P Ă RINTELE DOMETIE DE LA RÂME Ţ I Edi ţ ie îngrijit ă de Costion Nicolescu Cartea a fost tip ă rit ă la Editura Bizantin ă în anul 2001 Edi ţ ie electronic ă APOLOGETICUM 2005 P ă rintele Dometie 2 Volumul poate fi distribuit liber pentru uz personal . Aceast ă lucrare este destinat ă tuturor iubitorilor de spiritualitate cre ş tin ă ortodox ă . Ea poate fi utilizat ă , copiat ă ş i distribuit ă LIBER cu men ţ ionarea sursei. Scanare ş i tehnoredactare : Apologeticum Corectur ă : Otilia Digitalizare pdf : Apologeticum © 2005 APOLOGETICUM. http://apologeticum.net http://www.angelfire.com/space2/carti/ apologeticum2003@yahoo.com ISBN 973-9492-24-X de la Râme ţ 3 RAME Ţ II P Ă RINTELUI DOMETIE Ş I DOMETIE AL RÂME Ţ ILOR SAU ALC Ă TUIREA POETIC Ă A MONAHISMULUI Râme ţ i Pe drumul greu spre sear ă am ajuns În Apusenii sfin ţ i la m ă n ă stire Mun ţ ii Trasc ă ului sub lun ă odihnesc M ă icu ţ ele vegheaz ă în psaltire. Schitul de piatr ă -1 ţ ine un izvor Din vremi str ă vechi ce sare dintr-o piatr ă Schimnicii transilvani ş i eremi ţ i P ă streaz ă mila focului în vatr ă Sofronie din Cioara ş i Iancu Avram Aici f ă ptura lor a devenit f ă clie Ş i pravila de tain ă pentru mo ţ i S-a scris cu sânge-n piele pe vecie. Un râu sub ţ ire picur ă din mun ţ i Cu zvon de clopo ţ ei ş i oseminte Acolo sus e neamul meu plecat Cu turmele pe plaiurile sfinte. Aici pe vale pururi drumul lor Candela sfe ş nic blând ă -1 privegheaz ă Vulturi cere ş ti în hor ă ş i în cor Ţ in umbra pâinii dreapt ă la amiaz ă Ioan Alexandru Dometie de la Râme ţ i Iat ă un om ce nu l-am cunoscut Nici dup ă fa ţă nici dup ă gl ă suire Când fost-am eu c ă tre Râmeti smerit Era demult trecut la nemurire C ă r ă rile u ş oare-n urma lui Sunt ve ş tede pe dealurile toate Ş i-n cimitir la umbra unui nuc Ş i l ă mpile de vânt sunt scuturate Toate se sting degrab ă câte ţ in P ă rintele Dometie 4 De-nf ăţ i ş area din vremelnicie Iar unde plugul n-a intrat adânc Cresc buruieni cu-ntâia vijelie I-un singur loc la cer ş i la p ă mânt În care po ţ i r ă mâne pe-nserate Ş i se p ă trunde numai prin cuvânt Ca s ă rode ş ti pentru eternitate Iar s ă -1 ajungi i-atâta de u ş or Ş i-atât de greu ş i-atât de cu putin ţă C ă ci trebuie prin mii ş i mii de por ţ i S ă sângerezi în strai de umilin ţă S ă nu te la ş i o clip ă biruit De îndoial ă ş i am ă r ă ciune C ă ci ş arpele pe mun ţ i desvl ă guit E treaz ş i-n somn ca focul în t ă ciune S ă te strecori de viu prin cr ă p ă turi Descul ţ zdrobit de drumuri ş i piroane Iar când s ă luneci printre surp ă turi Vei fi sorbit pe lacrimi în icoane Dometie era p ă stor frumos M ă uit la voi surorile lui toate Eu cred c ă sem ă na cu ce-i mai bun Din câte-au fost Ardealului l ă sate Ce v-a f ă cut s ă v ă ţ ine ţ i de el C ă ci nu avea nimic de ce te ţ ine Se lep ă dase f ă r ă sc ă z ă mânt De cea din urm ă dragoste de sine. Eu cred c ă a murit f ă r ă de trup Nu mai era nimenea acas ă Ş i sufletul prin moarte l-a trecut Cum treci prin râu în bra ţ e o mireas ă Ş i de aceea este-ntreg aici Ş i a plecat întreg în alta parte Ca oriunde ai fi, s ă fii cu el Ş i pe p ă mânt si dincolo de moarte Râme ţ i, 29 iulie ‘79 Sf. Prohor, Nicanor, Timon, Parmena Ioan Alexandru de la Râme ţ 5 P Ă RINTELE DOMETIE, UN MONAH ATÂT DE SIMPLU, DUP Ă VORB Ă , DUP Ă PORT, CONTINUATORUL SFÂNTULUI GHELASIE „ Un mare duhovnic, mort prea devreme, dar aproape canonizat de cei care l-au cunoscut a fost Dometie Manolache, de la M ă n ă stirea Râme ţ i, din Transilvania. ” (Mitropolitul Antonie Pl ă m ă deal ă ) Citind Raportul de activitate al P ă rintelui Dometie, pe care îl prezent ă m în chip de Curriculum vitae, nu po ţ i s ă nu fi uimit de cât ă modestie cuprinde. Pare o via ţă absolut obi ş nuit ă , aproape banal ă , dac ă nu ai ş ti c ă este o via ţă de p ă rinte adev ă rat, cu atâtea suflete p ă storite, cu atâtea liturghii slujite. Spre deosebire de ceilal ţ i P ă rin ţ i prezen ţ i în aceast ă colec ţ ie, pe P ă rintele Dometie nu l-am cunoscut fa ţă c ă tre fa ţă . Am ajuns la M ă n ă stirea Râme ţ i, pe urma poeziilor lui Ioan Alexandru, de abia în luna iunie 1976, deci cam la un an dup ă ce P ă rintele Dometie se c ă l ă torise la Domnul. Dar la m ă n ă stire era în continuare extrem de prezent. Ş i a r ă mas pân ă ast ă zi, când a trecut peste un sfert de veac din momentul acela. Este o prezen ţă sfânt ă , care cre ş te o dat ă cu anii. Mormântul s ă u p ă rea atunci înc ă proasp ă t. Peste tot, pe culoare, în chilii, la trapez ă te întâmpinau fotografii înf ăţ i ş ând un c ă lug ă r simplu, blând, extrem de uman în aspect, cu o fa ţă de om b ă tut de gânduri ş i de griji ca un marinar de vânturile m ă rii (la el era, în ceea ce prive ş te m ă n ă stirea, întreaga responsabilitate a m ă rii acestei vie ţ i!), cu o ţ inut ă extrem de modest ă , amintind-o pe cea a pustnicilor sau a c ă lug ă rilor r ă t ă citori. Maicile erau înc ă puternic marcate de plecarea P ă rintelui la o vârst ă totu ş i destul de tân ă r ă . Mai ales cele tinere, având în acea perioad ă între 17 ş i 23 de ani, se sim ţ eau de-a dreptul orfane. Toate fuseser ă alese de P ă rintele cu mult ă aten ţ ie, având în vedere inspira ţ ia divin ă ş i voca ţ ia lor. El considera c ă miresele lui Hristos se cuvine s ă provin ă dintre fiicele cele mai bune, mai frumoase, mai curate, mai dârze pe care le are o familie, iar nu dintre acelea care nu- ş i pot afla un alt rost în via ţă . Fiecare avea propria ei poveste cu P ă rintele în ceea ce prive ş te intrarea la m ă n ă stire, poveste venind uneori din copil ă ria cea mai fraged ă . C ă ci s-ar putea spune despre P ă rintele Dometie, printre altele, ş i aceasta, c ă avea voca ţ ia de duhovnic într-o m ă n ă stire de maici, lucru cu totul rar. Cei mai mul ţ i dintre ace ş ti duhovnici ajung în situa ţ ia respectiv ă din ascultare fa ţă de ierarh ş i poart ă toat ă via ţ a în ei dorul m ă n ă stirilor de c ă lug ă ri din care au plecat. Dar el ş i-a consacrat întreaga via ţă acestui ideal, rena ş terea monahismului transilvan, atât de maltratat ş i de decimat la jum ă tatea veacului al XVIII-lea. O gândea prin crearea unei puternice mân ă stiri de maici, dup ă rânduielile monahale cele mai autentice. Ş i, în ciuda teribilelor impedimente pe care le presupunea timpul acela, a reu ş it! S ă mân ţ a aruncat ă ş i îngrijit ă cu atâta trud ă sfânt ă la încol ţ irea ei de P ă rintele Dometie a condus la înflorirea, ast ă zi, a unei mari lavre a monahismului românesc, probabil cea mai mare m ă n ă stire de ob ş te din ţ ar ă pentru maici. El nu a fost, a ş a cum se întâmpl ă în marea majoritate a m ă n ă stirilor de maici, numai slujitorul altarului, ci adev ă ratul stare ţ , implicat pân ă la cap ă t în toate treburile, chiar ş i în cele mai m ă runte. Ş tia s ă fie ş i blând ş i iert ă tor, ş i aspru ş i mustr ă tor, dup ă cum situa ţ ia o impunea. Dar totdeauna drept, totdeauna plin de dragoste, reu ş ind s ă p ă streze un echilibru de fond, lucru atât de rar chiar ş i în aceast ă lume afierosit ă mai apropiat lui Hristos. O alt ă caracteristic ă definitorie a P ă rintelui este aceea c ă probabil ca nimeni altul a îmbinat slujirea c ă lug ă reasc ă cea mai aspr ă cu slujirea total ă a lumii. O lume în care în ţ elegea P ă rintele Dometie 6 s ă ias ă ş i s ă i se pun ă la dispozi ţ ie, nu numai s ă o a ş tepte s ă intre pe poarta m ă n ă stirii. Din acest punct de vedere, Râme ţ ii, str ă vechi s ă la ş de eremi ţ i, cum îl arat ă ş i numele, unde avea de slujit ş i la m ă n ă stire ş i în parohie, era un loc ideal, chiar dac ă prin solicit ă rile imense avea s ă -1 epuizeze fizic prematur. M ă n ă stirea nu se mai m ă rginea la hotarele ei, ci irumpea în lume. O zon ă întins ă se revendica duhovnice ş te de la ea. Într-un fel, P ă rintele Dometie d ă duse o ţ inut ă c ă lug ă reasc ă întregului ţ inut. Ş i asta s-a petrecut nu numai la Râme ţ i, ci ş i la Buz ă u, ş i la Aiud, ş i în alte locuri în care l-a purtat Dumnezeu spre p ă storire, în orice caz, pot m ă rturisi c ă mocanii din multele sate ale comunei Râme ţ i, dar ş i cei din comune vecine, pe care i-am cercetat, îl ţ ineau la inim ă ca pe un sfânt, ceea ce putem fi convin ş i c ă a ş i fost. De la prima venire în Ardeal ş i-a dat seama c ă aici poate afla terenul optim pentru misiunea la care-1 conducea voca ţ ia sa. Monahismul transilvan, mai ţă r ă nesc, mai implantat în teritoriul înconjur ă tor, putea s ă -i ofere un contact mai apropiat cu credincio ş ii, posibilitatea unei lucr ă ri de o mai mare anvergur ă P ă rintele Dometie reu ş ise ca s ă fac ă din via ţ a m ă n ă stireasc ă o via ţă de mare bucurie zilnic ă , în ciuda marilor priva ţ iuni în care petrecea atunci ob ş tea ş i a unor munci titanice pe care le aveau de depus, ca s ă nu mai punem la socoteal ă , în unele perioade, ş icanele securit ăţ ii ş i ale mili ţ iei, instrumente de persecu ţ ie ale puterii comuniste. Numeroase m ă rturii spun cum P ă rintele nu suporta s ă vad ă pe cineva trist în jurul lui (câ ţ i dintre noi mai ş tim c ă la începuturi triste ţ ea f ă cea parte dintre p ă catele capitale?), ş i cu atât mai pu ţ in pe tinerele novice, înc ă atât de copile în multe ale lor. Desigur, era totdeauna vorba de o veselie duhovni- ceasc ă , dar bazat ă pe o imens ă dragoste ş i în ţ elegere a omului în datele lui cele mai adev ă rate ş i mai vechi. Este gr ă itor ş i semnificativ episodul în care, v ă zând o sor ă întristat ă din cine ş tie ce motiv, s-a dus ş i i-a r ă sturnat cu c ă ciula în poal ă câ ţ iva pui ş ori de g ă in ă abia ie ş i ţ i din g ă oace, spre a o înveseli. Dar, ca un adev ă rat p ă rinte, nu ezita ş i s ă scoat ă centura spre mustrare ş i domolire a cerbiciei, atunci când o situa ţ ie sau alta o impunea. Mai era cu totul excep ţ ional ă acea ş tiin ţă de a se plia cu slujbele la starea omului. Necru ţă tor cu sine, era în schimb extrem de atent ş i de delicat cu cei din jur. Seara, când vedea biserica plin ă cu oameni veni ţ i de departe, obosi ţ i de drum ş i de necazuri, scurta ceea ce se putea scurta din slujb ă , pentru a-i l ă sa s ă se odihneasc ă ş i s ă se bucure apoi deplin de frumuse ţ ea celor de a doua zi, diminea ţ a. Nici o umbr ă de habotnicie, de rigiditate în comportarea acestui om atât de aprins dup ă Domnul. Tr ă ia c ă lug ă ria cu o naturale ţ e total ă , nu se vedea în nimic un chin sau o suferin ţă în a- ş i respecta condi ţ ia monahal ă . Cred c ă mul ţ i din cei care l-au cunoscut ar fi plecat într-o veselie spre a fi în turma p ă storit ă de el. Destule au ş i f ă cut-o. Ş tiu c ă pe multe a trebuit s ă le tempereze ş i s ă le refuze, deoarece vedea c ă , dincolo de acest prim foc, nu se întrez ă rea o voca ţ ie adev ă rat ă A fost în toate ale Bisericii un combatant de linia întâi, neprecupe ţ indu- ş i for ţ ele, mereu expunându-se, mereu gata de jertfa suprem ă . S-a zidit total, nu numai cu trupul, dar ş i cu sufletul pentru zidirea m ă n ă stirii sale. P ă rin ţ ii care i-au urmat, Ioachim Popa ş i Filotei Stoica, p ă streaz ă ceva din chipul duhovnicesc al predecesorului lor, de la statur ă ş i agilitate pân ă la implicarea în rug ă ciune, munc ă f ă r ă preget, smerenie, iubire ş i slujire de Dumnezeu ş i de oameni, milostivire. Exist ă la Râme ţ i un cult vechi, echilibrat ş i puternic al Sfântului Ghelasie, canonizat de Biseric ă în anul 1992, dar venerat ca atare, de localnici în primul rând, de mult timp. P ă rintele Dometie îmi apare în continuitatea cea mai apropiat ă a acelui Ghelasie, p ă rinte de acela ş i tip, modest ş i smerit, mereu în lucrare într-un teritoriu care se cerea ap ă rat ş i, într-o anumit ă m ă sur ă , recucerit. P ă rintele Dometie s-a ad ă ugat frumos ş i cu cuviin ţă înainta ş ului s ă u întru sfin ţ enie, întemeietori, ei sunt acum, de bun ă seam ă , împreun ă rug ă tori pe lâng ă Cel c ă ruia I s-au devotat, pentru cei c ă rora li s-au devotat. Costion Nicolescu de la Râme ţ 7 ÎN LOC DE CURRICULUM VITAE Raport de activitate Subsemnatul Protosinghel Dometie Manolache, duhovnic la Sfânta M ă n ă stire Râme ţ i, jude ţ ul Alba, n ă scut în anul 1924, luna octombrie, ziua 13, în comuna B ă l ă ne ş ti, jude ţ ul Buz ă u, fiul lui Ioan ş i Filofteia Manolache, raportez urm ă toarele: Am absolvit ş apte clase primare în comuna Târlele - Filiu, jude ţ ul Br ă ila, în anul 1937, dup ă care am intrat ca elev la Seminarul Teologic de opt ani din Buz ă u pe care l-am absolvit în anul 1945 ca ş ef de promo ţ ie, în anul 1945 m-am înscris la Facultatea de Teologie din Bucure ş ti pe care am absolvit-o în anul 1949, fiind declarat licen ţ iat în Teologie, cu calificativul „excep ţ ional”, conform Diplomei de licen ţă cu nr. Sf Sinod 5951/1953 ş i al Institutului nr. 17. În anul 1949, ca student în anul IV, împreun ă cu colegii de an, am fost trimi ş i în Ardeal pe timpul vacan ţ ei de Sf. Pa ş ti ca misionari pentru înt ă rirea ortodoxiei, mie repartizându-mi-se de prot. Reghin, jude ţ ul Mure ş , parohiile Teleac ş i Gurghiu. În acela ş i an, dup ă terminarea Institutului Teologic din Bucure ş ti, am fost închinoviat la Sfânta M ă n ă stire Prislop, fiind hirotonit întru diacon pe data de 6 august la Sfânta M ă n ă stire Hodo ş -Bodrog din Episcopia Aradului ş i ca preot duhovnic pe seama Sfintei M ă n ă stiri Prislop, la 7 august în acela ş i an, în Catedrala Episcopal ă a Aradului de Episcopul Andrei Mageru. În anul 1950 am fost numit stare ţ la Sfânta M ă n ă stire Prislop. Aici am lucrat ca misionar pentru înt ă rirea ortodoxiei române ş ti ş i unitatea noastr ă bisericeasc ă , depunând o activitate intens ă prin predici, spovedanii ş i diverse alte servicii pe care le-am s ă vâr ş it dup ă c ă r ţ ile de ritual tip ă rite de Sfânta Patriarhie. Am r ă mas în aceast ă ascultare pân ă în anul 1952, când am fost mutat tot cu aceast ă îns ă rcinare la Sfânta M ă n ă stire Afteia-Cioara, veche ctitorie a Sfântului Sofronie. De aici, în acela ş i an, am fost mutat la Sfânta M ă n ă stire Ciolanu din Episcopia Buz ă ului, ca director de studii ş i profesor la ş colile monahale ale Sfintelor M ă n ă stiri: Ciolanu, R ă te ş ti ş i B ă rbii, în care calitate am activat pân ă în anul 1957 când am fost mutat la Episcopia Buz ă ului ca slujitor la Catedrala Episcopal ă În anul 1958 am fost mutat la Sfânta M ă n ă stire Fântânelele, jude ţ ul Bistri ţ a N ă s ă ud, ca preot al sfântului a ş ez ă mânt ş i ca paroh la parohia Dorni ş oara. În anul 1959 mi s-a dat r ă spunderea de stare ţ ş i organizator al Sfintei M ă n ă stiri Dragomire ş ti, de unde în acela ş i an am fost mutat la Sfânta M ă n ă stire Râme ţ i ca preot duhovnic ş i preot paroh al parohiei Râme ţ i Sat, unde activez pân ă în prezent. La Sfânta M ă n ă stire Fânt ă nelele am efectuat lucr ă ri de între ţ inere ş i repara ţ ie, de asemenea la Sfânta M ă n ă stire Dragomire ş ti, unde am ridicat o clopotni ţă , înzestrând-o cu clopot ş i am zugr ă vit biserica sfântului a ş ez ă mânt; lucr ă ri evaluate la 60.000 lei. La Sfânta M ă n ă stire Râme ţ i am ridicat din temelii dou ă case parohiale, o ş coal ă primar ă , ateliere supraetajate pentru sec ţ ia de covoare, o trapez ă cu buc ă t ă rie pentru sfânta m ă n ă stire, un arhondaric cu ş apte camere, baie, o cas ă pentru îngrijitori ş i alte acareturi pentru gospod ă ria sfântului a ş ez ă mânt, ref ă când paraclisul sfintei m ă n ă stiri. Cu sprijinul Sfintei Patriarhii am introdus curentul electric, având ca baz ă material ă acordurile Sfintei Mitropolii a Sibiului, al Departamentului Cultelor, al Prot. ort. rom. Bra ş ov, precum ş i dona ţ ia efectiv ă a salariilor vie ţ uitorilor sfintei m ă n ă stiri pe tot timpul lucr ă rilor. Am introdus ap ă potabil ă din munte în înc ă perile sfintei m ă n ă stiri. Pentru a scoate bufetul ş i cabana din incinta sfântului a ş ez ă mânt, în în ţ elegere cu organele superioare ale jude ţ ului Alba, având aprobarea Departamentului Cultelor ş i a Sfintei Mitropolii a Sibiului, am ridicat P ă rintele Dometie 8 din temelii o caban ă la o distan ţă de 1,5 km de sfânta m ă n ă stire, dup ă proiectul dat de OJT Alba. Am acoperit bisericile de la parohia Râme ţ i Sat ş i Filia Valea Uzii, am zugr ă vit bisericile Plea ş a, Valea Uzii, Râpa Râme ţ iului ş i Olteni ş i le-am înzestrat cu c ă r ţ i de slujb ă ortodox ă , instruind pe enoria ş i în cântarea omofon ă . Am participat ca preot paroh la toate conferin ţ ele de orientare ş i administrative, la care am luat cuvântul lucrând unele teme ca referent principal, pe care le-am sus ţ inut. Am f ă cut cursurile de îndrumare misionar ă de la Curtea de Arge ş . Actualmente sunt înscris la cursurile de doctorat în Teologie în anul al II-lea, sec ţ ia Sistematic ă ; anul I l-am absolvit cu zece. Pentru activitatea misionar ă în ogorul Sfintei noastre Biserici Ortodoxe Române am fost decorat cu Medalia Jubiliar ă „A XXV-a Aniversare de Patriarhat a Prea Fericitului P ă rinte Patriarh Justinian”. Toate aceste activit ăţ i le a ş tern pe hârtie într-un cadru general, la ordinul Sfintei Mitropolii a Sibiului nr. 8669/1973, nou ă necuvenindu-ni-se a ne l ă uda decât cum zice Sfântul Apostol Pavel: „În sl ă biciunile noastre ş i în Crucea Domnului Hristos” (Gal. 6, 14), c ă ruia fie toat ă slava, cinstea ş i închin ă ciunea, împreun ă cu P ă rintele Ceresc ş i cu Prea Sfântul Duh, acum ş i pururea ş i în vecii vecilor. Amin. s.s. Ierom. Dometie Manolache Not ă Fra ţ ii Manolache, începând cu cel mai mare: Numele în viat ă decedat Ioana la un an Gheorghe la 70 de ani Ioana la 2 ani Stelian (Dometie) n. 1924 Virginia la 26 de ani Ş tefan la 40 de ani Elisabeta-Ecaterina la 6 ani Marioara la 4 ani Ion la 2 ani Eugenia (Eudoxia) n. 1933 Milea-Ion n. 193 5 Mihai - preot n. 1940 Nota editorului Ar mai fi de completat la aceste date, raportate cu extrem ă smerenie ş i concizie de P ă rintele Dometie, urm ă toarele: Cu data de l octombrie 1973 a fost încadrat oficial pe postul de duhovnic al M ă n ă stirii Râme ţ i, slujire în care a r ă mas pân ă la moarte. Pentru activitatea depus ă a fost distins cu ranguri biserice ş ti. În 13 august 1965 a fost ridicat de Episcopia Clujului la treapta de protosinghel, iar Sfântul Sinod, la propunerea mitropolitului Nicolae Mladin al Ardealului, i-a acordat în luna decembrie 1974 rangul de arhimandrit. A mai fost distins cu medalia „30 de ani de eliberare a României de sub domina ţ ia fascist ă ”. de la Râme ţ 9 A încheiat cursurile de doctorat cu media 10, în luna iunie a anului 1975. În cadrul acestor cursuri a publicat dou ă lucr ă ri: Dogmele ş i valorificarea lor în via ţ a credincio ş ilor ortodoc ş i, în revista Studii Teologice, nr. 3-4/ 1975 ş i Teme dogmatice în pictura bisericii vechii Episcopii a Geoagiului, tot în revista Studii Teologice, nr. 10/1975. A plecat fulger ă tor din aceast ă via ţă duminic ă 6 iulie 1975. Slujba înmormânt ă rii a fost oficiat ă în curtea m ă n ă stirii, joi 10 iulie 1975, de un sobor de preo ţ i ş i diaconi având în frunte pe episcopul vicar (pe atunci) Emilian R ăş in ă reanul, delegatul mitropolitului Nicolae Mladin al Ardealului. P ă rintele Dometie 10 VIA Ţ A Ş I LUCRAREA P Ă RINTELUI DOMETIE * Na ş terea ş i copil ă ria P ă rintele Dometie Manolache s-a n ă scut la 13 octombrie 1924, în c ă tunul M ă rcule ş ti, apar ţ inând comunei B ă l ă ne ş ti, din jude ţ ul Buz ă u. Satul natal era situat la poalele mun ţ ilor P ă n ă t ă u. P ă rin ţ ii s ă i, Ion ş i Filofteia, ţă rani, i-au pus numele Stelian. În noaptea dinaintea na ş terii, mama lui a avut un vis. Se afla pe coasta din spatele casei ş i acolo, peste drum, a v ă zut un fag mare ş i frumos. Pe când se uita la fag, au început s ă sar ă pe toat ă coasta aceea buc ăţ i de carne; ş i, mirându-se de aceast ă vedere în vis, s-a de ş - teptat. Dup ă aceea n-a mai dormit, ş i diminea ţ a, pe la ora 8, l-a n ă scut pe Stelian, în ajunul zilei Sfintei Cuvioase Paraschiva. A fost cel de-al patrulea din cei 12 copii ai acestor p ă rin ţ i evlavio ş i ş i muncitori, care, prin truda bra ţ elor lor, i-au crescut în frica lui Dumnezeu ş i în ascultarea ş i respectul de cei mai mari, cu sim ţ ul r ă spunderii, al datoriei ş i al muncii cinstite. Botezarea A fost botezat în biserica satului, când avea patru s ă pt ă mâni de la na ş tere. Na ş i i-au fost na ş ii de cununie ai p ă rin ţ ilor, Gheorghe ş i Virginia, din satul Bozioru. Copilul, de când a început slujba botezului ş i pân ă la sfâr ş it, a plâns a ş a de tare încât p ă rintele Toma, om în vârst ă de 70 de ani, a spus: „Acest prunc se va face om mare, c ă ci are glas puternic". Casa p ă rinteasc ă Frumuse ţ ea încânt ă toare a locurilor natale, cu mun ţ i, dealuri ş i poieni pline de flori, cu apa limpede a pârâului B ă l ă neasa ş i cu cerul albastru al zilelor însorite i-au imprimat micu ţ ului Stelian o mare sensibilitate pentru natur ă , de care avea s ă fie atras ş i fascinat toat ă via ţ a. Casa p ă rinteasc ă în care s-a n ă scut se afla pe o paji ş te verde, din care o mic ă parte era gr ă din ă , în spatele casei se ridica o coast ă , iar prin fa ţ a casei peste drum curgea o gârl ă , care se v ă rsa la Pârscov în Buz ă u. Încânt ă tor era ş i faptul c ă în fa ţ a casei, peste gârl ă , pu ţ in deasupra coastei, se în ă l ţ a ca o chemare biserica satului. Casa p ă rinteasc ă a rezistat pân ă la cutremurul din 4 martie 1977, când s-a d ă râmat. P ă rintele Dometie î ş i aducea aminte mereu, cu nostalgie, de casa p ă rinteasc ă . De aceea a ţ inut mult ca ea s ă nu fie înstr ă inat ă dup ă moartea, la numai 26 de ani, a surorii sale Virginia, c ă reia îi fusese dat ă la c ă s ă torie. P ă rin ţ ii Sarcina de a face fa ţă greut ăţ ilor cu între ţ inerea celor nou ă persoane le revenea p ă rin ţ ilor, oameni muncitori, cinsti ţ i, cu caracter frumos, aprecia ţ i ş i respecta ţ i de cons ă tenii lor. Fiind lipsit ă de p ă mânt în comuna natal ă , familia ş i-a schimbat domiciliul pentru o modest ă c ă su ţă din satul Târlele-Filiu, din jude ţ ul Br ă ila. Ion Manolache, care luase parte la primul r ă zboi mondial, fusese împropriet ă rit cu un hectar de teren arabil. Urma ca acum familia s ă se între ţ in ă prin lucrarea acestuia. Cu h ă rnicie ş i cu o administrare chibzuit ă a produsului muncii lor, cu credin ţă profund ă în puterea Celui de Sus, p ă rin ţ ii au reu ş it s ă - ş i creasc ă copiii ş i s ă le cultive cele mai alese calit ăţ i ş i virtu ţ i cre ş tine ş ti, punând în felul acesta baza unei educa ţ ii s ă n ă toase. Ion Manolache era din tinere ţ e cânt ă re ţ la biseric ă , f ă r ă s ă fi avut vreo preg ă tire de la Râme ţ 11 special ă , formându-se la stran ă ş i prin citirea c ă r ţ ilor sfinte. Dragostea mare ar ă tat ă de p ă rin ţ i fa ţă de biseric ă a constituit un viu ş i puternic exemplu pentru copiii lor, c ă rora le-au dezvoltat gustul pentru citirea Sfintei Scripturi ş i a altor c ă r ţ i religioase. Rezultatul a fost faptul c ă to ţ i copiii au r ă mas apropia ţ i de Biseric ă , unii dintre ei intrând în cler. Fiul cel mai mare, Gheorghe Manolache, a ajuns dasc ă l de stran ă în comuna Târlele-Filiu; un alt fiu, Mihai, a devenit preot în Bra ş ov; Stelian ş i Eugenia au intrat în monahism; la sfâr ş itul vie ţ ii, ş i mama lor, Filofteia Manolache, r ă mas ă v ă duv ă , a intrat în monahism, la M ă n ă stirea Râme ţ i. De altfel, P ă rintele Dometie a influen ţ at în mod decisiv orientarea în via ţă a fra ţ ilor s ă i, de ş i ei ş i p ă rin ţ ii lor î ş i f ă cuser ă alte proiecte de viitor, în acest sens, fratele s ă u, p ă rintele Mihai Manolache m ă rturise ş te: „P ă rintele Dometie urm ă rea altceva, poate tocmai traducerea în fapt a cuvintelor despre care a vorbit o dat ă la parastasul tatei în satul Târlele-Filiu, în biseric ă : «Eu ş i casa mea vom sluji Domnului» (Iosua 24,15)". Tata-mare (un bunic aparte!) O impresie deosebit ă asupra copilului a f ă cut-o bunicul s ă u din partea mamei, epitrop la biserica din satul s ă u, care i-a acordat o aten ţ ie deosebit ă . Era un om voinic, solid ş i înalt. O dat ă , când tata-mare (a ş a-i spuneau copiii acestui bunic) a venit de la munte la câmp, la Târlele-Filiu, s-a a ş ezat în pat, cu fa ţ a în sus, ş i l-a luat pe b ă iat pe burta lui, ca s ă se joace cu el. L-a întrebat: „Ce vrei s ă te faci tu, Stelic ă ?" - „Eu vreau s ă m ă fac pop ă , tata- mare, s ă am a ş a o burt ă mare, ca a matale". La vârsta de aproape 70 de ani, tata-mare a c ă zut bolnav de moarte la pat. Stelic ă , care tocmai se înscrisese la Seminarul Teologic la Buz ă u, s-a dus cu mama s ă - ş i mai vad ă o dat ă bunicul. De pe patul de moarte bunicul ş i-a v ă zut groapa. Vorbea în graiul lui: „Uite ş i groapa, pietri ş ul, nisipul, uite ş i cu ţ itul, ş i lan ţ ul...". Ş i a v ă zut ş i mortul din groapa aceea. Uitându-se c ă tre u şă , a zis: „Uite diavolul!" Pe urm ă s-a uitat în dreptul capului, în sus, ş i a zis mirat: „O, uite ş i Domnul! Fiecare cu ale lui". S-a întors cu fa ţ a spre mas ă ş i a zis: „Ei, fiule, cât tr ă ie ş ti s ă serve ş ti Domnului, c ă nimic nu folose ş te dac ă nu serve ş ti Domnului". Aceste cuvinte au r ă mas în mintea de copil a lui Stelian ca un testament pentru toat ă via ţ a. Peste mul ţ i ani, P ă rintele Dometie le-a evocat cu emo ţ ie într-o predic ă ţ inut ă în biserica din satul natal (predic ă intitulat ă „Pe margine de mormânt"), cu ocazia deshum ă rii osemintelor bunicului ş i a celor ale surorii sale Virginia, care a murit la 26 de ani. Dup ă ce a spus acele cuvinte în ziua mor ţ ii lui, bunicul a adormit pu ţ in ş i, trezindu-se (era diminea ţă ), a întrebat cine este lâng ă el. Fata lui i-a r ă spuns: „Eu sunt, t ă ticule". „Dar Gheorghi ţă (fratele cel mai mic al ei, un om înalt, frumos ş i voinic) este pe aici?" - „Da, este." - „Ia cheam ă -l ş i pe el." - „Am venit, t ă ticule." - „S ă -mi spui, te duci ast ă zi pe undeva?" - „Nu." „S ă sta ţ i to ţ i pe aici, c ă ast ă zi poate mor. Cred c ă pe la ora patru dup ă -masa." A trimis apoi s ă vin ă ş i mama-mare ş i i-a spus: „Lino, ave ţ i o lumânare?" „Avem." - „Ia adu-o aici! Cheam ă ş i pe M ă riu ţ a (o alt ă fiic ă )! S ă vedem cum îmi ţ ine ţ i voi lumânarea. Pune- ţ i-mi lumânarea în mân ă . Nu a ş a. Pune ţ i-o dreapt ă ş i strânge ţ i-mi bine mâinile, cu stânga pe deasupra. Nu muri ţ i voi, eu mor. Acum l ă sa ţ i-m ă jos, culcat. Aprinde ţ i lumânarea! Stinge ţ i- o!" Pe urm ă , ş i-a întins picioarele ş i mâinile pe lâng ă corp ş i a cerut s ă fie aprinse dou ă lumân ă ri. Una o ţ inea un b ă rbat ş i una o femeie. Dar femeii i-a f ă cut semn cu mâna s ă plece. Unul dintre gineri a luat lumânarea ş i i-a pus-o în mâini, a ş a cum dorea el. A murit pe la ora patru dup ă -masa, cum spusese. Cu dou ă zile înainte îi spusese so ţ iei lui: „Lino, s ă -mi face ţ i tot ce trebuie, nici mai mult, nici mai pu ţ in. S ă lua ţ i grâul din tocitoare, s ă -l m ă cina ţ i, s ă face ţ i capetele (prescurile) toate câte trebuie, s ă face ţ i toate pomenile, s ă nu r ă mân ă nici una nef ă cut ă ş i s ă da ţ i pomelnicul. Toate cheltuielile pentru înmormântare s ă le faci din banii no ş tri, nu din ai copiilor." P ă rintele Dometie 12 Ş coala primar ă Din fraged ă copil ă rie Stelian s-a remarcat prin respectarea posturilor ş i prin fapte bune, manifestând o bun ă tate care avea s ă -l caracterizeze în toate împrejur ă rile. Cele ş ase clase primare le-a absolvit Stelian Manolache în comuna Târlele-Filiu. În ş coal ă a fost un elev sârguincios ş i deosebit de con ş tiincios. I-a avut înv ăţă tori pe Gheorghe ş i Maria Trandafir. Înv ăţă torii m ă rturiseau mai târziu c ă înv ăţ a foarte bine, încât ajunsese de le ar ă ta ş i altor colegi la lec ţ ii. Unele m ă rturii spun c ă la început, la ş coal ă , nu putea s ă înve ţ e deloc. La sfatul mamei sale, s-ar fi rugat la Maica Domnului ca s ă i se deschid ă gura ş i s ă poat ă s ă înve ţ e. Ş i a ş a, cu ajutorul Maicii Domnului, a ajuns s ă fie dotat intelectual ş i s ă poat ă s ă înve ţ e mai mult decât oricare copil de vârsta lui. Într-un timp mai sl ă bise cu cartea. Mama se îmboln ă vise grav de dalac la ochi. Doctorul i-a spus c ă dac ă mai întârzia zece zile murea. A stat ş ase s ă pt ă mâni la spital, timp în care so ţ ul ei era tot pe drum, de acas ă la spital, la Ianca, ş i înapoi. Pe atunci, Eugenia (viitoarea maic ă Eudoxia) nu avea decât zece luni ş i a r ă mas în grija celorlal ţ i fra ţ i. Dintre ace ş tia, Stelian, care era în vârst ă de zece ani, a ales s ă aib ă grij ă de feti ţă , s ă o în ţ arce pe negândite, s ă o obi ş nuiasc ă s ă m ă nânce gris cu lapte. Ceilal ţ i fra ţ i se ocupau de celelalte treburi pe lâng ă cas ă - care cu vitele, care cu oile, care cu p ă s ă rile. Stelic ă a avut grij ă timp de ş ase s ă pt ă mâni de feti ţă ş i f ă cea mâncare ş i pentru ceilal ţ i, a ş a cum putea ş i el. Mergea ş i la ş coal ă . Aici, o fat ă , Jana, coleg ă de clas ă , a râs o dat ă de el pentru c ă avea ciorapii rup ţ i. Stelic ă i-a zis: „S ă taci din gur ă , c ă mama este la spital". La sfâr ş itul anului, la serbare, fratele lui cel mai mare a luat premiul întâi, i s-a pus coroan ă de flori pe cap ş i i s-a dat ş i o carte. Stelic ă a venit plângând acas ă , c ă el n-a luat nici coroan ă ş i nici m ă car o carte. N-a putut fi împ ă cat nicicum. Ca elev la cursul primar, Stelian a excelat la înv ăţă tur ă , aprofundând cu u ş urin ţă orice tem ă , oricât de abstract ă ar fi fost. Avea o inteligen ţă natural ă sclipitoare, care l-a ajutat mai târziu s ă - ş i des ă vâr ş easc ă cuno ş tin ţ ele teologice. Datorit ă excelentei comport ă ri, atât în ş coal ă , cât ş i în afara ei, a fost notat tot timpul cu note mari. Studia ş i-l interesau înc ă din primele clase toate aspectele vie ţ ii, dar mai cu seam ă cele ale vie ţ ii spirituale. Citea multe c ă r ţ i religioase. Cu logic ă ş i maturitate în gândire ş i în comportare, f ă cea s ă fie privit nu ca un elev, ci ca un om format. Trecea pentru înv ăţă torii ş i s ă tenii din comun ă drept un copil cu frumoase aptitudini, care- ş i crease deja, dup ă cum se p ă rea, un ideal pentru via ţă Îi pl ă cea s ă mearg ă la biseric ă ş i s ă asculte slujbele, iar acolo s ă rosteasc ă Crezul, Tat ă l nostru ş i s ă cânte, dup ă puterea vârstei lui. Se juca mai pu ţ in decât al ţ i copii, în vacan ţ e ş i în timpul liber prefera s ă îi ajute pe p ă rin ţ i la munca câmpului. Seminarul teologic Dup ă absolvirea ş colii primare, p ă rin ţ ii s-au hot ă rât s ă -l dea la Seminarul Teologic din Buz ă u, în care scop a fost preg ă tit, la materiile cerute pentru examen, de profesorul Vasilescu din Buz ă u, rud ă din partea tat ă lui. La vizita medical ă de dinaintea examenului a intervenit singura dificultate, c ă ci Stelic ă , mic de statur ă ş i sl ă bu ţ la chip, avea numai 24 de kilograme la vârsta de 13 ani, deci sub greutatea cerut ă . Dar, întrucât medicul a zis c ă este s ă n ă tos tun, a fost admis la examen, pe care l-a luat f ă r ă greutate. S-au mirat to ţ i de glasul lui, atunci când a cântat „Frunzuli ţă verde, verde de stejar". A cântat atât de tare ş i de frumos, încât p ă rea c ă te afli undeva într-o p ă dure. Plecând de la examenul reu ş it, pe când mergea la munte, ar fi zis c ă tre p ă rin ţ i: „Zidurile astea mi-or mânca mie capul". Pentru via ţ a în internat i s-au dat dou ă cear ş afuri de in pentru pat, o pern ă , o plapum ă , dou ă cear ş afuri pentru plapum ă , dou ă ş ervete, c ă m ăş i vreo patru, toate ţ esute din bumbac simplu, ş i o c ă ma şă de noapte cusut ă cu arnici ro ş u ş i negru. Ca elev la seminar s-a comportat de o manier ă irepro ş abil ă atât în ce prive ş te înv ăţă tura, cât ş i purtarea ş i disciplina ş col ă reasc ă . Colegii îl porecliser ă „tocilarul". Nu ie ş ea. de la Râme ţ 13 St ă tea în internat ş i înv ăţ a, citea, scria. De câte ori se duceau p ă rin ţ ii la Buz ă u, pe el îl g ă seau întotdeauna la internat. Ş i to ţ i profesorii cu care se întâlneau p ă rin ţ ii le spuneau: „Stelic ă este b ă iat cuminte ş i înva ţă foarte bine". N-a fost niciodat ă ca ei s ă zic ă ceva de r ă u despre el. Era rezervat fa ţă de manifest ă rile tinere ş ti ale colegilor, dar totu ş i comunicativ ş i prietenos fa ţă de to ţ i, grabnic s ă -i în ţ eleag ă ş i s ă -i ajute la nevoi. De la început s-a remarcat prin vocea sa deosebit ă ş i prin pl ă cerea pe care o avea s ă cânte mereu, mai ales cânt ă ri religioase ş i patriotice. Acas ă , în vacan ţ ele ş colare, lua parte din plin la toate treburile gospod ă re ş ti, înc ă l ţ a opincile ş i se ducea la câmp s ă - ş i ajute p ă rin ţ ii la muncile agricole. Atunci când nu mergea la câmp, st ă tea în „camera bun ă " ş i mai citea. În timpul liber medita copiii din sat ş i din satele vecine care voiau s ă mearg ă mai departe la ş coal ă . La hor ă ş i la petreceri nu se ducea. Nu-i pl ă ceau ş i le evita politicos, dar categoric, în schimb organiza serb ă ri cu tineretul din sat, fete ş i b ă ie ţ i. El era întotdeauna în centrul pieselor, recit ă rilor, cântecelor. Cânt ă rile îl înso ţ eau peste tot. Cânta foarte mult cântece patriotice. Era atent ş i delicat cu toat ă lumea din sat ş i nu trecea pe lâng ă nimeni, oricine ar fi fost, f ă r ă s ă -i dea bun ă ziua ş i s ă -l întrebe ceva, s ă discute ceva de folos sufletesc. Toat ă lumea din sat ş i din satele vecine îl stima ş i îl iubea pentru felul lui de comportare. De asemenea, pentru înv ăţă tori ş i profesori era o pl ă cere s ă stea de vorb ă cu el. Cu prilejul unor vizite f ă cute înv ăţă torilor lui de odinioar ă , le citea acestora pân ă târziu în noapte din Vechiul ş i din Noul Testament, explicându-le cu mult patos cele citite. Îi pl ă cea s ă fie curat, ordonat, cu înc ă l ţă mintea lustruit ă În ţ elegea s ă - ş i duc ă via ţ a dup ă modul de via ţă slujitor al Apostolilor. S-a dedicat înv ăţă turii ş i a aprofundat toate laturile ş tiin ţ elor teologice, formându- ş i un bagaj de cuno ş tin ţ e ş i o dic ţ ie care-l f ă ceau capabil s ă ţ in ă frumoase predici în biserica satului, captivând sufletele credincio ş ilor. Era o mare pl ă cere pentru to ţ i credincio ş ii s ă -i asculte frumoasele predici sau cânt ă rile. A terminat seminarul teologic de opt ani din Buz ă u în anul 1945, ca ş ef de promo ţ ie. Facultatea de Teologie În acela ş i an, tân ă rul Stelian Manolache, a c ă rui personalitate începea, de acum, s ă se contureze, s-a înscris la Facultatea de Teologie din Bucure ş ti. A avut o studen ţ ie grea, cu multe lipsuri, fiind cel mai modest dintre studen ţ i în privin ţ a îmbr ă c ă mintei. Cu toate acestea, nu manifesta semne de invidie fa ţă de colegii care erau bine îmbr ă ca ţ i ş i care aveau bani suficien ţ i ca s ă - ş i acopere nevoile personale. Nu- ş i dorea nici haine bune, nici bani ş i nici chiar o alimenta ţ ie mai consistent ă . Se mul ţ umea cu pu ţ in, având pe primul plan n ă zuin ţ a de a se des ă vâr ş i în cunoa ş terea înv ăţă turilor sfinte ş i a se forma pentru a deveni capabil s ă propov ă duiasc ă credincio ş ilor Patimile Domnului Iisus Hristos, via ţ a ş i faptele pline de minuni ale Sfin ţ ilor Apostoli, drumul ce trebuie de urmat pentru mântuirea sufletului. Greut ăţ ile materiale din timpul cursurilor la facultate au fost rezolvate prin acordarea de burse din partea Bisericii Ortodoxe Române ş i a Oficiului de Asisten ţă Universitar ă din Bucure ş ti, fapt ce atest ă meritele deosebite ale studentului Manolache Stelian în ce prive ş te înv ăţă tura ş i conduita sa exemplar ă Sâmb ă ta seara ş i duminica, aproape to ţ i studen ţ ii din internat plecau în ora ş , la baluri, ceaiuri, întâlniri etc. Se întorceau noaptea târziu, dup ă ora 1. În dormitor nu r ă mânea decât studentul Manolache, pe care ceilal ţ i studen ţ i îl g ă seau, la înapoierea lor, în genunchi, într-o c ă ma şă de pânz ă cusut ă cu amici ro ş u, f ă când rug ă ciuni sau citind din anumite c ă r ţ i sfinte. Nu lua parte la baluri sau la reuniuni studen ţ e ş ti care erau în contradic ţ ie cu morala cre ş tin ă . Se ferea de toate ispitele omene ş ti ce considera c ă i-ar putea altera credin ţ a ş i linia dreapt ă a conduitei ce ş i-o impusese. Nop ţ ile de odihn ă pentru ceilal ţ i studen ţ i erau pentru el nop ţ i de rug ă ciune. Nu cuno ş tea via ţ a de student decât sub aspectul strict al înv ăţă turii. Avea un drum, avea un ţ el precis ş i ca s ă ajung ă acolo unde î ş i propusese trebuia s ă se d ă ruiasc ă înv ăţă turilor P ă rintele Dometie 14 sfinte ş i s ă fie un om curat, demn de a propov ă dui aceste înv ăţă turi. Ca student teolog, în vacan ţ e, î ş i petrecea timpul liber mai mult în biseric ă , fie c ă era zi de s ă rb ă toare, fie c ă era zi de lucru. Se ruga, citea c ă r ţ i duhovnice ş ti... În anul 1949, în vacan ţ a de Pa ş ti, ca student în anul IV, a fost trimis în Transilvania împreun ă cu al ţ i colegi, ca misionar pentru înt ă rirea Ortodoxiei. Pentru mul ţ i trecea drept un copil minune, excep ţ ional, care l ă sa prin comportarea ş i prin preg ă tirea lui s ă se întrevad ă orizontul unei ascensiuni, al unei bune pozi ţ ii sociale pe linie clerical ă . Cei din jur se ş i gândeau asupra viitoarei sale vie ţ i de familie, pl ă nuind c ă s ă toria cu fiica unic ă a preotului din sat, considerat ă a întruni toate condi ţ iile pentru a-i deveni o so ţ ie corespunz ă toare. Tân ă rul teolog Stelian Manolache primea sfaturile f ă r ă s ă se arate entuziasmat ş i f ă r ă s ă - ş i dea consim ţă mântul, totdeauna terminând cu cuvintele: „L ă sa ţ i problema asta ş i ave ţ i r ă bdare, c ă eu singur îmi voi g ă si mireasa". A absolvit facultatea în anul 1949, fiind declarat licen ţ iat în teologie cu calificativul „excep ţ ional", înscris pe diploma de licen ţă , al c ă rui subiect a fost „M ă rturisirea ortodox ă a lui Petru Movil ă . Studiu istoric - exegetic - dogmatic". Intrarea în monahism la M ă n ă stirea Prislop Este foarte probabil ca gândul de a intra în monahism s ă -i fi venit în acea vacan ţă de Pa ş ti a anului IV, când a fost în misiune, în Ardeal, împreun ă cu mai mul ţ i colegi. Se pare c ă a fost atunci la m ă n ă stirea Brâncoveanu de la Sâmb ă ta de Sus ş i la m ă n ă stirea Prislop. Sigur este îns ă c ă aceast ă hot ă râre neclintit ă a fost determinat ă mai ales de sensibilitatea sa pentru cele spirituale, de setea sa de a se avânta cu un entuziasm unic spre în ă l ţ imile luminoase ale des ă vâr ş irii dup ă care este însetat neîncetat sufletul omenesc. Pentru început n-a spus nimic p ă rin ţ ilor despre inten ţ ia sa. Familia avea de gând s ă -l c ă s ă toreasc ă cu Ani ş oara, fata preotului din sat. El a explicat mamei sale c ă nu se c ă s ă tore ş te cu nici o fat ă , c ă vrea s ă mearg ă la o via ţă modest ă ş i s ă -i slujeasc ă numai lui Dumnezeu. Tat ă l l-a întrebat atunci direct: — Ce vrei s ă te faci tu, Stelic ă ? — Las ă , c ă doar ţ i-a spus mama. Atunci l-a mai întrebat o dat ă : — Ce vrei s ă te faci tu, Stelic ă ? — Vreau s ă m ă fac preot c ă lug ă r! — Dumnezeu s ă - ţ i ajute! — Aceasta am vrut ş i eu!, a exclamat Stelian. Plecarea sa la M ă n ă stirea Prislop din Transilvania a fost ferm ă , plin ă de entuziasm ş i s-a petrecut în ziua de 6 iulie 1949, în aceea ş i zi ş i lun ă în care, peste 26 de ani, avea s ă treac ă la cele ve ş nice, ca o stranie coinciden ţă . N-a vrut s ă ia nimic, spunând c ă acolo unde merge el are de toate. Timp de trei ani ai s ă i nu l-au mai v ă zut deloc. A l ă sat o anumit ă durere în familie ş i în inima întregului sat. Nimeni nu se a ş teptase la aceast ă decizie. Semnificative în privin ţ a hot ă rârii sale de a se consacra exclusiv ş i pentru totdeauna vie ţ ii monahale sunt ş i urm ă toarele cuvinte spuse cu prilejul ultimei serb ă ri organizate în satul s ă u: — Eu voi merge în Ardeal, unde am primit chemarea la c ă lug ă rie, ş i acolo vreau s ă -mi r ă mân ă ş i oasele! În Transilvania via ţ a m ă n ă stireasc ă nu era într-o stare înfloritoare asemenea celei din Muntenia ş i Moldova, realitate pe care P ă rintele Dometie o cuno ş tea atât din studiul Istoriei Bisericii Române, cât ş i nemijlocit. El a dorit s ă - ş i închine toat ă puterea sa de munc ă , dup ă îndemn