N. Steinhardt Jurnalul fericirii TREI SOLU Ţ II Testament politic Pentru a ie ş i dintr-un univers concentra ţ ionar - ş i nu e neap ă rat nevoie s ă fie un lag ă r, o temni ţă ori o alt ă form ă de încarcerare; teoria se aplic ă oric ă rui tip de produs al totalitarismului - exist ă solu ţ ia (mistic ă ) a credin ţ ei. Despre aceasta nu va fi vorba în cele ce urmeaz ă , ea fiind consecin ţ a harului prin esen ţă selectiv. Cele trei solu ţ ii la care ne referim sunt strict lume ş ti, au caracter practic ş i se înf ăţ i ş eaz ă ca accesibile ori ş icui. Solu ţ ia întîi: a lui Soljeni ţ în în Primul cerc, Alexandru Isaievici o men ţ ioneaz ă pe scurt, revenind asupr ă -i în volumul I al Arhipelagului Gulag. Ea const ă , pentru oricine p ăş e ş te peste pragul Securit ăţ ii sau altui organ analog de anchet ă , în a- ş i spune cu hot ă rîre: în clipa aceasta chiar mor. îi este permis a- ş i vorbi consolîndu-se: p ă cat de tinere ţ ele ori vai de b ă trîne ţ ele mele, de nevasta mea, de copiii mei, de mine, de talentul ori de bunurile ori puterea mea, de iubita mea, de vinurile pe care n-am s ă le mai beau, de c ă r ţ ile pe care n-am s ă le mai citesc, de plimb ă rile pe care n-am s ă le mai fac, de muzica pe care n-am s ă o mai ascult etc. etc. etc. Dar ceva e sigur ş i ireparabil: de-acum încolo sunt un om mort. Dac ă a ş a gînde ş te, ne ş ov ă itor, insul e salvat. Nu i se mai poate face nimic. Nu mai are cu ce fi amenin ţ at, ş antajat, am ă git, îmbrobodit. De vreme ce se consider ă mort nimic nu-1 mai sperie, îmbrobodi, atrage, atî ţ a. Nu mai poate fi amorsat. Nu mai are - fiindc ă nu mai sper ă , fiindc ă a ie ş it din lume - dup ă ce jindui, ce p ă stra sau redobîndi, pe ce î ş i vinde sufletul, lini ş tea, onoarea. Nu mai exist ă moneta în care s ă -i poat ă fi achitat pre ţ ul tr ă d ă rii. Se cere îns ă , fire ş te, ca hot ă rîre ă s ă fie ferm ă , definitiv ă . Te declari decedat, prime ş ti a te învoi mor ţ ii, desfiin ţ ezi orice speran ţă . Te po ţ i regreta, ca doamna d'Houdetot, po ţ i regreta, îns ă aceast ă sinucidere moral ă ş i prin anticipa ţ ie nu d ă gre ş . Riscul unei ced ă ri, al consim ţ irii la denun ţ , al unei recunoa ş teri fanteziste a pierit cu des ă vir ş ire. Solu ţ ia a doua: a lui Alexandru Zinoviev Este cea g ă sit ă de unul din personajele c ă r ţ ii În ă l ţ imile g ă unoase. Personajul e un om tîn ă r, prezentat sub porecla alegoric ă Zurbagiul. Solu ţ ia st ă în totala neadaplare în sistem. Zurbagiul nu are domiciliu stabil, nu are acte în regul ă , nu e în cîmpul muncii; e un vagabond, e un parazit, e un coate goale ş i o haimana. Tr ă ie ş te de azi pe mîine, din ce i se d ă , din ce pic ă , din te miri ce. E îmbr ă cat în zdren ţ e. Munce ş te pe apucate, uneori, cînd ş i dac ă i se ive ş te prilejul. î ş i petrece mai toat ă vremea în pu ş c ă rii ori lag ă re de munc ă , doarme pe unde apuc ă . Hoin ă re ş te. Pentru nimic în lume nu intr ă în sistem, nici m ă car în cea mai neînsemnat ă , mai p ă c ă toas ă , mai neangajant ă slujb ă . Nici m ă car p ă zitor la porci nu se bag ă , neurmînd pilda eroului unei nuvele a lui Arthur Schnitzler: acela, obsedat de frica de r ă spundere, sfîr ş e ş te porcar. NU, Zurbagiul s-a proiectat (în stil existen ţ ialist) odat ă pentru totdeauna dine de pripas, capr ă rîioas ă , c ă lug ă r budist cer ş etor, smintit, nebun pentru (întru) libertate. Un asemenea om, aflat în marginea societ ăţ ii, e ş i el imun: nici asupra lui nu au de unde exercita presiuni, nu au ce-i lua, nu au ce-i oferi. îl pot oricînd închide, h ă r ţ ui, dispre ţ ui, batjocori: dar le scap ă . Odat ă pentru totdeauna a consim ţ it a- ş i tr ă i via ţ a conform exemplului ş i modelului unui perpetuu azil de noapte. Din s ă r ă cie, neîncredere, neseriozitate ş i-a t ă cut un crez; se aseam ă n ă unui animal s ă lbatec, unei fiare jig ă rite, unui tîlhar la drumul mare. E Ferrante Palia al lui Stendhal. E Zacharias Lichter al lui Matei C ă linescu. E un iurodivîi laic, un drume ţ neplictisit (iar Wotan coborînd pe-acest p ă mînt ce nume poat ă ? Der Wanderer), un jidov r ă t ă citor. Ş i-i slobod la gur ă , vorbe ş te de istov, d ă glas celor mai primejdioase anecdote, nu ş tie ce-i respectul, toate le ia de sus, spune ce-i trece prin minte, roste ş te adev ă ruri pe care ceilal ţ i nu- ş i pot îng ă dui s ă le ş opteasc ă . E copilul din povestea regelui gol, a lui Andersen. E bufonul regelui Lear. E lupul din fabula - ş i ea îndr ă znea ţă a lui La Fontaine: habar nu are de zgard ă E liber, liber, liber. Solu ţ ia a treia: a lui Winston Churchill ş i Vladirair Bukovski Ea se rezum ă : în prezen ţ a tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, n ă pastelor, primejdiilor nu numai c ă nu te dai b ă tut, ci dimpotriv ă sco ţ i din ele pofta nebun ă de a tr ă i ş i de a lupta. în martie 1939, Churchill îi spune Marthei Bibescu: „Va fi r ă zboi. Praf ş i pulbere se va alege din imperiul britanic. Moartea ne pînde ş te pe to ţ i. Iar eu simt c ă întineresc cu dou ă zeci de ani". Cu cît î ţ i merge mai r ă u, cu cît sunt greut ăţ ile mai imense, cu cît e ş ti mai lovit, mai împresurat ori mai supus atacurilor, cu cît nu mai întrevezi vreo n ă dejde probabilistic ă ş i ra ţ ional ă , cu cît cenu ş iul, întunerecul ş i vîscosul se intensific ă , se puh ă vesc ş i se încol ă cesc mai inextricabil, cu cît pericolul te sfrunteaz ă mai direct, cu atît e ş ti mai dornic de iupt ă ş i cuno ş ti un sim ţă mînt (crescînd) de inexplicabil ă ş i covîr ş itoare euforie. E ş ti asaltat din toate p ă r ţ ile, cu for ţ e infinit mai tari ca ale tale: lup ţ i. Te înfrîng: le sfidezi. E ş ti pierdut: ataci. (A ş a vorbea Churchill în 1940). Rîzi, î ţ i ascu ţ i din ţ ii ş i cu ţ itul, întinere ş ti. Te furnic ă fericirea, nespusa fericire de a lovi ş i tu, fie chiar infinit mai pu ţ in. Nu numai c ă nu dezn ă d ă jduie ş ti, c ă nu te declari învins ş i r ă pus, dar ş i gu ş ti din plin bucuria rezisten ţ ei, a împotrivirii ş i încerci o senza ţ ie de n ă valnic ă , dement ă voio ş ie. Solu ţ ia aceasta, fire ş te, presupune o t ă rie de caracter excep ţ ional ă , o concep ţ ie militar ă a vie ţ ii, o formidabil ă îndîrjire moral ă a trupului, o voin ţă de o ţ el înnobilat ş i o s ă n ă tate spiritual ă adamantin ă . E probabil c ă presupune ş i un duh sportiv: s ă - ţ i plac ă b ă t ă lia în sine - înc ă ierarea - mai mult decît succesul. E ş i ea salutar ă ş i absolut ă , deoarece e bazat ă pe un paradox: pe m ă sur ă ce ei te lovesc ş i- ţ i fac mai mult r ă u ş i- ţ i impun suferin ţ e din ce în ce mai nedrepte ş i te încol ţ esc în locuri mai f ă r ă de ie ş ire, tu te vesele ş ti mai tare. tu te înt ă re ş ti, tu întinere ş ti! Cu solu ţ ia Churchill se identific ă ş i solu ţ ia Vladimir Bukovski. Bukovski poveste ş te c ă atunci cînd a primit prima convocare la sediul KGB n-a putut închide un ochi toat ă noaptea. Firesc lucru, î ş i va spune cititorul c ă r ţ ii sale de amintiri, cum nu se poate mai firesc; nesiguran ţ a, frica, emo ţ ia. Dar Bukovski urmeaz ă : n-am mai putut dormi de ner ă bdare. Abia a ş teptam s ă se fac ă ziu ă , s ă fiu în fa ţ a lor, s ă le spun tot ce cred eu despre ei ş i s ă intru în ei ca un tanc. Fericire mai mare nu-mi puteam închipui. Iat ă de ce n-a dormit: nu de team ă , de îngrijorare, de emo ţ ie. Ci de ner ă bdarea de a le striga adev ă rul de la obraz ş i de a intra in ei ca un tanc! Cuvinte mai extraordinare nu cred s ă se fi pronun ţ at ori scris vreodat ă în lume. Ş i m ă întreb - nu pretind c ă e a ş a cum spun eu, nu, cîtu ş i de pu ţ in, m ă întreb doar, nu pot s ă nu m ă întreb - dac ă nu cumva universul acesta, cu toate roiurile lui de galaxii cuprinzînd fiecare mii ori milioane de galaxii fiecare cu miliarde de sori ş i cel pu ţ in cîteva miliarde de planete în jurul acestor sori, dac ă nu cumva toate spa ţ iile, distan ţ ele ş i sferele acestea m ă surate în ani-lumin ă , parseci ş i catralioane de mii de mile, toat ă viermuirea aceasta de materie, a ş tri, comete, sateli ţ i, pulsari, quasari, g ă uri negre, pulberi cosmice, meteori, mai ş tiu eu ce, toate erele, to ţ i eonii, toate timpurile ş i toate continuumurile spa ţ io-temporale ş i toate astrofizicile newtoniene ori relativiste au luat fiin ţă ş i exist ă numai pentru ca s ă fi putut fi exprimate aceste cuvinte ale lui Bukovski. Concluzie Tustrele solu ţ ii sunt certe ş i f ă r ă gre ş Altele pentru a ie ş i dintr-o situa ţ ie-limit ă , dintr-un univers concentra ţ ionar, din mrejele unui proces kafkian, dintr-un joc de tip domino, labirint sau camer ă de anchet ă , din team ă ş i panic ă , din orice curs ă de ş oareci, din orice co ş mar fenomenal nu ş tiu s ă existe. Numai acestea trei. îns ă oricare din ele e bun ă , suficient ă ş i izb ă vitoare. Lua ţ i aminte: Soljeni ţ în, Zinoviev, Churchill, Bukovski. Moartea consim ţ it ă , asumat ă , anticipat ă , provocat ă ; nep ă sarea ş i obr ă znicia; vitejia înso ţ it ă de o veselie turbat ă . Liberi sunte ţ i s ă alege ţ i. Dar se cuvine s ă v ă da ţ i seama c ă - lume ş te, omene ş te vorbind - alt ă cale de a înfrunta cercul de fier - care-i în bun ă parte ş i de cret ă (vezi Starea de asediu a lui Camus: temeiul dictaturii e o fantasm ă : frica) - e foarte îndoielnic s ă g ă si ţ i. Ve ţ i protesta, poate, considerind c ă solu ţ iile subîn ţ eleg o form ă de via ţă echivalent ă cu moartea, ori mai rea ca moartea ori implicînd riscul mor ţ ii fizice în orice clip ă . Asta a ş a este. V ă mira ţ i? Pentru c ă nu l-a ţ i citit pe Igor Safarevici, pentru c ă înc ă nu a ţ i aflat c ă totalitarismul nu e atît închegarea unei teorii economice, biologice ori sociale cît mai ales manifestarea unei atrac ţ ii pentru moarte. Iar secretul celor ce nu se pot încadra în h ă ul totalitar e simplu: ei iubesc via ţ a, nu moartea. Moartea, îns ă , cine, Singur, a învins-o? Cel ce cu moartea o a c ă lcat. Nicolue Niculescu' * E inutil, credem, a explica ra ţ iunea adopt ă rii acestui pseudonim. Reamintim c ă textul fusese destinat unei circula ţ ii mai mult sau mai pu ţ in restrînse. E, de asemenea, inutil a insista asupra leg ă turii intrinseci dintre cele dou ă testamente ale lui N. Steinhardt. Cuvîntul era pentru el doar o expresie a faptei. Creion ş i hîrtie nici gînd s ă fi avut la închisoare. Ar fi a ş adar nesincer s ă încerc a sus ţ ine c ă „jurnalul" acesta a fost ţ inut cronologic; e scris apres coup, în temeiul unor amintiri proaspete ş i vii. De vreme ce nu l-am putut insera în durat ă , cred c ă -mi este permis a-1 prezenta pe s ă rite, a ş a cum, de data aceasta în mod real, mi s-au perindat imaginile, aducerile aminte, cugetele în acel puhoi de impresii c ă ruia ne place a-i da numele de con ş tiin ţă . Efectul, desigur, bate înspre artificial; e un risc pe care trebuie s ă -1 accept. Cred, Doamne, ajut ă necredin ţ ei mele. Marcu 9, 24 Ianuarie 1960 - Un pahar? N-am spart nici un pahar. . . Nu ţ in minte. . . Acesta mi-e r ă spunsul. . . ş i cu adev ă rat nu ţ in minte. Sau totu ş i l-am spart? în August, de ziua ei ş i a mea? Sau nu l-am spart? Nu ş tiu. Ba da, ş tiu. Desigur c ă l-am spart. în August, seara, la mas ă , u ş ile înspre teras ă larg deschise. Dar totodat ă parc ă nici nu-mi reamintesc. Ţ in ş i nu ţ in minte. Totul în decorul acesta ireal ş i subtil, cu grij ă ticluit, m ă îndeamn ă s ă m ă refugiez în confuzie ş i s ă m ă pierd în tulburare: ş i privirile ei, calde ş i comp ă timitoare, ş i privirile lor, iscusite ş i gale ş e. Toboganul consim ţ irii se desf ăş oar ă lin înaintea mea; n-am decît s ă m ă las s ă lunec. A ş putea s ă jur c ă nu-mi aduc aminte - în deplin ă bun ă credin ţă ; cu toate c ă -mi dau seama c ă a ş a s-au petrecut lucrurile, cum le repet ă ea - un pahar de cristal, frumos - cu precizia memoriei unui computer, cu fidelitatea benzii de magnetofon, cu ipocrita sfiiciune a elevului sîrguincios care ş tie prea bine lec ţ ia. M ă uit la ea — e ea, dar ca în vis; face lucruri nea ş teptate, vorbe ş te altfel; ş i, sincronic cu ea, ş i lumea e alta, e suprarealist ă . Uite, ă sta e suprarealismul: obiectele, acelea ş i, cunosc alt ă orînduire, au alt ă finalitate. Va s ă zic ă se poate ş i a ş a. Acum, da, ceainicul e o femeie, soba e un elefant... Max Ernst, Dali, Duchamp... Dar ş i Strig ă tul lui Munch, îmi vine s ă zbier, s ă m ă de ş tept din co ş mar, s ă m ă întorc pe vechiul nost' p ă mînt, bun ş i blînd, unde, cumin ţ i, lucrurile sunt ceea ce ş tim c ă sunt ş i r ă spund menirii pe care le-o atribuim din totdeauna... A ş vrea s ă ies din ora ş ul acesta nelini ş tit al lui Delvaux, din cîmpul acesta al lui Tanguy, cu membre despicate, moi ş i reîntregite dup ă afinit ăţ i bizare, dup ă împerechieri altele decît cele statornicite la noi... La noi, pe p ă mînt. Aici nu poate fi p ă mîntul. Asta nu-i ea. Decoail ă sta dostoievskian ş i expresionist nu poate fiin ţ a aievea. . . M ă în ş el, m ă seme ţ esc: îmi dau ifose, imaginez desigur scena aceasta delirant ă de dragul unui rol pe care ni-ar pl ă cea s ă -1 joc... La urma urmei nici nu ş tiu bine de l-am spart sau nu. Din cristal, gros Dac ă recunosc c ă l-am spart, spun adev ă rul (adev ă rul obiectiv) ş i, 12 odat ă ce am rostit adev ă rul, trebuie s ă merg mai departe ş i s ă recunosc totul ş i deci ca Nego a vorbit du ş m ă nos. ( Ă sta-i tot scopul ş edin ţ ei acesteia de anchet ă nocturn ă , în care ea m ă ap ă r ă cu atîta suspect ă grij ă , îmi întinde atît de amical pr ă jina de salvare; c ă ci ea, vrednic ă de nota maxim ă la memorizare ş i incapabil ă de a uita vreun am ă nunt, iat ă c ă sare rîndurile cînd e vorba de mine ş i vorbele mele de arunci le trece sub t ă cere ori le citeaz ă trunchiat ş i r ă spunde: „Cine le-a spus? nu-mi pot reaminti. Cineva, careva dintre cei prezen ţ i, ş tiu doar c ă s-au pronun ţ at..." Acest „s-au" impersonal ş i neutru, ca-n logistic ă ş i-n structuralism, cît e de complice la adresa mea ş i cum m ă înjose ş te.) A ş adar, vorbind, intru în claritate ş i adev ă r ş i nu mai exist ă cotlon unde s ă m ă pot piti, p ăş esc în zona de lumin ă , ascunzi ş urile dispar instantaneu. Ori, dac ă nu-mi aduc aminte, dac ă fac psihic gestul destinderii ş i relax ă rii, m ă pierd în fumul confuziei, m ă r ă t ă cesc în neaducerea aminte, m ă dau prad ă dulcelui delir al evanescen ţ ei ş i atunci iar recunosc, recunosc pentru c ă acum totul îmi este egal, pentru c ă totul e cenu ş iu ş i aidoma, pentru c ă nimic nu are însemn ă tate ş i precizie. P ă trund în lumea noului roman ş i a literaturii f ă r ă personaje: a lui SE, a lui EI ş i a CELORLAL Ţ I, unde EUL ş i Ş INELE pier, se confund ă în mul ţ imea nediferen ţ iat ă . Personalitatea (ce-i aia?) se cerne m ă runt, se f ă râmi ţ eaz ă , trece toat ă prin sit ă Oricum a ş face, sunt pierdut. E ş ti pierdut, e ş ti pierdut, m ă leag ă n ă duiosul balansoar al ced ă rii ş i oboselii, al scîrbei, al uimirii, al prieteniei recunosc ă toare. (Ea face doar tot ceea ce poate face. Vrea s ă m ă ajute. In fa ţ etele cristalului sclipesc lumîn ă rile de pe masa festiv ă .) Sunt pierdut ş i pentru c ă asta trebuia s ă -mi fie soarta - asta, nu alta. Oare nu-s un mînjit, un ratat, un îmb ă trânit în concesii ş i ced ă ri, în ru ş inate nunii, în sup ă r ă ri grote ş ti, în zvîcniri de invidie, de mîndrie sîngerînd ă , de pofte mereu treze, satisf ă cute dar niciodat ă m ă re ţ ş i pe deplin, mereu ciuntite, nu-i locul meu firesc printre murd ă rii, printre c ă ldicei, haznaua asta odihnitoare a renun ţă rii ş i supunerii, a confirm ă rii adev ă rului adev ă rat nu-i ea cap ă tul logic al unor lungi purulen ţ e? La ce bun s ă mai m ă am ă gesc pe drumurile dep ă rtate ale mîndriei ş i demnit ăţ ii'? Inaccesibile. Calea-i barat ă definitiv. Ce-are a face dac ă l-am spart sau nu? Are. Ceva îmi spune stârnitor c ă are. St ă ruitor, dar în surdin ă . În ţ eleg prea bine — din ce în ce mai bine pe m ă sur ă ce lunga confruntare merge înainte cu oblojite m ă nu ş i - c ă acum se ia hot ă rîrea, c ă de aici se va declan ş a totul. Ş i dr ă covenia e c ă oricum a ş suci-o tot prins în capcan ă r ă mîn. Ori pe calea adev ă rului ori pe a lunec ă rii în cea ţ a de ş ert ă ciunii, tot pierdut sunt, tot va trebui s ă recunosc. Atîta doar s ă m ă îmbie mai ame ţ itor ş i parc ă mai cu înduraie 13 calea neaducerii aminte, calea confuziei, unde toate-s egale ş i lipsite de sens, de importan ţă Sunt pierdut! Pierdut? A! nu. Iat ă c ă din fundurile Pantelimonului ş i ale Cluceresii - ale mahalalei ş i satului - mije ş te deodat ă un alt gînd, o a treia solu ţ ie. A! nu, umilin ţ a ced ă rii e de la diavol. în jur nu-i cea ţă , în mine nu-i delir: sunt în plin ă realitate, ce v ă d e adev ă rat. Pantelimonul ş i Clucereasa îmi ş optesc — asemenea unor colegi de n ă dejde care sufl ă precis: ce, te la ş i prins de fantasmagorie? Ia vino- ţ i în fire. Da, ea e. Da, totul e adev ă rat. S ă fii calm ş i cinic ş i abil. Repet ă , abil. Da, exist ă , mai exist ă o negîndit ă a treia solu ţ ie. Datoria ta în clipa asta e s ă fii vulgar de calm, de îndemînatec, de nep ă s ă tor. Fii ţă ran, ovreia ş ule. Fii mahalagiu. Nea Maladie pe care 1-a furat slujnica; nea Pan ă gîlcevosu pe care vrea s ă -1 în ş ele vecinul; nea Ionic ă pe care consoarta nu-1 duce de nas; unchie ş ul Pandele încurc ă lume, mo ş Urcan b ă trînul la care farti ţ iile nu ţ in. Nu sunt pe Venusberg ş i asta nu-i noaptea Valpurgiei. Sunt într-un birou de anchet ă al Securit ăţ ii, pe calea Plevnei (degeaba, punîndu-mi ochelarii negri, m-a ţ i învîrtit cu ma ş ina prin curtea caz ă rmii Malmaison), ş i asta-i T., care a trecut de partea lor... De ce? Cum oare? Nu se poate! De ce, nu ş tiu ş i nici nu m ă intereseaz ă . Iar cît prive ş te imposibilitatea, iat ă c ă se poate. S ă nu fiu scolastic, untdelemnul înghea ţă , orice ar spune Aristotel. Paharul? Desigur c ă ş tiu. Desigur c ă l-am spart. (Un gest stîngaci ş i cît de ru ş inat ra-am sim ţ it. A, cioburile nu aduc noroc decît pe nem ţ e ş te.) Dar singura mea datorie acum e s ă fiu calm, iste ţ ş i înc ă p ăţ înat. Dur. Tare de cap. Ursuz. Laconic. îmbufnat. Solu ţ ia a treia. Nici nu recunosc c ă l-am spart, nici nu m ă las prad ă ame ţ elii. Nici tu prostia fricii, nici tu vraja buim ă cirii. Ci altceva: minciuna. Minciuna lini ş tit ă ş i priceput ă Asta-mi r ă mîne, asta e calea a treia; s ă fiu ţă ran de ş tept ş i mahalagiu viclean. Calm ş i dîrz. La în ă l ţ imea lor. A ei ş i a lor. Nu mai sus. Numi aduc aminte, punct ş i gata. Ş i nu ş tiu. Ş i tac. Ş i amu ţ esc. Nu recunosc. Nu cedez. Nu ş tiu, dom'le. Nu-mi aduc aminte de nimic. Ca un ţ ap logodit. Nici în pat nici sub pat. Nici în car nici în c ă ru ţă . Ca fasolea în ziua de Pa ş ti. Nea Lache la iarmaroc: nu las ă nici o par ă din pre ţ ; nea Simache la judecat ă : nu se las ă el înfundat. Nea Gruia la tocmeal ă : nu ş i nu ş i iar nu. Iat ă a treia solu ţ ie - nea ş teptat ă ş i stranie: minciuna. Minciuna binecuvîntat ă , ş optit ă de Hristos. (Hristos: El e, nu m-a uitat, bat clopotele toate. Voi fi al Lui. Sunt al Lui. Al Lui am fost mereu. în cea mai infim ă dintre frac ţ iuni de secund ă al Lui devin pentru totdeauna.) Minciuna neru ş inat ă , domoal ă , cît mai iscusit ă Feciorul lui nea Tache 14 vame ş ul. Tata la plecare: s ă nu fii jidan fricos, s ă nu te caci în pantaloni. Suprarealismul e de la Paris, delirul o fi bun la Zurich, la cafenea. Aici nu-i acolo. Aici se opre ş te trenu-n gar ă , nu gara la tren. Aici e ţ ara lui Ion, a Fanario ţ ilor ş i a lui Soarbe-Zeam ă , aici Vlad Ţ epe ş i-a tras pe solii turci în ţ eap ă , nu le-a spus „trage ţ i întîi dumneavoastr ă , domnilor englezi", iar Petrache Carp i-a ar ă tat lui Vod ă Carol c ă porumbul se m ă nînc ă cu mîna, aici e pe via ţă ş i pe moarte, aici nu e decor sofisticat ş i suprem de nebunatic, nu-s draperii ş i delicii, nu-i paradis ori iad artificial, aici e ca la dughean ă , ca la tejghea, ca la obor; ca la proces de clironomie; nu-i cu giuvaericale, e cu pietre, cu bolovani ( ş i dintr-odat ă gîndul m ă poart ă spre Brâncu ş i, ţă ran hot ă rît care- ş i ciople ş te materialul cu gesturi mari de cosa ş ). Aici e sc ă ld ă toarea Vitezda 1: te arunci ori ba. Aici, acum, acum, acum. Aici te declari b ă iete, aici, pe loc, alegi. Acum trebuie s ă m ă aleg, s ă m ă proiectez. M ă avînt? Pot? Vreau? Ş tiu? Ce curios lucru: v ă d c ă dac ă vreau s ă apuc pe calea cre ş tinismului trebuie s ă mint. Cum a min ţ it ş i poporul acesta (în mijlocul c ă ruia m-am n ă scut ş i spre care m ă simt mereu atras) - ş i bine a f ă cut - cînd a fost nevoit s ă se plece fesului, neam ţ ului, moscovitului. Trebuie s ă mint a ş a cum în matematici solu ţ ia uneori nu poate fi g ă sit ă decît mai întîi complicînd datele, ocolind miezul problemei. Trebuie s ă mint. Asta înseamn ă c ă lucrurile nu sunt atît de simple. Lumea nu e simpl ă . Asta înseamn ă c ă bine a zis Julien Benda cînd a zis c ă ur ăş te pe cei ce complic ă lucrurile simple, dar nu mai pu ţ in pe cei ce simplific ă lucrurile complicate. Cre ş tinismul, b ă iete, nu-i tot una cu prostia. Apele rîului Tîrgului ş i rîului Doamnei nu curg pentru neto ţ i ş i clopotele bisericii Capra nu bat numai pentru babe cucernice. Las' c ă ş i alea cît îs de surde ş i tot o potrivesc. Ea e pe-un scaun la vreo doi metri în stînga mea; ei în fa ţ a, la birou. A, a ţ i vrea voi s ă m ă las cuprins de vraja semi-visului, de fumul ame ţ itor al unei scenografii suprarealiste... Intelectualii or fi slabi, dar cunoa ş terea c ă r ţ ilor nu-i f ă r ă de folos c ă ci poate da, acut ă , senza ţ ia unui deja vu ori m ă car a unui deja imagine... Iat ă c ă prinde bine. Nici buchea nu-i de lep ă dat. Nu, oi fi eu ovrei ş i sensibil, dar a ţ i uitat ( ş i ai uitat ş i tu, cînd ai calculat cu ei, c ă ci bun ă voin ţ a ta ce poate fi de nu mijlocul de a m ă atrage al ă turi de tine, de a-mi u ş ura drumul, de a-mi auri ş i a-mi îndulci pilula de fiere care-i de c ă cat? - uite c ă am început s ă vorbesc buruienos, ca niciodat ă , ş i ce stenic e! ce minunat m ă simt - chirurgii ş i militarii d-aia se vede c ă înjur ă , ca s ă nu piard ă contactul cu fapta, s ă nu se lase fura ţ i de nep ă sare, s ă nu le fie tot una), a ţ i uitat c ă sunt n ă scut la mahala ş i tr ă it la ţ ar ă . Pantelimonul ş i Clucereasa. 15 Dur. Simplu. Plin de în ţ eleapt ă ş iretenie. Mai e timp. Cre ş tinismul nu e neap ă rat bleg. A ş adar: - Nu ţ in minte nimic. Nu ş tiu s ă fi spart vreun pahar. Nu l-am auzit pe comeseanul nostru spunînd ceva du ş m ă nos. - M ă , ai fost la masa aceea? Ş i nu s-a discutat du ş m ă nos? - La mas ă am fost, era ziua mea ş i în ajun fusese a ei. Dar nu s-a discutat du ş m ă nos. - Nu ţ ii minte? -Nu. - Da paharu ţ ii minte c ă l-ai spart! - Nici. - M ă , ţ i-e prieten ă . ( Ş i mi-o arat ă , dramatic, ceremonios.) Recuno ş ti c ă ţ i-e prieten ă ? - Recunosc. - Atunci? De ce ar spune c ă ai auzit ce n-ai auzit? Ce, nu cumva vrei s ă spui c ă minte? - Nu ş tiu. Nu spun c ă minte. Spun c ă nu-mi reamintesc eu nimic. Ceainicul e ceainic. Soba nu-i elefant. în p ă mînt încol ţ e ş te griul. Din piatr ă se fac case ş i se dureaz ă statui. Hristos nu-i Dumnezeu al neorînduielii ş i al m ăş tilor. Jupîn Codîrl ă greu de cap. Iar ea? Ea e cu ei - simplu ca bun ă ziua. E de partea cealalt ă . Da, au f ă cut ei ceva înc ă nef ă cut. Au adus, e drep, în lume ceva nou: pîn ă acum dac ă voiai s ă pierzi un om te adresai du ş manilor s ă i: so ţ iei de care a divor ţ at, prietenului de care s-a rupt, asociatului pe care 1-a tîrît la tribunal; aportul noului, inova ţ ia cea mai de seam ă este c ă pentru a distruge un ins ei nu merg la certa ţ ii ci la prietenii lui, la nevast ă , la copii, la ibovnice, la cei pe care-i iube ş te ş i-n care ş i-a pus, omene ş te, proste ş te, încrederea ş i setea de afec ţ iune. Ame ţ eal ă . Ame ţ eala e senza ţ ia cea mai chinuitoare. Nici o durere nu-i atît de cumplit ă . Ame ţ eala. Lumea se învîrte, se desface, te desfaci ş i tu, e ş ti rupt în buc ăţ i. Obiectele se r ă sucesc, am v ă zut eu un film expresionist dup ă Crim ă ş i pedeapsa; toate erau strîmbe: acoperi ş urile, gardurile, felinarele. Chinul e atroce. R ă sturnarea: prietenul te acuz ă . Blocurile se pr ă bu ş esc. Ea e dincolo, acum e din ce în ce mai plictisit ă , („Ei ce zici? Uite- ţ i marfa!"") mai chircit ă Cutremurul spintec ă solul ş i- ţ i spintec ă fiin ţ a, pe o linie median ă Hai, hai, Dostoievski nu a predicat ame ţ eala, ci pe Domnul Hristos. Hai, în ţ elege ş i d ă - ţ i seama de ce nu- ţ i vine a crede: nu e ş ti prea fricos ş i nu e ş ti sofisticat. A p ă truns ş i-n tine ceva din bruta vulpenie a mahalagiului, din înc ă p ăţ înarea ţă ranului. Hai, ş tii ce ai de f ă cut, hai nu te mai am ă gi, ai ş i ales; po ţ i rezista ş i e ş ti treaz pe deplin, hai în ţ elege 16 - oricît te-ar uimi, te-ar speria - d ă - ţ i seama c ă ai cî ş tigat, ţ ine-1 pe NU în bra ţ e, e al t ă u, suprarealismul e doar o teorie, via ţ a nu-i tot una cu visul, aici nu-i ceain ă rie de opium ş i nici salon al suavelor miresme, aici e un tic ă los de birou de anchet ă , statistica dovede ş te c ă realitatea nu-i vis: Valery avea dreptate. Ai vrea tu s ă te refugiezi în fric ă , în brum ă , în co ş mar. . ai vrea... Ar fi u ş or, - ce dulce ar fi s ă te po ţ i ad ă posti între vis ş i via ţă , în confuzie sau incert, printre delicioase cadavre sau pe masa de opera ţ ii, între umbrel ă ş i ma ş ina de cusut, în cada lui Marat transformat ă în balon zbur ă tor, la Samarkand într-un palat din o mie de nop ţ i ş i o noapte, în delir, delirul, izvorul tuturor compromisurilor. Dar nu te mai po ţ i recuza. Cine ţ i-ar oferi ad ă post? S-a zis cu tine, ovreia ş ule, intelectualule, or ăş anule: ai înc ă l ţ at opincile realit ăţ ii, au s ă - ţ i b ă t ă toreasc ă t ă lpile. De-acum s-a ispr ă vit cu delicate ţ urile ş i iluziile mîngîietoare, cu pleoapele l ă sate peste lascive, odihnitoare alc ă tuiri de alte lumi, mai blînde, mai ductile. Nu te mai po ţ i refugia în imaginar: e ş ti bun de front, bun de rezisten ţă , bun de minciuni sfinte ş i grijuliu ticluite, bun de înd ă r ă tnicie. E ş ti bun de foc. Nu ţ i-a mers la reformare, Nuh ă m. înainte, mar ş ! - Nae lonescu spune c ă cine nu are sînge românesc poate fi „bun Român", dar cu nici un pre ţ ş i orice s-ar petrece nu poate fi „Român". A ş a ş i este, dac ă nu-i decît pe m ă sura putin ţ elor omene ş ti. Dar ce nu e cu putin ţă la oameni e cu putin ţă la Dumnezeu. Pe cale omeneasc ă , obi ş nuit ă , dup ă fire, nu po ţ i trece de la însu ş irea de „bun Român" la starea de „Român". Dar prin botezul sîngelui, ca v ă rul meu Teodor la M ă r ăş e ş ti, dar pe cale de transfigurare? Cum de nu ş i-a adus Nae lonescu aminte de Matei 19, 26, de Marcu 10, 27, de Luca 18, 27? Cum de n-a în ţ eles c ă ş i aici exist ă un drum pres ă rat cu flori de iasomie ş i cu minuni, al înnoirii care face ca toate s ă devin ă cu putin ţă , u ş oare? Cui crede c ă vinul se poate preschimba în sînge, nu-i vine greu a recunoa ş te c ă duhul poate s ă vîr ş i muta ţ ii semiotice cu sîngele. Biologic, etnic, da. Mistic, problemele se pun îns ă cu totul altfel ş i ceea ce nu e cu putin ţă pe un plan devine cu torul posibil, degrab ă , pe cel ă lalt. (Matei 19, 26: Dar Iisus, privind la ei le-a zis: La oameni aceasta e cu neputin ţă , la Dumnezeu îns ă toate sunt cu putin ţă : Marcu 10, 27: Iisus privind la ei, le-a zis: La oameni lucrul e cu neputin ţă , dar nu la Dumnezeu. C ă ci la Dumnezeu toate sunt cu putin ţă ; Luca 18, 27: Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputin ţă la oameni sunt cu putin ţă la Dumnezeu. - Aten ţ ie la acel privind la ei, care arat ă cît ă însemn ă tate 17 d ă dea lisus acestor cuvinte pline de tîlc, ş i greu, poate, nu de în ţ eles, ci de asimilat.) 28 August 1964 Nimeni nu se face cre ş tin, m ă car de prime ş te botezul, ca mine, tîrziu în via ţă . Gîndesc c ă nu-i altminteri nici în conversiunile cutremur ă toare. Chemarea e mereu anterioar ă - oricît de adînc, de subtil, de iscusit ar fi t ă inuit ă . Pascal: Tu ne mc chercherais poinl... : Mereu logica r ă st ă lm ă cit ă : cau ţ i ceea ce ai g ă sit, g ă se ş ti ceea ce ţ i s-a preg ă tit, ţ i s-a ş i dat. Trag dou ă concluzii: întîi, adev ă ratele temeiuri ale concep ţ iei cre ş tine: absurdul ş i paradoxul. Apoi, divinitatea lucreaz ă am ă nun ţ it ş i cu pricepere, ş i cînd r ă spl ă te ş te ş i cînd pedepse ş te. Se în ş eal ă amarnic to ţ i cei ce cred - ş i nu-s totdeauna nerozi - c ă -1 pot duce pe Dumnezeu, c ă -1 pot ş mecheri. Nicidecum. D ă sau bate cu nespus de mig ă lit rafinament. De unde rezult ă c ă Dumnezeu nu e numai bun, drept, atotputernic etc, e ş i foarte de ş tept. 29 August Mii de draci m ă furnic ă v ă zînd cum este confundat cre ş tinismul cu prostia, cu un fel de cucernicie tîmp ă ş i la şă , o bondieuserie (e expresia lui tante Alice), ca ş i cum menirea cre ş tinismului n-ar fi decît s ă lase lumea batjocorit ă de for ţ ele r ă ului, iar el s ă înlesneasc ă f ă r ă delegile dat fiind c ă e prin defini ţ ie osîndit la cecitate ş i paraplegie. Denis de Rougemont: S ă nu judec ă m pe al ţ ii, dar cînd arde casa vecinului nu stau s ă m ă rog ş i s ă m ă îmbun ă t ăţ esc; chem pompierii, alerg la ci ş mea. De nu, se nume ş te c ă sunt fudul ş i c ă nu-mi iubesc aproapele. Macaulay: este drept c ă nu avem voie s ă ne r ă scul ă m împotriva lui Nero c ă ci orice putere de Sus este, dar nici nu trebuie s ă -i s ă rim lui Nero în ajutor dac ă se întâmpl ă s ă fie atacat. (Eisenhower ş i Foster Dulles în toamna lui '56.) Una e s ă te r ă scoli, alta e s ă aprobi. Cînd a c ă zut Iacob al II-lea, s-au g ă sit episcopi anglicani care s ă -1 urmeze în exil pe regele procatolic, ori poate catolic, numai pentru c ă era suveranul legitim ş i, orice s-ar fi întîmplat, nu putea fi înlocuit. 18 Cre ş tinismul neajutorat ş i neputincios este o concep ţ ie eretic ă deoarece nesocote ş te îndemnul Domnului (Matei 10, 16: „fi ţ i dar în ţ elep ţ i ca ş eipii ş i nevinova ţ i ca porumbeii") ' ş i trece peste textele Sfîntului Pavel (Efes. 5, 17: „Drept aceea, nu fi ţ i f ă r ă de minte", II Tim. 4, 5: „tu fii treaz în toate...", 7/7. 1, 8: „s ă fie... treaz la minte" ş i mai îndeosebi I Cor. 14, 20: „Fra ţ ilor nu fi ţ i copii la minte; ci la r ă utate fi ţ i copii, iar la minte fi ţ i oameni mari"). Nic ă ieri ş i niciodat ă nu ne-a cerut Hristos s ă fim pro ş ti. Ne cheam ă s ă fim buni, blînzi, cinsti ţ i, smeri ţ i cu inima, dar nu tîmpi ţ i. (Numai despre p ă catele noastre spune la Pateric „s ă le tîmpim".) Cum de-ar fi putut prosl ă vi prostia Cel care ne d ă sfatul de-a fi mereu treji ca s ă nu ne l ă s ă m surprin ş i de satana? Ş i-apoi, tot la I Cor. (14, 33) st ă scris c ă „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorînduielii". Iar rînduiala se opune mai presus de orice neîndemîn ă rii z ă p ă cite, sl ă biciunii nehot ă rîte, neîn ţ elegerii obtuze. Domnul iube ş te nevinov ăţ ia, nu imbecilitatea. Iubesc naivitatea, zice ş i Leon Daudet, dar nu la b ă rbo ş i. B ă rbo ş ii se cade s ă fie în ţ elep ţ i. S ă ş tim, ş i ei ş i noi, c ă mai mult r ă u iese adeseori de pe urma prostiei decît a r ă ut ăţ ii. Nu, slujitorilor diavolului, adic ă ş mecherilor, prea le-ar veni la îndemîn ă s ă fim pro ş ti. Dumnezeu, printre altele, ne porunce ş te s ă fim inteligen ţ i. (Pentru cine este înzestrat cu darul în ţ elegerii, prostia - m ă car de la un anume punct încolo - e p ă cat: p ă cat de sl ă biciune ş i de lene, de nefolosire a talentului. Iar cînd au auzit glasul Domnului Dumnezeu... s-au ascuns.) - Po ţ i s ă nu p ă c ă tuie ş ti de fric ă E o treapt ă inferioar ă , bun ă ş i ea. Ori din dragoste: cum o fac sfin ţ ii ş i caracterele superioare. Dar ş i de ni ş ine. O teribil ă ru ş ine, asem ă n ă toare cu a fi f ă cut un lucru necuviincios în fa ţ a unei persoane delicate, a fi trîntit o vorb ă urît ă în fa ţ a unei femei b ă trîne, a fi în ş elat un om care se încrede în tine. Dup ă ce l-ai cunoscut pe Hristos î ţ i vine greu s ă p ă c ă tuie ş ti, ţ i-e teribil de în ş ine. Camera 18 De ce-1 s ă rut ă Iisus Hristos pe marele inchizitor în apologul din Fra ţ ii Karamazov? îi r ă spund doctorului Al-G. pre limba lui, adic ă în stil indianist: ca s ă -1 treac ă de la avidya 3 la vidya 4 ca s ă spulbere maya 5, adic ă s ă împr ăş tie fumul, s ă îndep ă rteze v ă lul, s ă risipeasc ă magia. Dup ă ce este s ă rutat, marele inchizitor, în sfîr ş it, vede realitatea. S ă rutul, pe gur ă , ac ţ ioneaz ă ca un ş oc, zguduie, treze ş te. 19 Capodopera artistic ă are un efect asem ă n ă tor: ş i ea dezvr ă je ş te. Credin ţ a ne d ă bucurie pentru c ă ne pune brusc de acord cu ce este real. De unde rezult ă ca realitatea - realitatea cea necorupt ă - e frumoas ă ş i c ă rezonan ţ a e o lege fundamental ă . Efectul Moessbauer generalizat. - Dup ă arestarea lui Paul Dim., la începutul lui 1955, Yolanda St. - din familia lui Eminescu, nepoat ă de fiu a c ă pitanului Matei Eminovici (pîn ă prin 54, înainte de a se rem ă rita, isc ă lea ş i ea Eminovici) - i-a spus lui T.: „Bine i-au f ă cut. Sper s ă le dee m ă car zece ani, ş i lui ş i celorlal ţ i." (Vorba vine, dar se vedea c ă -i sup ă rat ă .) „ Ş i Nicu al t ă u, crede c ă -i st ă frumos s-o fac ă pe legionarul?" Am fost dojeni ţ i ş i atunci ş i mai tîrziu c ă am tr ă nc ă nit prea mult, c ă n-am ş tiut s ă ne ţ inem gura. La care am putea r ă spunde: „Crezut-am, pentru aceea am ş i gr ă it - ş i noi credem, pentru aceea ş i gr ă im." (II Cor. 4, 13) ori „Crezut-am, pentru aceea am gr ă it {Ps. CXV). Sau l-am putea cita pe un autor mai nou, pe Brice Parain, dup ă care a vorbi sau a t ă cea e tot una cu s ă tr ă ie ş ti ori s ă mori. Ne-a osîndit ş i un tîn ă r la a c ă rui p ă rere ţ in mult. Acesta (Toma Pavel) 1-a invocat pe Wilhelm Tell. în stilul noii genera ţ ii; Teii s-a priceput s ă tac ă , ş i-a ţ inut îndelung moaca ş i ca s ă evite orice provocare nici nu trecea prin pia ţ a unde sta g ă ina lui Gessler. Dar cînd i-a venit la îndemîn ă , n-a mai stat pe gînduri, a trecut la fapte, fulger ă tor. Arde-l! (Pe Gessler, nu simbolul: p ă l ă ria.) A ş a e. Argumentul e valabil ş i-n fond rezum ă istoria Românilor. M ă rturisesc c ă vorbele în ţ elepte ale tîn ă rului m-au usturat. Nu avem îns ă dreptul s ă ne ap ă r ă m ş i noi trecutul, isprava? Poate c ă , în lips ă de altceva, nu-i nici vorbirea de lep ă dat. în orice caz, face cît o spovedanie, e lini ş titoare. S ă rman ă apologie; dar dac ă -i singura? In leg ă tur ă cu aceasta apare ş i teribila problem ă a lui 2+2=4. Exemplul lui Tudor Vianu ş i altora ca el, care ţ ineau cursuri serioase ş i conferin ţ e instmctive ori rosteau fraze armonios ş i temeinic înjghebate, ne era mereu dat - dat, de nu chiar azvîrlit în fa ţă . Dar nu vorbesc oare în de ş ert? întrebam noi. Nu, ni se r ă spundea, deoarece afirmarea adev ă rurilor ve ş nice este oricînd bine venit ă , e întotdeauna s ă n ă tos ş i util s ă ar ăţ i c ă doi ş i cu doi fac patru. (Doi ş i cu doi fac patru reprezenta formula bunului sim ţ , a dreptului natural, a nestric ă cioaselor axiome.) Povestea aceasta cu doi ş i cu doi fac patru eu o ş tiam înc ă mai de mult. Ş tiam bun ă oar ă de la Camus c ă „vine mereu în istorie o clip ă cînd cei care afirm ă c ă doi plus doi fac patru sunt pedepsi ţ i cu moartea." Iar de la Dostoievski, în alt fel, c ă dou ă ori doi fac patru nu mai e via ţă ci obîr ş ie a mor ţ ii. Omului, zice Dostoievski, i-a fost neîncetat fric ă de aceast ă regul ă ; o tot caut ă , de dragul ei str ă bate oceanele, î ş i jertfe ş te 20 via ţ a în c ă utarea aceasta, dar se însp ă imînt ă la ghidul c ă va da de ea. E un principiu de moarte, ş i bun lucm este c ă uneori doi ş i cu doi mai fac ş i cinci. Orwell, îns ă , crede altminteri, crede c ă libertatea înseamn ă libertatea de a spune c ă doi plus doi fac patru ş i c ă deîndat ă ce lucrul acesta e recunoscut restul tot urmeaz ă de la sine. Cum puteam împ ă ca între ele acestea toate, mai ales c ă silueta c ă rturarului care, în mijlocul iure ş ului, enun ţă calm adev ă rurile simple ş i eterne, nu e lipsit ă de m ă re ţ ie? Eram z ă p ă cit, pîn ă ce m-am putut l ă muri; atît de mul ţ umit am fost de explica ţ ia g ă sit ă încît pe loc i-am trimis o scrisoare coanei Lenu ţ a, mama lui Alecu, vajnic ă reac ţ ionar ă , femeie înalt ă ş i frumoas ă , moldoveanc ă st ă pîn ă pe un grai f ă r ă ocoluri ş i perdele. Coan ă Lenu ţ o, i-am scris ( ş i mania aceasta de a ne expedia epistole unul altuia, loco, a fost ş i ea criticat ă cu asprime, socotindu-se curat r ă sf ăţ , înl ă turind orice posibilitate de scuz ă ), tiraniile nu interzic rostirea adev ă rurilor, ci numai a unora, mai bine zis a unuia anume, a celui de care o doare pe respectiva tiranie. Omul ş i el înghite s ă -i spui multe de la obraz, dar se cutremur ă cînd dai peste ceea ce Englezii numesc „cadavrul din dulap" ori „adev ă rul de-acas ă " ş i începi a dezv ă lui ce singur nu îndr ă zne ş te a- ş i m ă rturisi, cînd ri ş ti s ă atingi punctul fragil ş i vulnerabil despre care arhitectura esoteric ă spune c ă exist ă în orice cl ă dire în ă l ţ at ă pe suprafa ţ a p ă mîntului acestuia ş i poate duce într-o clipit ă la n ă ruirea edificiului întreg. The skeleton in the cupboard ş i hometruth sunt expresii intraductibile în române ş te, dar îmbinîndu-le ş i trecîndu-le în spa ţ iul mioritic, îmi vine a crede c ă sunt un fel de echivalent al so ţ iei me ş terului Manole, prins ă în ziduri ş i-n amintire ş i rugîndu-se pentru bietul (ori tic ă losul) de om creator cu suspine negr ă ite, ca Duhul pentru p ă c ă tos. Revolu ţ ia francez ă era gata s ă îng ă duie proclamarea multor adev ă ruri, dar pedepsea cu moartea pe cel care îndr ă znea s ă îngîne c ă simplul fapt de a te fi n ă scut nobil nu este un argument îndestul ă tor pentru a ţ i se t ă ia capul f ă r ă alt ă procedur ă decît simpla identificare. {Legea din Priar, anul II). Ş i pe vremea lui Cromwell ş i a puritanilor se spuneau multe lucruri bine inten ţ ionate, dar vai de cel care punea la îndoial ă absoluta validitate a prescrip ţ iilor morale din Vechiul Testament, în sensul lor absolut literal. Ş i în frumoasele ora ş e Geneva, Miinster ori Floren ţ a, pe vremea lui Calvin, a lui Thomas Miinzer, a lui Johannes von Leyden ori a lui Savonarola se auzeau cuvînt ă ri pline de adev ă ruri ş i lucruri exacte ş i se exprimau idei vrednice s ă fie luate în seam ă , dar exista de fiecare dat ă cîte un adev ă r scandalos - blasfematoriu - cu des ă vîr ş ire interzis folosirii publice. Plata folosirii: moartea. Secretul, a ş adar, coan ă Lenu ţă , iat ă -1: doi ş i cu doi fac patru este o formul ă algebric ă : nou ă ne revine de fiecare dat ă sarcina s-o 21 aritmetiz ă m. A spune c ă doi ş i cu doi egal patru nu înseamn ă a declara ca Tudor Vianu c ă Goethe a scris Poezie ş i Adev ă r, c ă Voltaire a murit în 1778 ori c ă Balzac, domnilor, e un realist romantic. Sau a ţ ine, ca George C ă linescu, admirabile inedite prelegeri despre via ţ a ş i opera lui Eminescu. Cînd al ă turi de tine oamenii sunt t ă ia ţ i cu ferestr ă ul, dac ă vrei s ă enun ţ i c ă doi ş i cu doi fac patru înseamn ă c ă trebuie s ă urli cît te ţ ine co ş ul pieptului: este o nedreptate strig ă toare la cer ca oamenii s ă fie t ă ia ţ i în dou ă cu ferestr ă ul. Sub domnia lui Robespierre afirmau c ă doi ş i cu doi fac patru cei care se revoltau împotriva faptului c ă ni ş te oameni erau trimi ş i la ghilotin ă numai pentru c ă se n ă scuser ă nobili. (Prevestise el ceva, Beaumarchais, dar nimerise pe de l ă turi, ca leremia!) Sub Calvin, la fel, cei care nu puteau s ă nu se cutremure v ă zînd c ă sunt sorti ţ i mortii to ţ i cuget ă torii care nu aprobau întocmai teologumenele lui maître Calvin. S ă n ă toas ă aritmetic ă ar fi f ă cut cine i-ar fi expus lui Caligula îndoielile sale cu privire la putin ţ a de a conferi calitatea de consul unui cal. Ş i a ş a mai departe de fiecare dat ă . Pe doi ori doi patru, alde Vianu, C ă linescu sau Ralea l-ar fi putut aritmetiza vorbind, bun ă oar ă , desp