1 DANION VASILE – n ă scut la 15 august 1974 în Bucure ş ti. Desf ăş oar ă o intens ă activitate apologetic ă (articole, c ă r ţ i, conferin ţ e ş i emisiuni radiofonice). Este doctorand în Patrologie la Facultatea de Teologie din Universitatea Aristotel, Tesalonic. SCRIERI (ultima edi ţ ie): Jurnalul convertirii. De la zei ţ a mor ţ ii la Împ ă ratul Vie ţ ii (Editura Lucman, 2006), Despre reîncarnare ş i invazia extraterestr ă (Editura Egumeni ţ a, 2006), Taina iubirii (Editura Egumeni ţ a, 2006), Despre horoscop, cutremure ş i ghicirea viitorului (Editura Lucman, 2006), Bucuria Cr ă ciunului (Editura Agapis, 2006), Despre înfruntarea bolii (Editura Lucman, 2006), Noi sfin ţ i preo ţ i de mir (Editura Lucman, 2006), Tinerii ş i sexualitatea – Între iubire ş i p ă cat (Editura Lucman, 2006), Tinerii ş i sexualitatea – Întreb ă ri ş i r ă spunsuri (Editura Lucman, 2006), Ne vorbesc p ă rin ţ ii athoni ţ i (Editura Lucman, 2006), Despre înfruntarea necazurilor (Editura Lucman, 2006), Cum s ă ne cre ş tem copiii (Editura Sophia, 2006), D ă râmarea idolilor (Editura Egumeni ţ a, 2005) Tinerii ş i sexualitatea – P ă cate noi, p ă cate vechi (Editura Egumeni ţ a, 2005), Patericul mi- renilor. Pilde pentru secolul XXI (Editura Egumeni ţ a, 2004), Mângâiere pentru bolnavi (Editura Egumeni ţ a, 2004), Despre înaintemerg ă torii Antihristului (Editura Cartea Ortodox ă , 2004), Cartea nun ţ ii (Editura Egumeni ţ a, 2004). ( C ă r ţ ile pot fi comandate la editura@sophia.ro ) În curs de apari ţ ie: Limonariul pentru mireni Pentru coresponden ţă : Editura Sophia , str. Ion Minulescu, nr. 36, sector 3, cod 031216, Bucure ş ti danionvasile@yahoo.com www.danionvasile.ro www.sfaturiortodoxe.ro 2 Danion Vasile Evanghelia versus Iuda - o abordare ortodox ă - Tip ă rit ă cu binecuvântarea Prea Sfin ţ itului P ă rinte Galaction, Episcopul Alexandriei ş i Teleormanului Editura Cartea Ortodox ă Bucure ş ti, 2006 3 Redactor: Elena Marinescu Coperta: Mona Velciov © Danion Vasile Descrierea CIP a Bibliotecii Na ț ionale a României VASILE, DANION Evanghelia versus Iuda / Danion Vasile. – Bucure ş ti : Editura Sophia ; Alexandria : Cartea Ortodox ă , 2006 Bibliogr. ISBN (10) 973 ‐ 7623 ‐ 78 ‐ 9 ; ISBN (13) 978 ‐ 973 ‐ 7623 ‐ 78 ‐ 2 ISBN (10) 973 ‐ 1710 ‐ 16 ‐ 7 ; ISBN (13) 978 ‐ 973 ‐ 1710 ‐ 16 ‐ 7 2 4 ÎN LOC DE PREFA ŢĂ Despre Iuda, despre mine ş i despre tine Suntem mai cunoscu ţ i decât Hristos [49; 18] 1 John Lennon, Beatles „Bun ă ziua. M ă numesc Danion Vasile. Vreau s ă cite ş ti o carte care s ă te conving ă de faptul c ă Evanghelia lui Iuda 2 e o mare bazaconie, c ă multele erezii pe care le vehiculeaz ă mass-media pot fi u ş or demontate cu ajutorul adev ă rului m ă rturisit de Hristos, de Sfintele Scripturi, de Sfin ţ ii P ă rin ţ i.” Îmi permi ţ i s ă încep a ş a introducerea mea? Îmi permi ţ i, ce s ă faci, dar poate cu un zâmbet ironic în col ţ ul gurii. B ă nuiesc c ă nu ai chef s ă te conving ă nimeni de nimic ş i c ă e ş ti s ă tul de pleiada de argumente pe care ţ i le aduc diferi ţ i cre ş tini în polemicile pe teme spirituale. Poate c ă ţ ii aceast ă carte în mân ă tocmai pentru a te convinge de lipsa de precizie a argumentelor pe care le aduce Biserica în „dosarul Iuda”. E foarte probabil ca tu s ă fi v ă zut filmul despre aceast ă „evanghelie” recent descoperit ă ş i ideile din film s ă te fi marcat. Filmul, ca ş i documentul respectiv, arunc ă în aer întreaga tradi ţ ie cre ş tin ă „Gata, m-am l ă murit, toate înv ăţă turile Bisericii cad. Cât ă vreme oamenii Bisericii s-au jucat cu adev ă rul cum au vrut, nu mai am de ce s ă cred în biseric ă ş i în Dumnezeul ei”, au spus unii. Eu îndr ă znesc s ă asem ă n dorin ţ a lor de a afla adev ă rul dorin ţ ei unui tat ă care vrea s ă î ş i duc ă copilul la gr ă dini ţă , dar... Uite, î ţ i spun toat ă pilda : „So ţ ia e plecat ă în interes de serviciu. So ţ ul îl treze ş te pe copila ş diminea ţ a, îi preg ă te ş te micul dejun ş i îl ia de mân ă s ă îl duc ă la gr ă dini ţă . La gr ă dini ţă educatoarea îi spune c ă nu-l cunoa ş te pe copil. Tat ă l îl duce la o a doua gr ă dini ţă ş i la a treia. Când ies de la a patra gr ă di- ni ţă , copilul îi spune: «T ă ticule, înc ă o gr ă dini ţă , ş i eu chiar c ă întârzii ast ă zi la ş coal ă »”. Nu ş tiu dac ă anecdota de mai sus ţ i se pare exagerat ă . (Mie mi s-a întâmplat s ă trebuiasc ă s ă m ă duc cu copilul meu într-un anumit loc, dup ă ce ţ inusem o prelegere la un simpozion teologic, ş i – când am ajuns aproape de destina ţ ie – mi-am dat seama c ă uitasem s ă iau copilul cu mine... Recunosc, anecdota mi s-a potrivit m ă nu şă . Îns ă nu despre defectele mele vreau s ă vorbesc, ci despre atitudinea omului contemporan de a face totul în goana calului. Am citit de curând un articol despre o femeie foarte ocupat ă care, fiind sup ă rat ă c ă ş i ultimul test de sarcin ă îi ie ş ise negativ, ş i-a dat seama c ă în ultima lun ă nu apucase s ă fac ă dragoste cu so ţ ul ei...). De multe ori, c ă ut ă m adev ă rul cu aceea ş i art ă cu care tat ă l gr ă bit din pild ă îl ducea pe micul ş colar la gr ă dini ţă ... 1 Datorit ă num ă rului mare de citate folosit în aceast ă carte am utilizat sistemul alternativ de indicare a sursei citate: între parantezele drepte se afl ă num ă rul c ă r ţ ii din care s-a citat (a ş a cum apare în bibliografia de la sfâr ş it) ş i num ă rul paginii. Citatul acesta este luat din cartea Tinerii vremurilor de pe urm ă , pagina 18. 2 În articolul „«Dup ă Iuda» sau «a lui Iuda»?” ar ă t c ă de fapt Evanghelia dup ă Iuda are ca titlu Evanghelia lui Iuda – diferen ţ a, de ş i pare nesemnificativ ă , este enorm ă . În cartea de fa ţă voi folosi deci titlul autentic al apocrifei, ş i nu cel prezentat de mass-media. 5 Din p ă cate, noi vrem efecte f ă r ă s ă ne ocup ă m cum trebuie de cauz ă ... În cazul de fa ţă , vrem s ă ne l ă murim cum este cu Evanghelia lui Iuda doar dup ă ce am citit un scurt articol din programul TV sau dup ă ce am v ă zut un documentar produs de cei de la National Geographic , c ă rora le acord ă m credit din oficiu – ei nefiind nici o sect ă ş i nici o biseric ă p ă rtinitoare. Nu merge a ş a, problema e foarte important ă ... E prea important ă pentru a o trata în pauza de mas ă de la birou... (Chiar dac ă tr ă im într-o lume în care râvna duhovniceasc ă e pe m ă sura proverbului rusesc: „Biserica e aproape, dar drumul e înghe ţ at. Bodega e departe, dar voi merge cu grij ă ”.) Ca s ă nu lungesc vorba, î ţ i propun un târg. Un târg care sper s ă fie în avantajul t ă u. Înainte de asta, î ţ i voi spune cel mai interesant târg pe care l-am auzit în via ţ a mea, povestit de un p ă rinte cu via ţă sfânt ă . Acesta, discutând cu un ateu, l-a întrebat: „De câ ţ i ani e ş ti ateu?” „De mul ţ i.” „ Ş i câ ţ i ani o s ă mai fii ateu?” „Pân ă la sfâr ş itul vie ţ ii.” „Uite, f ă ş i tu ceva. Vreme de patruzeci de zile, timp de un sfert de or ă pe zi, roag ă -te: «Doamne, dac ă exi ş ti, ajut ă -m ă s ă cred în Tine...»” Ateul, fiind sincer în r ă t ă cirea lui, a fost de acord. Dar nu dup ă multe zile a venit la p ă rintele, vizibil ş ocat, ş i i-a spus: „P ă rinte, când m-am rugat ultima oar ă dup ă cum a ţ i spus, am auzit o voce: «Eu sunt Cel ce sunt». P ă rinte, am început s ă cred. Da, Dumnezeu exist ă ...” (Pe cât de interesant ă e întâmplarea, pe atât de gre ş it ar fi îns ă s ă se considere c ă ea poate fi folosit ă ca re ţ et ă de c ă tre to ţ i ateii. Atunci Dumnezeu S-a descoperit ateului pentru sinceritatea c ă ut ă rii sale ş i pentru rug ă ciunile de foc ale p ă rintelui...) Eu, nefiind atât de tare în credin ţă încât s ă î ţ i propun un târg similar, î ţ i propun altceva: „Dac ă din pricina Evangheliei lui Iuda e ş ti decis s ă te îndep ă rtezi de Biseric ă , nu te gr ă bi s ă faci acest pas pân ă nu cite ş ti textul Evangheliei lui Iuda ş i pân ă nu vezi r ă spunsul Bisericii...” De ce te rog asta? Pentru c ă unii au dat credit Evangheliei lui Iuda doar pentru c ă în ea vânz ă torul este prezentat drept erou. Dar ace ş tia nu s-au ostenit s ă vad ă câte prostii sunt în ş irate acolo, cu tot felul de dumnezei superiori ş i inferiori, idei cu care greu ar c ă dea de acord. Dac ă cineva, citind Evanghelia lui Iuda, se reg ă se ş te în toate ideile ei ş i se decide s ă p ă r ă seasc ă Biserica, pozi ţ ia sa are cât de cât o justificare. Dar când cineva p ă r ă se ş te Biserica doar din pricina unei idei dintr-o Evanghelie pe care nu o cunoa ş te, atunci gre ş eala lui e cu atât mai mare. John Lennon spunea într-un interviu c ă Beatles-ii sunt „mai cunoscu ţ i decât Hristos”. Ast ă zi poate c ă diferi ţ i cânt ă re ţ i sau diferite forma ţ ii de muzic ă ar putea face afirma ţ ii similare. De ce? Pentru c ă lumea nu este interesat ă de Adev ă r... S ă facem totu ş i înc ă un efort. S ă c ă ut ă m s ă ne l ă murim cine a fost Hristos ş i ce vrea El de la noi... S ă nu ne gr ă bim s ă ne îndep ă rt ă m de El ş i de Biseric ă doar pentru c ă , undeva, în zilele noastre, s-a descoperit o Evanghelie care calc ă în picioare nu doar câteva secole de istorie cre ş tin ă , ci ş i pe Cel care st ă la baza acestei istorii... M ă rturisesc înc ă de la început c ă realizarea unei c ă r ţ i anti-evanghelia lui Iuda mi se pare un proiect plicticos, lipsit de impact. Omul contemporan are o cultur ă dobândit ă din filme documentare, prea pu ţ in din lectur ă . De ce totu ş i am scris? Am scris pur ş i simplu revoltat de faptul c ă filmul despre Evanghelia lui Iuda con ţ ine multe neadev ă ruri, iscusit prezentate, prin care telespectatorii sunt manipula ţ i. Mi s-a p ă rut necinstit ca unui astfel de film, plin de idei gre ş ite, s ă i se atribuie valoare ş tiin ţ ific ă . Filmul nu se rezum ă la prezentarea descoperirii unui document, ci prezint ă o perspectiv ă pur ş i simplu mincinoas ă asupra adev ă rului istoric. Cred c ă pe viitor vor ap ă rea din ce în ce mai multe studii care vor confirma aceast ă afirma ţ ie a mea. Cartea de fa ţă este o culegere de articole în care, pornind de la vânzarea Mântuitorului ş i de la analiza unor idei din Evanghelia lui Iuda, am încercat s ă combat ceea ce ar putea fi numit cugetul lui Iuda - de la dogmatic ă la moral ă , de la iconografie la literatur ă . Nu cred c ă prin cartea de fa ţă cineva se va apropia de Biseric ă . Nu urm ă resc aceasta. Urm ă resc îns ă ca 6 cei care au stat aproape de Biseric ă ş i vor s ă o p ă r ă seasc ă din pricina Evangheliei lui Iuda s ă fie informa ţ i corect în privin ţ a acestui subiect. Cred c ă , de ş i unele argumente vor fi plic- tisitoare, merit ă cunoscute. Îndr ă znesc chiar s ă te rog s ă ai r ă bdare cu parcurgerea acestei c ă r ţ i. Ş i nu pentru c ă ea con ţ ine ideile mele. De altfel, a ş a cum vei putea constata, eu am în- cercat s ă îmi asum pozi ţ ia de martor al ap ă r ă rii într-un proces în care Iuda acuz ă Biserica. Am încercat s ă pun cap la cap cât mai multe m ă rturii din Sfânta Scriptur ă ş i din Sfânta Tradi ţ ie care l ă muresc problema în cauz ă . Am folosit un num ă r foarte mare de citate, de pe baricade pro sau contra Bisericii. Rolul meu aproape se pierde. Dac ă totu ş i mi-am permis s ă semnez volumul de fa ţă a fost nu pentru c ă am prezentat dovezile într-un mod p ă rtinitor, ci pentru c ă nu am vrut s ă se cread ă c ă autorul se ascunde sub masca anonimatului. Da, îmi asum toate po- zi ţ iile Bisericii privitoare la cazul Iuda. Ş i nu o fac pentru c ă a ş fi manipulat de Biseric ă . O fac pentru c ă m ă bucur c ă sunt fiu al Bisericii. M ă bucur c ă Dumnezeu m-a adus de la r ă t ă cire la lumin ă Cu mai mult de zece ani în urm ă am crezut ş i eu c ă Scripturile Bisericii sunt cenzurate ş i c ă texte precum Evanghelia dup ă Toma sau Via ţ a Sfântului Issa – care prezenta via ţ a lui Iisus în India – sunt mult mai pre ţ ioase. (Perioada respectiv ă am descris-o, cu lux de am ă nunte, în Jurnalul convertirii – De la zei ţ a mor ţ ii la Împ ă ratul Vie ţ ii , Editura Lucman, 2006). Închei aceast ă introducere cu o ultim ă idee. Când, la aproape 14 ani, am aflat c ă mama mea s-a sinucis, primul lucru a fost s ă dau drumul la muzic ă , iar al doilea s ă deschid Biblia. Am deschis-o, având inima sfâ ş iat ă de durere. Dar primele pagini ale Vechiului Testament nu au r ă spuns inimii mele. A ş a c ă am închis cartea, dezam ă git. Poate c ă , dac ă a ş fi ş tiut c ă e mai bine s ă citesc Noul Testament, care m ă punea la picioarele lui Hristos, via ţ a mea ar fi fost alta. Mai curat ă , mai frumoas ă , lipsit ă de durerile ş i de c ă derile pricinuite de necunoa ş terea lui Hristos ş i a Bisericii Sale. Recunosc – f ă r ă s ă m ă smeresc – c ă lucrarea de fa ţă este o lucrare arid ă , o lucrare rece. Nu este o carte care s ă ofere o ie ş ire din labirintul spiritual în care se afl ă mul ţ i oameni în zilele noastre. Este o carte pe care, citind-o, vei sim ţ i nevoia s ă o la ş i din mân ă pentru a lua o gur ă de aer sau pentru a te relaxa, pur ş i simplu. Dar încerc s ă m ă dezvinov ăţ esc: nu eu sunt de vin ă , ci subiectul pe care îl tratez. Evident, nu sunt eu de vin ă c ă Iuda L-a vândut pe Hristos pentru treizeci de argin ţ i, nici c ă unii eretici au scris un text pe care l-au pus sub numele vânz ă torului, nici c ă ereticii caini ţ i – care tr ă iau în patimi de tot felul, ca ni ş te veritabili tantrici injecta ţ i în spa ţ iul cre ş tin – considerau acest text Evanghelie... Dac ă exist ă o vin ă a mea, este c ă nu am scris aceast ă carte cum a scris Sfântul Irineu de Lyon monumentala lucrare Împotriva ereziilor , cunoscând cu precizie înv ăţă tura cea adev ă rat ă ş i t ă ind cu pricepere cu sabia cuvântului în carnea ereziei. Eu am scris greoi, târându-m ă pe burt ă , ca s ă spun a ş a, ş i l ă murindu-m ă pe mine însumi în timp ce îi l ă muream pe al ţ ii. Spun aceasta nu spre ru ş inea mea, ci pentru c ă mi se pare firesc s ă îmi recunosc m ă sura... M ă rog Bunului Dumnezeu s ă apar ă c ă r ţ i cât mai folositoare pe aceast ă tem ă , c ă r ţ i care s ă pun ă în umbr ă scrierea mea, dar care s ă ajute cât mai mult ă lume. N ă d ă jduiesc sincer c ă prin cele scrise aici nu voi v ă t ă ma pe nimeni, ci c ă Hristos va veni în ajutor ş i le va lumina min ţ ile celor care s-au l ă sat p ă c ă li ţ i de „Evanghelia lui Iuda” sau de alte r ă t ă ciri, aducându-i la cunoa ş terea Adev ă rului 1 Praznicul Sfântului Nicolae, 6 decembrie 2006 1 Aceast ă carte este, într-un fel, Testamentul meu teologic înaintea integr ă rii în Uniunea European ă 7 O introducere despre „partea leului” Cititorule, ş tii câ ţ i bani ia un autor dintr-o carte? Te-ai gândit vreodat ă cum sunt pl ă ti ţ i scriitorii pentru ceea ce fac? Sau câ ţ i bani poate scoate un editor dintr-o carte vandabil ă ? E un subiect pe care îl cunosc bine. Am scris aproape dou ă zeci de c ă r ţ i, ş i am tip ă rit - ca editor - mult mai multe. Nu e greu de în ţ eles c ă în spatele oric ă rui demers editorial pot exista ş i interese financiare... În comunicatul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei despre Codul lui Da Vinci , prima apreciere critic ă este urm ă toarea: „Este binecunoscut faptul c ă acest roman, care a devenit apoi un best seller mondial, gra ţ ie aportului adus de mai multe «cercuri» la publicitatea lui, a reu ş it s ă ob ţ in ă cel mai mare succes editorial dup ă cartea Harry Potter , îmbog ăţ indu-i astfel pe scriitor ş i pe editori” [97; 6]. Evident, s-a început cu aceast ă fraz ă , ş i nu cu polemica teologic ă , pentru c ă omul simplu poate în ţ elege u ş or c ă pentru unii banul poate fi mai important decât adev ă rul. Raportul ban-adev ă r merit ă observat ş i în privin ţ a comer ţ ului cu antichit ăţ i. În cartea Evanghelia pierdut ă , editat ă de National Geographic, citim: „Ludwig Koenen, profesor la Universitatea Michigan ş i eminent papirolog, a rezumat astfel lucrurile (privitoare la acest comer ţ – n.n .): «Pe vremea cât am locuit în Egipt am înv ăţ at c ă nu po ţ i avea încredere în ceea ce- ţ i spune vânz ă torul sau comerciantul». A exagera, a în ş ela sau a min ţ i în fa ţă ţ ine de arta negocierii dintr-un bazar egiptean. Pur ş i simplu, asta face parte din regula jocului, este un element esen ţ ial în actul de a oferi ş i cump ă ra, joc pe care îl perpetueaz ă astfel genera ţ ii întregi. Toate mijloacele sunt scuzabile pentru a face ca un obiect s ă par ă valoros sau autentic” 1 [43; 34]. (În aceea ş i carte citim ş i despre problemele legate de un asemenea tip de comer ţ : „Un exemplu uluitor în acest sens este cel al comerciantului de antichit ăţ i Frederick Schultz, din New York, care a fost condamnat în 2002 sub acuza ţ ia de a fi conspirat la primirea de obiecte antice egiptene, printre care ş i un bust de faraon, pe care l-a vândut mai târziu contra sumei de 1,2 milioane de dolari americani, obiect pe care comerciantul britanic Jonathan Tokely-Parry îl scosese clandestin din Egipt, ca pe un suvenir f ă r ă valoare” [43; 26].) S ă vedem acum povestea c ă l ă toriilor Evangheliei lui Iuda. Cu lux de am ă nunte ea poate fi g ă sit ă în cartea lui Herbert Krosney, Evanghelia pierdut ă 2 . În articolul lui Andrew Cockburn, „Evanghelia dup ă Iuda” 3 , ap ă rut în revista National Geographic , mai, 2006, citim: „Când negustorul de antichit ăţ i din Zurich, Frieda Nussberger Tchacos, a cump ă rat, în 2000, Evanghelia dup ă Iuda pentru cca 300 000 de dolari, fusese de vânzare pentru aproape 20 de ani ş i purtat ă din Egipt prin Europa ş i SUA [...] Ea nu vrea s ă spun ă cât a pl ă tit, admi ţ ând doar c ă suma zvonit ă , de 300 000, e «gre ş it ă , dar pe aproape»”. Doamna Tchacos a încercat s ă vând ă manuscrisul Universit ăţ ii Yale, dar interesul profesorului Babcock a fost dep ăş it de îndoielile legate de provenien ţ a Codexului care con ţ inea Evanghelia lui Iuda ş i alte manuscrise. A încercat apoi s ă îl vând ă unui anume „Bruce Ferrini, un cânt ă re ţ de oper ă 1 În filmul Evanghelia dup ă Iuda s-a insistat asupra faptului c ă Evanghelia lui Iuda este autentic ă , de ş i nu a fost scris ă de Iuda. 2 Editura Egmont, 2006. 3 Citatele din paragraful urm ă tor sunt extrase din acest articol [91; 45-47]. Precizez aceasta pentru a înt ă ri autenticitatea afirma ţ iilor. 8 convertit în negustor de manuscrise vechi. În schimbul lui Iuda ş i al altor manuscrise (care nu sunt nici pe departe la fel de celebre ca textul despre Iuda – n.n .), Ferrini i-a dat lui Tchacos un contract de vânz ă ri cu o companie a lui, pe nume Nemo, ş i dou ă cecuri postdatate, de 1,25 milioane $ fiecare”. Afacerea aceasta, dac ă ie ş ea, ar fi fost o afacere extrem de avantajoas ă pentru doamna Tchacos 1 ş i ne ofer ă o imagine asupra sumelor vehiculate în nego ţ ul cu manuscrise... Avocatul Mario Roberty i-a atras aten ţ ia doamnei Tchacos c ă fusese p ă c ă lit ă de Ferrini. Ceea ce urmeaz ă pare o secven ţă din filmele poli ţ iste: „Pentru a-l determina pe negus- torul din Akron s ă returneze codexul, Roberty l-a înrolat pe Michael van Rijn, fost negustor ş i arma de distrugere în mas ă a comer ţ ului cu antichit ăţ i. Van Rijn conduce de la Londra un site specializat, în care î ş i atac ă f ă r ă scrupule du ş manii din lumea antichit ăţ ilor. Informat de Ro- berty, van Rijn a lansat ş tirea despre evanghelie, ad ă ugând c ă era «în ghearele multitalentatului negustor de manuscrise Bruce P. Ferrini», care se afla în «dificult ăţ i fi- nanciare». În termeni duri, i-a avertizat pe poten ţ ialii cump ă r ă tori: «Cumperi? Atingi? Vei fi dat în judecat ă !»” Strategia a dat rezultatele a ş teptate ş i codexul a fost recuperat. Rodolphe Kasser, un expert în texte copte, a fost contactat pentru a descifra manuscrisul. „În timp ce Kasser a început scrupuloasa reconstituire din fragmente a textului, Roberty a g ă sit o solu ţ ie ingenioas ă la problema provenien ţ ei: s ă vând ă traducerea ş i drepturile de publicare, promi ţ ând s ă returneze materialul original în Egipt. Funda ţ ia lui Roberty, care are acum în grij ă manuscrisul, a semnat un acord cu National Geographic Society. Sc ă pat ă de grijile ei de marketing, Tchacos a devenit ea îns ăş i pu ţ in mistic ă . «Totul e predestinat – murmur ă . Iuda m-a ales pe mine s ă îl reabilitez.»” Tot ca într-un roman poli ţ ist, am citit ş i recitit declara ţ ia aceasta a doamnei Tchacos, adulmecând parc ă arma crimei Ş i, în sfâr ş it, mi-am format un punct de vedere. Iat ă pe scurt istoria – o repet pentru c ă b ă nuiesc c ă cititorii vor ajunge singuri la concluzia mea: Doamna Tchacos cump ă r ă un manuscris cu aproximativ 300 000 de dolari, apoi încearc ă s ă îl vând ă Primul client nu e interesat, dar al doilea, Bruce Ferrini, se arat ă dispus s ă îl cumpere, al ă turi de alte manuscrise, pentru 2,5 milioane de dolari ş i pentru compania Nemo . În cele din urm ă , când ş i-a dat seama c ă a fost tras ă pe sfoar ă de Ferrini, Frieda Nussberger Tchacos a recurs la ajutorul unui avocat, Roberty. Acesta a pus-o în leg ă tur ă cu Michael van Rijn, „arma de distrugere în mas ă a comer ţ ului cu antichit ăţ i”. Van Rijn a ajutat-o, implicându-se în recuperarea manuscrisului – chiar dac ă recuperarea nu implica restituirea acestuia c ă tre ţ ara din care fusese scos în mod ilegal. Dup ă recuperarea codexului, avocatul Roberty are ideea de vindere a traducerii ş i a drepturilor de publicare a textului, manuscrisul urmând a fi returnat Egiptului. Contractul s-a f ă cut, clientul fiind National Geographic Society. Una din frazele-cheie din articol privitoare la peripe ţ iile Evangheliei lui Iuda este urm ă toarea: „Sc ă pat ă de grijile ei de marketing, Tchacos a devenit ea îns ăş i mistic ă . «Totul e predestinat – murmur ă . Iuda m-a ales pe mine s ă îl reabilitez.»” 2 [91; 45-47]. Adic ă doamna Tchacos a devenit pu ţ in mistic ă abia dup ă ce a f ă cut contractul cu National Geographic Society ... Am citit multe c ă r ţ i legate de experien ţ e mistice, dar e greu de crezut c ă ceea ce s-a întâmplat în acest caz e de natur ă mistic ă . E clar c ă doamna Tchacos a avut interesul ca Evanghelia lui Iuda s ă fie promovat ă cât mai bine. Ar fi fost ciudat ca ea s ă nu se fi implicat în aceast ă promovare... 1 În articolul despre „Apari ţ ia Evangheliei lui Iuda”, de Barry Meier ş i John Noble Wilford , din The New York Times – 13 aprilie 2006, apar vehiculate sume apropiate: „ca parte a acordului cu Funda ţ ia, dealer-ul Frieda Tchacos Nussberger trebuie s ă primeasc ă între 1 milion ş i 2 milioane de dolari din acele proiecte de la National Geographic , a declarat Mario Roberty, avocatul ei”. 2 În cartea lui Herbert Krosney Evanghelia pierdut ă , cuvintele Friedei Tchacos Nussberger sunt urm ă toarele: „Aveam o misiune. Iuda îmi cerea s ă fac ceva pentru el. De fapt, acum, dac ă m ă gândesc mai bine, este mai mult decât o misiune. Cred c ă am fost aleas ă de Iuda pentru a-l reabilita” [43; 179]. 9 Misiunea aceasta nu este o misiune care implic ă nevoin ţă sau lipsuri ie ş ite din comun. E o misiune care ei îi aduce avantaje materiale certe... Acesta este unul din principalele elemente de care trebuie s ă se ţ in ă seama de c ă tre cei care se las ă p ă c ă li ţ i de pseudo-Evanghelia lui Iuda – c ă o uria şă campanie de reclam ă a f ă cut un text eretic mai cunoscut decât multe texte scrise de Sfin ţ ii Bisericii. Totu ş i, reclama nu este justificat ă , textul respectiv nefiind decât un fals – pentru c ă nu este scris de Iuda, ci este scris mai târziu. Chiar dac ă ar fi fost scris în secolul al II-lea, ş i ar avea atâtea sute de ani vechime, tot un fals este, pentru c ă nu e scris de Iuda, ci de urma ş ii s ă i eretici. Nu ar fi de mirare ca Iuda s ă fie „reabilitat” de lumea de ast ă zi, care, pentru a- ş i justifica propriile p ă cate, ar fi gata s ă îl reabiliteze ş i pe diavol (doar guru-ul new-age-ist Rajneesh l-a definit ca fiind un „dumnezeu în devenire”). Dar ar fi trist ca aceast ă reabilitare s ă aib ă loc. Ar fi o nou ă vindere ş i o nou ă r ă stignire a lui Hristos. E adev ă rat, nu pe 30 de argin ţ i, ci pe o sum ă mult mai mare. Dar tot pre ţ ul vânz ă rii lui Hristos ar fi – vânz ă torii ş tiind bine ce ofer ă în schimbul credulit ăţ ii noastre... În cartea sa Daruri ş i anateme , p ă rintele diacon Andrei Kuraev scria: „Mitul despre ucenicia lui Hristos în India este necesar pentru realizarea cu succes a afacerilor legate de misionarism în Europa ş i în Rusia: ar trebui, chipurile, ş i voi, ortodoc ş ii, s ă urma ţ i exemplul lui Hristos ş i, în locul c ă r ţ ilor cu profil ortodox, s ă cump ă ra ţ i c ă r ţ ile privind «diagnosticarea karmei». A ş a încât tip ă riturile de senza ţ ie, care vorbesc despre descoperirea urmelor peregrin ă rii lui Hristos prin Orient, trebuie luate drept clipuri obi ş nuite de publicitate” [44; 311]. Din perspectiva câ ş tigurilor financiare se poate face o paralel ă între editarea pseudo-Scripturilor despre Iisus în India ş i editarea pseudo-Evangheliei lui Iuda. Evanghelia lui Iuda aduce mult mai mul ţ i bani. Ş i nu doar pentru c ă este mai veche. Ci ş i pentru c ă ne ofer ă o istorie metamorfozat ă , trecut ă prin patul lui Procust, ajustat ă pe m ă sura necredin ţ ei noastre... *** O întrebare pe care ş i-au pus-o mai mul ţ i teologi: cum de Codexul Tchacos – care con ţ ine Evanghelia lui Iuda – poart ă numele persoanei care s-a ocupat cu vinderea lui? E ca ş i cum ai spune c ă e mai important vânz ă torul decât ceea ce a vândut. La limit ă , e ca ş i cum ai spune c ă Hristos este „Cel vândut de Iuda”, în loc s ă spui c ă Iuda e vânz ă torul lui Hristos. Adic ă , pur ş i simplu se inverseaz ă raportul valoric. În loc ca doamna Frieda Nussberger Tchacos s ă î ş i fi luat numele de „avocat ă a lui Iuda” – dac ă se sim ţ ea chemat ă s ă îl „reabiliteze” –, s-a ajuns ca tocmai codexul s ă poarte numele ei. Acest demers are totu ş i ş i partea lui pozitiv ă . Poate c ă , nu întâmpl ă tor, Dumnezeu a rânduit ca pân ă ş i numele primit de codex – „Codexul Tchacos” – s ă ne arate cât de mult s-a implicat un negustor de antichit ăţ i în promovarea unui text controversat. Deci important nu era numai con ţ inutul, ci ş i avantajele aduse de promovarea lui. Quod erat demonstrandum... 1 1 Precizez c ă , prin contractul cu editura care a tip ă rit cartea de fa ţă , am renun ţ at la plata drepturilor de autor pentru acest volum. Cred c ă este nevoie s ă în ţ elegem c ă , dac ă lupt ă m pentru adev ă r, nu este bine s ă c ă ut ă m avantaje materiale... 10 Misterul celor „patru vânturi” În conferin ţ ele pe care le-am ţ inut în centrele universitare, am avut ocazia s ă primesc ş i întreb ă ri copil ă re ş ti. Una dintre ele suna cam a ş a: „De ce totu ş i Biserica a primit patru evanghelii? Pentru c ă exist ă doar patru puncte cardinale ş i patru vânturi? Dac ă e s ă num ă r ă m toate vânturile, ar trebui s ă fie în Biblie o groaz ă de evanghelii. Ş i am auzit c ă Sfântul Maxim M ă rturisitorul explica a ş a: sunt patru evanghelii pentru c ă sunt patru elemente – p ă mânt, ap ă , aer, foc. Cum a putut Biserica s ă î ş i însu ş easc ă o idee lipsit ă de logic ă ?” Voi r ă spunde printr-o scrisoare la aceast ă problem ă ... Prietene, întrebarea ta e foarte important ă ş i pentru mine, nu numai pentru tine. În Biblie nu scrie niciunde c ă trebuie s ă fie doar patru evanghelii ş i doar patru.... Patru evanghelii, patru vânturi, patru elemente... Ciudat, nu? S ă vedem cum dezleag ă filmul f ă cut de National Geographic acest nod gordian... „Cum au hot ă rât episcopii ce s ă includ ă în Noul Testament ş i ce nu? Cumva, Evanghelia lui Iuda a fost «t ă iat ă la montaj»”. S ă vedem detaliile: „Lyon, 180 d.Hr. Un influent episcop, pe nume Irineu, e pe cale s ă clarifice mesajul prin respingerea celor mai multe dintre evanghelii. În acea vreme, în comunit ăţ ile cre ş tine circulau peste 30. Conform lui Irineu, trebuia s ă fie doar patru: Evanghelia dup ă Matei, Marcu, Luca ş i Ioan. «Exist ă patru evanghelii ş i nu mai multe. Patru, ca punctele cardinale. Patru, ca direc ţ iile vântului. Biserica, r ă spândit ă în toat ă lumea, are în Evanghelii patru stâlpi. În centrul acestora este Iisus.» Argumentul s ă u este ilogic pentru oamenii de azi: exist ă patru puncte cardinale ş i patru vânturi ş i trebuie s ă fie patru Evanghelii: dup ă Matei, Marcu, Luca ş i Ioan”. S ă încerc ă m s ă o lu ă m încet, ca la ş coal ă . Dac ă argumentul Sfântului Irineu este ilogic pentru oamenii de azi, înseamn ă c ă este ilogic ş i pentru noi, c ă noi tr ă im azi. Da, e ilogic s ă fie patru evanghelii pentru c ă sunt patru vânturi. Ce mai, e o prostie, nu e doar ilogic, dac ă st ă m s ă ne gândim bine. Un preot îmi spunea c ă lucrurile duhovnice ş ti trebuie primite a ş a cum sunt, c ă nu trebuie s ă le judec ă m noi... Dar cum s ă nu judec? A zis oare Hristos s ă fie numai patru evanghelii? Nu. Au zis Sfin ţ ii Apostoli? Nu scrie niciunde. Chestiunea e flagrant ă ... A avut oare Sfântul Irineu vreo vedenie (a ş a cum a avut Sfântul Ioan Evanghelistul când a scris Apocalipsa) de a stabilit num ă rul de patru evanghelii? Nu, nu scrie niciunde a ş a ceva. Ş i dac ă argumentul Sfântului Irineu e ilogic pentru oamenii de azi, de ce ar fi fost logic pentru oamenii din vremea lui? Ş i-o fi schimbat logica principiile? Poate c ă , pe vremea aceea, cre ş tinii nu erau bine preg ă ti ţ i intelectual, cum sunt ast ă zi, când fac atâtea facult ăţ i, ş i chiar doctorate... Ce bine era s ă fi fost mai multe evanghelii... M ă car cinci, s ă fi fost ş i cea despre Iuda. S ă nu mai fie ponegrit s ă racul Iuda. Oricum, nu e un text mare, nu dureaz ă mult cititul... Dar nu a trecut de „cenzur ă ”... Patru evanghelii, pentru c ă sunt patru puncte cardinale. Eu am acum trei copii. Pot spune: am trei copii, pentru c ă trei sunt persoanele Sfintei Treimi. Dac ă voi avea patru, voi spune c ă am ş i eu patru pentru c ă Biserica are patru evanghelii. Dac ă voi avea nou ă , voi spune c ă am nou ă pentru c ă sunt nou ă puteri cere ş ti. Ş i, dac ă voi avea doisprezece, voi spune c ă am doisprezece pentru c ă acesta a fost num ă rul sfin ţ ilor apostoli... 11 Nu pot în ţ elege de ce a fost considerat atât de str ă lucit episcopul Irineu.... Dac ă Biserica ar fi fost plin ă numai de oameni de valoare ca el, e de mirare c ă nu s-a ales praful de ea. Chiar, cum de a rezistat Biserica?... Dac ă principiile dup ă care s-a format Biserica ş i canonul Scripturii erau atât de sub ţ iri, de u ş or de d ă râmat, cum de a rezistat Biserica?... Cum de a rezistat Biserica? Te întreb ş i m ă întreb: cum de a rezistat Biserica?... Ajun ş i aici, te rog s ă m ă ier ţ i pentru rândurile pe care le-ai citit pân ă acum în acest capitol. Nu exprim ă deloc nici ideile ş i nici fr ă mânt ă rile mele. M-am l ă sat purtat pu ţ in de curentul lansat de National Geographic doar pentru a încerca s ă duc la limit ă ideea lor. Acum m ă voi apuca s ă r ă spund la întrebarea „De ce a primit Biserica doar patru evanghelii? Ş i ce leg ă tur ă au ele cu num ă rul vânturilor sau cu num ă rul punctelor cardinale?” Voi începe prin a cita fragmentul din opera Sfântului Irineu referitor la num ă rul evangheliilor: Pasajul Sfântului Irineu: „Nu poate exista nici un num ă r mai mic, nici unul mai mare de Evanghelii. Într-adev ă r, cum exist ă patru regiuni ale lumii în care tr ă im ş i, la fel, patru vânturi principale, ş i cum Biserica este r ă spândit ă pe tot p ă mântul, având drept coloan ă ş i sprijin Evanghelia ş i Duhul vie ţ ii, e firesc ca ea s ă aib ă patru coloane de aer care s ă insufle din toate p ă r ţ ile nestric ă ciune ş i s ă dea via ţă oamenilor. De unde rezult ă în mod limpede c ă Logosul, Creatorul universului, care st ă peste heruvimi ş i ţ ine laolalt ă toate cele, când s-a ar ă tat oamenilor, ne-a dat o Evanghelie cu chip împ ă trit, de ş i sus ţ inut ă de un singur Duh. Astfel David, implorând venirea Sa, zicea: «Cel ce ş ezi peste heruvimi, arat ă -Te!» C ă ci heruvimii au patru chipuri, iar chipurile lor sunt imagini ale lucr ă rii Fiului lui Dumnezeu. (...) Iat ă , a ş adar, c ă dup ă lucrarea Fiului lui Dumnezeu se prezint ă ş i chipul acelor fiin ţ e; iar dup ă chipul acelor fiin ţ e se prezint ă ş i caracterul Evangheliei: patru chipuri de fiin ţ e, patru forme ale Evangheliei, patru forme ale lucr ă rii Domnului. De aceea au ş i fost date oamenilor patru alian ţ e: prima a fost încheiat ă cu Noe, dup ă potop; a doua a fost încheiat ă cu Abraham, sub semnul t ă ierii împrejur; a treia a fost d ă ruirea legii în vremea lui Moise; în sfâr ş it, a patra, care reînnoie ş te omul ş i recapituleaz ă totul în ea, este cea care, prin Evanghelie, îi înal ţă pe oameni ş i-i face s ă - ş i ia zborul spre împ ă r ăţ ia cereasc ă Dac ă a ş a stau lucrurile, atunci de ş er ţ i la minte, ne ş tiutori ş i sminti ţ i peste m ă sur ă sunt cei care resping forma sub care ni se înf ăţ i ş eaz ă Evanghelia, introducând, de la sine putere, fie un num ă r mai mare, fie un num ă r mai mic de figuri decât cele despre care tocmai am vorbit, unii pentru a p ă rea c ă am g ă sit ceva mai mult decât adev ă rul, ceilal ţ i pentru a respinge «iconomia» lui Dumnezeu” [88; 10-11]. Înainte de a vedea dac ă afirma ţ iile despre cele patru vânturi sunt ilogice, a ş a cum sus ţ ine filmul Evanghelia lui Iuda , ne vom opri pu ţ in asupra figurii Sfântului Irineu de Lyon. Era el oare un om lipsit de minte, un om cu un nivel intelectual redus? Nu, în nici un caz. El a fost una dintre cele mai str ă lucitoare min ţ i ale veacului al II-lea. A fost un ucenic al Sfântului Policarp de Smirna, care la rândul s ă u fusese ucenic al Sfântului Apostol ş i Evanghelist Ioan. Se poate spune c ă era un fel de nepot duhovnicesc al Sfântului Ioan. Lucrul acesta este prea cunoscut în lumea teologic ă pentru a nu fi fost cunoscut ş i de realizatorii filmului despre Iuda. Faptul c ă , de ş i au f ă cut dese referiri la Sfântul Irineu, nu au men ţ ionat leg ă tura sa cu Sfântul Policarp ş i implicit cu Sfântul Ioan, arat ă nu doar lips ă de profesionalism, ci lips ă de obiectivitate. Dac ă într-un documentar pe o tem ă atât de fierbinte, în care al treilea personaj – dup ă Hristos ş i Iuda – este Sfântul Irineu, se trece cu vederea „descenden ţ a spiritual ă ” a sfântului, ne putem da seama c ă rostul filmului nu a fost de a ne 12 prezenta o imagine complet ă a personalit ăţ ii sale, ci de a ne manipula prin selec ţ ia informa ţ iilor oferite 1 Pe de alt ă parte, e pu ţ in probabil ca cineva s ă nu fi în ţ eles c ă Sfântul Irineu f ă cea o figur ă de stil atunci când spunea c ă exist ă patru Evanghelii pentru c ă exist ă patru vânturi. De ce nu s-a pomenit în film ş i de cele patru alian ţ e dintre Dumnezeu ş i om – cu Noe, cu Avraam, cu Moise ş i cea adus ă de Evanghelie? Asta pentru c ă – dac ă citatul din Împotriva ereziilor ar fi fost mai amplu – s-ar fi putut în ţ elege c ă Sfântul Irineu a fost un mare teolog, ş i nu un om care sus ţ inea idei lipsite de logic ă ... Sfântul Irineu de Lyon nu a încercat s ă fac ă nici o selec ţ ie a Sfintelor Evanghelii. Biserica nu primise alte Evanghelii. Primele patru evanghelii fuseser ă scrise în primul secol al erei noastre, ultima dintre ele fiind scris ă de Sfântul Evanghelist Ioan, care a încercat s ă completeze m ă rturia primilor trei evangheli ş ti. Memoria Sfântului Ioan Evanghelistul era vie în Biseric ă . Sfântul Irineu a tr ă it la mai pu ţ in de o sut ă de ani de la moartea Sfântului Ioan ş i pe vremea sa tr ă iau oameni care îl cunoscuser ă ş i îl ascultaser ă pe marele Apostol... Meritul Sfântului Irineu a fost de a fixa în scris un canon al c ă r ţ ilor Noului Testament, pentru a ajuta cre ş tinii s ă nu primeasc ă alte noi scripturi. Existau diferite epistole puse sub numele Sfin ţ ilor Apostoli ş i era nevoie s ă se precizeze care erau de origine apostolic ă ş i care nu. Dar nu a existat nici o alt ă Evanghelie care s ă fi fost primit ă de Biserica primar ă . Ideea unei selec ţ ii a Evangheliilor nu are nici o acoperire istoric ă . Dac ă Biserica ar fi primit în primul secol o Evanghelie de care mai apoi s-ar fi lep ă dat, ar fi ar ă tat c ă în Biseric ă domnea haosul, nu Duhul Sfânt. Biserica a existat înaintea Evangheliilor. Cum ar fi putut r ă s ă ri în Biseric ă o Evanghelie pus ă pe seama unui sfânt apostol, cât ă vreme apostolul respectiv nu îi recuno ş tea provenien ţ a? Sfintele Evanghelii nu au fost testamentele Sfin ţ ilor Evangheli ş ti. Ei au mai tr ă it dup ă scrierea Evangheliilor, înt ă rind prin viu grai cele scrise din insuflare dumnezeiasc ă Ş i cine ar fi avut curajul s ă arunce o Evanghelie scris ă de un sfânt apostol? Nimeni. Nu au existat în Biseric ă alte evanghelii, decât cele patru care au r ă mas pân ă ast ă zi ş i care vor r ă mâne pân ă la sfâr ş itul lumii. Faptul c ă diferitele grup ă ri eretice, care se rupseser ă de Biseric ă din lucrarea diavolului, au n ă scocit alte Evanghelii, punându-le sub numele sfin ţ ilor, nu trebuie s ă creeze tulburare. Condamnarea c ă r ţ ilor eretice de c ă tre Biseric ă a avut ca scop tocmai evitarea confuziei: „Dac ă în Biseric ă ar r ă spândi cineva, ca sfinte, c ă r ţ ile cu titluri (nume) false ale necredincio ş ilor (ereticilor), spre paguba poporului ş i a clerului, s ă se cateriseasc ă ” – Canonul 60, Sinodul Apostolic [30; 38]. Biserica a primit patru Sfinte Evanghelii, pentru c ă doar atâtea Evanghelii s-au scris de c ă tre Sfin ţ ii Apostoli. Nu a existat nici o alt ă Evanghelie scris ă de vreun apostol... Nu mi se pare lipsit de logic ă Sfântul Irineu atunci când face o compara ţ ie între num ă rul vânturilor sau al punctelor cardinale. Mi se par lipsi ţ i de logic ă cei care nu v ă d în cuvintele sale o figur ă de stil, ci le în ţ eleg brut, dup ă principiul cauz ă -efect: „Num ă rul de patru vânturi implic ă patru evanghelii...” Sfântul Maxim M ă rturisitorul a scris la rândul s ă u: „De aceea Evangheliile sunt patru la num ă r, fiindc ă pot fi în ţ elese de cei ce sunt înc ă sub sim ţ uri ş i supu ş i corup ţ iei. C ă ci patru sunt ş i elementele lumii acesteia ş i patru iar ăş i virtu ţ ile din care se alc ă tuie ş te lumea duhovniceasc ă ...” [53; 216]. Astfel de tâlcuiri se g ă sesc în num ă r mare la Sfântul Maxim. El 1 S ă presupunem c ă cei de la National Geographic au fost pur ş i simplu p ă c ă li ţ i de realizatorii filmului despre Iuda. E într-adev ă r imposibil s ă ai cuno ş tin ţ e atât de vaste, încât s ă fii specialist în toate domeniile. Dac ă ar fi fost a ş a, era de a ş teptat ca, dup ă lansarea filmului ş i dup ă norul de critici venit din lumea cre ş tin ă , National Geographic s ă î ş i fi cerut oficial scuze pentru promovarea unui film lipsit de obiectivitate. Nu poate repro ş a nimeni lipsa credin ţ ei în Dumnezeu, dar lipsa profesionalismului ş tiin ţ ific trebuie sesizat ă ş i sanc ţ ionat ă de opinia public ă . (Oricum, ş i dac ă ar fi existat scuze oficiale, efectul lor ar fi fost infim. Bomba mediatic ă a fost deja aruncat ă Ş i a apucat s ă explodeze. Tot ce se poate face este salvarea unui num ă r cât mai mare de victime .) 13 încearc ă s ă g ă seasc ă sensuri duhovnice ş ti în referiri scripturistice în care omul de ast ă zi nu ar vedea nimic duhovnicesc. Numai c ă scrierile Sfântului Maxim nu pot fi în ţ elese de c ă tre omul lipsit de o preg ă tire duhovniceasc ă ş i intelectual ă . Sfântul Maxim M ă rturisitorul nu a fost doar un om de rug ă ciune, a fost unul dintre cei mai cul ţ i oameni ai vremii sale... Nu exist ă patru Evanghelii pentru c ă patru sunt ş i elementele lumii acesteia – p ă mânt, ap ă , aer, foc. Dac ă ar fi fost cinci Evanghelii, Sfântul Maxim ar fi scris c ă sunt cinci, ca ş i elementele lumii acesteia, ş i ar fi num ă rat ş i eterul – pe care l-ar fi socotit separat de foc... Nu consider îns ă c ă este de ajuns l ă murirea figurii de stil f ă cute de Sfântul Irineu, sau a celei f ă cute de Sfântul Maxim M ă rturisitorul (c ă ruia ereticii i-au t ă iat limba ş i mâna dreapt ă pentru a nu mai propov ă dui înv ăţă tura Bisericii). S ă ne gândim c ă Biserica ar fi primit mai multe Evanghelii, nu patru. Ce s-ar fi întâmplat? Atunci ar fi existat contrazicere între ele. Pentru c ă nu au existat