ANALIZA DE NIVEL II: AUTOPSIA COMPLETĂ A TENM ANALIZA DE NIVEL II AUTOPSIA COMPLETĂ A TENM Verdictul general TENM nu este o singură teorie, ci un conglomerat format din cel puțin șase teze distincte: Componentă Teza susținută Statut Neuropsihologie Judecățile morale sunt mediate cerebral Puternic susținută Genealogie evolutivă Capacitățile morale au antecedente evolutive Plauzibilă Emergență funcțională Integrarea unor capacități produce reprezentări normative Plauzibilă, dar insuficient formalizată Antropologie funcțională Normele reglează cooperarea Parțial susținută Metaetică Justificarea morală constă în promovarea autonomiei, cooperării și reducerii suferinței Nedemonstrată Ontologie Nu este nevoie de fapte morale stance-independent Compatibilă cu datele, dar neimpusă de ele Problema fundamentală este aceasta: Cu cât TENM rămâne mai aproape de datele empirice, cu atât spune mai puțin despre adevărul moral. Cu cât încearcă să spună mai mult despre justificarea morală, cu atât depinde de premise normative pe care datele empirice nu le produc. Nucleul empiric poate supraviețui. Pretenția de fundamentare completă a moralității nu. I. INSTABILITATEA SEMANTICĂ A CONCEPTULUI DE „NORMATIVITATE” TENM folosește cel puțin trei sensuri diferite ale normativității: Tip Ce reprezintă Normativitate fenomenală Experiența conștientă că „trebuie să fac X ” Normativitate reprezentațională Capacitatea sistemului de a codifica o acțiune drept obligatorie Normativitate autoritativă Existența unui motiv valid pentru a face X Acestea trebuie separate formal: FeelsOught ( a, X ) RepresentsOught ( a, X ) O ( X ) 1 ANALIZA DE NIVEL II AUTOPSIA COMPLETĂ A TENM Din faptul că agentul simte sau reprezintă o obligație nu rezultă că obligația este validă: FeelsOught ( a, X ) ̸ ⇒ O ( X ) RepresentsOught ( a, X ) ̸ ⇒ O ( X ) Un fanatic poate experimenta cu maximă intensitate obligația de a comite o atrocitate. Aceasta demonstrează existența unei experiențe normative, nu adevărul normei. TENM începe prin a defini normativitatea drept „experiență psihologică”, dar ulterior o de- finește drept „proprietatea unui sistem de a reprezenta modele de comportament”. Prima formulare presupune conștiință fenomenală; a doua poate fi satisfăcută de un sistem com- putațional lipsit de experiență. Această schimbare este decisivă în cazul inteligenței artificiale: un sistem poate codifica o regulă; poate sancționa încălcările; poate optimiza cooperarea; poate emite enunțul „această acțiune este interzisă”; fără să existe vreo dovadă că el trăiește obligația sau că regula are autoritate morală. TENM trebuie să aleagă ce explică: 1. comportamentul conform regulilor; 2. reprezentarea semantică a regulilor; 3. fenomenologia obligației; 4. validitatea normativă a regulilor. În forma actuală, teoria trece între toate patru ca și cum ar fi aceeași proprietate. 2 ANALIZA DE NIVEL II AUTOPSIA COMPLETĂ A TENM II. DEFINIȚIILE SUNT PARȚIAL CIRCULARE TENM definește: moralitatea prin ceea ce fac „agenții morali”; agentul moral prin capacitatea de a răspunde normelor și de a fi responsabil; norma morală prin efectele asupra intereselor agenților morali; responsabilitatea prin capacitatea de a acționa normativ. Schema devine: M → A M → N M → A M → M Aceasta nu este automat o circularitate vicioasă. Termenii teoretici pot fi definiți reciproc dacă întregul sistem este ancorat în indicatori independenți. Dar TENM nu oferă încă suficiente ancore independente pentru: ce transformă o regulă socială într-o regulă morală; ce face un interes moralmente relevant; când apare responsabilitatea; de ce un anumit sistem de scopuri este moral și nu doar strategic. Definiția moralității drept mecanism de „evaluare a comportamentelor ca permise, interzise sau obligatorii” presupune deja vocabularul deontic pe care teoria promite să-l explice. Ea descrie cum sunt utilizate conceptele, nu de unde își obțin autoritatea. III. TENM NU ALEGE ÎNTRE COGNITIVISM ȘI NONCOGNITIVISM O teorie metaetică trebuie să precizeze statutul semantic al propozițiilor morale. Când cineva spune: „Tortura este greșită”, TENM trebuie să decidă dacă enunțul: 1. exprimă o propoziție adevărată sau falsă; 2. exprimă o atitudine de dezaprobare; 3. prescrie un comportament; 4. înseamnă „tortura subminează criteriile funcționale G ”; 5. este adevărat numai relativ la un sistem de evaluare. Dacă enunțurile sunt adevărate sau false Atunci trebuie specificate condițiile lor de adevăr: Wrong ( X ) ↔ ? Dacă răspunsul este: Wrong ( X ) ↔ X subminează autonomia și produce suferință evitabilă , 3 ANALIZA DE NIVEL II AUTOPSIA COMPLETĂ A TENM TENM se apropie de realismul moral naturalist: faptele naturale devin fundamentul ade- vărului moral. Dacă enunțurile nu sunt adevărate sau false Atunci formulări precum „norma este obiectiv justificată” nu mai pot avea sensul cognitivist obișnuit. Teoria trebuie să explice logica enunțurilor morale în: negații; condiționale; inferențe; dezacorduri; raționamente contrafactuale. Dacă enunțurile sunt adevărate relativ la funcție Atunci forma exactă este: Justified ( n, G ) nu: Justified ( n ) Aceasta oferă adevăr relațional, nu autoritate morală neindexată. TENM folosește un limbaj cognitivist când vorbește despre „evaluare obiectivă”, unul con- structivist când vorbește despre sisteme sociale și unul antirealist când neagă necesitatea faptelor morale. Identitatea semantică rămâne nerezolvată. IV. CELE PATRU SENSURI ALE „OBIECTIVITĂȚII” TENM obține anumite forme legitime de obiectivitate, dar le confundă uneori cu obiectivi- tatea morală tare. Obiectivitate Exemplu O obține TENM? Empirică Norma produce măsurabil mai multă traumă Da Procedurală Evaluatori diferiți, folosind aceeași metodă, obțin rezultate similare Posibil Instrumentală Norma este un mijloc mai eficient pentru scopul G Da Morală stance-independent Scopul G este obligatoriu indiferent de atitudinile agenților Nu este demonstrat Din: X produce obiectiv suferință nu rezultă fără premisă normativă: 4 ANALIZA DE NIVEL II AUTOPSIA COMPLETĂ A TENM X este moral greșit Este necesar: Suferința evitabilă constituie un motiv moral împotriva unei acțiuni. Aceasta poate fi o premisă extrem de puternică și rezonabilă. Dar rămâne o premisă nor- mativă. TENM poate evita relativismul cultural fără să ajungă la realism moral. Poate construi un standard comun, stabil și intersubiectiv. Însă: ne-arbitrar ̸ = categoric obligatoriu V. CELE ȘAPTE „AXIOME” NU APARȚIN ACELEIAȘI CATEGORII TENM pretinde o structură „aproape matematică”. Dar cele șapte axiome au naturi logice radical diferite: Axiomă Tip real I. Experiențele morale sunt mediate neurocognitiv Generalizare empirică II. Modificările cerebrale influențează judecățile Ipoteză cauzală III. Selecția optimizează adaptarea, nu adevărul moral Teză evoluționistă și epistemologică IV. Normativitatea este emergentă Ipoteză metafizică/funcțională V. Moralitatea rezultă din biologie, cogniție și cultură Teză sistemică VI. Funcția primară este cooperarea Ipoteză teleofuncțională VII. Justificarea este evaluare funcțională Definiție normativă stipulativă Nu poți obține un sistem matematic prin numerotarea unor propoziții eterogene. O teorie axiomatică ar necesita: vocabular formal; domeniu de cuantificare; reguli de inferență; relații de derivare; criterii de consistență; definiții neechivoce; diferențiere între postulate descriptive și principii normative. TENM nu furnizează aceste elemente. Pretinsele „relații logice” nu sunt deducții Textul afirmă: 5 ANALIZA DE NIVEL II AUTOPSIA COMPLETĂ A TENM Din Axioma III rezultă că arhitectura morală este produsul selecției naturale. Nu rezultă strict. Axioma III spune ce favorizează selecția, nu că întreaga arhitectură rele- vantă este produsul exclusiv al selecției. Pot interveni: deriva genetică; constrângerile dezvoltării; pleiotropia; exaptația; evoluția culturală; efectele secundare. Textul însuși numește moralitatea o exaptație. Dacă este o exaptație, trebuie separat: motivul pentru care componentele au fost inițial selectate; rolul actual al ansamblului; motivul pentru care rolul actual ar fi „funcția primară”. Axioma VI nu rezultă deductiv din existența unor norme cooperative. Este cel mult o infer- ență abductivă: Multe norme reglează cooperarea ∴ probabil cooperarea este o funcție importantă Aceasta nu demonstrează: cooperarea este funcția primară și moralmente justificatoare Iar Axioma VII nu este concluzia Axiomei VI. Este introducerea unei definiții noi a justi- ficării. 6 ANALIZA DE NIVEL II AUTOPSIA COMPLETĂ A TENM VI. AMBIGUITATEA CONCEPTULUI DE „FUNCȚIE” În filosofia biologiei trebuie separate cel puțin două sensuri: Funcția etiologică O trăsătură are funcția F deoarece strămoșii ei au fost selectați pentru că realizau F Funcția de rol cauzal O componentă are funcția F deoarece, în prezent, contribuie la capacitatea sistemului de a realiza F TENM oscilează între ele. Spune că moralitatea: este o exaptație rezultată din integrarea unor mecanisme selectate pentru alte scopuri; dar are funcția evolutivă primară de a regla cooperarea; iar această funcție justifică normele. Aceste afirmații nu sunt identice. Dacă moralitatea este o exaptație, cooperarea poate fi un rol actual fără să fie efectul pentru care ansamblul a fost selectat. Dacă este o adaptare pentru cooperare, trebuie demonstrată istoria selectivă a ansamblului. Mai grav, nici funcția etiologică, nici rolul cauzal nu produc valoare morală. SelectedFor ( X, F ) ̸ ⇒ O ( F ) ContributesTo ( X, F ) ̸ ⇒ O ( F ) Agresivitatea poate avea funcție adaptativă. Propaganda poate avea rol stabilizator. Exclud- erea străinilor poate consolida grupul. Niciuna dintre aceste funcții nu este justificată prin simplul fapt că există. 7 ANALIZA DE NIVEL II AUTOPSIA COMPLETĂ A TENM VII. FUNCȚIILE MORALE SUNT PLURALE, NU UNITARE TENM tratează cooperarea ca funcție centrală. Dar sistemele morale îndeplinesc simultan numeroase roluri: coordonare; reducerea conflictelor; distribuirea resurselor; menținerea ierarhiilor; legitimarea autorității; construirea identității de grup; excluderea celor considerați devianți; semnalizarea loialității; controlul sexualității; transmiterea tradiției; sancționarea rivalilor; justificarea războiului; protejarea elitei; producerea solidarității interne. Faptul că o instituție rezolvă o problemă recurentă nu dovedește că acesta este scopul ei unic sau moralmente legitim. O normă poate simultan: crește cooperarea internă; crește violența externă; reduce conflictele între membrii majorității; intensifica exploatarea unei minorități; stabiliza instituțiile; bloca progresul. Prin urmare, „funcția sistemului” nu poate fi evaluată fără: 1. specificarea populației relevante; 2. delimitarea intervalului temporal; 3. identificarea distribuției beneficiilor; 4. contabilizarea externalităților; 5. justificarea morală a modului de agregare. 8 ANALIZA DE NIVEL II AUTOPSIA COMPLETĂ A TENM VIII. COOPERAREA LOCALĂ POATE PRODUCE CATASTROFĂ GLOBALĂ TENM discută mafia, dar problema este mult mai adâncă. Cooperarea nu este intrinsec universală. Ea este indexată unui grup: C ( G i ) Un grup poate maximiza: C ( G i ) prin distrugerea: G j Armatele, organizațiile teroriste și regimurile totalitare pot necesita: loialitate; sacrificiu personal; încredere internă; sancționarea trădătorilor; coordonare; respectarea promisiunilor. Așadar, exact mecanismele invocate de TENM pot alimenta atrocitatea. Cercetarea despre cooperare recunoaște explicit că oamenii cooperează uneori cu grupul propriu pentru a vătăma alte grupuri. Studiu privind reciprocitatea și cooperarea la scară largă Pentru a evita rezultatul, TENM adaugă: imparțialitate; extensibilitate; autonomie universală; includerea tuturor agenților. Dar acestea nu provin din conceptul de cooperare. Sunt principii morale suplimentare. Formula reală nu este: cooperare → moralitate Ci: cooperare + imparțialitate + universalizare + drepturi + nonmaleficență → criteriul TENM Cooperarea nu mai este fundamentul. Devine doar una dintre componente. 9 ANALIZA DE NIVEL II AUTOPSIA COMPLETĂ A TENM IX. TEORIA JOCURILOR NU PRODUCE NORME MORALE 1. Dilema prizonierului descrie o structură de stimulente Ea nu demonstrează că actorii trebuie moral să coopereze. Rezultatul depinde de: valorile atribuite rezultatelor; frecvența interacțiunilor; probabilitatea unei întâlniri viitoare; informația disponibilă; posibilitatea erorii; costul sancțiunii; structura rețelei; mobilitatea participanților. Schimbarea matricei de recompense poate schimba complet strategia stabilă. Matricea nu descoperă valori. Ea formalizează valori și preferințe deja introduse. 2. Tit for Tat nu este o lege universală Tit for Tat a avut succes în turneele lui Axelrod, dar robustețea strategiilor depinde de zgo- mot, populație și regulile jocului. În anumite condiții, strategii precum Win–Stay, Lose–Shift pot fi mai robuste. Analiză evoluționistă a strategiilor din Dilema Prizonierului Prin urmare, formula: „Teoria jocurilor arată că normele cooperative devin stabile” trebuie rescrisă: „Anumite forme de cooperare pot constitui echilibre stabile în anumite structuri de stim- ulente.” Aceasta este o teză mult mai modestă. 3. Pedepsirea trișorilor poate destabiliza cooperarea Pedeapsa nu produce automat ordine. Pot apărea: pedepsirea antisocială a celor cooperanți; spirale de răzbunare; costuri excesive de monitorizare; folosirea sancțiunii pentru dominare; concurență între pedepsitori. Există rezultate experimentale în care pedeapsa costisitoare nu crește cooperarea. Studiu PNAS Așadar, „sancționarea trișorilor” nu poate fi introdusă ca mecanism universal pozitiv. Tre- buie evaluate instituțiile care stabilesc: cine este trișor; cine sancționează; ce probă este necesară; 10 ANALIZA DE NIVEL II AUTOPSIA COMPLETĂ A TENM câtă pedeapsă este proporțională; cum sunt prevenite abuzurile. Acestea sunt probleme normative și juridice, nu simple extensii ale biologiei cooperării. X. ECHILIBRUL NU ESTE OPTIMUL Teoria jocurilor distinge între: echilibru stabil; rezultat Pareto-superior; optim social; rezultat moralmente justificat. Un echilibru poate fi stabil și inferior pentru aproape toți participanții. Stabilitatea spune că agenții nu au stimulent individual să devieze unilateral, nu că rezultatul este bun. Stable ( S ) ̸ ⇒ Optimal ( S ) și cu atât mai puțin: Stable ( S ) ̸ ⇒ MorallyJustified ( S ) Un sistem opresiv poate persista deoarece: costul rebeliunii este enorm; informația este controlată; indivizii nu se pot coordona; sancțiunile sunt severe; alternativa individuală este mai rea. Această stabilitate este compatibilă cu exploatarea sistematică. Homeostazia poate descrie blocarea într-un echilibru local dezastruos. 11 ANALIZA DE NIVEL II AUTOPSIA COMPLETĂ A TENM XI. SELECȚIA NATURALĂ NU ESTE UN OPTIMIZATOR GLOBAL TENM utilizează repetat limbajul „optimizării”. În biologie, acesta trebuie tratat ca pres- curtare, nu ca descriere literală. Selecția naturală: nu anticipează; nu planifică; nu maximizează o funcție globală; operează sub constrângeri istorice; poate produce compromisuri; poate fixa soluții local eficiente; poate conserva trăsături suboptime; poate favoriza individul în detrimentul grupului; poate favoriza grupul în detrimentul altor grupuri; nu garantează stabilitate pe termen lung. Prin urmare: EvolutionarySuccess ( X ) ̸ ⇒ SystemicOptimality ( X ) Această observație contează deoarece TENM folosește uneori originea evolutivă pentru a explica de ce normativitatea stabilizează cooperarea. Dar selecția poate produce simultan: altruism parohial; tribalism; dominanță; răzbunare; obediență; xenofobie; favoritism față de rude; autoînșelare. Moralitatea umană nu poate fi descrisă ca o singură soluție evolutivă pentru cooperare. Este un câmp conflictual produs de mecanisme cu interese funcționale divergente. 12 ANALIZA DE NIVEL II AUTOPSIA COMPLETĂ A TENM XII. EVOLUȚIA CULTURALĂ NU SELECTEAZĂ NECESAR BINELE SOCIAL TENM sugerează că normele eficiente se răspândesc cultural. Dar „eficiența culturală” poate însemna: ușurință de memorare; prestigiu al sursei; conformism; sancționarea necredincioșilor; control instituțional; avantaj pentru elite; emoție intensă; capacitate de mobilizare; promisiuni imposibil de verificat. O normă se poate reproduce cultural deoarece este transmisibilă, nu deoarece crește bunăstarea întregii societăți. Analog: CulturallyPersistent ( n ) ̸ ⇒ SociallyBeneficial ( n ) Propaganda poate avea succes cultural. Superstițiile pot persista. Practicile violente pot deveni simboluri identitare. Selecția culturală poate explica persistența unei norme, dar nu produce justificarea ei. 13 ANALIZA DE NIVEL II AUTOPSIA COMPLETĂ A TENM XIII. EMPATIA NU ESTE UN SENZOR MORAL NEUTRU TENM tratează empatia ca infrastructură centrală a moralității. Este rezonabil, dar incom- plet. Empatia este: selectivă; mai intensă față de indivizi identificabili; sensibilă la similitudine; favorabilă grupului propriu; influențată de narațiuni; epuizabilă; incompatibilă uneori cu imparțialitatea. „Empatia parohială” poate corela cu mai puțin altruism față de grupul exterior și cu o mai mare acceptare a vătămării acestuia. Cercetare despre empatia parohială Empatia poate motiva atât: protejarea victimei; cât și pedepsirea disproporționată a celui perceput drept agresor. Prin urmare, empatia nu validează o normă. Ea furnizează informație afectivă care trebuie disciplinată de: reguli de imparțialitate; dovezi; proporționalitate; controlul prejudecăților; raționament contrafactual. Dar aceste corecții presupun standarde epistemice și morale care nu derivă pur și simplu din empatie. XIV. NEUROȘTIINȚA NU A IDENTIFICAT UN „SISTEM MORAL” UNIC Datele sugerează o rețea distribuită implicată în: teoria minții; procesarea intențiilor; emoții; control executiv; reprezentarea valorii; saliență; memorie; imaginația consecințelor. O meta-analiză a neuroimagisticii morale a găsit o suprapunere importantă cu rețelele teoriei minții, nu un modul moral complet separat. Meta-analiza ALE Aceasta susține: 14 ANALIZA DE NIVEL II AUTOPSIA COMPLETĂ A TENM Judecata morală reutilizează procese cognitive generale și sociale. Nu demonstrează: Aceste rețele produc exhaustiv autoritatea normativă. Problema inferenței inverse Din: regiunea B se activează în sarcina morală nu rezultă automat: B realizează procesul moral M. Aceeași regiune poate participa la numeroase sarcini. Activarea cerebrală trebuie interpre- tată prin comparații experimentale precise, nu prin atribuirea unei etichete morale unei zone. Problemele dilemelor artificiale Multe studii folosesc: vagoane scăpate de sub control; sacrificarea unei persoane pentru cinci; scenarii scurte și artificiale; alegeri binare; lipsa consecințelor reale. Aceste paradigme măsoară anumite componente ale deciziei, nu moralitatea în ansamblu. Nu putem trece de la: „Leziunea schimbă răspunsul la Footbridge” la: „Leziunea schimbă moralitatea persoanei în general.” 15 ANALIZA DE NIVEL II AUTOPSIA COMPLETĂ A TENM XV. AUTISMUL NU POATE FI FOLOSIT CA EXEMPLU GENERIC DE „MORALITATE MODIFICATĂ” TENM introduce prudent o rezervă, dar simpla listare a autismului lângă psihopatie, de- mență și leziuni orbitofrontale rămâne conceptual periculoasă. Autismul este eterogen. Diferențele pot privi: procesarea intențiilor; limbajul; alexitimia; înțelegerea scenariului; integrarea indiciilor sociale; nu o „inferioritate morală”. Unele cercetări au găsit că participanții autiști disting acțiunile moral acceptabile de cele inacceptabile la fel de fiabil ca participanții neurotipici, chiar dacă pot apărea diferențe în utilizarea informației despre intenții. Studiu asupra teoriei minții și judecății morale în autism A folosi o categorie clinică vastă drept dovadă că „arhitectura modifică moralitatea” fără specificarea procesului exact riscă: supra-generalizare; confundarea diferenței cognitive cu deficitul moral; medicalizarea stilurilor diferite de raționament. 16 ANALIZA DE NIVEL II AUTOPSIA COMPLETĂ A TENM XVI. MORALITATEA NU POATE FI REDUSĂ LA EMPATIE FĂRĂ A EXCLUDE CAZURI CENTRALE Există acte moral relevante care implică: respectarea unei promisiuni față de cineva absent; corectitudinea procedurală; drepturile unor persoane necunoscute; obligații față de generațiile viitoare; reguli privind adevărul; distribuirea imparțială a riscului; protejarea instituțiilor epistemice. În aceste cazuri, empatia imediată poate fi slabă sau absentă. Un agent poate ajunge la concluzia morală corectă prin: principii; analogie; universalizare; analiză cauzală; evaluarea riscului; respectarea unei reguli publice. Prin urmare, chiar dacă empatia este o componentă importantă a motivației, nu poate fi identificată cu facultatea morală. 17 ANALIZA DE NIVEL II AUTOPSIA COMPLETĂ A TENM XVII. TEORIA NU EXPLICĂ MOTIVAȚIA MORALĂ TENM explică de ce o regulă poate fi reprezentată drept obligatorie. Nu explică suficient relația dintre: judecată; motivație; acțiune. Un agent poate crede: „Ar trebui să fac X ”, și totuși să nu facă X Acest fenomen include: akrasia; cinismul; amoralismul; conflictul între dorințe; calculul oportunist; oboseala; frica; lipsa autocontrolului. Dacă reprezentarea obligației motivează automat, TENM nu explică akrasia. Dacă nu motivează automat, trebuie introdus un mecanism separat: Judgment ( O ( X )) + MotivationalState + Control → Action ( X ) Această problemă este importantă și metaetic: unele teorii consideră legătura dintre jude- cata morală sinceră și motivație internă; altele acceptă externalismul motivațional. TENM nu își declară poziția. 18 ANALIZA DE NIVEL II AUTOPSIA COMPLETĂ A TENM XVIII. RESPONSABILITATEA MORALĂ ESTE INTRODUSĂ, NU EXPLICATĂ Agentul moral este definit parțial prin capacitatea de a fi responsabil. Dar ce înseamnă responsabilitatea într-un model neurocauzal? TENM trebuie să precizeze: dacă acceptă determinismul; dacă adoptă un compatibilism; ce înseamnă control relevant; ce rol are capacitatea de a răspunde motivelor; când o leziune reduce responsabilitatea; când ignoranța scuză; cum sunt tratate constrângerea și manipularea; dacă responsabilitatea este graduală. Cazurile neurologice ridică exact problema pe care teoria o lasă nerezolvată: Dacă arhitectura cerebrală determină sensibilitatea la norme, câtă culpă are agentul pentru arhitectura pe care nu și-a ales-o? O teorie despre originea judecății morale nu este automat o teorie a responsabilității morale. XIX. TENM CONFUNDĂ UNEORI AGENȚII MORALI CU PACIENȚII MORALI Un agent moral poate înțelege și urma norme. Un pacient moral poate fi beneficiarul sau victima acțiunilor, chiar dacă nu poate formula norme. Această diferență este indispensabilă. Printre pacienții morali pot intra: nou-născuții; persoanele cu dizabilități cognitive severe; persoanele aflate în comă reversibilă; animalele conștiente; generațiile viitoare. TENM definește justificarea prin efectele asupra „agenților morali și comunităților lor”. Această formulare riscă să lase statutul pacienților depinzând numai de valoarea lor pentru agenți. Dacă un nou-născut nu este încă agent moral complet, de ce are protecție noninstrumentală? Răspunsul nu poate fi doar: Pentru că protejarea copiilor stabilizează comunitatea. Aceasta ar transforma copilul într-un mijloc al homeostaziei sociale. 19