Ameliorarea terenurilor degradate Florin Mărăcineanu, Elena Constantin USAMV Bucuresti - FIFIM 1 Capitolul I Procese de degradare a terenurilor Degradarea terenurilor datorată diverselor cauze naturale constituie procese curente prin care planeta noastră a reuşit să - şi refacă echilibrul ecologic global pe durata evoluţiei sale geologice. Acest proces natural de asimilare a diverselor degradări de către ansamblul mediului natural a funcţionat cu succes pe parcursul evoluţiei istoice a Pământului, până în epoca modernă, când exploatarea abuzivă a resurselor de mediu de către om și volumul noxelor eliminate în mediu a făcut ca acesta să nu mai fie capabil să se autorefacă şi să se manifeste prin procese violente, generatoare de dezastre / catastrofe. 1.1. Consideraţii privind degradarea terenurilor Degradarea solului, în diversele sale forme consti tuie o problemă fundamentală şi persistentă. Situaţia din Europa se reflectă şi este amplificată în multe părţi ale lumii. Este, de asemenea, o chestiune de evoluţie la nivel mondial, deoarece degradarea solului, sărăcia şi migraţia se susţin reciproc, dar acest lucru este adesea ignorat în mare parte, deoarece efectele observate apar progresiv. Degradarea terenurilor ilustrează un tip de efect cumulat al acţiunii umane asupra pământului şi implică o varietate de procese, care includ: eroziunea solului, alu necările de teren, compactarea, salinizarea, distrugerea materiei organice din substratşi a rezervelor de nutrienţi, acidificarea, distrugerea faunei din sol etc. Deci, degradarea terenurilor este o combinaţie de procese al căror efect cumulativ este distr ugerea potenţialului de resurse din epigeosistem (roca superficială, relief, sol, biomasa, rezervoare de apă ş.a.) In practica curentă se utilizează termenii sol degradat şi teren degradat, fără ase face diferenţierile cuvenite. Astfel, termenul sol degradat se referă la procesele distructive pe care le suportă stratul superficial al scoarţei terestre iar termenul teren Ameliorarea terenurilor degradate Florin Mărăcineanu, Elena Constantin USAMV Bucuresti - FIFIM 2 degradat se referă la procesele distructive pe care le suportă ecosistemul alcătuit din peisaj care include şi vegetaţia, hidrografi a şi clima unui teritoriu Se apreciază că din suprafaţa totală a uscatului de 13.013 mil. ha, terenurile neproductive reprezintă 1.469 mil. ha (11,3 %), terenurile stabile ocupă 3.671 mil. ha (28 %), terenurile nedegradate 5.909 mil. ha (45,5 %), iar cel e degradate prin activitate umană 1.964 mil. ha (15,2 %) (48). FAO subliniază că 20% din totalitatea terenurilor cultivate, 30% din păduri si 10% din păşuni sunt supuse proceselor de degradare. In jur de 22% din terenurile care sunt în proces de degradare se găsesc în zone foarte aride sau aride - subtropicale în timp ce 78% sunt situate în z one cu climat umed. Pentru terenurile utilizate în agricultură ş i silvicultură, solul este o componentă importantă. Exploatarea intensă ş i cre ş terea presiunii asupra terenurilor duce la degradare ş i poluare, ceea ce poate duce la o pierdere par ţ ială sau totală a capacită ţ ii de producţie. Degradarea solului poate fi descrisă ca un proces prin care una sau mai multe dintre func ţ iile poten ţ iale ecologice ale solului sunt afectate. Aceste func ţ ii se referă la producţia de biomasă, la capacitatea de de fi ltrare, tamponare, depozitare ş i transformare (apă, nutrien ţ i, poluan ţ i), precum ş i la biodiversitatea solului. Degradarea solului este definită ca un proces, care reduce capacitatea actuală ş i / sau viitoare a solului pentru a produce bunuri ş i servicii . Se cunosc două categorii de procese de degradare a solului: deplasarea materialului de sol eroziunea soluluide către apă sau de către for ţ ele eoliene) ş i în deteriorarea solului in situprin procese chimice sau fizice. 1.2. Definirea proceselor de degradare a terenurilor Degradările de teren sunt modificări negative ale proprietătilor fizice şi c h i m i c e ale solurilor şi maselor litologice (rocile din substrat, depozite de cuvertura), ale caracterelor dimensionale şi de formă ale reliefului datorită unor procese geomorfologice şi pedologice, avînd dreptconsecintă diminuarea sau suprimarea temporară sau definitivă a posibilitătilor de utilizare optimă a fondului funciar (82 ). Presiunea tot mai intensă exercitată prin degradare şi poluare asupra terenurilor are drept efect pierderea partială sau totală a capacităţii lor de productie ca urmarea procesului de reducere, în măsură variabilă, a funcţiilor potenţiale ecologice specifice. Ameliorarea terenurilor degradate Florin Mărăcineanu, Elena Constantin USAMV Bucuresti - FIFIM 3 Aceste funcţii se referă la producerea de biomasă - aprovizionar e cu nutrienţi, aprovizionare cu apă şi aer,suport pentru rădăcinile plantelor - la procese de filtrare, reţinere, înmagazinare şi transformarea unor produse din sol, la zoocenozele şi rezervele genetice specifice.Astfel capacitatea curentă şi/sau viitoare a solului de a produce bunuri şi servicii scade din cauzadegradării.Unul din factorii principali care determină degradarea solurilor este eroziunea care perturbă profund funcţiile solului în special rolul de tampon şi de filtru al poluanţilor, rolul în c iclul hidrologic şi în ciclul carbonului precum şi capacitatea de susţiunere a diversităţii (42). Tipurile şi subtipurile pentru casificarea solurilor degradate şi simbolurile recomandate de FAO (1994) şi adaptate după FAO/RAPA, 1992, se prezintă mai j os: W - eroziunea prin apă ; Wt - degradarea stratului de sol vegetal; Wd - deformarea terenului/deplasare în masă; Wo - teren scos din exploatare; Wo - colmatare cu sedimente; Wof - teren inundat; Woc - recif de coral distrus; E - eroziune prin vânt; Et - pierderea stratului de sol vegetal; Ed - deformarea terenului; C - degradare chimică; Cn - pierderi de nutrienţi şi/sau materie organică; Cs - salinizare; Ca - alcalizare; C - poluare; Ct - acidifiere ; Ce - eutrificare; P - degradarea pr oprieitătilor fizice; Pc - compactarea; Pw - exces de apă; Pa - adâncime mică a apei freatice; Ps - subsidenţa solurilor organice. Terenurile degradate sunt acelea care prin eroziune, poluare sau acţiunea distructivă a unor factori antropici şi - au pierdut definitiv capacitatea de producţie agricolă, dar pot fi ameliorate: Ameliorarea terenurilor degradate Florin Mărăcineanu, Elena Constantin USAMV Bucuresti - FIFIM 4 1. terenurile cu eroziune de suprafaţă foarte puternică şi excesi vă; 2. terenurile cu eroziune de adâncime - ogaşe, ravene, torenţi; 3. terenurile afectate de alunecări active, prăbuşiri, surpări şi scurgeri noroioase; 4. terenurile nisipoase expuse erodării de către vânt sau apă; 5. terenurile cu aglomerări de pietriş, bolovaniş, grohotiş, s t âncării şi depozite de aluviuni torenţiale; 6. terenurile cu exces permanent de umiditate; 7. terenurile sărăturate sau puternic acide; 8. terenurile poluate cu substanţe chimice, petroliere sau noxe; 9. terenurile ocupate cu halde miniere, deşeuri industr iale sau menajere, gropi de împrumut; 10. terenurile neproductive, dacă acestea nu se constituie ca habitate natural; 11. terenurile cu nisipuri mobile, care necesită lucrări de împădurire pentru fixarea lor; 12. terenurile din oricare dintre categoriile menţionate mai sus, care au fost ameliorate prin plantaţii silvice şi de pe care vegetaţia a fost înl ă turat ă (86). Degradarea terenului determină o reducere importantă a capacităţii de producţie a pământului. Numeroase activităţi antropice contribuie la acest proces prin utilizarea neadecvată a terenurilor agricole, gestiunea defectuoasă a solului, defrişarea pădurilor, distrugerea vegetaţiei naturale, utilizarea maşinilor agricole cu greutate mare, rotaţia necorespunzătoare a culturilor şi o tehnică de irig aţie care lasă de dorit, la care se adaugă fenomenele naturale extreme cum sunt secetele, inundaţiile, alunecările de teren (94). Deci,principalele tipuri de degradare a solului sunt: eroziunea hidrică, eroziunea eoliană, degradarea chimică,degradarea f izică, defrişarea pădurilor, activităţile agricole, supraexploatarea vegetaţiei şi activităţile industriale. Se consideră că activităţile antropice produc degradarea a cca. 2 miliarde ha teren (fig.nr.1.1., tabel nr. 1.1. ). Degradarea accelerată a terenu rilor arabile şi a resurselor de apă, creşterea intensă a cererii de energie fosilă pentru agricultură ridică probleme de durabilitate în condiţiile modificărilor climatice globale şi poluării, a cererii tot mai mare de apă pentru irigaţie şi a reducerei i biodiversităţii (95). Mai în detaliu, principalele cauze care produc degradarea terenurilor şi efectele lor sunt: defrişarea pădurilor , care lasă solul expus proceselor de eroziune, păşunatul excesiv , care duce într - un final la instalarea proceselor de eroziune în adâncime, operaţiunile forestiere (tăiere, drumuri forestiere, transportul buştenilor) urmate de şiroiri, ravenaţie, alunecări de teren etc.(83). Efectele defrişărilor rămân în peisaj multtim pşi, uneori, ele Ameliorarea terenurilor degradate Florin Mărăcineanu, Elena Constantin USAMV Bucuresti - FIFIM 5 direcţionează eroziunea lineară, cultivarea terenurilor prin practicarea unor rotaţii neadecvate şi monocultură, utilizarea necorespunzatoare a sistemelor de irigaţie , exploatările desubstanţe minerale utile (cărbune, petrol, gaze naturale ) în perimetrele cărora se instalează excavaţii imense sau, dimpotrivă munţi de steril sau alte degradări, extinderea urbanizării şi a infrastructurii de circulaţie în detrimentul terenurilor cu sol fertile, deşertificarea care duce la declinul susţinut a l productivităţii biotice naturale şi a celei agricole. Prin acest proces, geosisteme productive ajung geosisteme fizice nude. In prezent,se apreciază că 4500 milioane hectare stau sub riscul deşertificării, iar 950 milioane hectare au fost deja sever afec tate de acestă degradare. Se consideră că activitatea umană este principala cauză a degradării solurilor .(75). Fig.nr.1.1. Harta degradării terenurilor (95) Ameliorarea terenurilor degradate Florin Mărăcineanu, Elena Constantin USAMV Bucuresti - FIFIM 6 Tabel nr. 1.1. Tipuri de degradare a solurilor (milioane ha) şi cauzele degradării (UNEP, 1992) Cauze Tipul de degradare Despăduriri Supra exploatarea pădurii Suprapăşunat Agricultura Activităţi industriale Eroziune hidrică 471 38 320 266 - Eroziune eoliană 44 85 332 87 - Degradare chimică 62 10 14 133 22 Degradare fizică 1 - 14 66 - Total pe glob 578 133 680 552 22 Sursa: (71) 1.3. Forme specifice de degradare a terenurilor Deşertificarea, degradarea terenurilor şi seceta afectează peste 1,5 miliarde de oameni din peste 110 ţări, 90% dintre aceştia trăind în zone cu venituri reduse. Conform UNEP, din cauza degradării solului, în principal a eroziunii, se pierd anual până la 50 000 de km². În fiecare an, planeta pierde 24 de miliarde de tone de sol arabil. Suprafaţa pierdută în ultimele două decenii este echivalentă cu întreaga suprafaţă cultivabilă a Statelor Unite. Deşertificarea cauzează, la nivel mondial, pierderi de productivitate în valoare de peste 40 de miliarde USD pe an. 1.3.1. Degradarea ter e nurilor prin activităţi agricole Creşterea populaţiei mondiale, cre şterea consumului de carne şi de produse lactate în economiile emergente, precum şi creşterea utilizării biomasei pentru producerea de energie şi în alte scopuri industriale determină intensificarea exploatării terenurilor şi degradarea potenţială a sol ului la scară mondială. În acelaşi timp, fenomenele meteorologice legate de schimbările climatice, deşertificarea şi ocuparea terenurilor Ameliorarea terenurilor degradate Florin Mărăcineanu, Elena Constantin USAMV Bucuresti - FIFIM 7 pentru urbanizare şi infrastructură agravează această tendinţă. Acest lucru este important pentru Europa, deoarece c oncurenţa pentru terenuri şi resursele de apă creează riscuri grave de dezechilibre geopolitice. În plus, degradarea terenurilor duce la o diminuare, la scară mondială, a suprafeţelor de teren multifuncţionale. Astfel, UE va fi în viitor şi mai dependentă de resursele sale funciare limitate – care includ unele dintre cele mai fertile soluri în lume – şi de exploatarea lor durabilă. Destructurarea reprezintă reducerea sau pierderea stabilităţii agregatelor structurale de sol la acţiunea apei şi a maşinilor a gricole, fiind unul dintre cele mai importante procese fizice ale degradării solului. La rândul sau, destructurarea este cauza care generează numeroase alte procese negative sau a intensificării celor existente.Astfel, deteriorarea calitatii agregatelor st ructurale, adică: a formei, a porozităţii lor, a stabilităţii hidrice, în special pe solurile cu folosinţă arabilă, este de cea mai mare importanţă deoarece, influenţează caracteristicile hidrologice, permeabilitatea solului pentru apă şi aer, stabilitatea şi configurţia spaţiului macroporos. Alte procese negative generate de destructurare, deosebit de importante sunt: crustificarea, băltirea apei la suprafaţă, prăfuirea şi colmatarea spaţiului poros, eroziunea, compactarea, etc.(81). Degradarea caracterist icilor fizice şi chimice ale solului se po a te aprecia după clasificările prezentate în talelel nr.1.2. şi nr. 1.3 (73). Tabel nr.1.2 Aprecierea gradului de degradare fizică a solului Densitatea aparentă, Da (creştere, % din valoarea iniţială) Clasa de degradare Permeabilitatea, K (scădere,% din valoarea iniţială) Da,valoarea iniţială, g/cm 3 K, valoarea iniţială, cm/h <1,0 1,0 - 1,25 1,25 - 1,40 20 5 - 10 5 <5 5,0 - 2,5 <1,0 nedegradat/ slab degradat <2,5 <1,25 <1,0 5 - 10 2,5 - 5,0 <2,5 moderat 2,5 - 10 1,25 - 5,0 <2,0 10 - 15 5,0 - 7,5 2,0 - 3,0 puternic 10 - 50 5 - 20 2 - 10 >15 >7,5 >3,0 foarte puternic >50 >20 >10 Ameliorarea terenurilor degradate Florin Mărăcineanu, Elena Constantin USAMV Bucuresti - FIFIM 8 Tabelul nr.1.3 Aprecierea gradului de degradare chimică a solului Solurile din UE conţin peste 70 de miliarde de tone de carbon organic, ceea ce este echivalent cu de aproape 50 de ori volumul anual de emisii de gaze cu efect de seră pe care îl producem. Cu toate acestea, producţia arabilă intensivă şi continuă poate duce la reducerea materiei organic e din sol. În 2009, terenurile agricole europene au emis în medie 0,45 tone de CO 2 pe hectar (o mare parte din această cantitate fiind rezultatul conversiei terenurilor). Conversia categoriilor de folosinţă a terenurilor şi exploatarea turbăriilor este de osebit de îngrijorătoare. De exemplu, deşi turbăriile reprezintă numai 8% din suprafaţa agricolă a Germaniei, acestea produc aproape 30% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră generate de întregul sector agricol. În 2009, terenurile agricole europ ene au emis în medie 0,45 tone de CO 2 pe hectar (o mare parte din această cantitate fiind rezultatul conversiei terenurilor). Conversia categoriilor de folosinţă a terenurilor şi exploatarea turbăriilor este deosebit de îngrijorătoare. De exemplu, deşi tu rbăriile reprezintă numai 8% din suprafaţa agricolă a Germaniei, acestea produc aproape 30% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră generate de întregul sector agricol. Degradarea vieţii din sol . Se sonsideră că în sol se găsesc 2 - 5 t/ha organisme v iicare asigură solului structura, reciclarea elementelor minerale şi nutriţia plantelor. Creşterea adâncimii de lucru a solului şi a frecvenţei lucrărilor precum şi utilizarea maşinilor agricole cu organe de lucru rotative determină eleminarea unei mari pă rţi din acestea. Aerarea şi fragmentarea orizontului superficial determină o mineralizare intensă Gradul de saturaţie în baze, % Scăderea anuală a gradului de saturaţie în baze, % Clasa de degradare <50 <1.25 nedegradat/slab degradat 1,25 – 2,50 moderat 2,50 – 5,0 puternic >5,0 foarte puternic >50 <2,5 nedegradat/slab degradat 2,5 – 5,0 moderat 5,0 – 10,0 puternic >10,0 foarte puternic Ameliorarea terenurilor degradate Florin Mărăcineanu, Elena Constantin USAMV Bucuresti - FIFIM 9 a humusului care depăşeşte capacitatea de formare, diminuată şi din cauza absenţei învelişului vegetal determinat de evacuarea recoltei şi a resturilor veget ale ca şi de rotaţia necorespunzătoare a culturilor. Or i , complexul organo - mineral format din materie organică evoluată (humus) şi din minerale este cheia fertilităţii solului care îi conferă acestuia rezistenţă la agresiunile climatice, îmbunătăţeşte capa citatea de circulaţie şi înmagazinare a apei, ca şi reţinerea şi redistribuirea elementelor minerale necesare creşterii plantelor. Reducerea conţinutului de humus şi perturbarea vieţii din sol înrăutăţeşte stabilitatea structurii astfel că solurile devin mai sensibile la tasare şi compactare,este favorizată stratificarea orizontală ceeace reduce rezerva potenţială şi volumul exploatabil de către rădăcini. Aceasta determină un drenaj extern mai puţin favorabil manifestat prin infiltaţii mai reduse în sol şi scurgeri de apă la suprafaţa terenului, înafara parcelei cultivate. Astfel se elimină de pe suprafaţa culturii apă încărcată cu substanţe minerale şi fitosanitare. Pe termen scurt, pierderea de elemente nutritive, de apăşi materii organice înamonte, de termină necesitatea înlocuirii lor cu fertilizanţi chimici, apă de irigaţie şi substanţe fito - sanitare care generează poluare în aval. Pe termen lung, acest proces determină eroziunea fizică, chimică şi biologică a solului. Degradarea biologică se produce şi ca urmare a irigării solului cu cantităti mari deapă, chiar dacă aceasta este de foarte bună calitate. În primul rând apare adesea excesul de umiditate care determină procese de descompunere anaerobă a materiei organice din sol cu efecte negative asup ra refacerii fertilităţii solului (95). În unele zone geografice defrişarea pădurilor pe suprafeţe mari pentru a obţine terenuri agricole modifică compoziţia humusului şi formarea solului datorită înlocuirii vegetaţiei primare cu vegetaţie secundară, în ca re monocultura este o situaţie extremă. Irigarea şi drenajul solurilor aplicate necorespunzător poate declanşa acidifierea şi salinizarea iar folosirea îngrăşămintelor chimice şi a pesticidelor participă la reducerea capilarităţii solurilor ca şi a coeziunii lor. Suprapăşunatul, determină reducerea capacităţii de r egenerare a vegetaţiei ceeace degradează covorul vegetal care nu mai poate proteja solul contra eroziunii hidrice sau eoliene. Lester Brown apreciază că o treime din toate terenurile cultivate pierd stratul arabil mai repede decât refacerea lui naturală, c eece reduce productivitatea solurilor. Aceasta poate fi una din cauzele dispariţiei unor civilizaţii străvechi prin reducerea volumului de produse agro - alimentare. Degradarea biologică a solului poate fi apreciată şi după rata de Ameliorarea terenurilor degradate Florin Mărăcineanu, Elena Constantin USAMV Bucuresti - FIFIM 10 reducere anuală a conşinut ului de humus în stretul de sol superficial, cu grosimea de 0 – 30cm care constituie stratul arat (tabel nr. 1. 4 ). Tabel nr.1. 4 Aprecierea gradului de degradare biologică a solului Modificarea categoriei de folosinţă a terenurilor prin transformarea unor suprafeţe ocupate de păduri şi păşuni în teren arabil generează modificări complexe în reţinerea dioxidului de carbon în sol prin reducerea puternică a volumului de gaz înmagazinat, cu efecte asupa ciclului carbonului în natură, ia r modificarea caracteristicilor învelişului vegetal contribuie la sustinerea modificărilor climatice prin modificarea albedoului la nivel local şi eliminarea în atmosferă a unor gaze cu efect de seră (metan, protoxid de azotetc) (75). Toate vechile zone cu o mare concentrare industrială au lăsat ca moştenire situri contaminate, dar acest lucru afectează, în egală măsură atâtţările în curs de dezvoltare cât şi şi ţările cu economii în tranziţie (88). Raportul privind starea mediului pen tru 2010, întocmit de Agenţia Europeană de Mediu, demonstrează că degradarea solului este în creştere (50) după cum arată următoarele exemple: Clasa de degradare Scăderea anuală a conţinutului de humus în stratul arat, 0 - 30 cm nedegradat/slab degradat < 1,0 moderat 1,0 – 2,5 puternic 2,5 – 5,0 foarte puternic >5,0 Ameliorarea terenurilor degradate Florin Mărăcineanu, Elena Constantin USAMV Bucuresti - FIFIM 11 Reducerea permeabilităţii solului conduce la pierderea unor funcţii importante ale solulu i (cum sunt filtrarea,înmagazinarea apei şi productivitatea). În perioada 1990 - 2000, în UE s - au pierdut zilnic cel puţin 275 de hectare de sol, ceea ce înseamnă 1 000 km 2 pe an. În perioada 1990 - 2006, 19 state membre au pierdut o capacitate potenţială de p roducţie agricolă echivalentă, în total, cu 6,1 milioane de tone de grâu, cu mari variaţii regionale. Această cifră este departe de a fi nesemnificativă, având în vedere stabilizarea creşterilor în materie de productivitate agricolă care a avut loc deja şi faptul că, pentru a compensa pierderea unui hectar de teren fertil în Europa, ar fi necesar să se pună în exploatare o suprafaţă de până la zece ori mai mare în altă parte a lumii (51). Compactarea antropică este favorizata de folosirea rotaţiilor de scurtă durată: monocultura şi rotaţia de doi ani grâu – porumb, de absenţa culturilor ameliorative, cum sunt leguminoasele perene (trifoi şi lucernă), ierburi perene (Loliummultiflorim), etc.,de bilanţul negativ al humusului şi a altor elemente nutritive din sol, ca urmare a fertilizării reduse, a absenţei fertilizării organice, de efectuarea lucrărilor solului în condiţii improprii de umiditate, de intensitatea şi frecveţaarăturiila aceeaşi adâncime, aplicarea necorespunzătoare a udărilor. Tasarea sau compactarea solului, indiferent de origine, are o multitudine de efecte negative, asupra solului. Astfel , scade permeabilitatea solului pentru apă şi aer şi creşte riscul de exces de ap ă , se reduce capacitatea de reţinere a apei şi a conţinutului de apă ac cesibilă, se înrăutaţeşte aerisirea solului, creşte rezistenţa la penetrare şi se inhibă dezvoltarea sistemului radicular, creşte rezisteţa la arat şi consumul de carburant, se degradează agregatele structurale ale solului (forma, mărimea, stabilitatatea ), lucrările agrotehnice sunt necorespunzătoare (47). Biodiversitatea solului oferă numeroase servicii esenţiale, inclusiv eliberarea de nutrienţi în forme care pot fi utilizate de plante şi de alte organisme, purificarea apei prin îndepărtarea agen ţilor contaminanţi şi patogeni, contribuţia la menţinerea compoziţiei atmosferei prin participarea la ciclul carbonului şi oferirea unei surse importante de resurse genetice şi chimice (de exemplu, antibioticele). O hartă elaborată de JRC pe bază de indica tori ( fig.nr.1.2. ) arată o evaluare preliminară a zonelor în care biodiversitatea solului este ameninţată, printre care zone cu o densitate ridicată a populaţiei şi/sau cu activitate agricolă intensă (cereale şi culturi industriale, creşterea animalelor, sere, livezi, viţă - de - vie şi horticultură) Ameliorarea terenurilor degradate Florin Mărăcineanu, Elena Constantin USAMV Bucuresti - FIFIM 12 Fig. 1.2. Reducerea biodiversităţii solului Extrem de scăzute Ridicate Foarte scăzute Foarte ridicate Scăzute Extrem de ridicate Intermediare/moderate

الإبلاغ عن إساءة

تفاصيل ال-PDF

معلومات الاتصال

1. Curs Ameliorare_ Cap.1_Partea I.pdf

HPXPPRO