarul continu ă dincolo de cortina de fier. În considera ţ iile ce le prezent ă m, un singur gând a stat pururea de veghe : catastrofa care amenin ţă deopotriv ă toate popoarele. Prea mult ă ur ă ş i dezn ă dejde s-a îngr ă m ă dit în lume, ca s ă ne mai putem îng ă dui u ş urin ţ e în m ă rturisirea adev ă rului. A sosit momentui Marei Reforme. Nu mai putem l ă sa istoria s ă se desf ăş oare la întâmplare, târât ă de obiective haotice. Trebuie revizuite toate ideile, toate sistemele ş i toate concep ţ iilc veacurilor trecute, adaptându-le omului interior ş i finalit ăţ ilor lui. Trebuie s ă încet ă m de a mai desp ă r ţ i omul spiritual de omul politic. Istoria este un aspect al marei vie ţ i a spiritului. Nesfâr ş itele certuri între popoare, pentru p ă mânturi, glorie ş i interese, nu reprezint ă decât materia ei inferioar ă , care trebuie învins ă ş i supus ă scopurilor ei peremptorii. Rostul istoriei este s ă elibereze popoarele de team ă , de opresiune, de nedrept ăţ i, pentru ca energiile lor cele mai bune ş i mai curate s ă se îndrepte spre domeniul crea ţ iilor culturale, singurele înzestrate cu nimbul nemuririi. Menirea na ţ ionalismului 13 I COMUNISMUL Ş I SOCIETATEA BURGHEZO-COMUNIST Ă Lipsa de progres care se constat ă în domeniul ş tiin ţ elor morale ş i politice se datoreaz ă incapacit ăţ ii omului de a relua ş i ameliora rezultatele ob ţ inute de al ţ ii în sectorul organiz ă rii sociale – dezordine care a fost de mult ă vreme înl ă turat ă din cadrul ş tiin ţ elor naturii, unde descoperirile ş i inven ţ iile au devenit titluri transmisibile de la o ţ ar ă la alta ş i de la un veac la altul, unde nimeni nu mai opereaz ă cu no ţ iuni dep ăş ite de experien ţă Acest spirit de improviza ţ ie care predomin ă în activit ăţ ile sociale face ca arta ş i ş tiin ţ a conducerii s ă sufere de cele mai amare contradic ţ ii : pe de o parte, progrese indiscutabile în organizarea societ ăţ ii, realizate de o genera ţ ie, se pierd în genera ţ iile care vin ; pe de alt ă parte, erori stigmatizate de experien ţ a popoarelor, le vezi cum revin la suprafa ţă dup ă un timp oarecare de uitare, bucurându-se iar ăş i de încrederea maselor ş i chiar de a elitei conduc ă toare. Omenirii i s-ar fi putut cru ţ a multe suferin ţ e, multe spasme sociale ş i c ă i întortocheate, dac ă s-ar fi analizat cu mai mult ă st ă ruin ţă trecutul ei, descoperindu-se ce anume prie ş te fiin ţ ei sale ş i nu trebuie l ă sat deoparte, ce s-a dovedit a fi fals, absurd, destructiv, în drumul pe care 1-a str ă b ă tut, pentru ca din aceast ă selec ţ ie de valori s ă se închege progresiv o m ă sur ă toare, un criteriu de judecat ă , ceva analog unui concept fundamental al ei, care s ă serveasc ă apoi cu succes ş i ca ax ă coordonatoare a ş tiin ţ elor care se ocup ă dc destinul colectivit ăţ ilor umane. F ă r ă îndoial ă c ă , pentru a distinge adev ă rul de gre ş eal ă în cadrul istoriei, se cere mai mult decât un efort ra ţ ional. Horia Sima 14 Inteligen ţ a uman ă se distan ţ eaz ă cu u ş urin ţă de realit ăţ ile încorporate ş tiin ţ elor fizice, pentru c ă are de-a face cu o materie inert ă , anonim ă ş i aservit ă destinului nostru. Dar nu mai este în stare s ă respecte aceea ş i obiectivitate, când este vorba de evenimente umane. Judec ă tor ş i parte, observator ş i materie de observa ţ ie în acela ş i timp, omul sfâr ş e ş te prin a ceda unor înclina ţ ii str ă ine de voca ţ ia sa. Egoismele, vanit ăţ ile ş i interesele denaturate înv ă luie într-o perdea groas ă de ignoran ţă trecutul unui neam, împiedicând s ă str ă bat ă pân ă la genera ţ iile viitoare înv ăţă mintele autentice ale istoriei sale. Aceasta nu înseamn ă c ă arta guvern ă rii ş i ş tiin ţ ele politice ar fi condamnate la un empirism perpetuu ; constatarea de mai sus indic ă numai c ă mijlocul de investiga ţ ie cu care voim s ă descifr ă m tainele a ş ez ă rilor omene ş ti nu e adaptat obiectului de cercetare ş i trebuie s ă -i s ă rim într-ajutor cu altul mai subtil ş i mai cuprinz ă tor. În istorie, ra ţ iunea ar trebui sus ţ inut ă de o mare putere de dezinteresare, pentru a putea ordona spa ţ iile ei obscure ş i controversate. Omul ar trebui s ă - ş i purifice mai întâi gândirea de complexul egoismelor, pentru a ajunge la o cunoa ş tere real ă a mecanismului social. Pentru c ă s-a întârziat cu redactarca acestei "Magna Charta " a istoriei universale, precondi ţ ionat ă , ce e drept, de dezvoltarea naturii spirituale a omului, omenirea r ă t ă ce ş te ast ă zi în labirintul propriilor ei gre ş eli. Popoarele ş i indivizii se lupt ă cu înver ş unare unii împotriva altora, pentru a face s ă triumfe teze ş i idealuri tot atât de ş ubrede în fundamentele lor. Din întreaga fr ă mântare contemporan ă se desprinde o profund ă nelini ş te, o panic ă a viitorului.- cu toate c ă progresele extraordinare ale tehnicii ar trebui s ă ne dea asigur ă ri contrarii - pentru c ă tot ceea ce se întreprinde se face la întâmplare, f ă r ă a se defalca necunoscutul, f ă r ă a se ş ti unde se va poposi mâine. Omenirea s-a cantonat în viziuni par ţ iale, care se întretaie într-o confuzie f ă r ă margini ş i, tocmai în perioada în care se vorbe ş te mai mult de unificarea continentelor, îi lipse ş te principiul care Menirea na ţ ionalismului 15 s ă sus ţ in ă un atare efort ş i o atare construc ţ ie : con ş tiin ţ a iluminat ă a istoriei. Dup ă cel de-al doilea r ă zboi mondial, popoarele înving ă toare s-au n ă pustit asupra celor învinse, cople ş indu-le de învinuiri. Se c ă utau responsabilii, s-au g ă sit, sunt pedepsi ţ i. Procedeul în sine nu este r ă u, cu singura rezerv ă ca acest tribunal al umanit ăţ ii ar trebui s ă - ş i extind ă competen ţ a la toate f ă r ă delegile pe care le-au s ă vâr ş it popoarele în cursul r ă zboiului, f ă r ă a se îngriji de na ţ ionalitatea sau culoarea politic ă a delincven ţ ilor ş i f ă r ă a cru ţ a pe înving ă tori. Altminieri, acest tribunal interna ţ ional apare mai degrab ă ca un instrument de r ă zbunare decât ca o instan ţă de expia ţ iune, a ş ezat ă în slujba justi ţ iei imanente a istoriei. Mi ş c ă rile na ţ ionaliste au f ă cut gre ş eli, f ă r ă îndoial ă , dar cum pot fi ele scoase din cadrul istoriei ş i prezentate într-un dosar aparte ? Ele apar ţ in unei epoci, unei st ă ri de spirit, unor antecedente. Exist ă vinov ăţ ii care au premers vinov ăţ iilor na ţ ionaliste, care le-au înso ţ it tot timpul cât aceste mi ş c ă ri au avut un cuvânt de spus în Europa ş i care n-au încetat nici dup ă ce puterile Axei s-au pr ă bu ş it. Nu putem vorbi de gre ş elile na ţ ionalismului, înainte de a ne ocupa ş i specifica pe acelea care i-au precedat ş i impus apari ţ ia. Na ţ ionalismul nu este altceva decât o reac ţ ie a colectivit ăţ ilor na ţ ionale împotriva unor gre ş eli mai vechi, izvorâte din societatea burghezo-capitalist ă Este îng ă duit oare s ă le judec ă m cu indulgen ţă , când din îngr ă m ă direa lor continu ă , din capitalul negativ ce l-au oferit popoarelor, s-a ridicat piedestalul bol ş evismului, a acestei abomina ţ ii a istoriei umane ? Am da dintr-un început o caracterizare nepotrivit ă a bol ş evismului, asimilându-1 unei gre ş eli. I-am aduce chiar un omagiu. Gre ş eala nu exist ă decât în raport cu binele ş i cu adev ă rul ş i rezult ă întotdeauna dintr-o prea slab ă st ă ruin ţă a omului în a descoperi ş i servi aceste valori supreme. Pentru a face o gre ş eal ă , trebuie s ă lic ă reasc ă mai întâi în sufletul t ă u pornirea spre bine. Bol ş evismul nu se bucur ă nici de acest privilegiu. Adev ă rul e cu des ă vâr ş ire izgonit din sfera lui de Horia Sima 16 manifestare, din viziunea cu care conduc ă torii lui pretind s ă edifice lumea nou ă Nu numai c ă nu i se g ă se ş te nici o întrebuin ţ are în cadrul statului sovietic, dar e urm ă rit ş i condamnat chiar ş i atunci când r ă mâne o stare de con ş tiin ţă a omului ş i n-a afectat domeniul ac ţ iunii. Cine încearc ă s ă -i dea cea mai nevinovat ă intona ţ ie, s ă fac ă uz de cea mai tem ă toare expresie a lui, risc ă s ă fie categorisit du ş man al poporului ş i s ă dispar ă apoi în lungul ş ir al celor ce nu mai au nici nume ş i nici familie. Bol ş evismul se g ă se ş te în r ă zboi permanent cu adev ă rul ş i întregul lui sistem e construit ca s ă -l prigoneasc ă ş i s ă -l extermine. El nu se lupt ă propriu-zis cu entitatea politico-social ă a oamenilor, ci cu adev ă rul care s ă l ăş luie ş te în sufletele lor. De aceea statul bol ş evic nu se mul ţ ume ş te s ă constate din partea supu ş ilor lui un impecabil conformism cet ăţ enesc ; el vrea s ă controleze ş i s ă pun ă st ă pânire ş i pe forul lor interior. Cet ăţ enii-model ai statului sovietic sunt indivizi disocia ţ i de lumea lor l ă untric ă , incapabili s ă mai gândeasc ă cu mijloacele lor proprii sau s ă - ş i afirme aspira ţ iile lor personale, oameni cu func ţ ii suflete ş ti standardizate ş i perfect controlabile din afar ă Triumful bol ş evismului s ă nu ni-1 închipuim sub forma unei victorii politice sau militare contra lumii occidentale. El va fi s ă rb ă torit numai în ziua în care monocultura sovietic ă va izbuti s ă sting ă ş i ultimele vestigii de spiritualitate din om. Idealul bol ş evismului este expropierea persoanei umane. Cum a putut lua na ş tere aceast ă monstruoas ă organiza ţ ie ? Cum se explic ă virulen ţ a ei extrem ă ş i universala ei manifestare ? R ă spunsul nu ar fi concludent dac ă am evoca numai lupta cadrelor comuniste din întreaga lume, de peste o sut ă de ani. Aceast ă tradi ţ ie revolu ţ ionar ă , începând de la decembri ş tii ru ş i, nu explic ă decât o latur ă a problemei ş i nu cea mai important ă : existen ţ a unei for ţ e organizate, care capteaz ă nemul ţ umirile populare, care profit ă de haosul ap ă rut la Menirea na ţ ionalismului 17 cotiturile istoriei. Comunismul, ca s ă devin ă o calamitate mondial ă , a trebuit s ă g ă seasc ă mai întâi un mediu prielnic de dezvoltare în societatea pe care o ura ş i voia s ă o desfiin ţ eze. O mân ă de fanatici, în slujba unor idei nefaste, n-ar fi ajuns niciodat ă o primejdie pentru securitatea popoarelor de pe glob, f ă r ă complicit ăţ i ivite chiar în sânul acestora. La expansiunea comunist ă a contribuit toat ă aceasta lume care ast ă zi nu ş tie încotro s ă mai fug ă ş i cum s ă se mai apere de invazia lui. Vehiculul principal de propagare al comunismului a fost starea de descompunere înaintat ă a societ ăţ ii burghezo-capitaliste. Din viciile, nedrept ăţ ile, la ş it ăţ ile ş i cruzimile societ ăţ ii burghezo- capitaliste s-au pl ă smuit for ţ ele care comploteaz ă ast ă zi contra a ş ez ă mintelor de baz ă ale omenirii. Ea îns ăş i a alimentat focul revolu ţ iei mondiale, dezinteresându-se de soarta mul ţ imilor, abandonându-le mizeriei, corup ţ iei ş i ignoran ţ ei. Proletariatul timpurilor noastre este în primul rând un produs al moralei egoiste burgheze, al mentalit ăţ ii oamenilor de afaceri. Ei au preferat s ă rup ă solidaritatea na ţ ional ă , îngro ş ând rândurile adversarilor cu noi categorii de nemul ţ umi ţ i, decât s ă sacrifice ceva din bun ă starea lor material ă , din comoditatea ş i via ţ a lor de pl ă ceri, ca s ă ridice nivelul de trai al maselor populare ş i s ă preîntâmpine astfel primejdia unei destr ă m ă ri generale a popoarelor. S-ar putea obiecta c ă tabloul social întocmit mai sus nu e o apari ţ ie specific ă epocii noastre. În toate timpurile, trecerea de la un tip de societate la altul s-a îndeplinit când societatea anterioar ă a dat semne de oboseal ă ş i ea îns ăş i s-a predat mor ţ ii. Observa ţ iile noastre ar apar ţ ine mai degrab ă unui proces istoric normal, unui fenomen care s-a repetat adeseori pân ă acum. De ast ă dat ă a venit rândul societ ăţ ii burghezo-capitaliste s ă dispar ă ş i un alt sistem social se preg ă te ş te s ă îi ia locul. Aceast ă explica ţ ie n-ar contraria pe nimeni, dac ă nu s-ar ivi o complica ţ ie nea ş teptat ă Între cele dou ă for ţ e care î ş i disput ă ast ă zi suprema ţ ia lumii, una conservatoare ş i alta revolu ţ ionar ă , nu se distinge prea clar ce anumc le separ ă , ce Horia Sima 18 noutate aduce una fa ţă de cealalt ă , care sunt termenii acestei opozi ţ ii radicale. Nu vedem cu ce program reformator î ş i motiveaz ă comunismul preten ţ iile de a r ă sturna ş i înlocui lumea veche. Societatea capitalist ă , la vremea ei, ş i-a legitimat existen ţ a prin suflul de întinerire ce 1-a adus societ ăţ ii feudale, prin recuperarea ei conform ă cu necesit ăţ ile timpului. Dar ce orizonturi deschide comunismul omenirii ? Se refer ă comuni ş tii, a ş a cum propaganda lor afirm ă , la reaua întocmire a societ ăţ ii burghezo-capitaliste ş i se lupt ă s ă o înl ă ture, pentru a face loc unei alte structuri sociale, superior concepute, în care vechile racile s ă dispar ă ? Aceast ă tem ă e dezb ă tut ă în toate scrierile, revistele ş i ziarele de inspira ţ ie marxist ă , e reluat ă cu mare alai în toate întrunirile lor publice, dar, în realiz ă rile pe teren ale comunismului, în experien ţ a ce-a f ă cut-o în Rusia ş i în alte p ă r ţ i ale lumii cotropite de ei, constat ă m cu uimire c ă nici vorb ă nu e de o reform ă a vechii societ ăţ i, de un program care s ă îndrepte gre ş elile sistemului capitalist ; c ă , dimpotriv ă - ş i aceasta este singura noutate ce i se poate atribui revolu ţ iei comuniste - aceste gre ş eli revin în manifest ă rile ei cu o intensitate sporit ă ş i cu o for ţă de a generaliza necunoscut ă pân ă în acest moment. S ă d ă m câteva exemple : În societatea burghezo-capitalist ă 1) Ateismul, stare de spirit a unor cercuri restrânse din popula ţ ie, neagresiv ă fa ţă de cei ce- ş i p ă streaz ă credin ţ a în Dumnezeu. 2) Materialismul, concep ţ ie dominant ă a epocii noastre, nu atât de mult sub aspect doctrinar, cât mai ales ca În bol ş evism 1) Ateismul, religie oficial ă a statului, intolerant ă fa ţă de alte culte sau credin ţ e. 2) Materialismul, sistem filozofic ridicat la treapta adev ă rului absolut. Unica filozofie admis ă în ş coli, Menirea na ţ ionalismului 19 regul ă de conduit ă a omului modern. 3) Exploatarea omului de c ă tre om. 4) Tendin ţ a de concentrare a capitalului, de deposedare a micilor capitali ş ti, în favoarea unui grup restrâns de financiari. 5) Stadiu înaintat de descom- punere a persoanei umane. 6) Libertatea interioar ă a omului, stingherit ă tot mai mult de realiz ă rile gigantice ale tehnicii. 7) Primejdie de atomizare a individului, de desprindere a lui din cadrul tradi ţ ional în care a tr ă it pân ă acum (neam, patrie, istorie, cultur ă na ţ ional ă , religie, moravuri). universit ăţ i ş i în oficinele de propagand ă ş i cultur ă ale statului. 3) Exploatrea pân ă la epuizare a omului de c ă tre om. Introducerea sclavajului Modern, a omului-robot ca Unitate de munc ă 4) Expropierea general ă a capitalului mare sau mic. O birocra ţ ie parazitar ă dispune de avu ţ ia ş i munca popoarelor subjugate. 5) Lichidarea esen ţ elor personale din om cu ajutorul dresajului colectiv. 6) Omul aservit total ma ş inii. Tehnica, realizarea suprem ă a aspira ţ iilor umane. 7) Dezna ţ ionalizarea indi- vidului. Transplantarea lui într-un mediu str ă in de toate a ş ez ă mintele trecutului ş i de toate crea ţ iile unui neam. In considera ţ iile acestea, am l ă sat de o parte tot ce apare în istoria bol ş evismului numai ca manevr ă , ca modific ă ri de Horia Sima 20 ordin tactic ale pozi ţ iei sale ş i ne-am orientat numai dup ă obiectivele lor finale care, în sine, au r ă mas invariabile. Imperialismul rusesc, libertatea religioas ă din Rusia, panslavismul, ofensiva ortodox ă , na ţ ionalismul de culoare apar ţ in mijloacelor de ac ţ iune ale bol ş evismului ş i sunt simple etape pân ă la victorie. Ele nu indic ă o convertire a comunismului în na ţ ionalism, o evolu ţ ie a lui spre alte ţ eluri specifice poporului rusesc. Toate concesiile ce s-au f ă cut, într-o direc ţ ie sau alta, de îndat ă ce avantajele lor tactice se vor fi consumat, vor fi condamnate cu asprime ş i trecute prin focul epura ţ iei. Acest tablou comparativ arat ă cu destul ă limpezime ce raporturi între ţ ine comunismul cu societatea capitalist ă . "Noul" const ă în c ă utarea înfrigurat ă a aspectelor ei negative. Bol ş evismul nu îndreapt ă nimic, nu aduce nici o idee generoas ă , ci activeaz ă la maximum fermen ţ ii descompunerii sociale. El extrage r ă ul din societate ş i îl cultiv ă într-o form ă pur ă , într-un mediu consacrat exclusiv dezvolt ă rii lui, a ş a cum se realizeaz ă culturile microbiene. Pentru întâia oar ă în istorie se petrece acest fenomen ciudat, al unei continuit ăţ i de substan ţă între dou ă structuri sociale care se combat cu înver ş unare. Nu e o continuitate de sens pozitiv, nu se trece f ă clia spiritului dintr-o mân ă într-alta, ci, a ş a cum am l ă murit mai înainte, se preia exclusiv materia moart ă pe care a produs-o aceast ă societate. Comunismul fuge de valorile reale ale societ ăţ ii burghezo- capitaliste, dar e avid s ă - ş i însu ş easc ă toate de ş eurile ei, rezultat al uzurii, al timpului, al îmb ă trânirii. For ţ a revolu ţ ionar ă se revolt ă contra for ţ ei conservatoare nu pentru a-i suprima abuzurile, ci pentru c ă nu a perfec ţ ionat îndeajuns tehnica r ă ului ş i nu vrea s ă se despart ă de ultimele m ă rturii de umanitate ş i via ţă liber ă Spiritul bol ş evic este spiritul burghez, epurat de nuan ţ ele intermediare ale r ă ului. În vreme ce în societatea burghezo- capitalist ă r ă ul apare mai mult dintr-o lips ă de veghe a spiritului omenesc, dintr-o gre ş eal ă , în comunism, el este adoptat ca